1ra-404/2019 — art. 145 alin. 2 lit a, i, j CP

1ra-404/2019 — art. 145 alin. 2 lit a, i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-404/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Garștea Ion Xxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în r-nul xxxx, s. xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Garștea Ion

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2)

lit. a), i), j) Cod penal, de 10 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

închis.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime

de 3451,78 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

De asemenea, s-a soluționat soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Garștea Ion la

24 aprilie 2017, în intervalul de timp cuprins între orele 17:00 - 22:00, aflându-se

în s. xxxx, r-nul xxxx, împreună și după o înțelegere prealabilă cu altă persoană,

urmărind intenția de a omorî pe Buciușcan Vasile, cu premeditare, cu o deosebită

cruzime, în scop de răzbunare, sub pretextul precum că Buciușcan Vasile anterior

ar fi sustras bunuri din domiciliul lui Garștea Ion, s-au deplasat cu automobilul său

de model „Vento”, marca „Volkswagen” cu numerele de înmatriculare xxxx, la

domiciliul lui Buciușcan Vasile situat în s. Xxx r-nul xxxxx, unde i-au propus lui

1

Buciușcan Vasile să urce în automobilul menționat și cu care s-au deplasat în afara

satului, oprindu-se în apropierea unor loturi de viță-de-vie, unde Garștea Ion i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnul în regiunea capului lui Buciușcan Vasile,

concomitent întrebându-1 cine a intrat la el în casă și a sustras bunuri, apoi în

continuarea acțiunilor criminale cealaltă persoană l-a stropit cu motorină dintr-o

sticlă de plastic cu volumul de 5 litri, care se afla în portbagajul automobilului de

model „Vento”, marca „Volkswagen” cu numerele de înmatriculare xxxxx și prin

intermediul unei brichete, l-au incendiat pe Buciușcan Vasile, în urma cărui fapt, la

data de 25.04.2017 acesta a decedat în IMSP Spitalul raional Orhei.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 128 din 21 iunie 2017,

moartea lui Buciușcan Vasile a survenit în rezultatul șocului traumatic, pe fondalul

arsurilor termice a feței, gâtului, toracelui, abdomenului, spatelui, membrelor

superioare și inferioare, ce se confirmă prin datele necropsiei, datelor

documentelor medicale și sunt adeverite cu rezultatul histologic de laborator. La

examinarea medico - legală a cadavrului s-au depistat: arsuri termice prin flacără a

feței, gâtului, toracelui, abdomenului, spatelui, membrelor superioare și inferioare

cu S≈98 % gr. II - III, care au fost provocate de la acțiunea temperaturii înalte, care

putea fi produsă prin flacără, au legătură cauzală directă cu pricina morții.

Primă instanță a calificat acțiunile inculpatului în baza art 145 alin. (2) lit. a),

i) și j) Cod penal, după indicii calificativi: omorul intenționat, săvârșit cu

premeditare, cu deosebită cruzime și de două persoane.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Garștea Ion să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal, și să-i fie stabilită o pedeapsa de 13 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, și să fie dispusă încasarea de

la Garștea Ion în contul statului, cheltuielile judiciare de 3451,78 lei.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prima instanță a încălcat criteriile generale de individualizare a pedepsei,

prevăzute de art. 75 Cod penal;

- instanța de judecată nu a ținut cont de urmările infracțiunii săvârșite, de

caracterul infracțiunii, care este una din categoria celor excepțional de grave, că

acțiunile inculpatului au fost intenționate, că acesta a acționat cu premeditare;

- prima instanță nu a încasat de la inculpat cheltuielile judiciare în mărime de

3451,78 lei, fapt care a fost solicitat de către acuzare în cadrul susținerilor verbale;

- prin blândețea pedepsei aplicate, de către instanța de judecată nu a fost

realizat scopul legii penale, deoarece, având la bază circumstanțele sus menționate,

nu va avea loc o corectare a condamnatului, iar prin aprecierea incorectă a

2

circumstanțelor cauzei și aplicarea eronată a prevederilor legale, prima instanță a

pronunțat o sentință care este contrară legii.

2.2. Inculpatul Garștea Ion, care a solicitat casarea sentinței primei instanțe

și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, din

motiv că nu a săvârșit infracțiunea de care se învinuiește.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- a fost influențat sub presiune să recunoască vinovăția fiind amenințat.

Totodată, a fost dus în eroare și de apărătorul său privind examinarea cauzei în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală;

- a dat declarație falsă în prima instanță.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a fost admis apelul

declarat de procuror, casată sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Garștea Ion a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a),

i), j) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 16 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis. De asemenea, a fost respinsă solicitarea procurorului cu

privire la încasarea cheltuielilor judiciare pentru plata expertizelor judiciare în

mărime de 3451,78 lei din contul inculpatului și s-a soluționat soarta corpurilor

delicte.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul, prin cerere scrisă, a declarat că recunoaște

săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de

articolul 3641 Cod de procedură penală, însă prima instanță nu a emis încheiere cu

privire la cererea respectivă, prin ce a încălcat prevederile alin. (4) din același

articolul.

Astfel, s-a indicat că conform alin. (4) din articolul 3641 și alin. (3) din

articolul 342 alin. (3) Cod de procedură penală, încheierea prin care instanța

admite cererea inculpatului privind judecarea cauzei în baza probelor administrate

în faza urmăririi penale se adoptă de instanța de judecată și se include în procesul -

verbal al ședinței de judecată - lucru care nu s-a făcut în cauza supusă judecării în

apel.

Instanța de apel a reținut că din declarațiile inculpatului Garștea Ion

prezentate în ședința de judecată în prima instanță, rezultă că acesta nu recunoaște

integral fapta incriminată prin rechizitoriu, iar în ședința de judecată în apel,

inculpatul Garștea Ion a recunoscut parțial vina, declarând că la 24 aprilie 2017 a

lovit doar o dată victima, iar vinovăția a recunoscut-o, fiind amenințat indirect de

către xxxxx.

3

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în circumstanțele constatate nu

sunt întrunite condițiile de judecată a cauzei privindu-l pe Garștea Ion pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute la

articolul 3641 Cod de procedură penală.

În acest sens, instanța de apel a constatat că lipsa uneia dintre condițiile

judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atrage

respingerea cererii inculpatului privind judecarea cauzei în procedura respectivă,

motiv pentru care este necesară judecarea cauzei în procedură generală. Totodată,

s-a menționat că dacă în cadrul judecării cauzei conform procedurii simplificate,

după audierea inculpatului au apărut circumstanțe care exclud aplicarea

dispozițiilor articolului 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel, deliberând,

în conformitate cu prevederile articolul 383 Cod de procedură penală, prin o nouă

încheiere motivată, va relua judecarea cauzei și va judeca cauza în procedura

generală.

Astfel, instanța de apel a considerat necesar de a relua cercetarea

judecătorească în cauza respectivă și de a dispune judecarea cauzei conform

procedurii generale, cu citarea inculpatului, succesorului părții vătămate și

martorilor indicați în lista persoanelor care urmează a fi citate în ședința de

judecată.

În consecință, instanța de apel a indicat că judecând cauza în procedură

generală, a conchis că probele prezentate în sprijinul învinuirii demonstrează

vinovăția inculpatului Garștea Ion în baza articolului 145 alin. (2) lit. a), i) și j)

Cod penal.

Instanța de apel a notat că audiind inculpatul, succesorul părții vătămate

Muntean Eleonora și martorii Pșeneac Angela, Nehaev Iurii, Nehaeva Olesea,

verificând materialele din dosar și cercetând probele administrate, a constatat că:

Garștea Ion la 24 aprilie 2017 în intervalul de timp cuprins între orele 17:00

- 22:00, aflându-se în s. xxxx, r-nul xxxxx, împreună și după o înțelegere prealabilă

cu altă persoană, urmărind intenția de a omorî pe Buciușcan Vasile, cu

premeditare, cu o deosebită cruzime, în scop de răzbunare, sub pretextul precum că

Buciușcan Vasile anterior ar fi sustras bunuri din domiciliul lui Garștea Ion, s-au

deplasat cu automobilul său de model „Vento”, marca „Volkswagen” cu numerele

de înmatriculare xxxxx, la domiciliul lui Buciușcan Vasile situat în s. xxx r-nul

xxxxx, unde i-au propus lui Buciușcan Vasile să urce în automobilul menționat și

cu care s-au deplasat în afara satului, oprindu-se în apropierea unor loturi de viță-

de-vie, unde Garștea Ion i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în regiunea

capului lui Buciușcan Vasile, concomitent întrebându-1 cine a intrat la el în casă și

a sustras bunuri, apoi în continuarea acțiunilor criminale cealaltă persoană l-a

stropit cu motorină dintr-o sticlă de plastic cu volumul de 5 litri, care se afla în

4

portbagajul automobilului de model „Vento”, marca „Volkswagen” cu numerele de

înmatriculare xxxxx și folosind o brichetă l-au incendiat pe Buciușcan Vasile, în

urma cărui fapt, la data de 25.04.2017 acesta a decedat în IMSP Spitalul raional

Orhei.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 128 din 21 iunie 2017,

moartea lui Buciușcan Vasile a survenit în rezultatul șocului traumatic, pe fondalul

arsurilor termice a feței, gâtului, toracelui, abdomenului, spatelui, membrelor

superioare și inferioare, ce se confirmă prin datele necropsiei, datelor

documentelor medicale și sunt adeverite cu rezultatul histologic de laborator. La

examinarea medico - legală a cadavrului s-au depistat: arsuri termice prin flacără a

feței, gâtului, toracelui, abdomenului, spatelui, membrelor superioare și inferioare

cu S≈98 % gr. II - III, care au fost provocate de la acțiunea temperaturii înalte, care

putea fi produsă prin flacără, au legătură cauzală directă cu pricina morți.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Garștea Ion în baza art 145

alin. (2) lit. a), i) și j) Cod penal, după indicii calificativi: omorul intenționat,

săvârșit cu premeditate, cu deosebită cruzime și de două persoane.

Totodată, instanța de apel a menționat că au fost date citirii declarațiilor

martorului Buciușcan A., de la faza urmăririi penale și cercetate probele materiale:

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din data de 25 aprilie 2017,

prin care a fost stabilit locul comiterii infracțiunii, de unde au fost ridicate: 103 lei,

un telefon de model „Samsung”, 6 chei, o brichetă, două fragmente de material ars,

o pereche de încălțăminte bărbătească, o sticlă cu volumul de 5 litri (vol. I, f. d. 12-

14);

- procesul - verbal de cercetare la fața locului din data de 25 aprilie 2017,

prin care a fost cercetat: automobilul de model „Vento”, marca „Volkswagen” cu

numerele de înmatriculare xxxxx, de unde au fost ridicate două fragmente de

substanță de culoare cafenie asemănătoare cu pielea (vol. I, f. d. 15-19);

- procesul - verbal de ridicare din data de 25 aprilie 2017, prin care a fost

ridicat automobilul de model „Vento”, marca „Volkswagen” cu numerele de

înmatriculare xxxxx (vol. I, f. d. 11);

- procesul - verbal de examinare a obiectului din 28 aprilie 2017, conform

căruia au fost supuse examinării: bancnote în sumă de 103 lei, un telefon de model

„Samsung”, 6 chei, o brichetă, două fragmente de material ars, o pereche de

încălțăminte bărbătească, o sticlă cu volumul de 5 litri, o legătură din 6 chei (vol. I,

f. d. 21-24);

- raportul de expertiză medico - legală nr. 128 din 21 iunie 2017, din care

rezultă că, moartea cet. Buciușcan Vasile a survenit în rezultatul șocului traumatic,

pe fondalul arsurilor termice a feței, gâtului, toracelui, abdomenului, spatelui,

membrelor superioare și inferioare, ce se confirmă prin datele necropsiei, datelor

5

documentelor medicale și sunt adeverite cu rezultatul histologic de laborator. La

examinarea medico - legală a cadavrului s-au depistat: arsuri termice prin flacără a

feței, gâtului, toracelui, abdomenului, spatelui, membrelor superioare și inferioare

cu S≈98 % gr. II-III, care au fost provocate de la acțiunea temperaturii înalte, care

putea fi produsă prin flacără, au legătură cauzală directă cu pricina morții și la

persoane, conform criteriului pericolului pentru viață se califică ca vătămare gravă.

În sângele cadavrului lui Buciușcan Vasile s-a depistat alcool etilic în cantitate de

1,9%, ceea ce la persoane provoacă o stare de ebrietate alcoolică medie (voL. I, f.

d. 40-43);

- raportul de expertiză judiciară nr. 134 din 26 iunie 2017, conform căruia,

Garștea Ion în perioada comiterii faptei ce i se impută, tulburări psihice nu a

manifestat, avea capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată, a

acționat cu discernământ (vol. I, f. d. 140-143).

Instanța de apel a stabilit că versiunea inculpatului nu are acoperire

probatorie și se combate complet prin împrejurările stabilite și probele administrate

în cauză, astfel fiind apreciată ca o tentativă de a evita răspunderea penală pentru

fapta săvârșită.

Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a constatat că inculpatul nu are

antecedente penale, se caracterizează pozitiv (vol. II, f. d. 92), circumstanțe

atenuante sau agravante nu s-au stabilit, iar în conformitate cu prevederile

articolului 16 alin. (6) Cod penal, infracțiunea imputată face parte din categoria

celor excepțional de grave, din care motive a considerat rezonabilă și oportună

stabilirea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea.

Ce ține de solicitarea procurorului privind cheltuielile judiciare în mărime de

3451,78 lei, instanța de apel a conchis că este nefondată, menționând că prin

prisma prevederilor art. 143 alin. (1), 229 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 75

alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 „Cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar”, plata pentru efectuarea expertizei judiciare, se face de

către ordonatorul expertizei.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că din moment ce ordonatorul

expertizei este o instituție abilitată a statului și, respectiv, nu există cererea

inculpatului privind efectuarea raportului și expertizei, prin prisma normelor de

drept enunțate, rezultă că plata pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară

se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, s-a indicat că modificările operate prin Legea nr. 316 din 22

decembrie 2017, potrivit cărora a fost abrogat alineatul (2) din articolul 143 Cod de

procedură penală, nu semnifică liberarea bugetului de stat de plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1), cu atât mai mult nu impun

inculpatul să achite aceste cheltuieli judiciare, iar abrogarea alineatului (2) din

6

articolul 143 Cod de procedură penală, reprezintă uniformizarea legislației cu

privire la plata expertizelor judiciare și ajustarea politicii de achitare a serviciilor

conexe conform legii.

care indică temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și solicită casarea acesteia în partea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța de apel nu a luat considerare în cadrul instrumentării cauzei penale

că de către stat au fost suportate cheltuieli pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză în sumă de 3451,78 lei, sumă care urma să fie încasată de la inculpat în

beneficiul statului, conform prevederilor art. 227 - 229 Cod de procedură penală,

iar instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod

procedură penală, nu a dispus acest fapt;

- potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală „Cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.” Potrivit alin. (3) a aceleiași norme „Cheltuielile

judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate”. Alineatul (3) al normei indicate este o normă generală și nu obligă

statul să suporte cheltuielile dar să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces;

- legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat. Prevederile art.

229 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează direct că inculpatul suportă

cheltuielile judiciare, soluția instanțelor de judecată de a respinge încasarea acestor

cheltuieli este greșită;

- prin modificările operate la legea procesual penală din data de 22.12.2017,

în vigoare din 09.02.2017, a fost abrogat alin. (2) al art. 143 Cod de procedură

penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cadrul urmăririi

penale se fac din contul mijloacelor bugetului de stat;

- temeiul obligației de a suporta cheltuielile judiciare, este că condamnatul

urmează să suporte aceste cheltuieli în baza culpei sale infracționale, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii, astfel de cheltuieli nu s-ar fi realizat, adică inculpatul

urmează să suporte numai acele cheltuieli, care sunt în culpă procesuală;

- inculpații condamnați urmează să plătească toate cheltuielile efectuate de la

începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

7

condamnare, chiar și plata unei expertize dispuse din oficiu sau la cererea părții

civile;

- instanța de apel n-a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile art. 101,

394, 414 Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

criticând decizia instanței de apel anume în partea motivării soluției acesteia

privind respingerea solicitării procurorului de încasare din contul inculpatului a

cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în prezenta cauză

penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-

au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 72-73, vol. III) în

coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar,

bazându-și just soluția privind respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a

dispune încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor din contul

inculpatului în baza prevederilor legale stipulate în art. 227 Cod de procedură

penală, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări,

pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere

8

cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să

își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal atestă corectitudinea deciziei instanței de apel și

din considerentul că expertizele dispuse în prezenta cauză penală, au fost efectuate

la 21.06.2017 (f.d. 40, vol. I) și respectiv la 26.06.2017 (f.d. 140, vol. I) până la

data de 09.02.2018, atunci când au intrat în vigoare modificările în art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală, acesta fiind abrogat prin Legea. nr. 316 din 22.12.2017,

și exclusă prevederea că plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a

aceluiași articol se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Prin urmare, având în vedere că la momentul dispunerii efectuării

expertizelor judiciare în speță erau în vigoare prevederile din art. 143 alin. (2) Cod

de procedură penală (red. 05.04.2012), specificate supra, Colegiul penal constată

corectitudinea soluției instanței de apel de a respinge solicitarea procurorului de a

fi dispusă încasarea cheltuililor judiciare pentru efectuarea expertizelor din contul

inculpatului, nefiind identificate careva erori de drept și temeiuri de a interveni în

decizia instanței de apel, sub aspectele contestate.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l

pe Garștea Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

9