1ra-1290/2020 — art. 166 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1290/2020 — art. 166 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1290/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocații Marinescu Dumitru și Gonța Fiodor în numele inculpatului Luchian

Grigore prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Luchian Grigore Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în satul Xxxxx raionul

Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Luchian Grigore Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 166 alin.

(2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 ani, dacă nu va săvârși o

nouă infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

S-a respins ca neîntemeiată cererea procurorului cu privire la încasarea din

contul lui Luchian Grigore în beneficiul statului a sumei totale de 36 219, 76 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

02.00, aflându-se în casa de locuit situată în raionul Xxxxx, str-la Xxxxx, acționând

intenționat și de comun acord cu Pasat Sergiu și Pascari Dumitru, cu scopul de a

înlesni întreținerea unui raport sexual cu minora Xxxxx a.n. xxxxx de care cunoștea

cu bună-știintă că este minoră, și care se afla benevol în incinta aceleiași gospodării,

acțiune care nu era legată de răpirea acesteia, a încuiat cu cheia de mai multe ori ușa

de la intrare/ieșire a casei în care se aflau, pentru a împiedica victima de a se deplasa

conform voinței sale, de a-și alege locul aflării, de a comunica cu alte persoane după

1

propria voință, astfel, privând-o de libertate pe minora Xxxxx, până la 20.12.2018,

orele 16.30, când victima a reușit să iasă din casă și să fugă.

Prin acțiunile sale intenționate Luchian G. a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 166 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal, pe semnele, privațiunea ilegală de libertate a

unei persoane, acțiunea ce nu este legată cu răpirea acesteia, cu bună-știință asupra unui

minor, săvârșită de două sau mai multe persoane.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Luchian Grigore recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal,

să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe termen de 2 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal și

să fie încasat de la Luchian Grigore cu titlu de cheltuieli judiciare: 35 225,76 lei,

pentru extrădarea lui Luchian Grigore și 994 lei, pentru efectuarea expertizei

psihiatrico-legală ambulatorie nr.516a-2016 din 03.06.2016.

În motivarea cererii de apel s-a indicat:

- instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și drept, just

concluzionând că, inculpatul Luchian Grigore a săvârșit infracțiunea incriminată lui,

împrejurări ce au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la dosar, fiind

corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele

în ansamblu, din punct de vedere a coroborării lor;

- la stabilirea pedepsei penale lui Luchian Grigore au fost luate prevederile art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală și anume: inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducere cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Totodată,

la stabilirea pedepsei penale lui Luchian G. instanța a ținut cont de prevederile art.

76 și art. 77 Cod penal și anume lipsa circumstanțelor atenuante și agravante,

stabilind corect cuantumul pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

-în partea stabilirii modului de executare a pedepsei aplicate în privința lui

Luchian Grigore soluția instanței este neîntemeiată, fiindcă nu s-a ținut cont în

deplină măsură de prevederile art. 75 Cod penal;

- Luchian Grigore a fost recunoscut vinovat, de comiterea unei infracțiuni

grave, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani; la locul de

trai se caracterizează negativ, după săvârșirea infracțiunii a părăsit țara fără

permisiunea organului de urmărire penală, ulterior fiind anunțat în căutare cu

aplicarea (în contumacie) a măsurii preventive sub forma de arestarea preventivă;

- aplicarea art. 90 Cod penal și dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei aplicate lui Luchian G. pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, nu-și va

atinge obiectivele pedepsei;

- instanța de fond, neîntemeiat a conchis că circumstanțe reținute de instanță și

anume: săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni similare, recunoașterea vinei

2

și căința sinceră sunt suficiente pentru a aplica lui Luchian Grigore prevederile art.

90 alin. (1) Cod penal;

- în partea cheltuielilor judiciare, instanța nu a dat deplină eficiență

prevederilor art. 227 și art. 229 Cod de procedură penală și neîntemeiat a respins

solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului;

- pe lângă alte cheltuieli suportate de către stat la instrumentarea prezentei

cauze penale, urmează a se pune pe seama inculpatului doar cheltuielile suportate la

efectuarea expertizei judiciare, valoarea căreia constituie 994 lei pentru și 35225,76 lei

pentru extrădarea lui Luchian Grigore.

2020, a fost admis apelul declarat de procuror, fiind casată sentința, în partea

individualizării pedepsei și în partea soluționării chestiunii cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care pedeapsa aplicată inculpatului, în temeiul

art. 166 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi)

ani, de executat în penitenciar de tip semiînchis. A fost încasat din contul

inculpatului Luchian Grigore, în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime

de 35 225, 76 lei, cu titlu de cheltuieli pentru extrădarea inculpatului. În rest, sentința

a fost menținută.

apreciind sistemul de probe indicate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității, le-a

apreciat ca fiind dobîndite cu respectarea normelor de procedură, fiind pertinente,

concludente, utile, ce coroborează între ele, dar și cu depozițiile inculpatului Luchian

Grigore, din care rezultă că Luchian Grigore prin acțiunile sale a comis infracțiunea

prevăzută de art. 166 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, individualizată prin privațiunea

ilegală de libertate a unei persoane, acțiunea ce nu este legată cu răpirea acesteia, cu bună-

știință asupra unui minor, săvârșită de două sau mai multe persoane.

În continuare, instanța de apel a indicat că, la numirea tipului și măsurii de

pedeapsă inculpatului Luchian Grigore, deși instanța de fond a reiterat prevederile

art. art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal, nu le-a aplicat corespunzător, considerent din care

apelul acuzatorului de stat urmează a fi admis în această parte.

La caz, privind gravitatea infracțiunii săvârșite, conform art.16 Cod penal,

instanța de apel a stabilit că, infracțiunea săvârșită, în funcție de caracterul și gradul

prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor grave.

În continuare, instanța de apel a reținut că, circumstanțe agravante, stabilite de

art. 77 Cod penal, în sarcina inculpatului nu au fost reținute. Conform prevederilor

art. 76 Cod penal, circumstanțe atenuante nu au fost identificate.

Totodată, instanța de apel a reținut că, inculpatul nu are antecedente penale, se

caracterizează negativ, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află,

anterior nu a fost judecat.

La fel, ținînd cont de personalitatea inculpatului Luchian Grigore, de

circumstanțele reale și personale, de caracterul faptelor prejudiciabile, dar și de

3

comportamentul acestuia, instanța de apel a indicat că, în privința inculpatului

pentru comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, este echitabilă aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un

termen de 2 (doi) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

La caz, instanța de apel a considerat că, instanța de fond nejustificat a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal și a stabilit inculpatului un termen de probațiune.

Instanța de apel a reținut, caracteristica inculpatului, dar și faptul că după

săvârșirea infracțiunii a părăsit țara fără permisiunea organului de urmărire penală,

ulterior fiind anunțat în căutare cu aplicarea (în contumacie) a măsurii preventive

sub forma de arestarea preventivă.

Instanța de apel a mai reținut că, în cadrul dezbaterilor în cadrul instanței de

fond, dar și în cererea de apel, acuzatorul de stat a solicitat încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 35 225, 76 lei, cu titlu de

cheltuieli pentru extrădarea inculpatului Luchian Grigore și suma de 994 lei, cu titlu

de cheltuieli pentru efectuarea expertizei psihiatrico-legală ambulatorie nr. 516a-2016

din 03 iunie 2016.

La caz, instanța de apel a considerat justificat de încasat din contul inculpatului

Luchian Grigore, a sumei de 35 225, 76 lei, cu titlu de cheltuieli pentru extrădarea

inculpatului Luchian Grigore, în rest cerința acuzatorului de stat a fost respinsă.

Astfel, vis-a-vis de solicitarea acuzatorului de stat de a încasa din contul

inculpatului Luchian Grigore a cheltuielilor judiciare în mărime de 994 lei, cu titlu de

cheltuieli pentru efectuarea expertizei psihiatrico- legală ambulatorie nr. 516a-2016

din 03 iunie 2016, instanța de apel a apreciat-o ca neîntemeiată.

În sensul expus, instanța de apel a mai stabilit că, încasarea cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizei sunt guvernate de prevederile art. 143 Cod de

procedură penală, iar efectuarea expertizei psihiatrico-legală ambulatorie nr. 516a-

2016 a fost dispusă în anul 2016.

Astfel, instanța de apel raportînd prevederile legale evidențiate supra, la

materialele cauzei, a considerat că, plata cheltuielilor judiciare pentru extrădare

urmează a fi puse în sarcina inculpatului atîta timp cît Luchian Grigore a recunoscut

că, a comis o infracțiune, s-a eschivat de la OUP, ce a generat anunțarea acestuia în

căutare, ulterior extrădarea sa.

Mai mult, în cadrul procesului penal, inculpatul aflat în culpă infracțională

potrivit normelor procesual penale, este obligat să suporte cheltuielile de judecare,

deoarece a săvârșit o infracțiune ce a declanșat un proces de judecată.

6.1 Avocatul Marinescu D. în numele inculpatului, care solicită casarea

acestei, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar, invocă:

- în speța dată sau s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale de către instanța de apel și anume nu s-a luat în considerare faptul că,

inculpatul a recunoscut vina integral, s-a căit sincer în cele comise, a solicitat ca

judecata în privința lui să se desfășoare conform art.3641 Cod de procedură penală;

4

- pedeapsa instanței de apel este prea aspră, dat fiind faptul că inculpatul este

tînăr, consideră aceasta ca circumstanță atenuantă, este o persoană care a săvârșit

infracțiunea avînd 21 ani (infracțiunea a fost săvîrșită la data de 20.12.2014) anterior

acesta nu a fost tras la răspundere penală, este angajat în cîmpul muncii, la moment

materialul caracteristic anexat la dosarul penal îl atestă ca o persoană conștiincioasă

și educată, consideră și acest moment ca circumstanță atenuantă;

- consideră ca circumstanță atenuantă faptul că, din momentul săvîrșirii faptei

pînă la moment Luchian Grigore nu a săvârșit vreo altă infracțiune este vorba de o

perioadă de 6 ani, la fel s-a corectat și a conștientizat caracterul său antisocial și prin

faptul că, a avut ca măsură preventivă arestul preventiv, conștientizînd pe deplin

acțiunile sale antisociale, la fel consideră că admiterea apelulului pe capătul de

cerere privind încasarea cheltuielelor judiciare, este una neîntemeiată;

- conform art. 227 Cod de procedură penală, cheltuielile de extrădare, nu fac

parte din cheltuielile judiciare.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Gonța F. în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia,

cu rejudecarea cauzei și emiterea unei hotărâri, privind aplicarea în privința lui

Luchian G., a unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în baza

art. 90 alin. (1) Cod penal, a dispune suspendarea condiionată a executării pedepsei,

sub formă de închisoare, pe un termen de probă de 2 ani și de respins ca

neîntemeiată cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare.

În motivarea recursului indică:

- cât privește individualizarea pedepsei și răspunderii penale, consideră că

instanța de apel a dat o individualizare incorectă pedepsei penale prin aplicarea

defavorabilă a legii;

- raportînd la prevederile art. 77 Cod penal, constată că în privința inculpatului

nu au fost identificate careva circumstanțe agravante;

- călăuzindu-se de prevederile art. 76 alin. (1) și (2) Cod penal, instanța poate

reține în privința inculpatului, următoarele circumstanțe cu caracter atenuant:

recunoașterea vinovăției; lipsa pretențiilor de ordin material și moral din partea

părții vătămate;

- având în vedere cumulul de circumstanțe atenuante identificate, precum și

lipsa cărorva circumstanțe agravante, instanța, în conformitate cu prevederile art. 90

alin. (1) Cod penal, este în drept să suspende condiționat executarea pedepsei;

- totodată, ținînd cont de atitudinea inculpatului față de infracțiunea săvârșită,

conștientizarea celor comise și regretul sincer față de rezultatul infracțional, dar și

faptul că s-a aflat în arest de la data de 10.09.2018, pînă la 08.10.2018 și de la

08.10.2018, pînă la 24.04.2019, adică mai bine de 6 luni, consideră că acesta deja a

pășit pe calea de reeducare și corectare în sensul art. 61 alin. (1) Cod penal;

- din conjunctura celor expuse, apărarea a orientat instanța întru aplicarea

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal și suspendarea condiționată a executării

pedepsei;

5

- instanța de apel, contrar prevederilor de drept indicate, nu a reținut caracterul

atenuant al circumstanțelor prezente în speță. Astfel, nu a atribuit caracter atenuant

lipsei pretențiilor materiale și morale din partea părții vătămate;

- prin nerecunoașterea caracterului atenuant circumstanțelor menționate,

consideră că instanța de apel neîntemeiat nu a aplicat prevederile art. 90 alin. (1) Cod

penal, or legiuitorul clar a specificat în art. 7 Cod penal că, la aplicarea pedepsei

instanțele de judecată trebuie să țină cont de toate circumstanțele proprii faptei și

persoanei;

- inculpatul Luchian Grigore nu are antecedente penale și nu există nici o probă

ce ar demonstra predilecția acestuia pentru săvârșirea de noi infracțiuni. Plus la

aceasta, concluzia dată depășește solicitările și argumentările înaintate de parte

acuzării în apel, care a indicat doar la inechitatea pedepsei aplicate reieșind din

prevederile art. 75 Cod penal. În apelul procurorului nu se indică nici un argument

privind pericolul social pe care îl prezintă Luchian Grigore, în cazul aplicării

suspendării condiționate a executării pedepsei. Astfel, instanța de apel a examinat

cauza nu în raport cu argumentele invocate în apel, ceea ce imprimă concluzia că,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- caracterizarea negativă a lui Luchian Grigore nu este argumentată în nici un

fel, astfel încât lipsesc circumstanțele agravante, antecedentele penale, lipsesc

pretențiile victimei, nu există circumstanțe ce l-ar caracteriza negativ pe Luchian

Grigore;

- decesul nici unei persoane, în rezultatul acțiunilor lui Luchian Grigore sau

altei persoane în cauza dată nu a survenit, iar învinuirea formulată de partea

acuzării se limitează la art. 166 alin. (2) Cod penal, pe când survenirea decesului

victimei ar fi fost calificată de partea acuzării în baza art. 166 alin. (3) Cod penal;

- caracteristica negativă a lui Luchian Grigore, reieșind din faptul că, acesta a

părăsit teritoriul Republicii Moldova, fiind anunțat în căutare, nu poate fi

considerată ca una definitorie, deoarece nu s-a demonstrat de acuzarea de stat că,

Luchian Grigore a părăsit teritoriul Republicii Moldova pentru a se eschiva de la

pedeapsa penală sau de a se eschiva de la răspundere penală;

- referitor la încasarea cheltuielilor de extrădarea lui Luchian Grigore în sumă

de 35 225,76 lei, urmează de menționat despre art. 11 alin. (2) ale Legii nr. 371 din

01.12.2006 „cu privire la asistența juridică internațională în materie penală”, conform

căruia statul solicitant suportă cheltuielile de transfer al persoanelor pe teritoriul

statului solicitant. În același sens, sunt relevante și prevederile internaționale cu

privire la suportarea cheltuielilor pentru extrădarea persoanelor din art. 24 din

Convenția europeană de extrădare datată cu 13.12.1957, care prevede că cheltuielile

ocazionate de extrădare pe teritoriul părții solicitate vor fi în sarcina acestei părți;

- cheltuielile suportate pentru extrădarea inculpatului nu se raportează la

categoria cheltuielilor judiciare imputabile persoanei extrădabile, ci urmează a fi

acoperite de către stat, adică pretențiile procurorului vizavi de acest subiect sunt

vădit nefondate;

- individualizarea pedepsei, prin aplicarea normelor de individualizare a

pedepsei (art. 7, 61,75, etc. Cod penal) contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași

6

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție (art. 427 alin. (I) pct. 16) Cod

de procedură penală);

- consideră că Curtea de Apel, ilegal a individualizat pedeapsa lui Luchian

Grigore, precum și ilegal a încasat cheltuielile de extrădarea lui Luchian Grigore în

sumă de 35 225,76 lei

În drept recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10), 16) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursurilor declarate,

solicitând a dispune inadmisibilitatea acestora, deoarece nu sunt indicate concrete

erori de drept, iar instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind aplicarea pedepsei inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 61,

75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Instanța de apel și-a

argumentat suficient soluția, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale

de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de aplicare a pedepsei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

ce atenuează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Recurenții, invocă ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

10), 16) Cod de procedură penală, conform cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; norma de drept aplicată în

hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție.

Întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile art. 414

alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Din textul recursului, Colegiul atestă, că autorii nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă

7

recurenții își exprimă dezacordul cu pedeapsa stabilită de instanța de apel,

considerând că aceasta greșit a casat sentința, fără a lua în calcul circumstanțele

concrete ale cauzei, susținând o poziție eronată în ce privește neaplicarea art. 90 Cod

penal, în privința inculpatului, totodată consideră că pretențiile procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare pentru extrădare din contul inculpatului, sunt

nefondate.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța nici unul din ele

nu este incident cazurilor de casare, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, din care considerent instanța de recurs respinge argumentul recurenților,

precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel a motivat desfășurat hotărârea

adoptată privind casarea sentinței de aplicare în privința inculpatului a pedepsei

penale, inclusiv în partea aplicării în baza art. 90 Cod penal, iar decizia instanței de

apel corespunde prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

respectiv alegațiile invocate de recurenți privitor la prezența temeiului pentru recurs

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu sânt incidente

pentru desființarea hotărârii instanței de apel și vor fi analizate sub aspectul

prezenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Instanța de recurs consideră că, în prezenta speță nu și-a găsit confirmarea nici

temeiul pentru recurs invocat de către recurenți, și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, în ce privește individualizarea pedepsei, și anume

prin aplicarea inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de probațiune.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Conform principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în

coraport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

8

Instanța de recurs reține că inculpatul a fost condamnat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, iar cauza a fost

examinată în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal menționează că, sancțiunea infracțiunii prevăzute de

art. 166 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani,

iar conform art. 16 alin. (4) Cod penal, ce se clasifică ca infracțiune gravă.

Analizând însă, textul deciziei contestate Colegiul atestă, că la stabilirea

pedepsei lui Luchian G. instanța de apel, a ținut seama pe deplin de prevederile art.

61, 75 Cod penal, precum și de gravitatea infracțiunii săvârșite ce face parte din

categoria celor grave, de faptul că se caracterizează negativ, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a fost judecat.

Totodată, această instanță, ținând cont și de prevederile art. 78 alin. (1) lit. a)

Cod penal, în coraport cu dispozițiile art. 3641 Cod de procedură penală a stabilit

inculpatului limita minimă a pedepsei cu închisoare prevăzută la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod, reducând o treime din

pedeapsă. De asemenea, instanța de recurs remarcă, că circumstanțele atenuante -

căința sinceră și recunoașterea vinei, au atras incidența procedurii simplificate în

baza art. 3641 Cod de procedură penală, la cererea inculpatului, iar circumstanțele

precum: recunoașterea vinei, lipsa pretențiilor de ordin material și moral din partea

părții vătămate, vârsta tânără au avut ca efect aplicarea prevederilor art. 78 Cod

penal, în cumul cu alte circumstanțe reținute de către instanța de apel, din care

considerent Colegiul penal respinge critica recurentului, precum că nu a fost dat

apreciere faptului, că în cauză lipsesc careva circumstanțe agravante și există

circumstanțe atenuante.

Așadar, Colegiul consideră, că instanța de apel just a conchis că nu sânt

suficiente împrejurări pentru a aplica o pedeapsă condiționată cu suspendare

conform art. 90 alin. (1) Cod penal, mai mult ca atât că, conform caracteristicii

(f.d.10), inculpatul se caracterizează negativ, pe perioada în care a locuit pe teritoriul

satului pe numele acestuia au parvenit plângeri și sesizări cu caracter negativ la

postul de poliție, ducând un mod de viață necorespunzător, din care considerent

instanța de recurs respinge alegațiile recurenților precum că, nu există circumstanțe

ce l-ar caracteriza negativ pe Luchian G. și că nu există nici o probă ce ar demonstra

predilecția acestuia pentru săvârșirea de noi infracțiuni. Totodată, se atestă că

inculpatul a comis fapta prin două agravante ale acesteia, dintre care și cu bună-

știință asupra unei minore, care în urma acțiunilor inculpatului a dezvoltat o

tulburare de stres posttraumatică cu sindrom anxios-depresiv, necesitând asistența

medicală spitalizată.

Ce ține de critica recurentului, precum că în partea descriptivă a deciziei este

indicat că „ca rezultat al acțiunilor prejudiciabile a inculpatului, a survenit decesul

unei persoane”, concluzie ce depășește circumstanțele cauzei, instanța de recurs

reține, că prin faptul indicării în partea descriptivă a deciziei, într-un singur loc,

circumstanța în cauză (f.d. 249 v. I) este admisă o eroare materială, care urmează a fi

9

corectată printr-o încheiere a instanței de apel, conform prevederilor art. 249 Cod de

procedură penală.

Totodată, Colegiul penal specifică că potrivit alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. Așa dar, din conținutul normei enunțate,

rezultă că instanța de judecată poate dispune suspendare condiționată a executării

pedepsei, în caz că va considera necesar, adică din sensul acestei norme această

prevedere poartă un caracter facultativ și nu unul imperativ.

În altă ordine de idei, Colegiul penal consideră nefondată critica recurenților,

precum că în privința inculpatului, fiind prezente mai multe circumstanțe atenuante,

iar circumstanțe agravante nefiind stabilite, urmează a fi aplicate prevederile art. 90

Cod penal, deoarece instanța de apel just a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite ce se clasifică ca gravă și care a provocat tulburări de stres în privința

victimei, manifestată prin tulburări de somn, dispoziție diminuată, frică, evitarea

contactelor cu ambianța, autoacuzare și autoblamare, incapacitate de a face față

rutinei.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că

pedeapsa principală de 2 ani închisoare, stabilită în sarcina inculpatului, cu reducere

a 1/3 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în conformitate cu art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală și modalitatea de executare a acesteia, a fost

individualizată corect și în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar

aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor

infracțiuni.

Cu referire la argumentul avocatului Gonța F., prin care menționează exemple

de practică judiciară a Curții Supreme de Justiție, de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, indicând la temeiul de recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod

de procedură penală, instanța de recurs reține că, avocatul doar le-a indicat, fără a-și

argumenta opinia și legătura acestora cu speța dată, or circumstanțele fiecărui caz

sunt diferite, pe care instanța analizându-le își întemeiază soluția.

Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondate și

criticile avocaților în numele inculpatului, referitor la faptul că nemotivat au fost

încasate cheltuielile judiciare pentru extrădare din contul inculpatului.

10

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de discuție

în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat, respectiv nu

există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la concluziile la care a

ajuns instanța ierarhic inferioară.

Astfel, potrivit art.227 Cod de procedură penală:

(1) Cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

(2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele:

pct. 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

(3) Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

Conform art. 229 Cod de procedură penală:

(1) Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în

contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și

de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată

pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată

pe temeiuri de nereabilitare.

(3) Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,

condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de

insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

La fel, din materialele cauzei se reține că, extrădarea inculpatului Luchian G. a

fost necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale și examinării cauzei în

instanțele de judecată, astfel cu toate că, aceste cheltuieli au fost avansate de către

stat, aceasta nu-l absolvă automat pe inculpat de la achitarea acestora, or după

pronunțarea unei hotărâri de condamnare, instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Deci, acțiunea de extrădare a inculpatului constituie o acțiune procesuală în

cauza penală, care este reglementată de art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură

penală.

Totodată, se rețin ca fiind neîntemeiate alegațiile avocatului Gonța F. cu referire

la prevederile art. 24 din Convenția europeană de extrădare și art. 11 din Legea

nr.371 din 01.12.2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală,

or aceste norme reglementează suportarea cheltuielilor de extradare la momentul

efectuării acesteia, între părțile (statele) implicate în procedura extrădării, dar

nicidecum procedura recuperării cheltuielilor suportate de către stat, după

condamnarea persoanei, situație reglementată de prevederile art. 227-229 Cod de

procedură penală, care stipulează cazurile în care instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, fiind stabilite exhaustiv și

11

excepțiile de neîncasare a cheltuielilor de la condamnat, iar cheltuielile de extrădare

nu se regăsesc printre excepții.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel, în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal constată că, această instanță a dispus casarea

parțială a acesteia, în partea individualizării pedepsei, inclusiv în partea care se

referă la cheltuielile de judecată și a pronunțat în această parte, o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încasat de la Luchian

G. în beneficiul statului suma de 35 225, 76 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în

rest sentința a fost menținută, motivându-și soluția.

Astfel, din conținutul recursului, se atestă că recurentul nu aduce argumente

sau circumstanțe ce ar putea răsturna soluția instanței de apel, privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, or în ședința de judecată a instanței de

apel nu au fost prezentate probe referitor la situația materială precară a inculpatului,

sau aflarea persoanelor la întreținerea acestuia.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că la caz instanța de apel a

motivat eficient soluția de admitere a solicitării procurorului de a încasa cheltuielile

judiciare din contul inculpatului.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Marinescu

Dumitru și Gonța Fiodor în numele inculpatului Luchian Grigore, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Marinescu

Dumitru și Gonța Fiodor în numele inculpatului Luchian Grigore prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2020, în

cauza penală privindu-l pe Luchian Grigore Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 30 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Boico Victor

12