DAMASCHIN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 16192/18 Igor DAMASCHIN împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 24 ianuarie 2023 în calitate de comitet compus din: Jovan Ilievski , Președintele Lorraine Schembri Orland , Diana Sârcu , judecători și Dorothee von Arnim, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nr. 16192/18) împotriva Republicii Moldova depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 26 martie 2018 de un național moldovenesc, dl Igor Damaschin, care s-a născut în 1968 și este reținut la Viișoara („reclamantul”) și care a fost reprezentat de dl Kovali, un avocat practicant în Chișinău; decizia parțială din 19 martie 2019 de adera la prezentul caz la alte patruzeci de cereri și de a declara plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile de detenție inadmisibile; hotărârea de a anunța plângerile referitoare la audierea martorilor și motivele prezentate în hotărârile instanțelor interne guvernului moldovenesc („Guvernul”), reprezentată de agentul lor la momentul respectiv, dl O. Rotari, și de a declara inadmisibilă restul cererii; observațiile guvernului; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cauza se referă la condamnarea reclamantului de fraudă și la modul în care instanța internă a examinat martorii și a motivat hotărârile lor. La 12 aprilie 2013, Curtea de district Botanica din Chișinău a constatat că reclamantul a fost vinovat de infracționarea companiei sale, JLC. În special, instanța a constatat că, în calitate de reprezentant al JLC, reclamantul a cumpărat terenuri de la mai mulți proprietari de terenuri la un anumit preț convenit și apoi a vândut-o la JLC la un preț mai mare, punând în buzunar diferența. În plus, gestionarea rutelor care urmează să fie luate de una dintre camioanele JLC, el a raportat rute mai lungi decât camionul luat în realitate, primind diferența de combustibil cheltuit de la șoferii de camion și buzunarul. În hotărârile ulterioare, instanța a achitat reclamantul de trei alte conturi de fraudă, susținând condamnarea pentru cele două conturi menționate mai sus. Ei au constatat în special că un număr de martori, unii dintre care erau martori cheie pentru urmărire penală, nu au fost auziți în instanță. Cazul a fost remis pentru reexaminare. În ultima sa decizie de 31 de pagini de la 20 de judecată Decembrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept ca fiind nefondat. În timpul procedurii, instanțele au auzit mai mult de 30 de martori și au examinat o serie de documente, inclusiv două rapoarte făcute de Centrul pentru Combaterea Crimei Economice și Corupției (CFECC). Unii martori au făcut doar declarații procurorului, care au fost citiți ulterior în instanță, dar martorii înșiși nu au fost auziți. Instanțele au constatat că trei dintre aceste martori (E.C., T.N. și C.I.) nu au putut fi auzite deoarece unul dintre ei era în străinătate și adresa sa necunoscută și celelalte două au fost grave bolnave și nu au putut apărea în instanță. De asemenea, un raport de contabil a fost prezentat în dosar, descoperindu-se nici o dovadă a faptului că reclamantul nu a făcut niciun rău. Curtea nu a formulat comentarii cu privire la acest raport. Evidențiarea cererii a Curții având în vedere plângerile similare privind condițiile de detenție slabe, în 2019 Curtea a hotărât să se alăture acestei cereri cu o altă depunere (a se vedea Bulgacov și alții c. Republica Moldova (dec.) [Comitetul], nr. 54187/15 și 41 alte cereri, 19 martie 2019) și au declarat cererile parțial inadmisibile. Curtea consideră acum că este necesar să se dispună de această cerere din celelalte patruzeci de cereri și să-l examineze separat. Alegat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție (audierea martorilor) Având în vedere art. 6 din Convenție, reclamantul a susținut că un număr de martori nu au fost auziți, dar declarațiile lor au fost invocate pentru a-l condamna. Guvernul a susținut că declarațiile tuturor martorilor care au depus mărturie înaintea urmăririi judiciare, dar care nu au fost auziți în instanță, au făcut trimitere la cele trei conturi de fraudă în ceea ce privește care reclamantul este în cele din urmă achitat. Prin urmare, nu auzind aceste martori nu a afectat echitatea procedurii. Curtea reiterează că principiile care trebuie aplicate în cazurile în care un martor al procuraturii nu a participat la proces și declarațiile făcute anterior de el au fost admise ca dovezi rezumate și rafinate în Schatschaschwili v. Germania ([GC], nr. 9154/10, §§ 100-131, CEDH 2015). Pentru a evalua compatibilitatea cu art. 6 §§ § 1 și 3 litera (d) din Convenția de procedură în care au fost utilizate declarațiile unui martor care nu erau prezente și interogate la judecată ca probă, Curtea trebuie să examineze (i) dacă există un motiv valabil pentru neconvenția prezența martorului și, în consecință, pentru admiterea declarațiilor netestate ale martorului absent; (ii) dacă dovezile martorilor absenți au fost baza unică sau decisivă pentru condamnarea inculpatului; și (iii) dacă există suficiente factori de contrapunere, inclusiv garanții procedurale puternice, pentru a compensa handicapurile cauzate apărării ca urmare a admiterii probelor netestate și pentru a asigura că procesul, judecat în ansamblul său, a fost echitabil (ibid.). Curtea constată că, cu excepția mărturiei a trei martori (E.C., T.N.) și C.I.), toate declarațiile martorilor care nu au fost auziți în instanță, dar care se referă la hotărârile instanțelor interne se referă la cele trei conturi de fraudă în ceea ce privește care reclamantul a fost achitat. Aceste declarații nu au servit de bază pentru condamnarea reclamantului și, prin urmare, nu au afectat echitatea procesului. În ceea ce privește cei trei martori menționați mai sus, instanțele au explicat că există motive bune pentru a nu le auzi, deoarece doi au fost grave bolnavi și unul a lăsat la o adresă necunoscută în străinătate. În plus, declarațiile lor nu au constituit probele exclusive sau decisive împotriva reclamantului; instanțele se bazează, de asemenea, pe declarațiile altor martori care au fost auziți în instanță și pe dovezi documentare. În sfârșit, faptul că șase martori au fost auziți în faza anchetei privind, în esență, aceeași conduită de către reclamant, iar trei dintre ei au fost auziți ulterior în instanță, a însemnat că reclamantul a primit posibilitatea de a testa acest tip de probe ca factor contrabalance pentru a compensa faptul că nu au auzit încă cei trei martori. De asemenea, el a fost capabil să prezinte orice dovezi și argumente care vizează subminarea credibilității sau a valorii dovezii a tuturor declarațiilor martorilor. Prin urmare, procesul său în ansamblu nu a fost nedrept în acest sens. În consecință, plângerea privind neaudierea mai multor martori este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§§ 3 litera (a) și 4 din Convenție. Prin presupunerea încălcării articolului 6 § 1 din Convenție (rațiuni pentru hotărâri) 10. Reclamantul s-a încălcat în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că instanța internă nu a dat motive pentru refuzul lor de a se baza pe anumite dovezi prezentate de el, în special pe un raport de experți. 11. Principiile relevante privind motivele prezentate de instanțele interne, în special pentru evaluarea dovezilor sunt rezumate, printre altele, în Bochan c. Ucraina (nr. 2) ([GC], nr. 22251/08, § 61, CEDO 2015). În mod normal, chestiunile precum greutatea atașată de instanțele naționale la elementele de probă sau la constatările sau evaluările în cauză în fața acestora nu sunt obligatorii să revizuiască Curții. Curtea nu ar trebui să acționeze ca o instanță de a patra instanță și, prin urmare, nu va contesta în temeiul articolului 6 § 1 hotărârea instanțelor naționale, cu excepția cazului în care concluziile lor pot fi considerate arbitrare sau, în mod evident, irazonabile. Deși nu au observat anumite presupuse greșeli matematice în cele două rapoarte ale CCECC (a se vedea punctul 4 de mai sus), acestea ar putea afecta doar cantitatea de daune cauzate, dar nu au pus îndoială raționarea instanțelor în găsirea vinovatului reclamantului. În mod asemănător, deși instanțele nu au formulat comentarii cu privire la rezultatele unui raport contabil din dosar, acestea se bazează pe alte două rapoarte și pe o varietate de alte probe. În consecință, plângerea cu privire la raționamentul din hotărârile instanțelor interne este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea de la ceilalți la care a fost aderat; declara cererea inadmisibilă. Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 16192/18

Igor DAMASCHIN

against the Republic of Moldova

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 24

January 2023 as a Committee composed of:

Jovan Ilievski

, President

,

Lorraine Schembri Orland,

Diana Sârcu

, judges

,

and Dorothee von Arnim,

Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

16192/18) against the Republic of Moldova lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 26 March 2018 by a Moldovan national, Mr Igor Damaschin, who was born in 1968 and is detained in Viișoara (“the applicant”) and who was represented by Mr

V.

Kovali, a lawyer practising in Chișinău;

the partial decision of 19 March 2019 to join the present case to forty-one other applications and to declare the complaint under Article 3 of the Convention concerning conditions of detention inadmissible;

the decision to give notice of the complaints concerning the hearing of witnesses and the reasons given in the domestic courts’ judgments to the Moldovan Government (“the Government”), represented by their Agent at the time, Mr O. Rotari, and to declare inadmissible the remainder of the application;

the Government’s observations;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the applicant’s conviction of fraud and the manner in which the domestic courts examined witnesses and reasoned their decisions.

2.

On 12 April 2013 the Botanica District Court in Chișinău found the applicant guilty of defrauding his company, JLC. In particular, the court found it established that, as JLC’s representative, the applicant had bought land from several landowners at a certain agreed price and then sold it to JLC at a higher price, pocketing the difference. Moreover, managing the routes to be taken by one of JLC’s trucks, he reported longer routes than that truck had taken in reality, receiving the difference in fuel spent from the truck drivers and pocketing it.

3.

In subsequent judgments the courts acquitted the applicant of three other counts of fraud, upholding his conviction for the two counts mentioned above. They found in particular that a number of witnesses, some of whom were key witnesses for the prosecution, had not been heard in court. The case was remitted for re-examination. In its final, 31-page decision of 20

December 2017, the Supreme Court of Justice dismissed the applicant’s appeal on points of law as unfounded.

4

.

During the proceedings, the courts heard more than 30 witnesses and examined a number of documents, including two reports made by the Centre for Fighting Economic Crime and Corruption (CFECC). Some of the witnesses only made statements to the prosecutor, which were subsequently read out in court, but the witnesses themselves were not heard. The courts found that three of these witnesses (C.E., T.N. and C.I.) could not be heard since one of them was abroad and his address unknown and the two others were seriously ill and could not appear in court. An accountant report was also submitted to the file, finding no evidence of any wrongdoing by the applicant. The courts did not comment on that report.

THE COURT’S ASSESSMENT

Disjoinder of the application

5.

In view of similar complaints concerning poor conditions of detention, in 2019 the Court decided to join this application with forty-one other applications (see

Bulgacov and Others v. the Republic of Moldova

(dec.) [Committee], nos. 54187/15 and 41 other applications, 19 March 2019) and declared the applications partially inadmissible. The Court now considers that it is necessary to disjoin this application from the other forty-one applications and to examine it separately.

Alleged violation of Article 6 § 1 of the Convention (hearing of the witnesses)

6.

Relying on Article 6 of the Convention, the applicant argued that a number of witnesses had not been heard but their statements had been relied upon to convict him. The Government argued that the statements of all witnesses who had testified before the prosecution, but had not been heard in court, had referred to the three counts of fraud in respect of which the applicant was eventually acquitted. Therefore, not hearing these witnesses did not affect the fairness of the proceedings.

7.

The Court reiterates that the principles to be applied in cases where a prosecution witness did not attend the trial and statements previously made by him or her were admitted as evidence have been summarised and refined in

Schatschaschwili v. Germany

([GC], no. 9154/10, §§ 100-131, ECHR

2015). In order to assess the compatibility with Article 6 §§

1 and 3 (d) of the Convention of proceedings in which statements made by a witness who had not been present and questioned at the trial were used as evidence the Court must examine (i)

whether there was a good reason for the non

‑

attendance of the witness and, consequently, for the admission of the absent witness’s untested statements as evidence; (ii)

whether the evidence of the absent witness was the sole or decisive basis for the defendant’s conviction; and (iii)

whether there were sufficient counterbalancing factors, including strong procedural safeguards, to compensate for the handicaps caused to the defence as a result of the admission of the untested evidence and to ensure that the trial, judged as a whole, was fair (ibid.).

8.

The Court finds it established that, except for the testimony of three witnesses (C.E., T.N. and C.I.), all the statements by witnesses who were not heard in court but referred to in the domestic courts’ judgments concern the three counts of fraud in respect of which the applicant was acquitted. These statements did not serve as a basis for the applicant’s conviction and thus did not affect the fairness of the trial. As for the three witnesses mentioned above, the courts explained that there were good reasons for not hearing them, as two had been severely ill and one had left to an unknown address abroad. Moreover, their statements did not constitute the sole or decisive evidence against the applicant; the courts also relied on the statements of other witnesses who were heard in court and on documentary evidence. Finally, the fact that six witnesses were heard at the investigation stage concerning essentially the same conduct by the applicant, and three of them were subsequently heard in court, meant that the applicant had been given the opportunity to test that type of evidence as a counter-balancing factor to compensate for not hearing the remaining three witnesses. He was also able to submit any evidence and arguments aimed at undermining the credibility or evidentiary value of all witness statements. His trial as a whole was therefore not unfair in this respect.

9.

Accordingly, the complaint as to the failure to hear several witnesses is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§

3 (a) and 4 of the Convention.

Alleged violation of Article 6 § 1 of the Convention (reasons for judgments)

10.

The applicant further complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic courts had failed to give reasons for their refusal to rely on certain evidence submitted by him, notably an expert report.

11.

The relevant principles regarding the reasons given by the domestic courts notably for the assessment of evidence are summarised,

inter alia

, in

Bochan v. Ukraine (no. 2)

([GC], no. 22251/08, § 61, ECHR 2015). Normally, issues such as the weight attached by the national courts to given items of evidence or to findings or assessments in issue before them for consideration are not for the Court to review. The Court should not act as a court of fourth instance and will not therefore question under Article 6 § 1 the judgment of the national courts, unless their findings can be regarded as arbitrary or manifestly unreasonable.

12.

The Court notes that the domestic courts gave fully and extensively reasoned judgments. While they did not comment on certain alleged mathematical mistakes in the two CFECC reports (see paragraph 4 above), these could only affect the amount of damage caused, but did not cast doubt on the courts’ reasoning in finding the applicant guilty. Similarly, while the courts did not comment on the results of an accountant report in the file, they relied on two other reports and on a variety of other evidence. The applicant essentially disagrees with how the courts dealt with evidence, but the Court cannot discern any signs that their findings were arbitrary or

manifestly

unreasonable.

13.

Accordingly, the complaint about the reasoning in the domestic courts’ judgments is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§

3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Disjoins

the application from the others to which it was joined;

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 16 February 2023.

Dorothee von Arnim

Jovan Ilievski

Deputy Registrar

President