1ra-762/20 — art. 264/1 al. 4 CP

1ra-762/20 — art. 264/1 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-762/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dumitru

Marinescu în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2019, în cauza penală, în privința

inculpatului

Scotigor Constantin XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 02.07.2018 până la 28.06.2019;

Instanța de apel de la 12.09.2019 până la 06.11.2019;

Instanța de recurs de la 15.01.2020 până la 06.05.2020.

a c o n s t a t a t :

Constantin Scotigor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit pedeapsa de 6 luni

închisoare. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei s-a inclus parțial

durata pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24

aprilie 2019, condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de 1 an și 9 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Procesul penal în cauza privind învinuirea lui Constantin Scotigor de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, a fost încetat din motivul că partea

vătămată s-a împăcat cu inculpatul.

2018, aproximativ între ora 03:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la

depozitul de cereale amplasat în s. Zîmbreni, r-nul Ialoveni, având scopul realizării

intenției sale infracționale, îndreptate spre comiterea unei răpiri a mijlocului de

transport fără scop de însușire, profitând de faptul că Valerii Mocanu, proprietarul

automobilului de model Vaz 21063 cu numere de înmatriculare XXXXX, se afla la masa

cu alți prieteni, a luat cheile de la automobil, după care prin deschiderea ușii, care nu

1

era încuiată a pătruns în automobilul de model Vaz 21063 cu numere de înmatriculare

XXXXX și pornind motorul, punându-l în mișcare, care era parcat la poarta depozitului

și fără scop de însușire a răpit automobilul dat, cu care s-a deplasat în direcția comunei

Bacioi, mun. Chisinau, până la epuizarea sursei de combustibil, rămânând pe

acostamentul drumului, fapt prin ce i-a cauzat, proprietarului mijlocului de transport

de model Vaz 21063 cu numere de înmatriculare XXXXX o paguba materială

considerabilă, suma prejudiciului, estimându-se la 22 000 lei.

Tot el, la 09 aprilie 2018, aproximativ între ora 03:30, având intenția conducerii

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, încălcând prevederile art. 14, lit.

a) Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede ca conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate, nedeținând permis de conducere, a urcat la volanul

automobilului de model Vaz 21063 cu numere de înmatriculare XXXXX și s-a deplasat

în direcția comunei Bacioi, mun. Chișinău, până la epuizarea sursei de combustibil,

rămânând pe acostamentul drumului, unde a fost depistat de colaboratorii de poliție.

În urma testării alcooscopice cu aparatul ,,DRAGER” efectuat la 09 aprilie 2018,

ora 08:32, la Constantin Scotigor s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul

expirat de 0,48 mg/1, ceea ce constituie starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, încălcând astfel prevederile art. 10 alin. (2) lit. a)

din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 357 din 13.05.2009, care stipulează că persoana care conduce un vehicol,

trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru

categoria din care face parte autovehicolul condus, precum și cerințele prevederilor art.

14 lit. a) din aceluiași Regulament, care stipulează că conducătorului de vehicol îi este

interzis să conducă vehicolul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate.

Astfel, acțiunile lui Constantin Scotigor au fost încadrate juridic în baza art. 1921

alin. (1) Cod penal, răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire și în baza art.

2641 alin. (4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană,

care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană

care nu deține permis de conducere.

2.1. Inculpatul Constantin Scotigor în ședința de judecată, până la începerea

cercetării judecătorești a declarat că nu solicită administrarea de noi probe și personal,

prin înscris autentic semnat de el, a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, adică în baza probelor

acumulate la etapa urmăririi penale.

2

parțială a sentinței și pronunțarea următoarei soluții prin care a-l recunoaște culpabil

pe Constantin Scotigor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal și a-l condamna în baza acestui articol, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedura penala, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 luni.

De asemenea, a-l recunoaște culpabil pe Constantin Scotigor de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal și a-l condamna în baza acestui articol cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedura penala, la pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an. În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni prin cumul parțial de pedepse, a-i stabili o pedeapsă de 1 an și 4

luni închisoare. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, a cumula parțial sentința

Judecătoriei Chisinău, sediul Central din 14 decembrie 2018, condamnat în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, a-i stabili inculpatului Constantin Scotigor o pedeapsă de 2

ani închisoare. Conform art. 72 alin. (3) Cod penal, a dispune executarea pedepsei cu

închisoarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii de apel, acuzatorul de stat a invocat că, pentru atingerea

scopului pedepsei penale, pentru corectarea și reeducarea inculpatului precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane este oportună aplicarea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 2 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, procurorul a menționat că, instanța de judecată ilegal și neîntemeiat a

dispus încetarea procesului penal în cauza penală privind învinuirea lui Constantin

Scotigor de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal din motivul

că partea vătămată s-a împăcat cu inculpatul, or, potrivit art. 109 Cod penal, alin. (1)

,,Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai

puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă infracțiuni prevăzute la

capitolele II - VI, la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de

procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise

cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat

al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani”.

Mai mult, apelantul a indicat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut

cont de faptul că în cadrul cercetării judecătorești, acuzatorul de stat a prezentat două

ordonanțe certificate care atestă faptul că în privința inculpatului a fost încetată

urmărirea penală pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani,

infracțiuni care fac parte din capitolul VI ,,Infracțiuni contra patrimoniului” al Părții

speciale din Codul Penal. Așadar, în baza ordonanței din 29 septembrie 2014, de către

Procurorul în Procuratura sect. Botanica, Victoria Străistaru, în privința inculpatului s-

3

a încetat urmărirea penală în cauza penală nr. 2014421870 în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, din motivul împăcării părților. La fel, în baza

ordonanței din 30 septembrie 2015, de către Procurorul în Procuratura sect. Botanica,

Vereteno Oleg, în privința inculpatului s-a încetat urmărirea penală în cauza penală nr.

2015421130 în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod

penal, din motivul împăcării părților.

De asemenea, procurorul a conchis că, instanța de judecată eronat și ilegal a făcut

trimitere în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei se include parțial

durata pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

24.04.2019, condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, or, sentința

nominalizată supra, nu este definitivă la momentul pronunțării Sentinței respective a

Judecătoriei Hîncesti, sediul Ialoveni din 28 iunie 2019, dat fiind faptul că a fost

contestată la Curtea de Apel Chișinău la 13 mai 2019, și Curtea de Apel urmează să se

pronunțe, fiind fixată ședință de judecată la data de 12 septembrie 2019. Instanța de

judecată era necesar să includă parțial durata pedepsei aplicate prin sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 14 decembrie 2018, condamnat în baza art.186

alin.(2) lit. d) Cod penal.

3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel avocatul Serghei Postica în

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Constantin Scotigor să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

În motivarea cererii de apel, apărarea a invocat faptul că nu este de acord cu

sentința din 28 iunie 2019 ca fiind neîntemeiată și nemotivată în partea ce ține de

stabilirea pedepsei pe capătul de acuzare prevăzut de art. 2641 alin. (4) Cod penal, or,

instanța de fond a comis o eroare de drept în privința individualizării pedepsei și

anume prin faptul că aceasta nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75,

70 alin. (31) Cod penal în coraborare cu art. 3641 Cod de procedură penală, aplicându-i

lui Constantin Scotigor o pedeapsă inechitabilă, or, dacă instanța de judecată a ajuns la

concluzia de ai aplica o pedeapsă sub formă de închisoare, aceasta urma să fie maxim

de 5 luni și 10 zile.

De asemenea, apărătorul a menționat că, sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal

prevede și altă pedeapsă mai blândă, cum este amendă și muncă neremunerată, prima

instanță a aplicat cea mai aspră pedeapsă prevăzute de infracțiunile ce i se încriminează

acestuia, aceasta nemotivat și neîntemeiat a considerat că scopul pedepsei poate fi atins

prin aplicarea celei mai aspre pedepse cu închisoare.

4

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Serghei Postica în

numele inculpatului și admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința

și pronunțarea unei noi hotărâri în partea încetării procesului penal în baza învinuirii

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal și

individualizării pedepsei penale, după cum urmează:

,,Lui Constantin Scotigor recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

2641 alin. (4), art. 1921 alin. (1) Cod penal de numit pedeapsă după cum urmează:

- în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal - închisoare pe un termen de 5 luni;

- în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal - închisoare pe un termen de 1 an.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor stabilite, de numit pedeapsă definitivă lui Constantin Scotigor, închisoare pe un

termen de 1 an și 3 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni se adaugă parțial

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14

decembrie 2018, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de 2 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis”.

4.1. În motivarea deciziei pronunțate instanța de apel a conchis că, instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de

art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz,

instanța de apel a constatat că instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor

art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind

judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi

penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce

condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de

fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Instanța de apel a concluzionat că este neîntemeiată poziția instanței de fond în

partea încetării a procesului penal în privința inculpatului învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părții

vătămate, or, instanța nu a ținut cont de faptul că, în cadrul cercetării judecătorești,

acuzatorul de stat a prezentat două ordonanțe certificate care atestă faptul că în privința

inculpatului a fost încetată urmărirea penală pentru infracțiuni similare comise cu

intenție în ultimii cinci ani, și anume în baza ordonanțelor din 29 septembrie 2014 și 30

septembrie 2015 din motivul împăcării părților.

5

În contextul celor invocate, instanța de apel a menționat că, infracțiunile

prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal și art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, fac

parte din capitolul VI ,,Infracțiuni contra patrimoniului” al Părții speciale din Codul

Penal, iar instanța neîntemeiat a încetat procesul penal în baza art. 1921 alin. (1) Cod

penal de care este învinuit inculpatul.

Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut argumentele

din apelul acuzatorului de stat precum că, la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în

privința inculpatului, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de

pedeapsă, instanța de fond i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă.

Astfel, instanța de apel ținând cont de persoana inculpatului, de faptul că acesta

a recunoscut vina în cele imputate, se căiește sincer, cauza fiind examinată în procedură

simplificată precum și de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia, considerând eronat că îndreptarea și corectarea inculpatului

poate avea loc doar prin izolarea lui de societate, ori pedeapsă reală cu închisoare,

pedeapsă pe care instanța o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Totodată, instanța de apel a subliniat că prima instanță eronat nu a luat în calcul

circumstanțele de fapt în care a fost comise infracțiunile, și nici faptul că, inculpatul

săvârșește fapte infracționale similare la perioade scurte de timp, ori aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare, cu executarea reală a pedepsei, este conformă cu

prevederile art. 2 alin. (2) Cod penal, care stipulează că legea penală are drept scop

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

De asemenea, instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile apărării precum

că, instanța de fond eronat a aplicat inculpatului o pedeapsă privativă de libertate în

temeiul art. 2641 Cod de procedură penală, or, sancțiunea acestui articol prevede și o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, acesta a fost anterior condamnat, iar

pedeapsa aplicată nu a contribuit la realizarea scopului pedepsei penale și anume

corectarea și reeducarea persoanei care a comis infracțiunile date, precum și curmarea

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, instanța de apel a reiterat că, instanța de judecată eronat a aplicat

prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, prin care în termenul pedepsei s-a inclus parțial

durata pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24

aprilie 2019, condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, stabilindu-i lui

Constantin Scotigor pedeapsa definitivă sub formă de 1 an și 9 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, ori aceasta nu era definitivă la

6

momentul pronunțării sentinței respective a Judecătoriei Hîncesti, sediul Ialoveni din

28 iunie 2019.

Astfel, instanța de apel a subliniat că, la caz sunt aplicabile și prevederile art. 84

alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor

stabilite, de numit pedeapsă definitivă lui Constantin Scotigor, închisoare pe un termen

de 1 an și 3 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Iar, conform

art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni se adaugă parțial partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

14 decembrie 2018, stabilindu-i pedeapsa definitivă sub formă de 2 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

numele inculpatului, care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei în partea individualizării pedepsei penale și

condamnării inculpatului în baza art. 192 alin. (1) Cod penal și pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte conform modului stabilit pentru prima instanță, și anume

,,Încetarea procesului penal în privința inculpatului învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal și stabilirea unei pedepse în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea celor solicitate, apărătorul susține că, instanța de apel eronat a

recunoscut vinovat inculpatul în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1)

Cod penal, or, procesul a fost încetat din motivul împăcării părților.

De asemenea, recurentul consideră că, pedeapsa inculpatului stabilită pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, trebuie să fie una

echitabilă, iar o pedeapsă privativă de libertate este una prea aspră.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în

vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

7

Autorul recursului indică ca temeiuri de declarare a recursului prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că instanța de apel a admis

o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, temei incident pct. 6) al alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, și anume, prin faptul că instanța de apel urma să

mențină sentința în partea încetării procesului în învinuirea inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, deoarece părțile s-au împăcat,

Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și

textul deciziei atacate rezultă că instanța de apel corect a menționat că „(…)este

neîntemeiată poziția instanței de fond în partea încetării a procesului penal în privința

inculpatului învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1921 alin. (1) Cod penal, în

legătură cu împăcarea părții vătămate, or, instanța nu a ținut cont de faptul că, în cadrul

cercetării judecătorești, acuzatorul de stat a prezentat două ordonanțe certificate care atestă

faptul că în privința inculpatului a fost încetată urmărirea penală pentru infracțiuni similare

comise cu intenție în ultimii cinci ani, și anume în baza ordonanțelor din 29 septembrie 2014 și

30 septembrie 2015 din motivul împăcării părților”.

Astfel, instanța de recurs ordinar respinge ca neîntemeiată poziția apărării care

declarativ susține că instanța de apel nu a ținut de faptul că infracțiunile incriminate

inculpatului prin ordonanțele din 29 septembrie 2014 și 30 septembrie 2015, nu sunt

similare. Or, inculpatului i s-a imputat comiterea unui furt și jaf care fac parte la fel ca

răpirea mijlocului de transport face parte din categoria infracțiunilor contra

patrimoniului prevăzut de Capitolul VI al Codului penal, partea specială.

De asemenea, infracțiunile imputate anterior prin ordonanțele din 29 septembrie

2014 și 30 septembrie 2015, la fel ca și infracțiunea prevăzută de art. 1921 Cod penal, au

la bază scopul de cupiditate, unica diferența fiind că răpirea mijlocului de transport nu

se comite prin sustragere.

În acest context, Colegiul penal reamintește că potrivit art. 109 Cod penal

împăcarea părților cu încetarea procesului penal este posibilă doar dacă în privința

persoanei nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării,

pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani, și aici legiuitorul

specifică similare și nu identice precum interpretează apărătorul.

8

Cu referire la temeiul invocat de către avocatul Dumitru Marinescu precum că,

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci când instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10

Cod de procedură penală, instanța de recurs remarcă că, recurentul critică decizia în

partea stabilirii pedepsei penale, executarea acesteia fiind suspendată condiționat în

temeiul art. 90 Cod penal, solicitând aplicarea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Astfel, Colegiul penal respinge ca fiind nefondate aceste alegații, or, pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a aplicat o pedeapsa echitabilă

acțiunilor comise de către inculpat, ținând cont de prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, 84 și 90 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și

corect asupra motivelor relevante din cererea de apel și pentru a evita repetări inutile,

instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere

cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În concluzie, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurent

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat

9

în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar depus de către avocatul Dumitru Marinescu în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dumitru

Marinescu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 noiembrie 2019, în cauza penală în privința Scotigor Constantin

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10