1ra-863/20 — art. 287 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-863/20 — art. 287 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-863/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
06 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
Președinte – Iurie Diaconu,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,
examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată
Cristina Crudu, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 13 noiembrie 2019, în cauza penală, în privința lui
Simcenco Victor XXXXX, născut la XXXXX, originar
din XXXXX și domiciliat în XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 10.06.2019 până la 07.08.2019;
Instanța de apel de la 10.09.2019 până la 13.11.2019;
Instanța de recurs de la 29.01.2020 până la 06.05.2020.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni din 07 august 2019, a fost
recunoscut culpabil în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal
și în baza acestei legi, i s-a aplicat pedeapsa în formă de 180 ore muncă neremunerată
în folosul comunității.
Acțiunea civilă, a fost admisă parțial, prin care s-a încasat de la Victor Simcenco
în beneficiul Cristinei Crudu prejudiciul material în mărime de 4 278, 30 lei (conform
bonurilor de plată anexate la materialele cauzei), precum și prejudiciul moral în mărime
de 5 000 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Victor Simcenco la
data de 23.09.2018, în jurul orei 00.10, fiind la volanul automobilului de model BMW
5210, cu numărul de înmatriculare XXXXX, ce-i aparține, aflându-se lângă barul
,,Fenix” amplasat în XXXXX, din intenții huliganice, a condus neregulamentar, dând
dovadă de comportament agresiv, încălcând grosolan si demonstrativ ordinea publică,
exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de societate, cu o obrăznicie deosebită,
în rezultatul la ce a tamponat-o pe cet. Cristina Crudu, anul nașterii XXXXX, locuitoare
a XXXXXX, cu automobilul menționat, cauzându-i ultimei vătămări corporale ușoare.
Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată Cristina Crudu, care a
solicitat casarea integrală a sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Victor
1
Simcenco să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunii imputate cu stabilirea unei
pedepse penale maxime în limita prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal; a încasa de
la Victor Simcenco prejudiciul material cauzat prin infracțiune - tratamentul
medicamentos și a încasa în beneficiul ei, cheltuielile de judecată, asistență juridică.
În motivarea apelului declarat a invocat dezacordul cu sentința instanței de fond
considerând-o nefondată, menționând că probele nu au fost apreciate în conformitate
cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de
vedere al coroborării lor. Toate probele prezentate instanței și cercetate în mod legal,
au indicat la confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută.
Partea vătămată a menționat că, în cazul dat, infracțiunea de huliganism este
urmată de infracțiunea de vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a
sănătății. În aceste condiții, se atestă prezența concursului real de infracțiuni, iar
calificarea se face conform art. 287, pe de o parte, și art. 151 Cod penal, pe de altă parte.
De asemenea, apelanta a solicitat aplicarea în privința inculpatului a unei
pedepse mai aspre, cu restituirea prejudiciului material și moral în mărime de 15 000
lei. La fel, a solicitat și încasarea cheltuielilor judiciare pentru seviciile avocatului în
sumă de 6 000 lei. A specificat că, inculpatul nici nu și-a cerut scuze de la ea pentru
comiterea infracțiunii incriminate și până în prezent nu a restituit nici din prejudiciul
material cauzat și încasat de instanța de fond.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2019, a
fost respins apelul declarat de către partea vătămată Cristina Crudu ca fiind nefondat,
cu menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel analizând materialele cauzei a conchis
că, apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu menținerea sentinței instanței
de fond ca fiind legală și întemeiată, reieșind din următoarele considerente.
Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiată alegația apelantei precum că, nu
este de acord cu achitarea și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, or, inculpatul
a fost condamnat pentru infracțiunea comisă, totodată i-a fost înaintată învinuirea în
baza art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza acestui articol și fiind condamnat, deoarece
judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub
învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.
Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat că,
instanța de fond corect a apreciat măsura de pedeapsă aplicată inculpatului, ținând cont
de circumstanțele cauzei și de persoana vinovată. Astfel, instanța de fond la stabilirea
pedepsei a acordat deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a
pedepsei și a ținut cont de circumstanțele atenuante ale cauzei penale, și anume
2
comiterea unei infracțiuni mai puțin grave pentru prima dată, contribuirea activă la
descoperirea infracțiunii, și lipsa circumstațelor agravante, faptul că inculpatul Victor
Simcenco a recunoscut parțial vina, astfel, corect statuându-se că corectarea și
reeducarea inculpatului ar putea avea efect acesta nefiind izolat de societate, adică,
nefiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoarea, iar din spectrul pedepselor indicate în
sancțiunea articolului incriminat - 287 alin. (1) Cod penal, fiind aleasă pedeapsa sub
formă de 180 ore muncă neremunerată.
Mai mult decât atât, instanța de apel a subliniat că, inculpatul pentru prima dată
este atras la răspundere penală, este relativ de vârstă tânără, are la întreținere un copil
minor, este caracterizat pozitiv la locul de trai.
Totodată, instanța de apel a conchis că sentința este una întemeiată și în latura
civilă fiind încasat de la inculpatul Victor Simcenco în beneficiul părții vătămate
Cristina Crudu prejudiciul material în mărime de 4 278, 30 lei, totodată în apel ea
neindicând o sumă concretă ce ar urma să fie încasată și neprezentând careva bonuri ce
ar confirma cheltuielile suportate pentru tratament.
Cu referire la prejudiciul moral, instanța de apel a constatat că, instanța de fond la
stabilire mărimii prejudiciului a ținut cont de caracterul si gravitatea suferințelor
psihice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a inculpatului, precum și
de comportamentul manifestat de el ulterior faptei comise.
Ce ține de solicitarea apelantei de încasare de la inculpat a cheltuielilor pentru
serviciile avocatului în sumă de 6 000 lei după cum a invocat în sedința instanței de
apel, instanța de apel a respins-o ca fiind neîntemeiată, or, apelanta nu a prezentat
careva acte confirmative în sensul dat, nefiind prezentat contractul încheiat cu
apărătorul pentru acordarea asistenței juridice la caz nici bonul de plată.
De asemenea, a fost respinsă ca nefondată solicitarea privind încasarea de la Igor
Garabadjiu în beneficiul lui Vasile Fateev a prejudiciului cauzat prin infracțiune, or,
aceste persoane nu sunt vizate în cauza penală examinată în instanța de apel, iar după
cum s-a menționat supra, cauza penală se examinează numai în privința persoanei puse
sub învinuire si numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către partea
vătămată Cristina Crudu prin care solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu
pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să îi fie stabilită o pedeapsă
maximă prevăzută de art. 287 alin. (1) Co penal, iar acțiunea civilă să fie admisă integral.
În motivarea celor solicitate, partea vătămată invocă aceleași motive indicate și în
cererea de apel, menționând netemeinicia soluției ca fiind una prea blândă
neproporțională faptei comise.
3
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul
penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Din textul recursului rezultă că, recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită
de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către
inculpat și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor
aspecte, dar partea vătămată Cristina Crudu, ca și în cererea de apel își exprimă
dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427
alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de
fond, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, dar
și în partea acțiunii civile care a fost admisă parțial.
Astfel, instanța de recurs ordinar susține că, pedeapsa individualizată
inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei
penale.
Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are
drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor
persoane.
Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei
penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este
prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal și se pedepsește cu amendă în mărime de la
550 la 1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de
la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.
Conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiuni mai puțin grave se consideră
faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen
de până la 5 ani inclusiv. Astfel, instanța de recurs remarcă că, inculpatul a săvârșit o
infracțiune mai puțin gravă.
Așadar, în concluzie Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a stabilit
pedeapsa inculpatului, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7
Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei art. 75 alin.
(1) Cod penal.
4
De asemenea, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel corect a
menționat că, ,,(…) instanța de fond la stabilirea pedepsei a acordat deplină eficiență și s-a
condus de principiile generale de aplicare a pedepsei și a ținut cont de circumstanțele atenuante
ale cauzei penale, și anume comiterea unei infracțiuni mai puțin grave pentru prima dată,
contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, și lipsa circumstațelor agravante, faptul, că
inculpatul Victor Simcenco a recunoscut parțial vina, astfel, corect statuându-se că corectarea
și reeducarea inculpatului ar putea avea efect acesta nefiind izolat de societate, adică, nefiindu-i
aplicată pedeapsa cu închisoarea, iar din spectrul pedepselor indicate în sancțiunea articolului
incriminat - 287 alin. (1) Cod penal, fiind aleasă pedeapsa sub formă de 180 ore muncă
neremunerată.” (vezi pct. 4.1. din prezenta decizie).
Subsecvent, Colegiul penal menționează că, chestiunea de individualizare a
pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei
și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de
sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după
cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii
alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format
opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.
Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal
constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct.
8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus
la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor
prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care
instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în
vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2)
Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.
Totodată, Colegiul penal remarcă că, instanța de apel a adat un răspuns
argumentat alegațiilor recurentei cu privire la admiterea integrală a acțiunii civile
indicând că ,,sentința este una întemeiată și în latura civilă fiind încasat de la inculpatul Victor
Simcenco în beneficiul părții vătămate Cristina Crudu prejudiciul material în mărime de 4 278,
30 lei, totodată în apel ea neindicând o sumă concretă ce ar urma să fie încasată si neprezentând
careva bonuri ce ar confirma cheltuielile suportate pentru tratament”.
Mai mult decât atât, Colegiul penal susține poziția instanței de apel ca fiind una
întemeiată prin care a respins solicitarea părții vătămate de încasare de la inculpat a
cheltuielilor pentru serviciile avocatului în sumă de 6 000 lei, or, ultima nu a prezentat
5
acte care să probeze această sumă, și anume, contractul încheiat cu apărătorul pentru
acordarea asistenței juridice, la caz, nici bonul de plată.
Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu
a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurentă, că hotărârea
atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Cristina
Crudu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie
2019, în cauza penală în privința lui Simcenco Victor XXXXX, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2020.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Ion Guzun
Liliana Catan
6