1ra-187/2020 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-187/2020 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-187/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Arapan Mihail XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.04.2018 – 15.02.2019

instanța de apel: 06.03.2019 – 21.05.2019

instanța de recurs ordinar: 08.08.2019 – 24.03.2020

A C O N S T A T A T:

februarie 2019, Arapan Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal și în temeiul Legii, i s-

a aplicat pedeapsa 4 (patru) ani închisoare, în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu

închisoare a fost suspendată condiționat și s-a stabilit în privința lui

Arapan Mihail un termen de probă de 3 (trei) ani, dacă nu va săvârși o

nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară încrederea

acordată, cu obligarea persoanei să participe la programe probațiunile în

modul stabilit de autoritatea competentă.

A fost obligat Arapan Mihail să nu-și schimbe domiciliul și/sau

reședință fără consimțământul organului competent, în temeiul art. 90

alin. (6) din Codul penal, precum și ca, în termen de cinci zile de la intrarea

sentinței în vigoare, să se prezinte la Biroul de Probațiune Călărași, pentru

a fi luat la evidență în scopul supravegherii comportamentului celor

condamnați cu suspendarea executării pedepsei.

A fost aplicată în privința lui Arapan Mihail măsura preventivă -

obligația de a nu părăsi țara până când sentința va deveni definitivă.

A fost explicat părții vătămate, Lipcan Alexei, privitor la faptul că

persoana care nu a intentat acțiunea civilă în cadrul procesului penal are

dreptul de a intenta o asemenea acțiune în ordinea procedurii civile.

A fost încasat din contul lui Arapan Mihail, în beneficiul statului

Republica Moldova suma de 640 (șase sute patruzeci) lei, cu titlu de

cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizei judiciare.

Arapan Mihail la XXXXX, aproximativ la ora XXXXX, aflându-se

în stradă, în imediata apropriere a gospodăriei ce aparține lui Lipcan

Alexei, situată în XXXXX, în urma unui conflict apărut spontan,

intenționat i-a aplicat lui Lipcan Alexei multiple lovituri cu palma și

pumnii peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i astfel leziuni

corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală cu echimoza în regiunea

ochiului stâng, hemoragie sub conjunctiva ochiului stâng și comoție

cerebrală, fracturi ale coastelor 7 și 8 pe stânga, pe linia scapulară, care se

califică ca vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă

durată.

Alexei prin care a solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei

Strășeni, sediul Călărași din 15 februarie 2019, și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui

Arapan Mihail să-i fie numită o pedeapsă mai aspră cu excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, și încasarea din contul lui Arapan

Mihail, în beneficiul său a prejudiciului material (cheltuieli pentru

tratament) în mărime de 6000 lei și 50 000 lei prejudiciul moral în legătură

cu delegarea sănătății de lungă durată.

3.1 În motivarea apelului partea vătămată a indicat că:

- din materialele dosarului rezultă că a prezentat probe cu privire la

probe și cheltuieli pe care le-a suportat în procesul tratamentului ca

rezultat al maltratării sale de către inculpat;

- la faza de urmărire penală a prezentat mai multe bonuri de plată

și extrase din foaie de boală care dovedesc cu certitudine că inculpatul l-a

bătut cu bestialitate, fără nici o milă, astfel cauzând dereglări de sănătate

pe mult timp înainte, solicitând totodată de la procuror ca să fie

recunoscut ca parte vătămată și să fie încasate cheltuielile pentru

tratament.

mai 2019 a fost admis din alte motive apelul părții vătămate Lipcan

Alexei, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care:

A fost încetat procesul penal în privința lui Arapan Mihail, în

legătură cu împăcarea părților în temeiul art. 109 Cod penal.

La pronunțarea sentinței prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că în acțiunile

inculpatului se conțin elementele infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.

(1) Cod penal al Republicii Moldova.

Instanța de apel, analizând și apreciind declarațiile părții vătămate

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor a apreciat ca fiind utile,

veridice, consecvente, pertinente și utile, din care se atestă vina

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, mai mult, declarațiile

părții vătămate coroborează cu declarațiile martorilor.

Instanța de apel a analizat inclusiv declarațiile inculpatului prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor ca fiind corespunzătoare

adevărului, fiind oferite în sensul ca inculpatul să se eschiveze de la

răspunderea penală, mai mult, depozițiile inculpatului sunt combătute

prin declarațiile părții vătămate, dar și a martorilor, analizate și a

apreciate mai sus, mai mult, culpa inculpatului este demonstrată și prin

sistemul de acte și documente acumulate și administrate în cadrul

urmăririi penale.

Instanța de apel a constatat prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, sistemul de acte și documente acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale din punct de vedere al pertinenții,

concludenții și utilității lor, a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea

normelor de procedură, fiind pertinente, concludente și utile, care

coroborează între ele, dar și cu declarațiile părții vătămate și a martorilor

care fiind cumulate combat argumentele inculpatului și indică că prin

acțiunile sale intenționate.

Instanța de apel, a stabilit că Arapan Mihail a comis infracțiunea

prevăzută la art. 152 alin. (1) Cod penal al Republicii Moldova, vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasa pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151

Cod penal, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății,

comisă cu vinovăție, context în care se întrunește temeiul real și juridic de

tragere a persoanei la răspundere penală.

Instanța de apel a constatat că în ședința instanței de apel, a fost

înaintată cerere de către partea vătămată Lipcan Alexei în care s-a solicitat

încetarea procesului penal în privința lui Arapan Mihail, în legătură cu

împăcarea părților.

Fiind audiat pe marginea acestei cereri, în cadrul ședinței din

instanța de apel, partea vătămată a susținut cererea și a solicitat admiterea

sa pe motivele invocate.

Inculpatul Arapan Mihail, în ședința instanței de apel, fiind asistat

de apărătorul său nu a obiectat asupra cerinței părții vătămate, mai mult

cererea de încetare a procesului a fost contrasemnată de apărătorul

inculpatului și inculpat.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, prin

care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod de procedură penală, a solicitat

casarea totală a deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 15 februarie 2019, fără

modificări.

6.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- instanța de apel, a considerat că la pronunțarea sentinței prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns

la concluzia că în acțiunile inculpatului se conțin elementele infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal al Republicii Moldova;

- instanța de apel a constatat existența unei circumstanțe care exclude

răspunderea penală a inculpatului Arapan Mihail - împăcarea părților,

circumstanță care așa cum constată instanța de apel, a intervenit după

pronunțarea sentinței;

- circumstanța enunțată a intervenit în timpul examinării cauzei în

ordine de apel și este bazată pe cererea părții vătămate Lipcan Alexei care

în ședința instanței de apel a solicitat încetarea procesului penal în

privința inculpatului Arapan Mihail pe motiv că s-ar fi împăcat;

- în ședința instanței de apel inculpatul a refuzat să facă declarații, iar

în ședința primei instanțe și-a recunoscut vinovăția în comiterea faptei

prejudiciabile;

- fiind audiat pe marginea cererii privind încetarea procesului penal

în legătură cu împăcarea părților, inculpatul Arapan Mihail, în ședința

instanței de apel, fiind asistat de apărătorul său nu a obiectat asupra

cerinței părții vătămate, mai mult cererea de încetare a procesului a fost

contrasemnată de apărătorul inculpatului și inculpat;

- procurorul participant la susținerea acuzării de stat în instanța de

apel nu a susținut cererile părții vătămate și a inculpatului, solicitând să

fie respinse deoarece art. 109 Cod penal, nu este aplicabil la această etapă

a procesului penal;

- examinarea cauzei în apel este o continuare a examinării fondului,

prin urmare, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul

este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată declanșat,

produce un efect devolutiv complet, în sensul că, provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat;

- cererea de încetare a procesului penal în legătură cu împăcarea

părților nu mai putea fi adresată după ce instanța de fond s-a retras în

deliberare pentru pronunțarea sentinței.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu

casarea totală a deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei

de aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din următoarele

considerente:

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe

baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în recurs de titularul acestuia.

În particular avându-se în vedere recursul ordinar, rațiunea și

finalitatea exercitării căii de atac, rezidă în înlăturarea erorilor admise de

instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar

controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv

și unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe

prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit

cărora judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea

totală a hotărârii atacate și cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată, când eroarea admisă nu poate

fi corectată la această etapă a procedurilor.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței

de apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea

erorilor de drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului

și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și

nemotivate.

Totodată, Colegiul evidențiază și prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și

de drept urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în

procedura de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte:

dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există

circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal

au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel

urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În acest context este relevant de specificat că, la judecarea apelului,

în conformitate cu art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar potrivit

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă, printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Așadar, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea

adoptată situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să

formuleze concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către aceștia, în

cazul stabilirii culpei și să se expună la principalele motive invocate în

ordine de apel.

Însă, în cauza deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în

deplină măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de

legislator.

Potrivit recursului declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, autorul își întemeiază criticile, prin

prisma cazurilor de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Din conținutul criticilor expuse de către recurent, Colegiul penal

lărgit reține că acesta în esență semnalează acel fapt că prin decizia

instanței de apel nu s-a dat răspuns la întrebarea dacă pe parcursul

examinării cauzei în instanța de fond, împăcarea părților în temeiul art.

109 Cod penal nu ar fi fost discutată la fazele inferioare a judecării cauzei.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu lucrările

cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acesta este întemeiat, deoarece

instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și

nu a dat răspuns la întrebarea privind momentul până la care urma să

intervină împăcarea părților conform art.109 alin. (2) Cod penal, ținând

cont de faptul că în instanța de apel, acuzatorul de stat a obiectat în

privința cererii părții vătămate și a inculpatului, invocând că nu este

aplicabil art. 109 Cod penal la această etapă a procesului penal.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat, este faptul că reglementarea

în art. 109 Cod penal, stabilește momentul final până când poate avea loc

împăcarea părților.

Astfel, instanța de apel la judecarea fondului cauzei și în urma

concluzionării împăcării părților cu încetarea părților în temeiul art. 109

Cod penal, nu a verificat complet acest aspect și anume că în temeiul alin.

(2) art. 109 Cod penal, împăcarea produce efecte juridice din momentul

pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea completului de judecată

pentru deliberare. Pînă la acest moment, părțile se pot împăca în cazul

infracțiunilor prevăzute de art. 109 alin. (1) Cod penal, cu excepția celora

prevăzute de art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală.

Circumstanțele expuse atestă că, instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile prescrise de lege, deoarece a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței, hotărârea atacată necuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția, prin urmare temeiurile invocate de

recurent găsindu-și confirmarea.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de

către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către

instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării

totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în

strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2019, în cauza penală în

privința lui Arapan Mihail XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 28 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena