1ra-666/2020 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-666/2020 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-666/2020

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Arapu Vasile, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Arapu Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Arapu Vasile a fost

recunoscut vinovat și condamnat pe art. 287 alin.(3) Cod penal la o pedeapsă sub

formă de 3 (trei) ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal, a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei cu închisoare în privința lui Arapu Vasile, pe o

durată de probațiune de 4 (patru) ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent.

De la Arapu Vasile, s-a încasat în beneficiul statului suma de 442 (patru sute

patruzeci și doi) lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate la urmărirea penală.

2017, în jurul orelor 19:00, aflîndu-se pe o stradă din satul Ciorești, r-nul Nisporeni

dîndu-și seama că se află în loc public, urmărind scopul tulburării grosolane a

ordinii publice și demonstrării supremației sale, în vederea realizării scopului

criminal avut, acționînd prin intenție directă, dîndu-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient

1

survenirea acestora, conștientizînd că se află în loc public, exprimînd o vădită lipsă

de respect față de societate, cu obrăznicie deosebită, încălcînd grosolan ordinea

publică, intenționat i-a aplicat o lovitură cu un cric mecanic, în regiunea capului lui

Axenti Igor, cauzîndu-i conform raportului de expertiză judiciară nr.24D din

22.02.2017, vătămări corporale ușoare, după care urmărind același scop infracțional,

continuîndu-și acțiunile infracționale i-a aplicat două lovituri cu același cric mecanic

în regiunea capului lui Spînu Mihail, cauzîndu-i conform raportului de expertiză

judiciară nr.25D din 22.02.2017, vătămări corporale neînsemnate.

solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei Ungheni din 31 iulie 2019, pe

motivul individualizării greșite a pedepsei penale, rejudecarea cauzei penale

conform ordinii stabilite pentru prima instanță și pronunțarea unei noi decizii, prin

care lui Arapu Vasile, recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.287 alin.(3) Cod penal și să-i fie numită pedeapsa penală 4 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că, instanța de fond

a reținut că deși în privința inculpatului Arapu Vasile sunt prezente circumstanțe

atenuante și lipsesc circumstanțe agravante, ținînd cont de, motivul săvîrșirii

infracțiunii, precum și gravitatea infracțiunii comise de inculpat, care se consideră a

fi una gravă, însă greșit a ajuns la concluzia că reeducarea acestuia este posibilă fără

izolarea de societate.

Astfel, acuzatorul de stat, a considerat sentința Judecătoriei Ungheni din 31

iulie 2019 neîntemeiată or, a fost aplicată o pedeapsă penală individualizată contrar

prevederilor legale.

2019, a fost admis apelul procurorului Lesnic Andrei, s-a casat sentința primei

instanțe în partea aplicării art. 90 Cod penal și s-a pronunțat în această parte o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: se

suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii, cu fixarea unui termen de

probațiune de 5 (cinci) ani, obligându-l pe Arapu Vasile pe această durată a

probațiunii să nu schimbe domiciliul sau reședința fără consimțământul organului

competent și să frecventeze programe probaționale.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a menționat că la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a ajuns la concluzia că inculpatul Arapu Vasile a săvârșit infracțiunea imputată

lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

2

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că Arapu Vasile, a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal, huliganismul agravat, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu

aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul

lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșită cu aplicarea altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Totodată, potrivit materialelor cauzei, inculpatul Arapu Vasile, în cadrul

examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală (f. d. 46, vol. II), cauza fiind examinată în instanța de fond în

procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că prima instanță la numirea felului și măsurii de

pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul

și gradul de pericol social a infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită intenționat,

conform prevederilor art. 16 Cod penal se referă la infracțiuni grave, de

personalitatea infractorului.

Circumstanțe atenuate la examinarea cauzei s-au stabilit: contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii prin recunoașterea deplină a vinovăției și căința sinceră.

Astfel, instanța de apel, la stabilirea măsurii de pedeapsă a luat în considerație

caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

personalitatea inculpatului, recunoașterea vinei și căința sinceră, de lipsa

antecedentelor penale, de lipsa pretențiilor materiale și morale din partea părților

vătămate și din aceste considerente, a considerat că inculpatul Arapu Vasile trebuie

să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și a

considerat că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, cu aplicarea pedepsei

închisorii cu suspendarea condiționată a executării, cu fixarea unui termen de

probațiune de 5 (cinci) ani, or, anume un termen mai îndelungat de probațiune va

contribui la atingerea scopului prevăzut de art.2 alin.(2) Cod penal, care stipulează,

că legea penală are drept scop prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către

inculpat, cît și de către alte persoane, ori aplicarea unei pedepse cu suspendare

condiționată pe un termen scurt de probațiune, în speță, nu va atinge scopul legii

penale, servind ca un exemplu negativ pentru terțele persoane predispuse la

comiterea infracțiunilor.

Mai mult ca atât, pentru a sta pe calea corectării, instanța de apel a obligat pe

inculpatul Arapu Vasile, ca în perioada de probațiune, să nu-și schimbe domiciliul

fără consimțământul organului competent și să frecventeze programe probaționale.

În așa împrejurări, instanța de apel a conchis că nu este neapărat nevoie de

izolat total pe inculpat de societate, prin dispunerea executării pedepsei închisorii în

Penitenciare.

3

Instanța de apel a reținut că, potrivit pct. 1 al Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție nr.8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale, prin criteriile de individualizare a pedepsei se

înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul

stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor

legii penale și a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Ca concluzie asupra celor menționate, instanța de apel a remarcat că la

individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de cele trei principii care

urmează a sta la baza individualizării pedepsei, iar sancțiunea aplicată inculpatului

Arapu Vasile, va fi legală, echitabilă și individualizată.

Din aceste considerente instanța de apel a considerat apelul procurorului parțial

întemeiat, pe care l-a admis.

Totuși, instanța de apel a considerat nefondate argumentele procurorului,

precum că îndreptarea și reeducare lui Arapu Vasile este imposibilă fără izolarea lui

reală de libertate, or, prin comportamentul ultimului de după comiterea infracțiunii:

recunoașterea vinei, conlucrarea cu organul de urmărire penală și solicitarea de a se

examina cauza dată în baza probelor de la urmărirea penală, inculpatul Arapu Vasile

a demonstrat că dânsul s-a pornit pe calea corectării și îndreptării lui și aceasta este

posibilă și fără izolarea lui reală de libertate.

Ludmila în numele inculpatului, în termen, prin care, invocînd temeiul de drept

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea în vigoare a sentinței fără modificări.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive:

- recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată și nefondată,

deoarece instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

individualizînd pedeapsa aplicată conform normelor legale în vigoare. Menționează

că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, cauza penală a fost examinată

conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, că inculpatul a conștientizat

acțiunile comise, a recunoscut vina și a conlucrat cu organul de urmărire penală,

căindu-se de cele comise;

- pedeapsa aplicată inculpatului este una inechitabilă în raport cu modul de

comitere a faptei infracționale și, prin urmare, pedeapsa aplicată contravine

criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale prevăzute de art. 61 și 75

Cod penal;

4

- inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, a săvîrșit o

infracțiune din categoria celor grave, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 7;

- inculpatul a înțeles caracterul ilegal a acțiunilor sale, fapt pentru care se

căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii prin

recunoașterea integral a vinovăției și căința activă și sinceră de care a dat dovadă pe

parcursul urmăririi penale și în instanța de judecată și promite că nu se va mai

repeta;

- la locul de trai inculpatul se caracterizează pozitiv, careva plîngeri pe numele

acestuia nu au fost înregistrate și nu se dețin careva materiale compromițătoare în

privința lui Arapu Vasile;

- în privința inculpatului nu au fost constatate careva circumstanțe agravante,

iar drept circumstanțe atenuante se reține faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția,

căința sinceră, a dorit să repare prejudiciul cauzat, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, nu face abuz de alcool și nu admite situații de

conflict, precum nici nu a fost tras la răspundere contravențională;

- mai mult ca atît, Arapu Vasile este grav bolnav, invalid de gradul I, grad

sever din copilărie, are doi copii minori la întreținere, partea vătămată nu are față de

acesta careva pretenții;

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod

penal;

- recurentul invocă temeiul de drept prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

atunci cînd: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

5

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Din conținutul recursului reiese că recurentul invocă că, instanța de apel a

pronunțat o decizie greșită în partea stabilirii pedepsei, semnalizând astfel temeiul

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor contestate.

Potrivit conținutului recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor și

critică decizia instanței de apel numai în partea stabilirii pedepsei, invocând că,

prezenta cauză a fost examinată în ordinea prevăzută la art. 3641 Cod de procedură

penală.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa, înăsprind-o la apelul procurorului, și neîntemeiat nu au aplicat în privința

lui o pedeapsă mai blândă, Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor

care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane.

Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de

apel, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.

61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod

penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, prin

urmare corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea unei

pedepse cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

6

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și potrivit alin. (8) al

acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la

faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Colegiul penal atestă că, sancțiunile art. 287 Cod penal în baza căruia a fost

condamnat Arapu Vaile se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani.

În cauza deferită judecății, se constată că, instanța de apel casând sentința

instanței de fond, adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, în partea aplicării art. 90 Cod penal a suspendat condiționat executarea

pedepsei închisorii, cu fixarea unui termen de probațiune de 5 ani, obligîndul pe

Arapu Vasile pe această durată a probațiunii să nu schimbe domiciliul sau reședința

fără consimțămîntul organului competent și să frecventeze programe probaționale,

menținînd celelate dispoziții ale sentinței.

La baza acestei concluzii, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de circumstanțele cauzei, legate de

scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, infracțiunea a fost

săvîrșită intenționat, de faptul că inculpatul Arapu Vasile și-a recunoscut vina și s-a

căit sincer, precum și de persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, de lipsa

pretențiilor materiale și morale din partea părților vătămate, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de prevenirea de a

săvârși infracțiuni noi.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate de

recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei

în instanța de apel, așa cum este indicat și în pct. 4 din prezenta decizie, soluție pe

care instanța de recurs o consideră legală și argumentată, însușind argumentele ei,

reiterarea cărora nu mai este necesară (cauza CtEDO, Rebai și alții c. Franței, din

25.02.1997, nr. 26561/1995).

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418 Cod

de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Arapu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

7

Apel Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Arapu Vasile

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

8