1ra-666/2020 — art. 287 alin. 3 CP

Prima instanță: 07.06.2019 – 31.07.2019;

Instanța de apel : 29.08.2019 – 08.10.2019;

Instanța de recurs ordinar : 23.12.2019 – 25.03.2020. Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, A C O N S T A T A T : 1. Prin sentința Judecătoriei Ungheni (sediul Ungheni) din 31 iulie 2019, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Arapu Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat pe art. 287 alin.(3) Cod penal la o pedeapsă sub formă de 3 (trei) ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoare în privința lui Arapu Vasile, pe o durată de probațiune de 4 (patru) ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent. De la Arapu Vasile, s-a încasat în beneficiul statului suma de 442 (patru sute patruzeci și doi) lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate la urmărirea penală. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că, inculpatul Arapu Vasile la 31 ianuarie 2017, în jurul orelor 19:00, aflîndu-se pe o stradă din satul Ciorești, r-nul Nisporeni dîndu-și seama că se află în loc public, urmărind scopul tulburării grosolane a ordinii publice și demonstrării supremației sale, în vederea realizării scopului criminal avut, acționînd prin intenție directă, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient 1 survenirea acestora, conștientizînd că se află în loc public, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, cu obrăznicie deosebită, încălcînd grosolan ordinea publică, intenționat i-a aplicat o lovitură cu un cric mecanic, în regiunea capului lui Axenti Igor, cauzîndu-i conform raportului de expertiză judiciară nr.24D din 22.02.2017, vătămări corporale ușoare, după care urmărind același scop infracțional, continuîndu-și acțiunile infracționale i-a aplicat două lovituri cu același cric mecanic în regiunea capului lui Spînu Mihail, cauzîndu-i conform raportului de expertiză judiciară nr.25D din 22.02.2017, vătămări corporale neînsemnate. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul Lesnic Andrei, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei Ungheni din 31 iulie 2019, pe motivul individualizării greșite a pedepsei penale, rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima instanță și pronunțarea unei noi decizii, prin care lui Arapu Vasile, recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal și să-i fie numită pedeapsa penală 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că, instanța de fond a reținut că deși în privința inculpatului Arapu Vasile sunt prezente circumstanțe atenuante și lipsesc circumstanțe agravante, ținînd cont de, motivul săvîrșirii infracțiunii, precum și gravitatea infracțiunii comise de inculpat, care se consideră a fi una gravă, însă greșit a ajuns la concluzia că reeducarea acestuia este posibilă fără izolarea de societate. Astfel, acuzatorul de stat, a considerat sentința Judecătoriei Ungheni din 31 iulie 2019 neîntemeiată or, a fost aplicată o pedeapsă penală individualizată contrar prevederilor legale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2019, a fost admis apelul procurorului Lesnic Andrei, s-a casat sentința primei instanțe în partea aplicării art. 90 Cod penal și s-a pronunțat în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: se suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii, cu fixarea unui termen de probațiune de 5 (cinci) ani, obligându-l pe Arapu Vasile pe această durată a probațiunii să nu schimbe domiciliul sau reședința fără consimțământul organului competent și să frecventeze programe probaționale. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a menționat că la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Arapu Vasile a săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, 2 utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a constatat cu certitudine că Arapu Vasile, a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal, huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșită cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății. Totodată, potrivit materialelor cauzei, inculpatul Arapu Vasile, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f. d. 46, vol. II), cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța de apel a reținut că prima instanță la numirea felului și măsurii de pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social a infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită intenționat, conform prevederilor art. 16 Cod penal se referă la infracțiuni grave, de personalitatea infractorului. Circumstanțe atenuate la examinarea cauzei s-au stabilit: contribuirea activă la descoperirea infracțiunii prin recunoașterea deplină a vinovăției și căința sinceră. Astfel, instanța de apel, la stabilirea măsurii de pedeapsă a luat în considerație caracterul și gradul pericolului social și prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, recunoașterea vinei și căința sinceră, de lipsa antecedentelor penale, de lipsa pretențiilor materiale și morale din partea părților vătămate și din aceste considerente, a considerat că inculpatul Arapu Vasile trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și a considerat că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, cu aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării, cu fixarea unui termen de probațiune de 5 (cinci) ani, or, anume un termen mai îndelungat de probațiune va contribui la atingerea scopului prevăzut de art.2 alin.(2) Cod penal, care stipulează, că legea penală are drept scop prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către inculpat, cît și de către alte persoane, ori aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată pe un termen scurt de probațiune, în speță, nu va atinge scopul legii penale, servind ca un exemplu negativ pentru terțele persoane predispuse la comiterea infracțiunilor. Mai mult ca atât, pentru a sta pe calea corectării, instanța de apel a obligat pe inculpatul Arapu Vasile, ca în perioada de probațiune, să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și să frecventeze programe probaționale. În așa împrejurări, instanța de apel a conchis că nu este neapărat nevoie de izolat total pe inculpat de societate, prin dispunerea executării pedepsei închisorii în Penitenciare. 3 Instanța de apel a reținut că, potrivit pct. 1 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Ca concluzie asupra celor menționate, instanța de apel a remarcat că la individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza individualizării pedepsei, iar sancțiunea aplicată inculpatului Arapu Vasile, va fi legală, echitabilă și individualizată. Din aceste considerente instanța de apel a considerat apelul procurorului parțial întemeiat, pe care l-a admis. Totuși, instanța de apel a considerat nefondate argumentele procurorului, precum că îndreptarea și reeducare lui Arapu Vasile este imposibilă fără izolarea lui reală de libertate, or, prin comportamentul ultimului de după comiterea infracțiunii: recunoașterea vinei, conlucrarea cu organul de urmărire penală și solicitarea de a se examina cauza dată în baza probelor de la urmărirea penală, inculpatul Arapu Vasile a demonstrat că dânsul s-a pornit pe calea corectării și îndreptării lui și aceasta este posibilă și fără izolarea lui reală de libertate.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului, în termen, prin care, invocînd temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu menținerea în vigoare a sentinței fără modificări. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive: - recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată și nefondată, deoarece instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, individualizînd pedeapsa aplicată conform normelor legale în vigoare. Menționează că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, cauza penală a fost examinată conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, că inculpatul a conștientizat acțiunile comise, a recunoscut vina și a conlucrat cu organul de urmărire penală, căindu-se de cele comise; - pedeapsa aplicată inculpatului este una inechitabilă în raport cu modul de comitere a faptei infracționale și, prin urmare, pedeapsa aplicată contravine criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal; 4 - inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, a săvîrșit o infracțiune din categoria celor grave, pentru care legea penală prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7; - inculpatul a înțeles caracterul ilegal a acțiunilor sale, fapt pentru care se căiește sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii prin recunoașterea integral a vinovăției și căința activă și sinceră de care a dat dovadă pe parcursul urmăririi penale și în instanța de judecată și promite că nu se va mai repeta; - la locul de trai inculpatul se caracterizează pozitiv, careva plîngeri pe numele acestuia nu au fost înregistrate și nu se dețin careva materiale compromițătoare în privința lui Arapu Vasile; - în privința inculpatului nu au fost constatate careva circumstanțe agravante, iar drept circumstanțe atenuante se reține faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția, căința sinceră, a dorit să repare prejudiciul cauzat, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu face abuz de alcool și nu admite situații de conflict, precum nici nu a fost tras la răspundere contravențională; - mai mult ca atît, Arapu Vasile este grav bolnav, invalid de gradul I, grad sever din copilărie, are doi copii minori la întreținere, partea vătămată nu are față de acesta careva pretenții; - instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal; - recurentul invocă temeiul de drept prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci cînd: s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea 5 temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Din conținutul recursului reiese că recurentul invocă că, instanța de apel a pronunțat o decizie greșită în partea stabilirii pedepsei, semnalizând astfel temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor contestate. Potrivit conținutului recursului, autorul acestuia este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor și critică decizia instanței de apel numai în partea stabilirii pedepsei, invocând că, prezenta cauză a fost examinată în ordinea prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală. Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa, înăsprind-o la apelul procurorului, și neîntemeiat nu au aplicat în privința lui o pedeapsă mai blândă, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, prin urmare corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei. Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu 6 respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și potrivit alin. (8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Colegiul penal atestă că, sancțiunile art. 287 Cod penal în baza căruia a fost condamnat Arapu Vaile se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani. În cauza deferită judecății, se constată că, instanța de apel casând sentința instanței de fond, adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în partea aplicării art. 90 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, cu fixarea unui termen de probațiune de 5 ani, obligîndul pe Arapu Vasile pe această durată a probațiunii să nu schimbe domiciliul sau reședința fără consimțămîntul organului competent și să frecventeze programe probaționale, menținînd celelate dispoziții ale sentinței. La baza acestei concluzii, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de circumstanțele cauzei, legate de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, infracțiunea a fost săvîrșită intenționat, de faptul că inculpatul Arapu Vasile și-a recunoscut vina și s-a căit sincer, precum și de persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, de lipsa pretențiilor materiale și morale din partea părților vătămate, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de prevenirea de a săvârși infracțiuni noi. În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate de recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, așa cum este indicat și în pct. 4 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o consideră legală și argumentată, însușind argumentele ei, reiterarea cărora nu mai este necesară (cauza CtEDO, Rebai și alții c. Franței, din 25.02.1997, nr. 26561/1995). Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418 Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Arapu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de 7 Apel Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Arapu Vasile Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 04 mai 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie 8