1ra-1055/2020 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1055/2020 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1055/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

de către avocatul Tataru Gheorghi în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Botoi Sergiu Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

mun. Xxxxx str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Botoi Sergiu

Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în

mărime de 850 unități convenționale, ce constituie 42 500 lei.

În conformitate cu art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal, a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei cu închisoare în privința lui Botoi Sergiu, pe o

perioadă de probațiune de 4 ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul

fără consimțământul organului competent.

aproximativ pe la orele 17:00, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, în timp ce se afla în apropierea magazinului alimentar „Profi Contet”

Societate cu Răspundere Limitată, situat pe str. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 119, mun.

Ungheni, în timp ce Popa Valeriu discuta la telefon, în mod deschis, prin smulgere, a

sustras din mâna ultimului telefonul mobil de model „Xiaomi Redmi4” și cu bunul

sustras a fugit în direcția străzii Aurel David, la domiciliul său, astfel cauzându-i

părții vătămate Popa Valeriu daună în proporții considerabile în valoare de 1700 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

1

ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, după indicii calificativi:

jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță și

recunoașterea inculpatului Botoi S., vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. f) din Codul penal, la fel ținând cont de consecințele examinării

cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a-i aplica

pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea amenzii în mărime de 850 unități

convenționale.

În argumentarea apelului declarat, a invocat:

- la adoptarea sentinței în cauză, instanța de judecată corect a reținut faptul că,

vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate a fost confirmată prin

ansamblul de probe administrate în faza de urmărire penală și cercetate de instanța

de judecată, fiind apreciate ca suficiente pentru recunoașterea inculpatului vinovat

de comiterea infracțiunii incriminate, în circumstanțele descrise în actul de învinuire;

- în partea motivată a sentinței pronunțate, instanța de judecată nu a

argumentat raționamentul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, dispunând

nejustificat suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite;

- potrivit reglementărilor ce vizează aplicabilitatea suspendării condiționate a

executării pedepsei, la adoptarea soluției în cauză, instanța urmează să țină cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat. Astfel, instanța nu a luat calcul

că, fapta comisă de inculpat se atribuie la categoria infracțiunilor grave, pentru care

legea penală stabilește pedeapsa penală sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani. În

aceiași ordine de idei, deși nu au fost identificate circumstanțe ce ar agrava

răspunderea penală, circumstanța atenuantă: recunoașterea vinovăției, în speță, nu

este suficientă pentru a concluziona iraționalitatea executării reale a pedepsei

stabilite. Or, circumstanța menționată deja îi oferă dreptul condamnatului la o

pedeapsă redusă, calculată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală, prin reducerea cu o treime a limitelor maxime și minime ale pedepsei

prevăzute;

- suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilite în privința lui Botoi

Sergiu, duce în mod evident la ineficiența și incapacitatea asigurării scopului de

restabilire a echității sociale, corectare și resocializare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor

persoane, or numitul potrivit cererii 246, f.d.46-49, a comis anterior infracțiuni și nu

s-a corijat.

2019, a fost admis apelul declarat de procuror, fiind casată parțial sentința, în partea

individualizării și stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Botoi S. recunoscut

2

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, i-a

fost aplicată pedeapsă sub formă de 4 ani închisoare, fără amendă. În conformitate

cu prevederile art. 901 Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei închisorii pe un

termen de 2 ani, în penitenciar de tip semiînchis, restul pedepsei penale cu

închisoare pe un termen de 2 ani, a fost suspendată condiționat, cu stabilirea

perioadei de probațiune de 2 ani, în rest sentința a fost menținută.

fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării

lor, care în ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului Botoi Sergiu în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, jaf, adică sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a reținut, că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, incorect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite reflectat de

împrejurările săvârșirii sale, poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului

penal, dar și personalitatea acestuia.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că, având în vedere

datele privind personalitatea inculpatului Botoi Sergiu, care a fost anterior

condamnat (forma 246, f.d. 47, 48, 49), de asemenea ținând cont de cazierul

contravențional al acestuia (f.d. 52) se denotă faptul că, inculpatul nu a tras concluzii

din pedepsele aplicate acestuia anterior, iar prin stabilirea unei pedepse cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, nu va fi atins scopul pedepsei penale.

Instanța de apel a reținut ca plauzibil argumentul procurorului potrivit căruia,

la emiterea sentinței, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă, la caz prin

aplicarea art. 90 Cod penal, nu va putea fi restabilită echitatea socială.

Deci, la caz, instanța de apel a menționat că, prima instanță incorect a constatat

că condițiile necesare pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei sunt întrunite, mai mult instanța nici nu și-a motivat soluția

corespunzător.

În acest context, instanța de apel a considerat, că la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal.

Respectiv, instanța de apel a ajuns la concluzia că, personalitatea inculpatului și

circumstanțele cauzei impun aplicarea în speță a pedepsei penale sub formă de

închisoare și a considerat că, aplicarea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 4

ani, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, ar fi

echitabilă și justificată.

Totodată, instanța de apel în corespundere art. 901 alin. (1) Cod penal, a dispus

suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate inculpatului Botoi Sergiu pe un

termen de 2 ani, cu stabilirea termenului de probațiune de 2 ani, pedeapsă ce ar fi

3

echitabilă și justificată, prin ce va fi atins scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane.

Tataru G. în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia, în partea stabilirii

pedepsei aspre inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatului, la stabilirea pedepsei, să-i fie aplicate prevederile art. 90 Cod

penal, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În motivarea recursului indică:

- cu toate că careva circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal, nu

au fost reținute, instanța de apel i-a stabilit inculpatului Botoi Sergiu o pedeapsa cu

închisoare, fiind excluse prevederile art. 90 Cod penal, contrar prevederilor art. 417

alin. (1) pct. (8) Cod de procedură penală, deoarece nu cuprinde temeiurile de fapt și

de drept ce au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării concluziei

date;

- la emiterea deciziei privind înăsprirea pedepsei stabilite inculpatului, instanța

de apel nu a ținut cont de prevederile art. 4 Cod penal;

- cu toate că instanța de apel nu a constatat existența circumstanțelor agravante,

reținând circumstanțele atenuante, vârsta preponderent tânără și căința sinceră, a

considerat că, inculpatului urmează a fi aplicată o pedeapsă fără aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, însă nu a menționat care sunt impedimentele aplicării

art. 90 Cod penal, în privința inculpatului. Instanța de apel a luat poziția acuzării,

care în apelul declarat nici nu a motivat de ce o pedeapsă neprivativă de libertate nu

va atinge scopul pedepsei penale. Argumentul instanței de apel că potrivit

probatoriului inculpatul anterior a fost judecat, menționează că pedeapsa a fost

executată, astfel Botoi Sergiu se consideră ca neavând antecedente penale. Prin

urmare, lui Botoi Sergiu nu i se mai poate imputa faptul că cândva a fost condamnat;

- decizia instanței de apel cu privire la agravarea pedepsei în privința

inculpatului este una neîntemeiată din punct de vedere al principiului

individualizării pedepsei penale, este contrară principiului umanismului legii

penale, nefiind luate în calcul toate circumstanțele atenuante, ce au fost stabilite atât

de prima instanță, inculpatul are un loc permanent de trai, se caracterizează pozitiv,

căința sinceră și vârsta preponderent tânără a acestuia, a restituit prejudiciul și a fost

iertat de partea vătămată;

- instanța de apel nu a dat apreciere și nici nu s-a expus la individualizarea

pedepsei asupra faptului că, partea vătămata Popa Valeriu prin înscris autentic a

declarant că, nu are pretenții față de Botoi Sergiu, paguba a fost restituită și solicită

încetarea urmăririi penale în privința lui Botoi Sergiu;

- instanța de apel, deși a făcut referire la prevederile art. 61 și 75 Cod penal,

nu le-a analizat sau/și aplicat în funcție de circumstanțele atenuante, persoana și

caracteristica inculpatului, condițiile de viață ale acestuia și nici măcar nu motivează

4

de ce anume pedeapsa închisorii este una adecvată, care va contribui la corectarea și

reeducarea vinovatului;

- scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului,

va fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare, în

limitele stabilite de prima instanță, or, aplicarea unei altei pedepse, nu va fi nici

rațională și nici proporțională acțiunilor comise de către acesta.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel la aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea comisă, a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, just ajungând la

concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă, cu aplicarea unei

pedepse sub formă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

iar în conformitate cu prevederile art. 901 Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 2 ani să fie executată în condiții de detenție în penitenciar

de tip semiînchis, iar restul pedepsei s-a dispus a fi suspendat pe un termen de 2 ani.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Tataru G. în numele

inculpatului, invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale, nefiind de acord

cu condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare, în

privința inculpatului, solicitând aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.

90 Cod penal.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

5

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, ținând

cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f)

Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 95), beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de

5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale,

calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Botoi S., prin decizia instanței de

apel a fost casată parțial sentința, în partea individualizării și stabilirii pedepsei și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Botoi S. recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsă sub formă de 4 ani

închisoare, fără amendă. În temeiul art. 901 Cod penal, s-a dispus executarea

pedepsei închisorii pe un termen de 2 ani, în penitenciar de tip semiînchis, restul

pedepsei penale cu închisoare, pe un termen de 2 ani a fost suspendată condiționat,

cu stabilirea perioadei de probațiune de 2 ani. În rest sentința a fost menținută.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a admis apelul declarat și a casat parțial sentința,

6

prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a acesteia, pe o perioadă de probațiune de 4 ani,

pronunțind o nouă hotărâre prin care i-au fost aplicate prevederile art. 901 Cod

penal, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 ani s-a dispus să fie executată în

condiții de detenție în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei, s-a dispus a

fi suspendat pe un termen de 2 ani, în rest fiind menținută sentința. Instanța de apel

motivând corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o perioadă de probațiune conform

art. 90 Cod penal.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont că, fapta inculpatului se califică ca fiind una gravă, în cauză lipsesc

careva circumstanțe agravante și atenuante, inculpatul la locul de trai se

caracterizează pozitiv, de personalitatea acestuia, care nu este la prima abatere de

ordin penal, anterior fiind în repetate rînduri atras la răspundere contravențională și

penală, fapt ce rezultă din cazierul contravențional (f.d. 52) și revendicare (f.d. 47-

49), acordându-i-se posibilitatea de a-și revedea acțiunile și a-și face concluziile

necesare, ceea ce însă nu a reușit, el continuându-și activitatea criminală prin

comiterea de noi fapte antisociale pasibile răspunderii penale, din care considerent

instanța de recurs respinge critica recurentului, precum că instanța de apel nu a

menționat care sunt impedimentele aplicării art. 90 Cod penal, în privința

inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

7

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu se

creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de

individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoare în privința inculpatului, în baza art. 90 Cod penal, deoarece

personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite

instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Astfel, instanța de recurs nu poate

neglija revendicarea anexată la materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că

anterior inculpatul a mai săvârșit infracțiuni, fiindu-i aplicate pedepse neprivative

de libertate, astfel se atestă faptul că, comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul

Botoi S. a devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de libertate, în

baza art. 90 Cod penal, nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă

concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii

penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care casat sentința prin care i-au fost

aplicate prevederile art. 90 Cod penal, în privința inculpatului și a pronunțat o nouă

hotărâre prin care i-au fost aplicate prevederile art. 901 Cod penal, pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 2 ani s-a dispus să fie executată în condiții de detenție în

penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei s-a dispus a fi suspendat pe un

termen de 2 ani, în rest fiind menținută sentința.

Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că

instanța de apel nu a constatat existența circumstanțelor agravante, reținând

circumstanțele atenuante, vârsta preponderent tânără și căința sinceră, restituirea

prejudiciului părții vătămate, instanța de recurs consideră, că împrejurările în cauză

au fost luate în considerație de instanța de apel, însă acestea nu sunt suficiente

pentru a răsturna soluția instanței de apel, ținând cont de personalitatea

inculpatului.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

8

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Botoi S., de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din

care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul

Tataru Gheorghi în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tataru Gheorghi

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Botoi Sergiu Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 13 mai 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

9