1ra-920/2020 — art. 287 al. 3 CP

1ra-920/2020 — art. 287 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-920/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Dumitru Dulgher în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 noiembrie 2019, în cauza penală, în

privința lui

Hanganu Mihail XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 01.04.2019 pînă la 19.04.2019;

Instanța de apel de la 20.06.2019 pînă la 06.11.2019;

Instanța de recurs de la 03.02.2020 pînă la 13.05.2020.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Hanganu Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal și în baza acestei legii s-a numit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei, aplicate lui Hanganu Mihail, pe o perioadă de probațiune de 2 ani,

inculpatul fiind obligat să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul lui Hanganu Mihail în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Hanganu Mihail la 10 martie 2019, aproximativ la orele 17:30, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, însoțit de Grițco A. și Hanganu I., aflîndu-se în incinta

magazinului ,,Bianca" din mun. XXX, manifestând obrăznicie deosebită față de cei

prezenți, prin încălcarea normelor de drept și morale de conduită, a început a se

exprima cu cuvinte necenzurate. La solicitarea angajaților de poliție Cucuta Gh. și

Vacarciuc D. de a avea un comportament decent, acesta a continuat să se exprime

necenzurat în adresa lor. Ulterior, Hanganu Mihail a ieșit împreună cu Grițco A. și

Hanganu I. din magazin și a trecut pe partea carosabilă a străzii XXX, și cînd a

observat că Cucuta Gh. ieșea din magazin și a rămas de unul singur, fără motive

întemeiate, din intenții huliganice, manifestînd o obrăznicie deosebită, în văzul mai

multor persoane a scos din buzunar un pumnal negru, pe care-l deținea, și l-a

îmbrăcat pe mîina lui dreaptă, cu care l-a atacat pe angajatul poliției Cucuta Gh.,

provocându-i acestuia leziuni corporale pe față și corp, cauzându-i conform raportului

1

de expertiză medico-legală nr. 201910P0120 din 21.03.2019 leziuni corporale sub

formă de edem al țesuturilor moi a nasului cu plăgi, contuze superficiale pe septul

nasului, plaga contuză a buzei de sus cu hemoragie în mucoasa buzei și edem al

buzei, edem al țesuturilor moi a cotului drept, care se califică ca vătămare ușoară a

integrității corporale.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi:

Huliganismul, agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și de amenințare cu

aplicarea unei asemenea violențe, de opunere de rezistență violent reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșite cu

aplicarea altor obiecte periculoase pentru integritatea corporală și a sănătății.

solicitat casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei inculpatului Hanganu Mihail, cu

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care

Hanganu Mihail să fie declarat vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal și conform acestui articol de a-i fi stabilită pedeapsa sub formă de

3 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În susținerea apelului declarat, procurorul a invocat că, pedeapsa sub formă de

suspendare condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, stabilită

prin sentința Judecătoriei Bălți în privința inculpatului Hanganu Mihail, este extrem

de blîndă, prin care nu vor fi atinse scopurile generale ale pedepsei penale prevăzute

de art. 61 alin. (2): restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și din

partea altor persoane.

a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în latura penală, cu excluderea

din sentință a prevederilor art. 90 Cod penal. S-a menținut sentința în cauză, prin care

Hanganu Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal și în baza acestei legi i s-a numit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Dispozițiile sentinței Judecătoriei Bălți, sediul central din 19.04.2019, în latura

corpurilor delicte și în latura cheltuielilor de judecată, s-au menținut fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond urma

să efectueze o analiză mult mai amplă a personalității infractorului, urmărind în acest

sens comportamentul său inclusiv la momentul comiterii infracțiunii. Aprecierea

acestui fapt nu poate fi ignorată, de altfel comportamentul inculpatului la momentul

comiterii infracțiunii este element obligatoriu pentru însușirea condiției subiective a

liberării de pedeapsa penală cu executarea condiționată a acesteia.

Or, apelul către instituția suspendării condiționate a executării pedepsei penale

este considerat posibil în situația cînd sunt întrunite cumulative condițiile obiective si

condițiile subiective a acesteia.

Circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea încriminată inculpatului, a

determinat instanța de apel să conchidă asupra incorectitudinii aplicării pedepsei

privative de libertate, sub rezerva suspendării condiționate a executării acesteia în

2

privința lui Hanganu Mihail. Aceasta se statuează avînd în vedere că inculpatul a

comis o infracțiune gravă, care atentează la valoarea protejată de legea penală -

relațiile sociale cu privire la ordinea publică, cu atît mai mult că aceasta a fost însoțită

de aplicarea violenței săvîrșită cu bună-știință asupra reprezentantului autorităților

care curmă actele huliganice, în văzul mai multor persoane și comisă în stare de

ebrietate - circumstanțe care nu puteau fi neglijate de instanța de fond la constatarea

oportunității suspendării executării pedepsei.

În prezenta cauză, instanța de apel, a găsit întemeiate motivele apelului declarat

de procuror și a constatat că concluzia instanței de fond, precum că, corijarea

inculpatului este posibilă și prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - condamnarea

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost una eronată, care contravine

criteriilor generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 75 Cod penal, și

din aceste considerente a exclus-o, or, instanța de fond insuficient și-a motivat soluția

de individualizarea executării pedepsei în privința inculpatului și nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, susținînd o poziție eronată în ce privește

aplicarea față de inculpat a dispoziției art.90 Cod penal.

Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor

cauzei, precum și ignorarea unor aspect evidente, au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei

cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogative instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu

îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la

posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea

obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare condiționată a executării

pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente a

concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei

stabilite. Analizînd condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței

de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, se constată că la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de fond nu a avut în

vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art.61 și 75 Cod

penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind

analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării ei.

Astfel, instanța de apel a apreciat că modalitatea de executare aleasă în

privința inculpatului, nu este în acord cu principiul proporționalității avînd în vedere

fapta comisă și urmările grave produse. Mai mult, instanța de apel a specificat

următoarele, așa cum rezultă din textul sentinței instanței de fond, aceasta și-a

motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate

inculpatului menționînd că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

acesteia, cu aprecierea ca circumstanță atenuantă a recunoașterii vinovăției

3

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. Instanța de apel a considerat o

astfel de concluzie drept una eronată, care nu poate fi menținută.

Datorită semnificației deosebite a impactului social pe care îl are săvârșirea în

societate a unor astfel de infracțiuni ce atentează asupra relațiilor sociale cu privire la

ordinea publică, nu pot fi valorificate în favoarea inculpatului ca și circumstanțe

atenuante suficiente, circumstanțele personale ale acestuia, întrucât maniera comiterii

de către Hanganu Mihail a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal,

atestă o pondere înaltă a periculozității sale pentru societate, astfel în cît scopul

corectării și reeducării vinovatului, și a restabilirii echității sociale, nu poate fi atins în

situația suspendării executării pedepsei penale în privința acestuia conform art. 90

Cod penal. De asemenea, este de menționat următoarele, inculpatul nu a demonstrat

că infracțiunea comisă este un incident în viața acestuia.

Relevant e în sensul vizat argumentele apelantului - precum că pedeapsa aplicată

inculpatului este extrem de blândă, în condițiile în care inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă, care după conținutul său și consecințele prejudiciabile reprezintă un

pericol sporit pentru societate. Totodată inculpatul se afla în stare de ebrietate

alcoolică și acțiunile infracționale erau îndreptate în privința lui Gheorghe Cucuta,

care este colaborator de poliție și era îmbrăcat în uniformă de serviciu, care inițial a

somat acțiunile lui Hanganu Mihail, iar inculpatul în prezența altor terțe persoane a

săvârșit faptele huliganice.

numele inculpatului, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu

menținerea sentinței primei instanțe. Recurentul invocă dezacordul cu excluderea

prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpat. De asemenea, recurentul menționează

că, inculpatul a recunoscut vinovăția potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, se căiește sincer de cele comise, la evidența medicului narcolog nu se află, se

caracterizează pozitiv, a restituit prejudiciul părții vătămate, a ajutat organul de

urmărire penală la descoperirea infracțiunii, în opinia recurentului, aceste

circumstanțe acordă posibilitate de a aplica prevederile art. 90 Cod penal.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

prin care solicită inadmisibilitatea acestuia, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei statuări se expun

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

4

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul semnalează

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, precum că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de

recurs.

Referitor la motivul semnalat de recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, Colegiul conchide că nici acest temei nu și-a găsit

confirmare, deoarece instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus la casarea sentinței instanței de fond în partea stabilirii pedepsei,

or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, referitor la motivul, precum că, instanța de apel incorect a individualizat

pedeapsa, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei lui Hanganu Mihail, aceasta a

ținut cont de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de

criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de

circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, a considerat

posibilă corijarea și reeducarea acestuia cu izolare de societate, considerând că

aceasta este una echitabilă faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a

argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța de recurs menționează că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel corect

a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită

inculpatului, just ajungând la concluzia privind executarea reală a pedepsei stabilite

celui din urmă, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea pe viitor a săvârșirii unor fapte infracționale, iar stabilirea unei

pedepse mai blînde, ar duce la sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

5

neîncredere în lege și față de societate, fapt ce poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit, or, pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie un

avertisment sever pentru inculpat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

apărător nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-

417 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se

apreciază ca inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Dumitru Dulgher în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

06 noiembrie 2019, în cauza penală, în privința lui Hanganu Mihail XXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 iulie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6