1ra-907/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-907/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-907/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișină

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Pîcălău Dorian în numele inculpatului Bivol Veaceslav, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Bivol Veaceslav Xxxxx, născută la xxxxx, domiciliat în r-nul

Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Veaceslav Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d) Codul penal, la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Prin aceeași sentință a fost recunoscut vinovat și Zmeu Vladislav Anatol, în

privința căruia hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar.

Conform art. 106 alin. (3) Codul penal, s-a încasat în mod solidar de la Bivol

Veaceslav și Zmeu Vladislav, în beneficiul statului, contravaloarea automobilului de

model „Volkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare XXXXX, în sumă de 21365

lei.

Cheltuielile judiciare în sumă de 720 lei, suportate pentru efectuarea raportului

de evaluare nr.xxxxx a autoturismului de model „Volkswagen Passat”, cu n/î

XXXXX de către Camera de Comerț și Industrie, a fost trecut în contul statului.

Acțiunea civilă depusă de către reprezentantul părții vătămate Tihon Ivan s-a

admis în principiu, explicându-i părții vătămate că, asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să se adreseze în instanța civilă.

03.06.2019, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, împreună și la o

înțelegere prealabilă cu Zmeu Vladislav Anatol, au pătruns prin fereastră în

domiciliul lui Căpățînă Anatolie, situat în or. Xxxxx, str. Xxxxx, de unde tainic au

sustras: 2 boxe de model ”SONY” la prețul total de 6000 lei; un aparat de sudat de

model ”E^OH” la prețul de 2000 lei; un ferestrău mecanic de model ”GL 4500M” la

prețul de lei 2000 lei; un aspirator de model ”SCARLETT”, la prețul de 1500 lei; un

1

polizor unghiular de model „DWT” la prețul de 2000 lei; un diplomat-complet

pentru bucătărie la prețul de 2500 lei; un trimer de model „HYUNDAI” la prețul de

2300 lei; un cuptor cu microunde de model „Vitek” la prețul de 1000 lei; un cuptor

electric de model „HAISBERG” la prețul de 900 lei; un aparat de fotografiat de

model „SAMSUNG” la prețul de 4000 lei; o camera video de model „LIFE” la prețul

de 1500 lei; un televizor de model „SONY” la prețul de 30000 lei; un televizor de

model „LG” la prețul de 14000 lei; 5 telecomenzi la prețul total de 750 lei; un aparat

de cafea la prețul de 1500 lei; un ferestrău circular de model „DP-1600” la prețul de

1800 lei; un burghiu electric de model ”TMR 61213” la prețul de 850 lei; un telefon

mobil de model „ALCATEL”, cu încărcător la el la prețul de 3000 lei; un planșet de

model „SAMSUNG” la prețul de 4000 lei; un card bancar de la BC „Moldova

Agroindbank”; un portmoneu din piele artificială în care se aflau polița de asigurare

medicală și permisul de conducere pe numele cet. Nadejda Căpățînă, cauzându-i

astfel părții vătămate prejudiciu material considerabil în sumă totală de 81600 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Bivol Veaceslav a comis furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două personae, prin pătrundere

în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, adică infracțiunea prevăzută

de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.

inculpatului Bivol Veaceslav, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa de 1 an închisoare

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond a pronunțat o sentință care

este contrară legii, motiv din care urmează a fi casată, cu pronunțarea unei decizii

prin care inculpatului să îi fie redusă pedeapsa în baza art. 76 Cod penal.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat, fiind menținută sentința.

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de

urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Bivol Veaceslav în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, după

indici calificativi - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșite

de două personae, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Examinând probatoriul administrat, instanța de apel, a considerat dovedită pe

deplin, în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Bivol Veaceslav prin

următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile reprezentantului părții vătămate Tihon

Ivan, declarațiile martorilor Jitari Dumitru, Balaban Veronica; procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 03.06.2019, efectuat la domiciliul lui Anatol Capățînâ (f.d.

9 - 12); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.06.2019 (f.d. 14); ordonanță

2

din 03.06.2019 de recunoaștere a automobilului de model „Volkswagen Passat” cu

numerele de înmatriculare XXXXX drept corp delict (f.d. 43); proces-verbal de

percheziție din 04.06.2019, a automobilului de model „Volkswagen Passat” cu

numerele de înmatriculare XXXXX, de unde au fost ridicate bunuri sustrase (f.d. 67-

75); ordonanță de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte la cauza penală din

04.06.2019, prin care au fost recunoscute drept corpuri delicte bunurile sustrase (f.d.

76); proces-verbal de reconstituire a faptei din 03.06.2019 (f.d. 60); proces-verbal de

reconstituire a faptei din 03.06.2019, acțiune în cadrul căreia bănuitul Vladislav

Zmeu a demonstrat cum a săvârșit infracțiunea din 03.06.2019 la domiciliul cet.

Anatolie Căpățînă (f.d. 62).

Instanța de apel, având în vedere argumentele apelului declarat în raport cu

circumstanțele constatate a reținut că, la stabilirea pedepsei, instanța ține seama de

prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale. La stabilirea modului, măsurii,

categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel, la fel ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care este mai puțin gravă, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, care este supus răspunderii penale, anterior a fost condamnat, a

recunoscut vina, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Analizând solicitarea apărării referitor la aplicarea în privința lui Bivol

Veaceslav a prevederilor art. 76 alin. (1) lit. c), e), f) Cod penal, instanța de apel a

constatat că, instanța de fond și-a argumentat minuțios soluția la acest capitol și a

motivat hotărârea pronunțată invocând motive clare din care considerent a ajuns la

concluzia că, corectarea inculpaților este posibilă doar cu aplicarea celei mai aspre

pedepse sub formă de închisoare, ce va duce la restabilirea echilibrului social

perturbat prin comiterea infracțiunii.

În același rând, instanța de apel a reținut că categoria și termenul de pedeapsă

ce urmează a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante,

prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora, prescrise în art. 78

Cod penal.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul invocat de partea apărării

referitor la faptul că, instanța de fond la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont în

deplină măsură de circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, neluînd în

considerație prevederile art. 76 alin.(1) lit. c), e), f) Cod penal,

În viziunea instanței de apel, inculpatului Bivol Veaceslav, anterior a fost

judecat pentru comiterea infracțiunilor contra patrimoniului, fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare însă, nu a conștientizat că el urmează a respecta

normele de prohibiție ale Codului Penal, că indiferent de starea lui financiară, doar

el este responsabil de veniturile pe care le are. În caz că, are careva datorii, urmând a

munci cinstit sau a-și găsi un alt loc de muncă, dacă consideră că este puțin plătit.

Inculpatul este necăsătorit, copii nu are. Faptul că, el a invocat că, are grijă de 6 frați

mai mici împreună cu tatăl său, mama lui fiind plecată peste hotarele țării, nu îl

exonerează pe inculpat de obligația de a nu comite infracțiuni. Mai mult, de

3

educația, creșterea și întreținerea copiilor minori, sunt responsabili în exclusivitate

doar părinții minorilor. Inculpatul plasează pe prim plan frații săi, pentru a trezi

sentimentul de compasiune.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond a respectat cerințele de

motivare referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat, precum și a

luat în considerație atitudinea acestuia față de consecințele survenite, ținând cont de

gravitatea acesteia, de circumstanțele săvârșirii faptei, de faptul că inculpatul

anterior a fost atras la răspundere penală, însă acesta nu s-a corijat și nu a îndreptățit

încrederea care i-a fost acordată.

Instanța de apel a menționat că, severitatea pedepsei aplicate inculpatului este

justificată de modalitatea în care acesta a conceput și derulat activitatea infracțională,

gravitatea faptei comise, care dovedesc perseverența infracțională ridicată întru

atingerea scopului urmărit.

În cele din urmă, instanța de apel a ajuns la concluzie că scopul prestabilit al

legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Bivol Veaceslav, v-a fi pe

deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen

de 3 (trei) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pîcălău D., în numele inculpatului Bivol V., prin care solicită casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În susținerea poziției sale, recurentul a invocat că:

- instanța de apel nu a dat o apreciere justă circumstanțelor cauzei și anume,

cauza a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

iar după ce a fost audiat inculpatul, procurorul a solicitat pedeapsa de 2 ani

închisoare, instanța fiind la finalul cercetării judiciare, a pus întrebarea dacă

inculptul dorește în continuare ca să fie examinată cauza în procedură simplificată,

fiind încălcate normele de procedură penală;

- în urma încălcării drepturilor acestuia, pedeapsa s-a agravat;

- pedeapsa nu corespunde circumstanțelor cauzei și caracterului acțiunilor

inculpatului, care a contribuit activ la descoperirea infracțiunii date și înlăturării

consecințelor grave.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

considerînd că urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat,

iar criticile formulate de recurent nu conțin indicii a careva erori de drept. La

stabilirea pedepsei, instanțele de judecată au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76,

77 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

4

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Recurentul în recursul declarat nu indică un careva temei de recurs, însă critică

decizia în partea stabilirii pedepsei inculpatului Bivol V., semnalând astfel temeiul

pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce

prevede că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, din recursul declarat avocatul Păcălău D. în numele inculpatului

Bivol V., nu contestă starea de fapt stabilită de către instanțele de judecată și nici

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia, din care considerente Colegiul nu se va

expune referitor la aceste aspecte

Din conținutul recursului, Colegiul penal reține că, recurentul critică decizia,

deoarece nu a fost aplicată pedeapsa în corespundere cu circumstanțele cauzei.

Analizînd temeiul invocat pentru recurs, în raport cu circumstanțele și lucrările

dosarului, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța acesta nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de judecată au adoptat

hotărâri, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului Bivol V., stabilită conform sancțiunii articolului 186 alin. (2) lit. b), c), d)

Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

Totodată, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitate infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul Bivol

V., prevede pedeapsa cu închisoare de pînă la 4 ani.

5

Prin urmare, dacă în cauză sînt prezente circumstanțe atenuante, prevăzute de

art. 76 Cod penal și circumstanțe agravante, stipulate la art. 77 Cod penal, se va

stabili pedeapsa în coroborare cu prevederea art. 78 alin. (4) Cod penal.

În prezenta cauză penală, instanțele de fond au ținut cont de faptul că

inculpatul Bivol V. a comis o infracțiune mai puțin gravă, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, care este supus răspunderii penale, anterior a fost

condamnat pentru infracțiune similară, a recunoscut vina.

Conform alin. (4) al art. 78 Cod penal, în caz de concurs al circumstanțelor

agravante și al celor atenuante, coborârea pedepsei până la minimul sau ridicarea ei

pînă la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea Specială a

prezentului cod nu este obligatorie.

Instanța de recurs menționează că, mecanismul influenței circumstanțelor

atenuante și agravante a pedepsei penale se exprimă prin influența lor asupra

gradului prejudiciabil al infracțiunii și asupra pericolului social al persoanei

vinovatului, precum și prin efectele pe care aceste circumstanțe le au la stabilirea

pedepsei. Astfel, dacă într-o cauză penală sînt prezente exclusiv circumstanțe

agravante sau acestea prevalează din punct de vedere calitativ față de circumstanțele

atenuante atunci mărimea pedepsei stabilite trebuie să fie mai aproape de limita

maximă a pedepsei prevăzute de sancțiunea normei Părții Speciale a Codului penal.

La fel, dacă într-o cauză penală sînt prezente exclusiv doar circumstanțe atenuante sau

acestea prevalează din punct de vedere calitativ față de circumstanțele agravante,

acest fapt va avea efect la mărimea pedepsei stabilite și trebuie să fie mai aproape de

limita minimă prevăzută pentru pedeapsa respectivă de sancțiunea normei Părții

Speciale a Codului penal.

Subsidiar, în speța dată instanța de recurs reține că, instanța de apel just a ținut

cont și de personalitatea inculpatului care anterior a fost judecat pentru comiterea

infracțiunilor contra patrimoniului, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare, însă nu a conștientizat că el urmează a respecta normele de prohibiție ale

Codului penal, că indiferent de starea lui financiară, doar el este responsabil de

veniturile pe care le are. În caz că, are careva datorii, urmând a munci cinstit sau a-și

găsi un alt loc de muncă, dacă consideră că este puțin plătit. Inculpatul este

necăsătorit, copii nu are. Faptul că, el a invocat aceea că, are grijă de 6 frați mai mici

împreună cu tatăl său, mama lui fiind plecată peste hotarele țării, nu îl exonerează pe

inculpat de obligația de a nu comite infracțiuni. Mai mult, de educația, creșterea și

întreținerea copiilor minori, sunt responsabili în exclusivitate doar părinții minorilor.

Inculpatul plasează pe prim plan frații săi, pentru a trezi sentimentul de

compasiune.

Având în vedere toate aceste împrejurări, precum și circumstanța atenuantă –

crecunoașterea vinei și cea agravantă – săvârșirea unei infracțiuni de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare, în opinia

Colegiului, prima instanță, precum și cea de apel nu erau obligate să-i aplice

inculpatului Bivol V. limita minimă a pedepsei prevăzute cu închisoare. Instanța de

recurs consideră că, pentru săvîrșirea infracțiunii imputate prin rechizitoriu

6

inculpatului, pedeapsa stabilită acestuia - 3 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, este echitabilă.

Așadar, Colegiul statuează că, termenul pedepsei stabilit inculpatului Bivol V.

de către instanțele de judecată și modalitatea de executare a acesteia stabilită în

sarcina ultimului, a fost individualizată corect și în așa fel încît persoana vinovată să

se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii

unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor

săvîrșirea altor infracțiuni.

Referitor la invocările recurentului a faptului că, instanța de apel nu a dat

apreciere la aceea că, cauza a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală, Colegiul penal le consideră nefondate, or din materialele speței

rezultă că, cauza a fost examinată în prima instanță în procedură generală (f.d.37 v.

II), iar în apel partea apărării nu a invocat carea viciu de procedură. În susținerea

raționamentelor sale, instanța de recurs menționează și faptul că, potrivit alin. (2) art.

427 Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în

recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel. Deci, rezultând din materialele cauzei și anume din apelul declarat,

împotriva sentinței, se constată că asemenea critici, nu au fost invocate, pentru a

constitui obiect de studiu și discuție în procedura de apel, fiind invocate astfel de

alegații abia în procedura recursului ordinar, ceea ce contravine prevederilor

procesual-penale citate mai sus.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pîcălău Dorian în

numele inculpatului Bivol Veaceslav, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pîcălău Dorian în

numele inculpatului Bivol Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Bivol Veaceslav

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 27 mai 2020.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

7