1ra-444/20 — art. 188 alin. 2 lit. d, e, f CP

1ra-444/20 — art. 188 alin. 2 lit. d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-444/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocații Bodean Ina și Hamureac Oxana în numele inculpatului Bivol Ion, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Bivol Ion xxxx, născut la xx xxxx xxxx, originar

și domiciliat xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.08.2017 - 01.03.2018;

Instanța de apel: 05.04.2018 - 26.09.2018;

Instanța de recurs: 15.12.2018 - 12.02.2019;

Instanța de apel: 18.03.2019 – 10.07.2019;

Instanța de recurs: 18.11.2019 – 12.02.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal, la 8

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă plângerea avocatului Rotaru Vitalie în numele lui Bivol Ion, cu privire

la nulitatea actelor de procedură, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului și

încetarea urmăririi penale, pe motiv că faptele nu au fost săvârșite de Bivol Ion și acestea

nu întrunesc elementele infracțiunii.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1 033,61

lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

orei 02.00, Bivol Ion aflându-se în xxxx xxxx, cu scop de profit și de a sustrage bunurile

1

altei persoane, prin deteriorarea geamului de la ușă, a pătruns în casa de locuit ce aparține

lui Sinchevici Onea de la care a cerut mijloace bănești, după care fiind refuzat a aplicat

violența periculoasă pentru viață și sănătate prin lovirea acesteia de mai multe ori cu un

băț, neidentificat de organul de urmărire penală, peste diferite părți ale corpului cauzându-

i părții vătămate leziuni corporale sub formă de fractură a coastei VII pe stânga, echimoze

masive pe spate și membre 2 care conform raportului de expertiză judiciară nr.113D din

04.08.2017 se califică ca vătămare medie cu dereglarea sănătății de lungă durată, după care

în mod deschis a sustras portmoneul în care se afla suma de 4 000 lei în numerar, cauzându-

i astfel părții vătămate Sinchevici Onea o daună materială în proporții considerabile.

solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi sentințe de achitare, deoarece instanța

de fond nu a dat о apreciere juridică corectă circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei

și drept urmare, încălcând dreptul inculpatului la un proces echitabil, or, probele

administrate în cadrul examinării cauzei penale nu demonstrează vinovăția în comiterea

infracțiunii incriminate și mai mult ca atât, instanța de fond nu a supus analizei și nu a dat

о apreciere juridică faptului că declarațiile părții vătămate sunt confuze, contradictorii și

lipsite de claritate.

3.1. La 16.05.2018, avocații Hamureac Oxana și Bodean Ina au depus cerere de apel

suplimentară în numele inculpatului, prin care au solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Colegiul penal a reținut că, instanța de fond la pronunțarea sentinței corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că, inculpatul a săvârșit anume

infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală,

fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele in

ansamblu - din punct dc vedere al coroborării lor.

Instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate Sinchievici Onea, a martorilor

Cebotari Olga, Verdeac Margareta, Tarabufa Andrei, Prisacari Natalia, Bivol Viorel,

Moldovan Vitalie, precum și materialele cauzei și anume, procesul verbal de cercetare la

fața locului, înregistrările convorbirilor telefonice, procesul verbal de percheziție la

domiciliul lui Bivol Ion, procesul-verbal de examinare a bancnotei ridicată în cadrul

perchezițiilor la domiciliu, procesul-verbal de examinare a hainelor ridicate de la Bivol Ion

și bancnota ridicată de la Bivol Vasile, raportul de expertiză medico-legală, procesul-verbal

de recunoaștere a persoanei după fotografie, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei,

procesul-verbal de confruntare, corpurile delicte, procesul-verbal de audiere suplimentară

a părții vătămate, a constatat că acestea demonstrează cu certitudine vina inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Colegiul penal a reținut că proba decisivă este declarația părții vătămate, iar

argumentele prin care se justifică această probă pentru a fundamenta о sentință de

2

condamnare au fost expuse de către prima instanță, preluate și de către instanța de apel.

Totodată, instanța a respins argumentul părții apărării referitor la proveniența

bancnotelor de 50 lei, această probă este una indirectă și nu are putere decisiva, or, în lipsa

acestor bancnote, probatoriul administrat este suficient pentru emiterea sentinței de

condamnare.

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța

de fond a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale

familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului.

Pedeapsa aplicată lui Bivol Ion este proporțională faptei comise, la aplicarea căreia s-

a ținut cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, personalitatea inculpatului, care se

caracterizează pozitiv, este căsătorit, are doi copii minori la întreținere, anterior a fost

judecat de Judecătoria Șoldănești pe cauza penală nr.2015470108 pe art.2641 alin.(1) Cod

penal, cauza penală nr.2011380300 pornită pe art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, a fost

încetată de Procuratura raionului Șoldănești conform art.109 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal conducându-se de principiile generale de stabilire a

pedepsei consfințite de art.7 Cod penal și reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit

prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal este una gravă, precum și din limitele pedepsei

stabilite în art.188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal, care stabilește pedepse alternative, a

considerat că în privința inculpatului prima instanță echitabil și întemeiat a stabilit

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Pedeapsă, care corespunde principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în

art.61 alin.(2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum

și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Oxana și Bodean Ina în numele inculpatului, în care au solicitat casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor înaintate, recurenții au formulat următoarele motive:

- din conținutul deciziei reiese că instanța a omis să se expună asupra motivelor

invocate în apelul inculpatului, limitându-se doar la descrierea acestora, iar toate

concluziile acesteia s-au rezumat doar la însușirea motivelor instanței de fond, descriind

desfășurat toate probele, fără a le oferi o apreciere amplă;

- instanța de apel nu s-a expus asupra divergențelor declarațiilor părții vătămate și cu

toate că apărarea a solicitat audierea suplimentară în ședința de judecată, instanța

neîntemeiat a refuzat demersul, ca ulterior, aceste declarații confuze să le rețină ca probă

decisivă întru condamnarea inculpatului;

- în cadrul ședinței de judecată apărarea a solicitat și efectuarea unei expertize

dactiloscopice a bancnotei de 50 lei, ridicate în cadrul percheziției, însă instanța de apel a

respins acest demers neîntemeiat, motivând că avocatul a avut posibilitate de a solicita

3

efectuarea expertizei în cadrul primei instanțe;

- instanța de apel respingând toate cererile apărării privind prezentarea probelor, nu a

relatat care sunt motivele respingerii acestora, fără a face trimitere la vreo normă din Codul

de procedură penală și fără a face vreo motivare sub aspectul admisibilității acestor probe,

încălcând astfel și dreptul inculpatului la un proces echitabil.

2019, recursul ordinar declarat a fost admis, decizia instanței de apel casată total, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În argumentarea deciziei pronunțate, instanța de recurs a statuat că, prin decizia

instanței de apel din 26.09.2018, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, cu

menținerea sentinței fără modificări. Reieșind din materialele dosarului, la 16.05.2018, pe

parcursul judecării cauzei în instanța de apel, avocații Hamureac Oxana și Bodean Ina în

numele inculpatului, au depus apel suplimentar, în conformitate cu art.402 alin.(5) Cod de

procedură penală, care expres indică că, dacă inculpatul declară apel în termen și își

înlocuiește apărătorul, noul apărător, în termen de 15 zile de la data primirii de către parte

a copiei apelului declarat, poate declara apel suplimentar pentru inculpat, în care poate

invoca motive adăugătoare de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, însă reieșind din conținutul deciziei recurate

rezultă că, instanța de apel nu s-a expus asupra apelului suplimentar, iar motivele invocate

au rămas fără soluționare și fără argumentare.

Atât timp cât instanța de apel a omis judecarea apelului suplimentar, soluția sa este una

nulă, deoarece motivele invocate suplimentar ar fi putut schimba viziunea instanței de apel

asupra cauzei supuse judecării, or, în acest apel au fost invocate noi motive de apel care

vizează orice latură a cauzei penale.

Totodată, verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la criticele

recurentului, Colegiul penal lărgit a constatat că, instanța de apel la adoptarea soluției de

respingere ca nefondat a apelului declarat de inculpat, cu menținerea sentinței, nu a

respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea

motivării hotărârii.

Astfel, simpla motivare a instanței de apel precum că: “...analizând declarațiile părții

vătămate Sinchievici Onea, a martorilor Cebotari Olga, Verdeac Margareta, Tarabufa

Andrei, Prisacari Natalia, Bivol Viorel, Moldovan Vitalie, precum și materialele cauzei și

anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului; înregistrările convorbirilor

telefonice; procesul-verbal de percheziție la domiciliul lui Bivol Ion; procesul-verbal de

examinare a bancnotei ridicată în cadrul perchezițiilor la domiciliu; procesul-verbal de

examinare a hainelor ridicate de la Bivol Ion și bancnota ridicată de la Bivol Vasile;

raportul de expertiză medico-legală; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei; procesul-verbal de confruntare;

corpurile delicte; procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate, Colegiul

penal constată că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate.”, instanța de recurs a apreciat-o ca fiind insuficientă și nejustificată

întru menținerea soluției instanței de fond, or, potrivit art.93 alin.(1) și alin.(2) Cod de

4

procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul

cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante

pentru justa soluționare a cauzei și în calitate de probe în procesul penal se admit

elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1) declarațiile

bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții civilmente

responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit a conchis că, la examinarea

cauzei instanța de apel nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării sub toate

aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a

motivat soluția adoptată. De asemenea, instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a

chestiunilor de fapt criticate de părți și astfel nu a soluționat fondul apelurilor declarate.

Circumstanțele expuse atestă că, instanța de apel a comis erori de drept care nu pot fi

corectate de instanța de recurs și rezultând din contextul celor descrise supra, decizia

atacată urmează a fi casată, iar la o nouă rejudecare a cauzei instanța de apel urmează să

verifice și să aprecieze probele administrate și examinate în instanța de fond, să le dea o

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

respinse apelul declarat de inculpat și apelul suplimentar al avocaților Hamureac Oxana și

Bodean Ina în numele inculpatului, ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate.

7.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de fond,

judecând cauza a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de drept, complet și

obiectiv a apreciat probele administrate, și întemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile

inculpatului Bivol Ion corect au fost încadrate juridic în baza prevederilor art.188 alin.(2)

lit. d), e), f) Cod penal, tâlhăria - atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viață și sănătatea persoanei agresate,

săvârșit prin pătrunderea în locuință, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile, iar vinovăția acestuia în comiterea faptei

imputate este pe deplin confirmată.

Instanța a considerat că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

veridicității și coroborării, just stabilind vinovăția inculpatului Bivol Ion în comiterea

infracțiunii imputate.

Alegațiile apelantului referitor la faptul că, declarațiile părții vătămate urmează a fi

apreciere critic, pe motiv că, ultima vede rău chiar și cu ochelari, dar în acea noapte, când

i-a fost deconectată lumina, ea a văzut că atacatorul tremura și nici nu era cu ochelari, cât

și alegațiile expuse în apelul suplimentar depus de avocații Ina Bodian și Oxana Hamureac,

precum că, partea vătămată a declarat că, nu-l poate descrie pe atacator, deoarece era

întuneric, or, anume inculpatul Bivol Ion este cel care a fost recunoscut de către partea

vătămată Sincheivici Onea, în cadrul urmăririi penale, atât după fotografie cât prezentarea

5

persoanei spre recunoaștere, și în cadrul confruntării cu inculpatul, de asemenea partea

vătămată și în cadrul ședinței de judecată a declarat cu lux de amănunte cum a fost săvârșită

infracțiunea și în ce mod, 1-a recunoscut pe inculpat, adică când acesta lumina cu lanterna

din buzunar și atunci i-a și văzut fața care pe urmă revenindu-și din starea de stres și la

prezentarea fotografiilor, și-a dat seama că acesta este Bivol Ion.

Totodată, vinovăția inculpatului Bivol Ion se demonstrează și prin faptul că, fiind

nemulțumit de faptul că, a lucrat în Rusia la feciorul părții vătămate Tarabuță Ivan, care i-

a rămas dator pentru lucrul efectuat, ceea ce se confirmă și prin declarațiile părții vătămate

Sincheivici Onea, care a declarat că, la recunoscut pe inculpatul și după voce și după

cuvintele: „feciorul tău nu mi-a achitat salariul pentru munca efectuată”.

Cu referire la criticile apelantului referitor la faptul că, de către instanța de fond nu au

fost prezentate careva probe, precum că, el a săvârșit infracțiunea, or, partea vătămată a

declarat că, persoana care a agresat-o, i-a spus să-i dea banii, deoarece a lucrat o lună de

zile la fiul ei Tarabuță Ivan și acesta nu i-a plătit, spunând că banii sunt la ea, iar fiul său a

plecat la muncă peste hotare din localitatea Găuzeni, instanța de apel le-a considerat ca

fiind neconvingătoare din următoarele motive, or, în cadrul cercetării judecătorești a fost

audiat martorul Andrei Tarabuța, care a declarat că, 1-a sunat pe fratele și 1-a întrebat cine

a lucrat la el, din băieții din sat sau din raion. El i-a spus că, a lucrat 2 băieți Viorel și Ion.

După care și polițistul l-a sunat și la fel i-a răspuns că, a lucrat 2 băieți Viorel și Ion.

Alegațiile părții apărării expuse în apelul suplimentar cu privire la faptul că, procedura

recunoașterii persoanei după fotografie, cât și prezentarea nemijlocită a acesteia spre

recunoaștere, a fost viciată, deoarece, până la desfășurarea acestei acțiuni de urmărire

penală, colaboratorii de politie i-au indicat concret părții vătămate persoana care urmează

a fi recunoscută, instanța de apel le-a considerat ca fiind neconvingătoare din următoarele

motive, or, conform procesului-verbal de recunoaștere după fotografii din 07.08.2017,

partea vătămată Sincheivici Onea, a fost prevenită de răspunderea penală potrivit

art.art.312, 313 Cod penal, fiind prezentate spre recunoaștere 6 fotografii. Totodată, partea

vătămată a relatat semnalmentele după care a recunoscut persoana din fotografia cu nr.5.

Conform procesului verbal de recunoaștere a persoanei din 07.08.2017, partea vătămată a

fost avertizată de răspunderea penală potrivit art.art.312, 313 Cod penal, fiind prezentate

spre recunoaștere 5 persoane, partea-vătămată a relatat semnalmentele după care a

recunoscut persoana cu nr.3, procesul-verbal fiind consemnat de către participanți inclusiv

de către Bivol Ion, fără a fi invocate careva obiecții privitor la desfășurarea prezentării spre

recunoaștere.

Instanța de apel a reiterat că, în momentul efectuării acțiunilor procesuale de către

partea apărării nu au fost invocate careva încălcări de procedură asupra modului de

desfășurare a prezentării spre recunoaștere după fotografiei a persoanei, iar circumstanțele

invocate în plângere nu s-au adeverit nefiind dovedite de către partea apărării.

În circumstanțele indicate mai sus, cercetând și celelalte probe ale părții acuzării în

ansamblu cu conținutul declarațiilor părții vătămate, declarațiile martorilor părții acuzării,

instanța de apel nu a reținut temeiuri legale de a pune aceste probe la îndoială, deoarece

acestea în întregime coroborează cu materialele dosarului din motivul utilității lor, iar

6

conținutul fiecăreia din aceste probe certifică despre faptul, că în privința părții vătămate a

fost comisă anume infracțiune înscrisă la art.188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal, care i-a

fost incriminată inculpatului Bivol Ion și a fost stabilită participația acestuia la comiterea

acestei infracțiuni, iar existența obiecțiilor prin nimic confirmate ale inculpatului și părții

apărării, nu au fost combătute prin careva date factologice și probe reale ce puteau fi

reținute de instanță.

Respingând poziția părții apărării privind necesitatea achitării inculpatului, instanța de

apel a conchis că, materialele cauzei demonstrează că anume Bivol Ion a săvârșit fapta

imputată și în condițiile relatate, astfel instanța de fond corect a stabilit că, în acțiunile

inculpatului sunt prezente toate elementele infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit. d),

e), f) Cod penal.

Instanța de apel a stabilit că pedeapsa aplicată în privința inculpatului de către prima

instanță, corespunde criteriilor de individualizare, aceasta fiind în limitele stabilite de

sancțiunea normei incriminate.

Hamureac Oxana în numele inculpatului Bivol Ion, au atacat decizia cu recurs ordinar,

invocând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicitând

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, întrucât fapta nu a fost săvârșită de către

inculpat.

În motivarea recursului declarat au menționat că, instanța de apel nu a elucidat pe

deplin circumstanțele cauzei și nu a dat o apreciere corectă probelor, acestea fiind bazate

doar pe presupuneri și drept urmare, încălcând dreptul inculpatului la un proces echitabil,

or, probele administrate în cadrul examinării cauzei penale nu demonstrează vinovăția în

comiterea infracțiunii incriminate și mai mult ca atât, instanța de apel nu a dat о apreciere

juridică faptului că declarațiile părții vătămate sunt confuze, contradictorii și lipsite de

claritate. În context, recursul este axat pe aceleași afirmații, care au fost invocate în apel.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de partea

apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat

și lipsit de temeiuri legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului ordinar declarat, se constată că recurenții invocă drept temei

pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, exprimând convingerea că, instanța de apel

7

greșit a ajuns la concluzia în ce privește condamnarea inculpatului Bivol Ion în baza art.188

alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal, considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția

acestuia în comiterea infracțiuni incriminate, însă Colegiul penal consideră că aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de recurenți.

Totodată, lecturând recursul, Colegiul penal reține că, acesta nu este motivat prin

prisma temeiurilor indicate, recurenții de fapt criticând modalitatea de apreciere a probelor

de către instanța de apel, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu

certitudine că fapta incriminată în actul de învinuire a fost comisă de către inculpat.

Verificând actele cauzei, instanța de recurs conchide că, criticele formulate de partea

apărării nu și-au găsit confirmarea, decizia recurată este legală și întemeiată urmând a fi

menținută ad integrum. Colegiul penal constată că, instanța de apel a analizat cauza în fapt

și în drept și a studiat în ansamblul ei problema vinovăției a inculpatului. Totodată, în baza

probelor administrate în prealabil în cadrul unei proceduri contradictorii și cu respectarea

drepturilor procesuale garantate părților, instanța de apel just a apreciat că Bivol Ion a

săvârșit infracțiunea – tâlhăria, atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate,

săvârșit prin pătrunderea în locuință, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Colegiul penal constată că preponderent argumentele formulate de apărare se referă la

modalitatea de apreciere a probelor, în special recurenții obiectând asupra depozițiilor

părții vătămate Sincheivici Onea, considerând că aceste declarații urmează a fi apreciate

critic, deoarece sunt confuze, contradictorii și lipsite de claritate.

La acest punct de analiză, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile

din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punct

de vedere al coroborării acestora. Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a

probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că

la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată

de instanțele de fond, acestea fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la presupusa

greșită reținere a anumitor elemente faptice, doar pe baza probelor administrate în cauză,

ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea

dispunerii condamnării inculpatului, raportată la învinuirea imputată acestuia.

În aceiași consecutivitate de idei, expunând motivele care au stat la baza

8

inadmisibilității recursului declarat, Colegiul penal relevă și faptul că, sub aspectul situației

de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal, verificând subsidiar materialele dosarului, specifică că judecând apelul

instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă de menținere a sentinței de condamnare a inculpatului Bivol Ion, care este

argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată în condițiile art.100 alin.(4) Cod de procedură penală și, totodată, care

au fost just apreciate de instanțe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, în baza

cărora s-a stabilit cu certitudine că faptele imputate inculpatului corespund elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2) lit. d), e), f) Cod penal.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs specifică că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse în pct.7.1. al prezentei deciziei.

În contextul în care analizăm critica cu privire la examinarea unilaterală a probelor de

către instanța de apel, nu ar fi depășit să facem referire și la prevederile art.101 alin.(3) Cod

de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare prestabilită

pentru instanță.

De altfel, conducându-se anume de aceste reglementări, instanța de apel a examinat

toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării inculpatului,

după cum afirmă recurenții, ci coroborându-le le-a analizat în ansamblu lor, apreciind just

că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală și a-i incrimina inculpatului

Bivol Ion săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei

agresate, săvârșit prin pătrunderea în locuință, cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate

de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Prin urmare, simplul fapt că apărarea susține o anumită versiune cu privire la faptele

desfășurate la 16.07.2017 și interpretează probele după propria opinie, nu constituie un

motiv suficient pentru a dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum se solicită în

recursul dedus judecății.

Referitor la obiecțiile apărării privind legalitatea acțiunilor de urmărire penală, instanța

de recurs reține că din materialele cauzei nu rezultă că apărătorul și inculpatul ar fi avut

careva obiecții asupra acțiunilor organului de urmărire penală la etapa de prezentare a

acestor materiale, iar invocarea nulității actului procedural la etapa examinării recursului

ordinar, contravine prevederilor art.251 alin.(4) Cod de procedură penală.

Distinct de cele menționate, instanța de recurs enunță și faptul, că criticele invocate în

recursul apărării au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel

și, cărora instanța de apel, le-a dat o motivare corespunzătoare și argumentată, soluție pe

care instanța de recurs o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, fapt ce

9

vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19.04.1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă

opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Prin urmare, Colegiul penal reține că la judecarea cauze în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală

și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, fapt ce impune concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea apărării, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocații Bodean Ina și Hamureac

Oxana în numele inculpatului Bivol Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 iulie 2019, în cauza penală privindu-l pe Bivol Ion xxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 12 martie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

10