1ra-1486/18 — art. 186 al. 2 lit. b, c, d, CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 al. 2 lit. b, c, d, CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 p. 8 CPP
1ra-1486/18 — art. 186 al. 2 lit. b, c, d, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-1486/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
12 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Timofti Vladimir
Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie
examinând, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Procopciuc Serghei în numele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan,
prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Orhei sediul Șoldănești din 22
ianuarie 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie
2018, în cauza penală privindu-i pe
Chistol Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar din
satul xxxxxx, domiciliat în xxxxx.
Chistol Ștefan xxxxx născut la xxxxx, originar și
domiciliat în satul xxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 06.06.2017 - 22.01.2018;
Instanța de apel: 22.02.2018 - 29.03.2018;
Instanța de recurs: 26.06.2018 - 12.09.2018.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 22 ianuarie 2018,
Chistol Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186
alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de un an
închisoare.
La fel, Chistol Ion, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 208 alin. (1) Cod Penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de un an
închisoare.
Conform art. 84 alin.(1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul,
parțial, al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 1 (un) an 6 (șase)
luni închisoare.
Conform art. 90 Cod Penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicată lui Chistol Ion pe un termen de doi ani.
Prin aceeași sentință Chistol Ștefan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, stabilindu-i
pedeapsa sub forma de un an închisoare.
Conform art. 90 Cod Penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicată lui Chistol Ștefan pe un termen de un an.
Prin sentința nominalizată Chistol Ianuș, potrivit art. 54 alin. (1), (2) Cod Penal
a fost liberat de răspundere penală, potrivit art. 104 Cod Penal și aplicată în privința
acestuia măsura de constrângere cu caracter educativ: încredințarea minorului pentru
supraveghere părinților până la atingerea majoratului.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Caț Boris în mărime de 4100 lei s-a
admis în principiu, dar asupra cuantumului ei se va expune instanța civilă.
S-a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului vis-a-vis de încasarea din
contul inculpaților a sumei în mărime de 3132,6 lei cu titlu de cheltuielii de judecată.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Chistol
Ion la 06 ianuarie 2017, în jurul orei 03.30 min., în urma înțelegerii prealabile și
împreună cu frații Chistol Ștefan și minorul Chistol Ianuș, aflându-se în satul xxxxx,
cu scop de profit și de a sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în gospodăria lui
Caț Boris de unde din garaj, pe ascuns au sustras: un acumulator de model „Vesta” în
sumă de 1200 lei, un radiocasetofon de model „Samsung” în sumă de 500 lei, două
discuri auto R-14, un polizor unghiular de model „Makita” în sumă de 1000 lei,
cauzându-i părții vătămate Caț Boris o daună materială în proporții considerabile în
sumă totală de 3800 lei.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Chistol Ion a comis infracțiunea
prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe
ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în
alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Tot el, la 06 ianuarie 2017, în jurul orei 03.30 min., aflându-se în satul xxxxx
având scop de profit și intenția de a sustrage bunurile altei persoane, cunoscând cu
certitudine că fratele Chistol Ianuș este minor, l-a atras la activitatea criminală,
manifestată prin sustragerea pe ascuns de la Caț Boris din garaj a unui acumulator de
model „Vesta” în sumă de 1200 lei, un radiocasetofon de model „Samsung” în sumă
de 500 lei, două discuri auto R-14, un polizor unghiular de model „Makita” în sumă
de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate Caț Boris o daună materială în proporții
considerabile în sumă totală de 3800 lei.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Chistol Ion a comis infracțiunea
prevăzută de art. 208 alin.(1) din Cod penal - atragerea minorului la activitate
criminală sau determinarea lor la săvârșirea unor fapte imorale, după indicii atragerea
minorului la activitate criminală de o persoană care a atins vârsta de 18 ani.
Prin sentința nominalizată s-a mai constatat, că inculpatul Chistol Ștefan la 06
ianuarie 2017, în jurul orei 03.30 min., în urma înțelegerii prealabile și împreună cu
frații Chistol Ion și minorul Chistol Ianuș, aflându-se în satul xxxxx, cu scop de profit
și de a sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în gospodăria lui Caț Boris de unde
din garaj, pe ascuns au sustras: un acumulator de model „Vesta” în sumă de 1200 lei,
un radiocasetofon de model „Samsung” în sumă de 500 lei, două discuri auto R-14,
un polizor unghiular de model „Makita” în sumă de 1000 lei, cauzându-i părții
vătămate Caț Boris o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de
3800 lei.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Chistol Ștefan a comis infracțiunea
prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) din Cod penal - furtul, adică sustragerea pe
ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în
alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Prin aceeași sentință s-a stabilit că inculpatul minor Chistol Ianuș la 06 ianuarie
2017, în jurul orei 03.30, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu frații Chistol
Ion și Chistol Ștefan, aflându-se în satul xxxxx, cu scop de profit și de a sustrage
bunurile altei persoane, a pătruns în gospodăria lui Caț Boris de unde din garaj, pe
ascuns au sustras: un acumulator de model „Vesta” în sumă de 1200 lei, un
radiocasetofon de model „Samsung” în sumă de 500 lei, două discuri auto R-14, un
polizor unghiular de model „Makita” în sumă de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate
Caț Boris o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 3800 lei.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Chistol Ianuș a comis infracțiunea
prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) din Cod penal - furtul, adică sustragerea
pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere
în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Procopciuc
Serghei în interesele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan prin care invocă
ilegalitatea sentinței de condamnare din care motiv urmează a fi casată.
3.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat, că din probele cercetate în
cadrul ședinței de judecată, s-a constatat că învinuirea înaintată inculpaților Chistol
Ion pe art. 186 alin.(2) lit. c), d), art.208 alin.(1) Cod Penal și Chistol Ștefan pe art.
186 alin.(2) lit. c), d) Cod Penal este bazată numai pe declarațiile părții vătămate Caț
Boris și declarațiile martorului Boiescu Elena, care concubinează cu Caț Boris,
locuind într-o gospodărie comună în satul xxxxx și este o persoană cointeresată să
dea declarații în favoarea lui Caț Boris, astfel consideră că instanța de judecată urma
să dea o apreciere critică declarațiilor martorului Boiescu Elena.
În aceeași ordine de idei, partea apărării, în susținerea poziției invocate critică
referințele procurorului și a instanței de judecată la procesul verbal de cercetare la
fața locului în gospodăria lui Caț Boris de unde au dispărut bunurile indicate în
rechizitoriu, considerând că nu sunt temeinice, deoarece contravin probelor din dosar
și anume:
Caț Boris pe data de 10.01.2017 a înaintat plângere la IP Șoldănești de atragere
la răspundere a persoanelor care i-au sustras bunurile indicate în rechizitoriu.
Procesul-verbal de cercetare la fața locului în gospodăria lui Caț Boris se efectuează
pe data de 06.01.2017, adică până la depunerea plângerii lui Caț Boris la IP
Șoldănești, iar în sentință deja se face referire de acum la procesul verbal de cercetare
la fața locului în gospodăria lui Caț Boris de pe data de 26.01.2017.
Cu referire la circumstanțe relevate, partea apărării invocă că procesul-verbal de
cercetare la fața locului în gospodăria lui Caț Boris a fost efectuat pe data de
26.01.2017, menționând că efectuarea acestor acțiuni de către colaboratorii IP
Șoldănești - de cercetare în gospodăria lui Caț Boris, urmau a fi executate imediat pe
urme fierbinți, pe data de 10.01.2017, când a fost depusă plângerea cetățeanului Caț
Boris la IP Șoldănești, conform cerințelor stabilite în art. 118 CPP și nu peste 16 zile
după adresarea lui X la poliție.
În același context, în opinia părții apelante, termenul de 16 zile după adresare
despre furt, este un termen destul de mare și s-ar putea presupune că și altcineva în
afară de inculpați puteau să comită asemenea sustragere. Cu toate acestea, în
gospodăria presupusului bănuit Chistol Vasile cercetarea la fața locului s-a efectuat
imediat în ziua adresării lui Caț Boris la IP Șoldănești pe data de 10.01.2017.
De asemenea, partea apărării mai indică în motivarea cererii de apel, că prin
noțiunea de pătrundere se înțelege intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis, într-o
încăpere, în alt loc pentru depozitare sau locuință cu scopul săvârșirii furtului, jafului
sau tâlhăriei.
Astfel indică, că în ședința de judecată partea vătămată Caț Boris, precum și
martorul Boiescu Elena au declarat că în noaptea de 06.01.2017 au fost treziți de un
zgomot de bătăi în fereastră, care s-a dovedit a fi produs de frații Chistol. Inculpații
Chistol Ion, Chistol Ștefan la fel au declarat în ședința de judecată, că înainte de a
intra în gospodăria lui Caț Boris au bătut în poartă, apoi văzând că nimeni nu
răspunde, au intrat în ogradă și au bătut în geam.
În acest sens apărarea susține, că dacă frații Chistol aveau intenția să sustragă
bunurile din gospodăria lui Caț Boris, atunci nu era necesar să-l trezească pe Caț
Boris și să ceară acumulatorul, dar se limitau numai cu sustragerea bunurilor și
plecau neobservați.
Prin urmare, consideră avocatul, că în speța dată, intenția inculpaților Chistol
Ion și Chistol Ștefan de sustragere a bunurilor din gospodăria lui Caț Boris de către
instanța de judecată nu a fost dovedită, iar scopul inculpaților Chistol Ion și Chistol
Ștefan era de a întoarce acumulatorul care aparține familiei lor, considerând că
acțiunile inculpaților urmau a fi calificate ca samavolnicie (art. 352 CP) sau violare
de domiciliu.
În concluzia celor relevate, partea apelantă solicită admiterea cererii de apel,
casarea sentinței primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii
stabilite pentru prima instanță, prin care Chistol Ion pe art. 186 alin.2 lit. c) și d), art.
208 alin. (1) Cod Penal și Chistol Ștefan pe art. 186 alin.(2) lit. c) și d) Cod Penal să
fie achitați.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018 a
fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Procopciuc Serghei în
interesele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan și menținută fără modificări
sentința Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 22 ianuarie 2018 privind
condamnarea lui Chistol Ion, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186
alin.(2) lit. b), c), d), art. 208 alin. (1) Cod Penal și a lui Chistol Ștefan pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal.
4.1 Pentru a pronunța hotărârea dată, instanța de apel a constatat cu certitudine,
că Chistol Ion a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile acestuia au fost corect
calificate de către instanța de fond în baza art. 186 alin.(2) lit. b),c),d) din Cod penal -
furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe
persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile și art. 208 alin.(1) din Cod penal - atragerea minorului la activitate
criminală sau determinarea lor la săvârșirea unor fapte imorale, după indicii
atragerea minorului la activitate criminală de o persoană care a atins vârsta de 18
ani, iar Chistol Ștefan a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile acestuia au fost
corect calificate de către instanța de fond în baza art. 186 alin.(2) lit. b),c),d) din Cod
penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de
mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune
în proporții considerabile or, la materialele cauzei sunt anexate suficiente probe ce
indică cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate.
Referindu-se la apelul declarat de apărătorul inculpatului, instanța de apel a
constatat că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor incriminate, a fost
confirmată pe deplin prin: - plângerea depusă la data de 10.01.2017 de partea
vătămată Caț Boris, prin care solicită organelor de poliție să atragă la răspundere pe
Chistol Ion, Chistol Ștefan și Chistol Ianuș pentru faptul că i-a sustras din garaj mai
multe bunuri, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil (Vol. I,
f.d.15); proces-verbal de cercetare la fața locului din 10.01.2017, conform căruia
obiectul cercetării a fost gospodăria cet. Chistol Vasile din s. Rogojeni, r-nul
Șoldănești, iar de la fața locului a fost ridicat un acumulator de culoare sur cu negru ,
cu inscripția „Silver” (Vol. I, f.d.18-19); proces - verbal de confruntare din
16.05.2017 între partea vătămată Caț Boris și bănuitul Chistol Ianuș (Vol. I, f.d.109);
declarațiile părții vătămate Caț Boris (Vol. I, f.d.226-229); declarațiile martorului
Boiescu Elena(Vol. I, f.d.230-232); declarațiile martorului Chistol Vasile (Volumul I,
f.d.233-236).
Totodată, instanța de apel a preluat concluziile primei instanțe referitor la
infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) Cod Penal, săvârșită de inculpatul Chistol
Ion și a reiterat, că inculpatul Chistol Ion este fratele mai mare al inculpatului minor
Chistol Ianuș, care cunoștea cu certitudine despre minoratul fratelui său, iar în acest
sens se constată ferm, că acțiunile inculpatului Chistol Ion întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) Cod penal or, obiectul
juridic special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale cu privire ia
dezvoltarea socială, spirituală și morală a minorului, iar un indiciu obligatoriu al
laturii subiective propriu infracțiunii îl constituie faptul că cel matur își dă perfect
seama că persoana antrenată de el într-o infracțiune nu a atins majoratul. Implicarea
minorilor într-o activitate criminală reprezintă acțiuni conștiente ale persoanei mature
responsabile îndreptate spre formare la minori a dorinței (tendinței) de a participa la
săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni.
În aceiași ordine de idei, instanța de apel luând în considerare particularitățile ce
caracterizează infracțiunea prevăzută de art.186 Cod penal, a reținut ca fiind
întemeiată și concluzia instanței de fond care ferm a constatat că inculpații Chistol
Ion, Chistol Ștefan și Chistol Ianuș au comis infracțiunea de furt or, cumulul de probe
pertinente și concludente prezentate în sprijinul învinuirii cercetate și apreciate de
către prima instanță în cadrul examinării cauzei penale și care au fost supuse
verificării în instanța de apel, dovedesc în întregime vinovăția inculpaților, iar
temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu au fost stabilite, acestea
fiind obținute cu respectarea normelor de procedură penală, coroborează între ele și
pe deplin dovedesc vinovăția inculpaților.
În prezența acestor constatări, instanța de apel a respins argumentele avocatului
precum, că acțiunile de cercetare a locului infracțiunii din gospodăria părții
vătămate Caț Boris nu ar fi fost efectuate conform prevederilor art. 118 Cod
procedură penală, și doar peste 16 zile după adresarea ultimului la poliție și nu în
aceeași zi, pe „urme fierbinți” așa cum au fost efectuate la domiciliul tatălui
inculpaților or, potrivit materialelor cauzei, se atestă că acțiunile de cercetare la fața
locului în gospodăria părții vătămate Caț Boris au avut loc pe data de 06.01.2017,
care au fost efectuate în baza înștiințării telefonice, fapt ce este specificat în procesul
verbal de cercetare la fața locului din 06.01.2017, iar din conținutul acestei înștiințări
datate cu „06 ianuarie 2017”, rezultă că Caț Boris a comunicat că în noaptea de 05
spre 06 ianuarie 2017 că persoane cunoscute lui i-au sustras din garaj anumite bunuri.
Prin urmare, organul de urmărire penală a efectuat acțiunile de urmărire penală pe
„urme fierbinți” așa cum și-ar fi dorit apărarea, însă luând în considerare că fapta
penală a fost comisă în ajunul sărbătorilor de Crăciun - 06.01.2017, instanța de apel
nu a considerat dubios faptul că plângerea părții vătămate a fost înregistrată cu data
de 10.01.2017, motiv din care argumentele apărării au fost respinse.
La fel, cu referire la alegațiile apelantului care a invocat în susținerea poziției de
apărare, că inculpații Chistol Ion și Chistol Ștefan urmează a fi achitați din motiv că
nu au săvârșit infracțiunea pentru care sunt acuzați, iar învinuirea înaintată lor este
bazată numai pe declarațiile părții vătămate și a concubinei acesteia, audiată în
calitate de martor, declarațiile căreia urmau a fi apreciate critic pentru că ar fi o
persoană cointeresată, instanța de apel le-a respins or, declarațiile martorului
Boiescu Elena, nu sunt unicele probe care indică culpabilitatea inculpaților în
comiterea infracțiunilor imputate, vinovăția acestora fiind confirmată și alte acte
anexate de organul de urmărire penală și prin depozițiile părții vătămate, care a fost
preîntâmpinat de răspundere penală, declarațiile căruia instanța nu le supune careva
dubii, or partea vătămată a declarat ferm că bunurile sustrase erau în garaj înainte de
a merge la culcare, iar după vizita de noapte a inculpaților a depistat lipsa acestora.
Mai mult, atât partea vătămată, cât și martorul Boiescu Elena au declarat că Caț
Boris a ieșit afară după ce concubina sa (martorul Boiescu Elena) i-a comunicat că
cineva scoate lucruri din garaj, iar după voce l-a recunoscut pe inculpatul Chistol Ion,
iar în momentul când a ieșit afară, în ogradă a fost întâlnit de toți trei frați Chistol,
prin urmare, versiunea părții apărării precum că altcineva ar fi putut să sustragă
bunurile din garajul părții vătămate se respinge ca neîntemeiată.
Subsecvent, instanța de apel a reținut în acest sens și concluziile primei instanțe
care a apreciat critic declarațiile martorului Chistol Vasile, or corect s-a remarcat că
acesta este tatăl inculpaților, iar declarațiile univoce ale acestuia nu pot confirma o
poziție de alibi precum se invocă.
De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul remarcat de către prima instanță
precum că până la începerea cercetării fondului cauzei, inculpații au încercat a se
împăca cu partea vătămată, fiind de acord să recupereze benevol prejudiciul cauzat
prin infracțiune, or just s-a subliniat că o persoană care nu a comis fapta
prejudiciabilă și se consideră nevinovată nu încearcă să se împace cu partea vătămată.
Prin urmare, instanța de apel a preluat constatările instanței de fond asupra
calificării și încadrării juridice a faptelor inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan,
care au fost deduse din caracteristicile infracțiunilor imputate și care se regăsesc cu
certitudine în temeiul art. 208 alin.(1) și a art.186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod penal.
Referindu-se la chestiunea individualizării pedepsei, instanța de apel s-a raliat la
concluziile enunțate în sentință și a considerat că prima instanță just și întemeiat a
stabilit categoria și termenul pedepsei penale, și corect a considerat că inculpatul
Chistol Ion urmează a fi condamnat pe art. 208 alin.(1) Cod penal prin stabilirea unei
pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de un an și în baza art.186 alin.(2) lit.
b),c),d) Cod Penal, prin stabilirea unei pedepsei sub formă de închisoare pe un termen
de un an, iar prin aplicarea art. 84 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă
definitivă sub formă de închisoare pe un termen de un an și 6 luni, iar prin aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei
închisorii pe un termen de 2 (doi) ani.
La fel, Colegiul penal a conchis, că instanța de fond corect a statuat că inculpatul
Chistol Ștefan urmează a fi condamnat pe art. 186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod Penal, prin
stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de un an, iar prin
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea
pedepsei închisorii pe un termen de un an.
Cu referire la încasarea în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de
3132,6 lei, instanța de apel a considerat că prima instanță de asemenea corect a dispus
respingerea încasării acestora din contul inculpaților or, acestea au fost suportate
pentru acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea
învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării de stat.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Procopciuc Serghei în numele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan, indicând
temeiul art. 427 alin.(1) pct.8) Cod procedură penală, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi
hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care Chistol Ion și
Chistol Ștefan să fie achitați de comiterea infracțiunilor încriminate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat aceleași motive din cererea
de apel.
La recursul ordinar declarat de către avocatul Procopciuc Serghei în numele
inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.
(1) pct. 11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru
inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că motivele
invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel și o altă
opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare nu poate
servi temei pentru reexaminarea cauzei.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul
penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia
în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel.
Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează asupra
achitării inculpaților, temei ce se raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, unde este stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.
Cu referire la criticele invocate de avocatul Procopciuc Serghei în numele
inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan sub aspectul pct. 8 alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de drept prescris în art. 427
alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prevede, că hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod
penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a
corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele
componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.
Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită
fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de
probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au
fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în
sensul că inculpații nu au săvârșit infracțiunile imputate, iar probele nu coroborează
între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.
Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate
de prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel.
Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința de
judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de
cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor
de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se
argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpaților Chistol
Ion, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d), art. 208
alin. (1) Cod Penal și a lui Chistol Ștefan pentru comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal.
Totodată, instanța de apel menținând sentința primei instanțe și-a argumentat
soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate Caț Boris, a martorilor și din
probele materiale administrate în cauză, cert se demonstrează comiterea de către
inculpați a infracțiunilor încriminate, probe care sânt descrise amănunțit în punctul 34
a deciziei atacate.
Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,
referitor la nevinovăția acestora, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel,
asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra
tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform
practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.
Instanța de recurs conchide că toate probele materiale administrate în cauză
coroborează între ele și indică direct la Chistol Ion, că a comis infracțiunile prevăzute
de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d), art. 208 alin. (1) Cod Penal și la Chistol Ștefan că a
comis infracțiunile prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal.
La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările
prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a
probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărârilor judecătorești atacate nu sunt
motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea
probelor, în modul propus de către apărătorul inculpaților, nu se încadrează în
prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor
nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai
chestiunile de drept.
Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a
procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o
nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea
constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al primei
instanțe și instanței de apel.
Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de
drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și semnalate de
apărătorul inculpaților, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului
ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Procopciuc
Serghei în numele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018, în cauza penală
privindu-i pe Chistol Ion xxxxx și Chistol Ștefan xxxxx ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 11 octombrie 2018.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Cobzac Elena
Țurcan Anatolie