1ra-1486/18 — Art. 186 al. 2 lit. b, c, d, CP

Prima instanță: 06.06.2017 - 22.01.2018;

Instanța de apel: 22.02.2018 - 29.03.2018;

Instanța de recurs: 26.06.2018 - 12.09.2018. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 22 ianuarie 2018, Chistol Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de un an închisoare. La fel, Chistol Ion, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) Cod Penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de un an închisoare. Conform art. 84 alin.(1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul, parțial, al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 1 (un) an 6 (șase) luni închisoare. Conform art. 90 Cod Penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată lui Chistol Ion pe un termen de doi ani. Prin aceeași sentință Chistol Ștefan a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub forma de un an închisoare. Conform art. 90 Cod Penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată lui Chistol Ștefan pe un termen de un an. Prin sentința nominalizată Chistol Ianuș, potrivit art. 54 alin. (1), (2) Cod Penal a fost liberat de răspundere penală, potrivit art. 104 Cod Penal și aplicată în privința acestuia măsura de constrângere cu caracter educativ: încredințarea minorului pentru supraveghere părinților până la atingerea majoratului. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Caț Boris în mărime de 4100 lei s-a admis în principiu, dar asupra cuantumului ei se va expune instanța civilă. S-a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului vis-a-vis de încasarea din contul inculpaților a sumei în mărime de 3132,6 lei cu titlu de cheltuielii de judecată. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Chistol Ion la 06 ianuarie 2017, în jurul orei 03.30 min., în urma înțelegerii prealabile și împreună cu frații Chistol Ștefan și minorul Chistol Ianuș, aflându-se în satul xxxxx, cu scop de profit și de a sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în gospodăria lui Caț Boris de unde din garaj, pe ascuns au sustras: un acumulator de model „Vesta” în sumă de 1200 lei, un radiocasetofon de model „Samsung” în sumă de 500 lei, două discuri auto R-14, un polizor unghiular de model „Makita” în sumă de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate Caț Boris o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 3800 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Chistol Ion a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Tot el, la 06 ianuarie 2017, în jurul orei 03.30 min., aflându-se în satul xxxxx având scop de profit și intenția de a sustrage bunurile altei persoane, cunoscând cu certitudine că fratele Chistol Ianuș este minor, l-a atras la activitatea criminală, manifestată prin sustragerea pe ascuns de la Caț Boris din garaj a unui acumulator de model „Vesta” în sumă de 1200 lei, un radiocasetofon de model „Samsung” în sumă de 500 lei, două discuri auto R-14, un polizor unghiular de model „Makita” în sumă de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate Caț Boris o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 3800 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Chistol Ion a comis infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.(1) din Cod penal - atragerea minorului la activitate criminală sau determinarea lor la săvârșirea unor fapte imorale, după indicii atragerea minorului la activitate criminală de o persoană care a atins vârsta de 18 ani. Prin sentința nominalizată s-a mai constatat, că inculpatul Chistol Ștefan la 06 ianuarie 2017, în jurul orei 03.30 min., în urma înțelegerii prealabile și împreună cu frații Chistol Ion și minorul Chistol Ianuș, aflându-se în satul xxxxx, cu scop de profit și de a sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în gospodăria lui Caț Boris de unde din garaj, pe ascuns au sustras: un acumulator de model „Vesta” în sumă de 1200 lei, un radiocasetofon de model „Samsung” în sumă de 500 lei, două discuri auto R-14, un polizor unghiular de model „Makita” în sumă de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate Caț Boris o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 3800 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Chistol Ștefan a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) din Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Prin aceeași sentință s-a stabilit că inculpatul minor Chistol Ianuș la 06 ianuarie 2017, în jurul orei 03.30, în urma înțelegerii prealabile și împreună cu frații Chistol Ion și Chistol Ștefan, aflându-se în satul xxxxx, cu scop de profit și de a sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în gospodăria lui Caț Boris de unde din garaj, pe ascuns au sustras: un acumulator de model „Vesta” în sumă de 1200 lei, un radiocasetofon de model „Samsung” în sumă de 500 lei, două discuri auto R-14, un polizor unghiular de model „Makita” în sumă de 1000 lei, cauzându-i părții vătămate Caț Boris o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 3800 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Chistol Ianuș a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) din Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 3. Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Procopciuc Serghei în interesele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan prin care invocă ilegalitatea sentinței de condamnare din care motiv urmează a fi casată. 3.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat, că din probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, s-a constatat că învinuirea înaintată inculpaților Chistol Ion pe art. 186 alin.(2) lit. c), d), art.208 alin.(1) Cod Penal și Chistol Ștefan pe art. 186 alin.(2) lit. c), d) Cod Penal este bazată numai pe declarațiile părții vătămate Caț Boris și declarațiile martorului Boiescu Elena, care concubinează cu Caț Boris, locuind într-o gospodărie comună în satul xxxxx și este o persoană cointeresată să dea declarații în favoarea lui Caț Boris, astfel consideră că instanța de judecată urma să dea o apreciere critică declarațiilor martorului Boiescu Elena. În aceeași ordine de idei, partea apărării, în susținerea poziției invocate critică referințele procurorului și a instanței de judecată la procesul verbal de cercetare la fața locului în gospodăria lui Caț Boris de unde au dispărut bunurile indicate în rechizitoriu, considerând că nu sunt temeinice, deoarece contravin probelor din dosar și anume: Caț Boris pe data de 10.01.2017 a înaintat plângere la IP Șoldănești de atragere la răspundere a persoanelor care i-au sustras bunurile indicate în rechizitoriu. Procesul-verbal de cercetare la fața locului în gospodăria lui Caț Boris se efectuează pe data de 06.01.2017, adică până la depunerea plângerii lui Caț Boris la IP Șoldănești, iar în sentință deja se face referire de acum la procesul verbal de cercetare la fața locului în gospodăria lui Caț Boris de pe data de 26.01.2017. Cu referire la circumstanțe relevate, partea apărării invocă că procesul-verbal de cercetare la fața locului în gospodăria lui Caț Boris a fost efectuat pe data de 26.01.2017, menționând că efectuarea acestor acțiuni de către colaboratorii IP Șoldănești - de cercetare în gospodăria lui Caț Boris, urmau a fi executate imediat pe urme fierbinți, pe data de 10.01.2017, când a fost depusă plângerea cetățeanului Caț Boris la IP Șoldănești, conform cerințelor stabilite în art. 118 CPP și nu peste 16 zile după adresarea lui X la poliție. În același context, în opinia părții apelante, termenul de 16 zile după adresare despre furt, este un termen destul de mare și s-ar putea presupune că și altcineva în afară de inculpați puteau să comită asemenea sustragere. Cu toate acestea, în gospodăria presupusului bănuit Chistol Vasile cercetarea la fața locului s-a efectuat imediat în ziua adresării lui Caț Boris la IP Șoldănești pe data de 10.01.2017. De asemenea, partea apărării mai indică în motivarea cererii de apel, că prin noțiunea de pătrundere se înțelege intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis, într-o încăpere, în alt loc pentru depozitare sau locuință cu scopul săvârșirii furtului, jafului sau tâlhăriei. Astfel indică, că în ședința de judecată partea vătămată Caț Boris, precum și martorul Boiescu Elena au declarat că în noaptea de 06.01.2017 au fost treziți de un zgomot de bătăi în fereastră, care s-a dovedit a fi produs de frații Chistol. Inculpații Chistol Ion, Chistol Ștefan la fel au declarat în ședința de judecată, că înainte de a intra în gospodăria lui Caț Boris au bătut în poartă, apoi văzând că nimeni nu răspunde, au intrat în ogradă și au bătut în geam. În acest sens apărarea susține, că dacă frații Chistol aveau intenția să sustragă bunurile din gospodăria lui Caț Boris, atunci nu era necesar să-l trezească pe Caț Boris și să ceară acumulatorul, dar se limitau numai cu sustragerea bunurilor și plecau neobservați. Prin urmare, consideră avocatul, că în speța dată, intenția inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan de sustragere a bunurilor din gospodăria lui Caț Boris de către instanța de judecată nu a fost dovedită, iar scopul inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan era de a întoarce acumulatorul care aparține familiei lor, considerând că acțiunile inculpaților urmau a fi calificate ca samavolnicie (art. 352 CP) sau violare de domiciliu. În concluzia celor relevate, partea apelantă solicită admiterea cererii de apel, casarea sentinței primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Chistol Ion pe art. 186 alin.2 lit. c) și d), art. 208 alin. (1) Cod Penal și Chistol Ștefan pe art. 186 alin.(2) lit. c) și d) Cod Penal să fie achitați.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018 a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Procopciuc Serghei în interesele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 22 ianuarie 2018 privind condamnarea lui Chistol Ion, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d), art. 208 alin. (1) Cod Penal și a lui Chistol Ștefan pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal. 4.1 Pentru a pronunța hotărârea dată, instanța de apel a constatat cu certitudine, că Chistol Ion a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile acestuia au fost corect calificate de către instanța de fond în baza art. 186 alin.(2) lit. b),c),d) din Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și art. 208 alin.(1) din Cod penal - atragerea minorului la activitate criminală sau determinarea lor la săvârșirea unor fapte imorale, după indicii atragerea minorului la activitate criminală de o persoană care a atins vârsta de 18 ani, iar Chistol Ștefan a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile acestuia au fost corect calificate de către instanța de fond în baza art. 186 alin.(2) lit. b),c),d) din Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile or, la materialele cauzei sunt anexate suficiente probe ce indică cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate. Referindu-se la apelul declarat de apărătorul inculpatului, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor incriminate, a fost confirmată pe deplin prin: - plângerea depusă la data de 10.01.2017 de partea vătămată Caț Boris, prin care solicită organelor de poliție să atragă la răspundere pe Chistol Ion, Chistol Ștefan și Chistol Ianuș pentru faptul că i-a sustras din garaj mai multe bunuri, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil (Vol. I, f.d.15); proces-verbal de cercetare la fața locului din 10.01.2017, conform căruia obiectul cercetării a fost gospodăria cet. Chistol Vasile din s. Rogojeni, r-nul Șoldănești, iar de la fața locului a fost ridicat un acumulator de culoare sur cu negru , cu inscripția „Silver” (Vol. I, f.d.18-19); proces - verbal de confruntare din 16.05.2017 între partea vătămată Caț Boris și bănuitul Chistol Ianuș (Vol. I, f.d.109); declarațiile părții vătămate Caț Boris (Vol. I, f.d.226-229); declarațiile martorului Boiescu Elena(Vol. I, f.d.230-232); declarațiile martorului Chistol Vasile (Volumul I, f.d.233-236). Totodată, instanța de apel a preluat concluziile primei instanțe referitor la infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) Cod Penal, săvârșită de inculpatul Chistol Ion și a reiterat, că inculpatul Chistol Ion este fratele mai mare al inculpatului minor Chistol Ianuș, care cunoștea cu certitudine despre minoratul fratelui său, iar în acest sens se constată ferm, că acțiunile inculpatului Chistol Ion întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) Cod penal or, obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale cu privire ia dezvoltarea socială, spirituală și morală a minorului, iar un indiciu obligatoriu al laturii subiective propriu infracțiunii îl constituie faptul că cel matur își dă perfect seama că persoana antrenată de el într-o infracțiune nu a atins majoratul. Implicarea minorilor într-o activitate criminală reprezintă acțiuni conștiente ale persoanei mature responsabile îndreptate spre formare la minori a dorinței (tendinței) de a participa la săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni. În aceiași ordine de idei, instanța de apel luând în considerare particularitățile ce caracterizează infracțiunea prevăzută de art.186 Cod penal, a reținut ca fiind întemeiată și concluzia instanței de fond care ferm a constatat că inculpații Chistol Ion, Chistol Ștefan și Chistol Ianuș au comis infracțiunea de furt or, cumulul de probe pertinente și concludente prezentate în sprijinul învinuirii cercetate și apreciate de către prima instanță în cadrul examinării cauzei penale și care au fost supuse verificării în instanța de apel, dovedesc în întregime vinovăția inculpaților, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu au fost stabilite, acestea fiind obținute cu respectarea normelor de procedură penală, coroborează între ele și pe deplin dovedesc vinovăția inculpaților. În prezența acestor constatări, instanța de apel a respins argumentele avocatului precum, că acțiunile de cercetare a locului infracțiunii din gospodăria părții vătămate Caț Boris nu ar fi fost efectuate conform prevederilor art. 118 Cod procedură penală, și doar peste 16 zile după adresarea ultimului la poliție și nu în aceeași zi, pe „urme fierbinți” așa cum au fost efectuate la domiciliul tatălui inculpaților or, potrivit materialelor cauzei, se atestă că acțiunile de cercetare la fața locului în gospodăria părții vătămate Caț Boris au avut loc pe data de 06.01.2017, care au fost efectuate în baza înștiințării telefonice, fapt ce este specificat în procesul verbal de cercetare la fața locului din 06.01.2017, iar din conținutul acestei înștiințări datate cu „06 ianuarie 2017”, rezultă că Caț Boris a comunicat că în noaptea de 05 spre 06 ianuarie 2017 că persoane cunoscute lui i-au sustras din garaj anumite bunuri. Prin urmare, organul de urmărire penală a efectuat acțiunile de urmărire penală pe „urme fierbinți” așa cum și-ar fi dorit apărarea, însă luând în considerare că fapta penală a fost comisă în ajunul sărbătorilor de Crăciun - 06.01.2017, instanța de apel nu a considerat dubios faptul că plângerea părții vătămate a fost înregistrată cu data de 10.01.2017, motiv din care argumentele apărării au fost respinse. La fel, cu referire la alegațiile apelantului care a invocat în susținerea poziției de apărare, că inculpații Chistol Ion și Chistol Ștefan urmează a fi achitați din motiv că nu au săvârșit infracțiunea pentru care sunt acuzați, iar învinuirea înaintată lor este bazată numai pe declarațiile părții vătămate și a concubinei acesteia, audiată în calitate de martor, declarațiile căreia urmau a fi apreciate critic pentru că ar fi o persoană cointeresată, instanța de apel le-a respins or, declarațiile martorului Boiescu Elena, nu sunt unicele probe care indică culpabilitatea inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate, vinovăția acestora fiind confirmată și alte acte anexate de organul de urmărire penală și prin depozițiile părții vătămate, care a fost preîntâmpinat de răspundere penală, declarațiile căruia instanța nu le supune careva dubii, or partea vătămată a declarat ferm că bunurile sustrase erau în garaj înainte de a merge la culcare, iar după vizita de noapte a inculpaților a depistat lipsa acestora. Mai mult, atât partea vătămată, cât și martorul Boiescu Elena au declarat că Caț Boris a ieșit afară după ce concubina sa (martorul Boiescu Elena) i-a comunicat că cineva scoate lucruri din garaj, iar după voce l-a recunoscut pe inculpatul Chistol Ion, iar în momentul când a ieșit afară, în ogradă a fost întâlnit de toți trei frați Chistol, prin urmare, versiunea părții apărării precum că altcineva ar fi putut să sustragă bunurile din garajul părții vătămate se respinge ca neîntemeiată. Subsecvent, instanța de apel a reținut în acest sens și concluziile primei instanțe care a apreciat critic declarațiile martorului Chistol Vasile, or corect s-a remarcat că acesta este tatăl inculpaților, iar declarațiile univoce ale acestuia nu pot confirma o poziție de alibi precum se invocă. De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul remarcat de către prima instanță precum că până la începerea cercetării fondului cauzei, inculpații au încercat a se împăca cu partea vătămată, fiind de acord să recupereze benevol prejudiciul cauzat prin infracțiune, or just s-a subliniat că o persoană care nu a comis fapta prejudiciabilă și se consideră nevinovată nu încearcă să se împace cu partea vătămată. Prin urmare, instanța de apel a preluat constatările instanței de fond asupra calificării și încadrării juridice a faptelor inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan, care au fost deduse din caracteristicile infracțiunilor imputate și care se regăsesc cu certitudine în temeiul art. 208 alin.(1) și a art.186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod penal. Referindu-se la chestiunea individualizării pedepsei, instanța de apel s-a raliat la concluziile enunțate în sentință și a considerat că prima instanță just și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei penale, și corect a considerat că inculpatul Chistol Ion urmează a fi condamnat pe art. 208 alin.(1) Cod penal prin stabilirea unei pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de un an și în baza art.186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod Penal, prin stabilirea unei pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de un an, iar prin aplicarea art. 84 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de un an și 6 luni, iar prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de 2 (doi) ani. La fel, Colegiul penal a conchis, că instanța de fond corect a statuat că inculpatul Chistol Ștefan urmează a fi condamnat pe art. 186 alin.(2) lit. b),c),d) Cod Penal, prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de un an, iar prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de un an. Cu referire la încasarea în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 3132,6 lei, instanța de apel a considerat că prima instanță de asemenea corect a dispus respingerea încasării acestora din contul inculpaților or, acestea au fost suportate pentru acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării de stat.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Procopciuc Serghei în numele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan, indicând temeiul art. 427 alin.(1) pct.8) Cod procedură penală, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care Chistol Ion și Chistol Ștefan să fie achitați de comiterea infracțiunilor încriminate. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat aceleași motive din cererea de apel.

La recursul ordinar declarat de către avocatul Procopciuc Serghei în numele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel și o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează asupra achitării inculpaților, temei ce se raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii”. Cu referire la criticele invocate de avocatul Procopciuc Serghei în numele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan sub aspectul pct. 8 alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de drept prescris în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că inculpații nu au săvârșit infracțiunile imputate, iar probele nu coroborează între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată. Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpaților Chistol Ion, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d), art. 208 alin. (1) Cod Penal și a lui Chistol Ștefan pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal. Totodată, instanța de apel menținând sentința primei instanțe și-a argumentat soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate Caț Boris, a martorilor și din probele materiale administrate în cauză, cert se demonstrează comiterea de către inculpați a infracțiunilor încriminate, probe care sânt descrise amănunțit în punctul 34 a deciziei atacate. Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția acestora, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010. Instanța de recurs conchide că toate probele materiale administrate în cauză coroborează între ele și indică direct la Chistol Ion, că a comis infracțiunile prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d), art. 208 alin. (1) Cod Penal și la Chistol Ștefan că a comis infracțiunile prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal. La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărârilor judecătorești atacate nu sunt motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de către apărătorul inculpaților, nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai chestiunile de drept. Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al primei instanțe și instanței de apel. Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și semnalate de apărătorul inculpaților, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Procopciuc Serghei în numele inculpaților Chistol Ion și Chistol Ștefan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018, în cauza penală privindu-i pe Chistol Ion xxxxx și Chistol Ștefan xxxxx ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 11 octombrie 2018. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie