1ra-158/20 — art. 220 alin. 2 lit. c C

1ra-158/20 — art. 220 alin. 2 lit. c C (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-158/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de

către avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatei, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 14 septembrie 2018

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2019, în cauza

penală în privința lui

Sîrbu Vanessa XXXXX, născută la XXXXX,

originară și domiciliată în XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 05.03.2018 – 14.09.2018;

instanța de apel: 09.10.2018 – 08.05.2019;

instanța de recurs: 05.08.2019 – 19.02.2020.

A C O N S T A T A T :

14 septembrie 2018, Sîrbu Vanessa a fost recunoscută vinovată în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal și prin prisma art. 79

Cod penal, a fost condamnată la amendă în mărime de 2000 unități

convenționale, ceea ce constituie 100000 (una sută mii) lei în beneficiul

statului.

Sîrbu Vanessa, se învinuiește în aceea că în perioada de timp, de la începutul

lunii octombrie până în decembrie 2016, aflându-se pe teritoriul

Republicii Moldova, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Baleanu Vitalie și alte persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală, conducându-se de motivul de profit, urmărind scopul exploatării

sexuale comerciale a persoanei precum și tragerii de foloase de pe urma

practicării prostituției, prin abuz de poziție de vulnerabilitate manifestată prin

situația precară din punct de vedere al suveranității sociale (starea socială,

materială, precum și lipsa surselor financiare de întreținere), a întreprins

acțiunile în vederea organizării serviciilor sexuale contra plată de către XXXXX.

1

Astfel, în perioada menționată, Sîrbu Vanessa acționând împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Baleanu Vitalie și alte persoane neidentificate de către

organul de urmărire penală, în vederea realizării intențiilor sale infracționale

de exploatare sexuală comercială a persoanei, prin intermediul rețelei de

socializare ,,odnoclasniki.ru” și sub pretextul angajării la lucru în Republica

Cipru, cu un salariu bine plătit, a recrutat-o pe XXXXX născută la XXXXX, în

vederea deplasării în Republica Cipru pentru prestarea serviciilor sexuale

comerciale.

Ulterior, Sîrbu Vanessa acționând împreună și de comun acord cu

Baleanu Vitalie și alte persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală, continuând intenția criminală, suportând cheltuielile necesare, a

organizat perfectarea pașaportului pe numele lui XXXXX, pentru traversarea

frontierei de stat în vederea transportării acesteia în țara de destinație.

În continuare Sîrbu Vanessa acționând împreună și de comun acord cu

Baleanu Vitalie și alte persoane neidentificate de către organul de urmărire

penală, în vederea realizării intențiilor sale infracționale de exploatare sexuală

comercială a persoanei, a organizat transportarea lui XXXXX în România,

pentru ulterioara tranzitare spre țara de destinație – Republica Cipru, unde

XXXXX urma să păstreze servicii sexuale contra plată.

Astfel prin acțiunile sale infracționale, Sîrbu Vanessa a săvârșit trafic de

ființe umane, adică recrutarea, transportarea, cu consimțământul persoanei, în

scop de exploatare sexuală comercială, prin abuz de poziție de vulnerabilitate,

acțiuni săvârșite asupra a două sau mai multe persoane, de două sau mai multe

persoane – infracțiune prevăzută la art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Moșneaga Vladimir, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Sîrbu Vanessa

să fie recunoscută culpabilă de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 165

alin. (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub forma de închisoare pe un

termen de 9 ani cu executarea în penitenciar pentru femei.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță la emiterea

sentinței a ignorat declarațiile date la faza urmăririi penale a inculpatei, a părții

vătămate cât și a probelor care au fost cercetate în cadrul cercetării

judecătorești.

Prin urmare, necătând la faptul că inculpata nu și-a recunoscut vina de

comiterea infracțiunii incriminate, și indiferent de versiunea de apărare aleasă

de inculpată, vina acesteia este dovedită pe deplin prin mijloace de probă și

procedee probatorii acumulate pe parcursul urmăririi penale, cât și prin

coroborarea următoarelor probe cercetate în cadrul ședinței de judecată:

declarațiile părții vătămate XXXXX, declarațiile martorului YYYYY, declarațiile

martorului ZZZZZ, proces-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea

pentru săvârșirea a infracțiunii din 15.11.2016, plângerea cet. XXXXX din

15.11.2016, proces-verbal de examinare a obiectului din 16.11.2016, proces-

verbal de examinare a răspunsului parvenit de la compania SRL ,,Simpals”

administrator www.999.md, proces-verbal de examinare a obiectului din

2

09.12.2016, proces-verbal de ridicare din data 09.12.2016 și din 15.12.2016,

proces-verbal de efectuare a percheziției din data 13.12.2016, proces-verbal de

examinarea a obiectelor din 26.12.2016, proces-verbal de consemnare a

măsurii speciale de investigație din data 29.12.2016, proces-verbal de

examinare a obiectului din 19.01.2018.

Probele enumerate, au fost examinate în cadrul cercetărilor judecătorești

iar instanța eronat a apreciat aceste probe, mai concret ignorând aprecierea

procesului-verbal de examinare a discuției între partea vătămată XXXXX și

inculpata Sîrbu Vanessa. Din conținutul discuțiilor scrise între victima și

inculpata, ultima percepe că XXXXX nu are surse suficiente de venit, are un copil

minor la întreținere pe care îl educă și asigură cu tot necesarul singură, nu are

loc de muncă. Anume din aceste considerente inculpata i-a transmis victimei

mijloace financiare pentru perfectarea pașaportului biometric. Mai mult ca atât,

faptele enumerate, au fost confirmate și de către inculpată în cadrul cercetărilor

judecătorești.

Aceste circumstanțe relatate de către victima, în opinia apelantului au

fost conștientizate de către inculpata Sîrbu Vanessa, care a perceput partea

vătămată ca o persoana social-vulnerabilă și ca urmare a abuzat de poziția

respectivă și a convins-o să presteze servicii sexuale.

3.1. Nefiind de acord cu sentința, a declarat apel și avocatul

Berezovschi Adrian în numele inculpatei prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea inculpatei din lipsa

elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că, nici procurorul și nici instanța

de judecată nu au demonstrat și nu au motivat care ar fi gradul prejudiciabil în

acțiunile lui Sîrbu Vanessa, prin ce s-au manifestat acțiunile acesteia în vederea

săvârșirii infracțiunii sau dacă au existat acestea, simpla formalitate că a

contribuit la recrutarea părții vătămate prin careva sunete și transmiteri de

bani, și anume acestea acțiuni a favorizat la săvârșirea infracțiunii, nu este un

motiv de a fi învinuită într-o infracțiune.

Mai mult ca atât, a menționat faptul că la momentul înrolării lui

Sîrbu Vanessa de către Baleanu Vitale în acțiunile sale infracționale, aceasta din

urmă era minoră și nu cunoștea multe circumstanțe cum ar fi localizarea

Aeroportului din Odessa precum și a postului de poliție care se află în

aeroportul nominalizat, deoarece Sîrbu Vanessa în toată viața sa niciodată nu a

fost în Ucraina, iar lucrurile explicate părții vătămate erau din cuvintele lui

Baleanu Vitalie, acest fapt pe larg a fost declarat de Sîrbu Vanessa în cadrul

urmăririi penale.

De asemenea, atât partea vătămată cât și martorii care sunt pe cauza

penală au văzut-o pe Sîrbu Vanessa prima dată în instanța de judecată, iar

aprecierile instanței precum că Sîrbu Vanessa a participat la săvârșirea

infracțiunii, este nu altceva decât o provocare a organelor de drept.

Un lucru important este că Sîrbu Vanessa aste învinuită în traficul de

persoane, iar instanța a recalificat în prevederile art. 220 Cod penal, însă nici

3

un martor nu a recunoscut-o în instanța de judecată în vederea traficării părții

vătămate sau îndemnul sau determinarea la prostituție ori înlesnirea

practicării prostituției, mai mult ca atât în ședința de judecată partea vătămată

a descris o situație neclară după părerea apărării și anume situația cu punctul

vamal de la Ungheni unde pasagerii au fost supuși controlului și anume pe

XXXXX i-a fost interzis să traverseze frontiera și nu altor persoane.

Motivul invocat de partea vătămată a fost precum că nu dispunea de surse

financiare și nu i-a permis să treacă frontiera și atrage atenția - controlul a fost

efectuat de vama Moldovei și nu a României, prin urmare acest motiv este unul

formal, deoarece colaboratorii punctului vamal din Moldova la ieșirea din țară

nu efectuează control asupra faptului dacă persoana dispune de surse

financiare necesare sau nu în vederea întreținerii sale peste hotare, acest fapt

îl face doar organele vamale a țării în care pleci sau tranzitezi din motivul

securității.

Este evident că acțiunile date au fost create de organele de drept prin

intermediul părții vătămate XXXXX, acest fapt a fost dovedit prin aceea că

partea vătămată a declarat că i-a fost furat pașaportul, însă acesta era la

organele de urmărire penală pe cauza penală Leu Vladimir, examinată de

Judecătoria Chișinău (sediul Central), unde XXXXX de asemenea participă ca

parte vătămată.

Totodată a mai indicat avocatul apelant că, partea vătămată nu cunoștea

cu cine discută și cu cine se scria pe site-ul de socializare „Odnoclasniki”, iar

simpla declarație că a fost recrutată de Sîrbu Vanessa este la nivel declarativ și

nu este demonstrat de organul de urmărire penală. Faptul că Sîrbu Vanessa îi

transmitea informația despre un eventual serviciu peste hotarele

Republicii Moldova, părții vătămate, Sîrbu Vanessa nu cunoștea că este o

capcană a lui Băleanu Vitalie precum și că acesta intuiește să perceapă careva

sume bănești pe seama persoanelor, or, XXXXX personal, nesilită de nimeni a

perfectat actele care chipurile au fost pierdute personal, a mers la vamă,

personal a sunat conducătorii auto, adică reieșind din acțiunile părții vătămate,

aceasta dorea să plece peste hotare și nu era împotrivă.

La fel, a menționat și faptul că partea vătămată în ședința de judecată a

indicat că în perioada când a fost săvârșită infracțiunea, se afla în Chișinău unde

închiria o locuință cu costul de 2000 lei pe lună și în afară de aceasta, mai

dispunea de surse financiare pentru întreținere și comunale, făcând un sumar,

reiese că partea vătămată avea venit în sumă de 5000 - 6000 lei lunar, adică

peste cuantumul mediu de întreținere a unei persoane în Republica Moldova.

Astfel concluzionează că partea vătămată nu avea o stare vulnerabilă.

08 mai 2019, apelul avocatului Berezovschi Adrian în numele inculpatei a fost

respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis din alte motive, inclusiv din oficiu

potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată total sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care:

4

Sîrbu Vanessa a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal și cu aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

2000 (două mii) unități convenționale, ceea ce constituie 100000 (una sută mii)

lei.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că prima instanță

nu a ținut cont de prevederile art. 101 alin. (1), art. 384 alin.(3), art. 385

alin. (1) Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de apel a constatat că prima instanță pripit a

stabilit starea de fapt comisă de inculpata Sîrbu Vanessa, constatând că aceasta

a comis infracțiunea, acționând împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Baleanu Vitalie, or, în acest sens, în privința lui Baleanu Vitalie nu există vreo

sentința de condamnare, în situația în care instanța de judecată este în drept să

pună la baza unei condamnări o hotărâre judecătorească irevocabilă, totodată

acesta nu are vre-o calitate procesuală în cauza de învinuire a lui Sîrbu Vanessa,

iar constatarea comiterii de către acesta a infracțiunii împreună cu

Sîrbu Vanessa ar duce la încălcarea dreptului acestuia la un proces echitabil.

Astfel, instanța de apel a remarcat că, prima instanță nu a ținut cont la

constatarea circumstanțelor de fapt, că prin ordonanța procurorului în

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauza Speciale,

Moșneaga Vladimir, din 23.02.2018, a fost disjungată într-o procedură separată

cauza penală pe faptul recrutării, transportării și adăpostirii în scopul

exploatării sexuale comerciale a lui XXXXX și altor persoane, în special de către

Baleanu Vitalie și alte persoane neidentificate, în baza art. 165 alin. (2), lit. b),

d) Cod penal.

În acest context instanța de apel a constatat în fapt că:

În perioada de timp de la începutul lunii octombrie până la începutul lunii

decembrie 2016, Sîrbu Vanessa, aflându-se în mun. Chișinău, acționând

împreună și prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană identificată și alte

persoane neidentificate de organul de urmărire penală, în privința cărora cauza

penală a fost disjungată în procedură separată prin ordonanța procurorului în

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

Moșneaga Vladimir din 23.02.2018, urmărind scopul tragerii de foloase de pe

urma practicării prostituției, prin sfaturi, indicații și prestare de informații,

fiind contactată de către XXXXX cu solicitarea de a-i găsi un loc de muncă, a

îndemnat-o pe ultima la practicarea prostituției, i-a furnizat informații referitor

la modalitatea practicării prostituției în Cipru și a înlesnit practicarea

prostituției, acțiuni manifestate prin transmiterea banilor primiți de la

persoana identificată în privința căreia a fost disjungată cauza, pentru

perfectarea pașaportului, pentru plecarea în or. Iași, România anume la această

persoană, iar după ce a fost întoarsă XXXXX înapoi de la vamă pentru

procurarea biletului la cursa aeriană Odesa-Istambul-Cipru, ultima nu a ajuns,

fiind reținută la vama Moldovei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Sîrbu Vanessa a comis infracțiunea

prevăzută de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică proxenetism, și anume

5

îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, cu tragerea de foloase, săvârșită de

două sau mai multe persoane.

După reținerea faptei ca fiind dovedită instanța de apel a notat că de fapt

și de drept obiectul juridic și-a găsit confirmare integral, datorită relatărilor

părții vătămate care a descris circumstanțele în care a dus convorbire cu

inculpata atât prin intermediul telefonului, cât și prin intermediul rețelei de

socializare, în vederea obținerii unui loc de muncă peste hotarele țării.

În așa mod, instanța de apel a reținut că partea vătămată XXXXX, în cadrul

ședinței din prima instanță a comunicat că: a intrat pe site-ul „999”, căuta de

lucru. A găsit un anunț „Rabota dlea devușec”, mai jos era publicat linkul de la

„odnoclassniki”. Ea a scris „Salut” și de acolo s-a început convorbirea lor. Aceasta

a fost prin luna noiembrie 2016. Domnișoara de la început i-a spus că v-a trebui

numai dans să practice, apoi a telefonat-o Vanessa de pe mai multe numere de

telefoane, i-a explicat avantajele, țările în care este de lucru: Dubai, Turcia și încă

careva. Lucrul consta în intim, salariul de la 10 la 12 mii euro, contractul de face

pe 6-9 luni: necesita să presteze servicii sexuale. I-a spus că trebuia să lucreze

noaptea, graficul nu-l ține minte precis. Urma să trăiască într-un club, unde și

lucra. Ei ofereau locuință, hrană și drumul era achitat tot de ei.

În continuare, instanța de apel a reținut și declarațiile inculpatei

Sîrbu Vanessa, care la rândul său a declarat în cadrul cercetării judecătorești că,

ea a făcut cunoștință cu Băleanu Vitalie undeva la mijlocul lunii iunie 2016.

Aproximativ peste o lună acesta a început să-i povestească că are o înțelegere cu

șefii unor cluburi de noapte din Cipru și aceștia au nevoie de fete, care să lucreze

în calitate de dansatoare la aceste cluburi. În schimb el primea o recompensă în

mărime de un salariu lunar al dansatoarelor respective. În luna octombrie a

aceluiași an, Baleanu Vitalie a rugat-o să dea un anunț pe site-ul www.999.md și

să indice în acest anunț că cluburile de noapte din Cipru angajează dansatoare la

muncă. În acest anunț a indicat adresa site-ului, paginii din „Odnoclassniki”

făcută de Baleanu Vitalie care se numea ,,Maid club”.

Așadar, din declarațiile victimei și a inculpatei, instanța de apel a

concluzionat că acestea au făcut cunoștință prin intermediul rețelei de

socializare, victima fiind de acord cu propunea inculpatei de a pleca peste

hotarele țării în vederea practicării prostituției, or, inculpata Sîrbu Vanessa i-a

comunicat inițial lui XXXXX în ce constă lucrul prestat, care va fi remunerarea,

precum și condițiile de muncă.

Prin urmare instanța de apel a constatat evident că prin probele

cercetate, se confirmă pe deplin că inculpata Sîrbu Vanessa a îndemnat-o și a

înlesnit-o pe victima XXXXX să practice prostituție, având foloase din acesta, or,

în primul rând, s-a stabilit că, inculpata Sîrbu Vanessa i-a comunicat victimei

XXXXX că pentru munca prestată, va primi un salariu foarte bun, totodată,

condițiile de trai sunt bune și binevenite anume prin încheierea unui contract

pe o perioadă de 6-9 luni, prin oferirea locuinței, hranei și plata pentru drumul

deplasat. În al doilea rând, a fost dovedit calificativul infracțiunii de

proxenetism, adică înlesnirea practicării prostituției, or, inculpata

Sîrbu Vanessa i-a acordat ajutor necesar victimei XXXXX, manifestat prin

6

transmiterea mijloacelor bănești pentru perfectarea pașaportului biometric de

către ultima, care la momentul când au luat legătură prin intermediul rețelei de

socializare, XXXXX avea pașaport expirat, prin urmare, acesta nu putea pleca

peste hotarele țării.

Instanța de apel a respins poziția acuzatorului de stat precum că

inculpata Sîrbu Vanessa a comis anume infracțiunea prevăzută de art. 165 Cod

penal, or, latura obiectivă a infracțiunii de trafic de ființe, se exprimă în fapta

prejudiciabilă care cuprinde următoarele două acțiuni (inacțiuni) cu caracter

alternativ: 1) acțiunea principală și 2) acțiunea sau inacțiunea adiacentă.

Recrutarea este racolarea (prin selectare) a victimei în vederea deplasării

ei către punctul de destinație. Astfel, existența recrutării nu depinde nici de

realizarea scopului de exploatare, nici de faptul dacă după ea vor urma etapele

de transportare, transfer, adăpostire sau primire a victimei.

În continuare, instanța de apel a notat că transportarea reprezintă

deplasarea victimei peste frontiera de stat a Republicii Moldova sau în

interiorul teritoriului Republicii Moldova. Transferul constituie transmiterea

victimei de la un traficant către altul prin vânzare-cumpărare, schimb, dare în

chirie, cesiune în contul unei datorii, donație sau alte asemenea tranzacții

ilegale. Transferul victimei, spre deosebire de recrutarea, transportarea sau

adăpostirea victimei, are întotdeauna un caracter bilateral; primirea victimei,

și ea având un caracter bilateral, este corelativă cu transferul victimei; drept

urmare, transferul victimei presupune întotdeauna o pluralitate de făptuitori,

o cooperare dintre cel puțin două persoane: cel care transferă victima și cel care

o primește

Sub aspectul dat, instanța de apel a notat că, în speță nu a fost confirmată

stare de vulnerabilitatea a victimei XXXXX, element obligatoriu la calificarea

infracțiunii de trafic de ființe, în situația în care, deși în cadrul cercetării

judecătorești, aceasta a declarat că, nu era angajată în câmpul muncii și a

hotărât să plece peste hotare, din lipsa banilor, victima a menționat că totuși,

dânsa avea un venit, fiind neoficial în acea perioadă de aproximativ 3500-4000

lei. Cheltuieli lunare avea în mărime de 2500-3000 lei

Mai mult ca atât, din declarațiile victimei, reiese că atunci când dânsa a

dus convorbire cu inculpata cu privire la practicarea prostituției, XXXXX la acel

moment era în Chișinău la gazdă, căci a făcut 4 luni niște cursuri. Gazda și-o

achita singură. Suma pentru chirie era de 100 euro pe lună și încă plata pentru

serviciile comunale. Apartamentul era mic, cu o odaie în care locuia singură.

Copilul ei era la părinții ei.

Astfel instanța de apel a concluzionat că circumstanțele enunțate supra

arată clar și fără echivoc, că acțiunile inculpatei Sîrbu Vanessa sunt specifice

anume faptei de proxenetism, și nicidecum faptei infracționale de trafic de

ființe, or, concluzia abordată de către instanța de fond, este axată pe declarațiile

obiective ale inculpatei, precum și pe declarațiile părții vătămate, astfel că

instanța de judecată legal a încadrat acțiunile lui Sîrbu Vanessa conform

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

7

Așadar, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatei, urmărind în acest sens comportamentul ei

în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea infracțiunii

incriminate, consideră că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile

ale faptei și personalitatea inculpatei, a constatat că corijarea și reeducarea

acesteia este posibilă cu aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, și

anume a unei pedepse de altă categorie decât cea stabilită la art. 220 alin. (2)

Cod penal, de altă categorie sub formă de amendă, în mărime de 2000 unități

convenționale, echivalentul a 100 000 lei.

Instanța de apel a considerat că anume această pedeapsă este echitabilă

și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de

către inculpată, iar pedeapsa stabilită inculpatei este aptă de a îndeplini

funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei

comise de inculpata.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei

cu trimiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului procurorul a invocat că, instanța de apel corect a

respins apelul nemotivat declarat de către avocat, considerând argumentele ca

fiind neîntemeiate.

Deși instanța de apel a preluat din doctrina dreptului penal și a expus în

sinteză unele concepte privind subiectul, latura obiectivă și latura subiectivă a

infracțiunilor prevăzute la art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal și respectiv art. 165

alin. (2) lit. d) Cod penal, consideră că instanța de apel nu a argumentat motivat,

bazat pe o practică judiciară stabilită sau pe păreri doctrinare bine structurate

necesitatea reîncadrării faptei. Pentru a putea proceda întemeiat în vederea

reîncadrării faptei, instanța de apel urma să motiveze astfel hotărârea sa, încât

un observator independent să poată fi convins că încadrarea dată este una

corectă.

La fel mai relatează recurentul că, opinia instanței de apel privind lipsa

unor indicii certe despre o eventuală poziție de vulnerabilitate a părții

vătămate din punct de vedere al supraviețuirii sociale este considerată

nemotivată, aceasta în condițiile în care în cadrul urmăririi penale, cercetărilor

judecătorești în instanța de fond și cea de apel a fost dovedit dincolo de orice

dubiu rezonabil că partea vătămată XXXXX, la momentul derulării

evenimentelor: întreținea de una singură un copil minor; câștiga surse

financiare din activități ocazionale într-o altă localitate (mun. Chișinău) decât

cea de domiciliu a ei și a copilului minor (XXXXX) în care nu își putea găsi un loc

de muncă; sursele financiare câștigate lunar (din declarațiile părții vătămate

constituiau suma de 3 500-4 000 lei) erau în mod evident mai mici decât

salariul mediu lunar pe economie (potrivit Hotărârii Guvernului Republicii

Moldova nr. 897 din 23 decembrie 2015 a fost aprobat cuantumul salariului

8

mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016, în mărime de 5050 lei,

pentru utilizare în modul stabilit de legislație) și îi erau insuficiente cumulativ

pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere a sa în localitatea de domiciliu

provizoriu - mun. Chișinău (declarațiile părții vătămate constituiau suma de

2 500-3 000 lei MD) dar și de întreținere a copilului minor lăsat temporar în

grija mamei în localitatea de baștină; nu avea surse financiare pentru

perfectarea de sine stătătoare a pașaportului biometric care i-ar fi asigurat

posibilitatea de a pleca peste hotarele Republicii Moldova în căutarea unui loc

de muncă; era dispusă să accepte oricare activitate propusă de către inculpata

Sîrbu Vanessa (inițial potrivit actelor cauzei penale i-a fost propusă activitatea

de dansatoare, iar ulterior, activitatea de prestare a serviciilor sexuale

comerciale) în speranța îmbunătățirii condițiilor de trai și supraviețuirii

personale dar și al copilului ei.

Inițial, atunci când nu cunoștea cu exactitate informațiile privind starea

socială și materială a părții vătămate XXXXX, inculpata Sîrbu Vanessa i-a propus

acesteia să plece peste hotarele Republicii Moldova în vederea practicării

dansurilor în localuri de agrement iar ulterior, după ce a stabilit că partea

vătămată crește și educă un copil minor, nu are un loc de muncă în localitatea

de domiciliu, nu are pașaport al cetățeanului Republicii Moldova pentru plecare

în străinătate și nici surse financiare pentru perfectarea lui, și-a modificat

oferta și a întreprins acțiuni active în vederea recrutării și transportării părții

vătămate opțional în țări cu risc social sporit pentru securitatea personală

precum Cipru, Dubai, Turcia pentru practicarea serviciilor sexuale comerciale,

fiind oarecum convinsă că și în aceste condiții respectiva v-a accepta oferta.

Prin urmare, contrar argumentelor invocate de către instanța de fond și

cea de apel în cazul constatării consimțământului pretins a fi liber exprimat a

părții vătămate XXXXX de a practica prestarea serviciilor sexuale comerciale,

acuzarea de stat constată că acest consimțământ a fost viciat la momentul

derulării evenimentelor tocmai datorită influenței elementului de

vulnerabilitate a părții vătămate.

Atât instanța de fond cât și cea de apel nu au abordat în nici un fel

interesul inculpatei Sîrbu Vanessa și a complicilor ei în cazul recrutării și

organizării transportării părții vătămate în țara de destinație, acesta în

condițiile în care dânsa și-a asumat toate costurile și cheltuielile pentru ca

victima să ajungă în țara și locul de destinație. Pe această dimensiune, nu

comportă nici un dubiu faptul că inculpata Sîrbu Vanessa și complicii ei nu au

acționat dezinteresat, inducând victima în eroare atât cu privire la activitatea

pe care urma să o practice au urmărit scopul plasării ei într-o țară în care nu ar

fi putut evita victimizarea sa, cu ulterioara exploatare a ei în beneficiul lor.

inculpatei, în temeiul prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, solicitând casarea sentinței și deciziei cu dispunerea achitării inculpatei

din motivul lipsei elementelor infracțiunii.

În motivarea recursului apărarea a invocat că, nici procurorul și nici

instanța de judecată în sentință nu au demonstrat și nu a motivat care ar fi

9

gradul prejudiciabil în acțiunile inculpatei Sîrbu Vanessa, prin ce sau manifestat

acțiunile acesteia în vederea săvârșirii infracțiunii sau dacă au existat acestea,

simpla formalitate că a contribuit la recrutarea părții vătămate prin careva

sunete și transmiteri de bani, și anume acestea acțiuni a favorizat la săvârșirea

infracțiunii, nu este un motiv de a fi învinuită într-o infracțiune.

Totodată menționează faptul că, la momentul înrolării lui Sîrbu Vanessa

de către Baleanu Vitale în acțiunile sale infracționale, aceasta din urmă era

minoră și nu cunoștea multe circumstanțe cum ar fi localizarea Aeroportului

din Odessa precum și a postului de poliție care se află în aeroportul nominalizat,

deoarece Sîrbu Vanessa în toată viața sa niciodată nu a fost în Ucraina, iar

lucrurile explicate părții vătămate erau din cuvintele lui Băleanu Vitalie, acest

fapt pe larg a fost declarat de cet. Sîrbu Vanessa în cadrul urmăririi penale.

De asemenea relatează faptul că atât partea vătămată cât și martorii care

sunt pe cauza penală au vizualizat-o pe Sîrbu Vanessa prima dată în instanța de

judecată iar aprecierile instanței precum că Sîrbu Vanessa a participat la

săvârșirea infracțiunii este altceva o provocare a organelor de drept.

Astfel mai relatează recurentul și faptul că, acțiunile de provocare de

către organele de drept se caracterizează prin faptul că partea vătămată este o

persoană pusă sau impusă de organele de drept pentru a provoca la anumite

acțiuni care ulterior acestea sunt calificate drept acțiuni ce contravin normelor

de drept penal.

Prin urmare este evident că acțiunile săvârșite de către Sîrbu Vanessa nu

numai că nu întrunesc componența de infracțiune de care este învinuită și de

care a fost recunoscută culpabilă, dar nu are drept scop săvârșirea unei sau altei

infracțiuni în genere.

Mai relatează recurentul și faptul că, Sîrbu Vanessa este învinuită în

traficul de persoane, iar instanța a recalificat în prevederile art. 220 Cod penal,

însă nici un martor nu a recunoscut-o în instanța de judecată în vederea

traficării părții vătămate sau îndemnul sau determinarea la prostituție ori

înlesnirea practicării prostituției, mai mult ca atât în ședința de judecată partea

vătămată a descris o situație neclară după părerea apărării și anume situația cu

punctul vama de la Ungheni unde pasagerii au fost supuși controlului și anume

lui XXXXX i-a fost interzis să traverseze frontiera și nu altor persoane.

Motivul invocat de partea vătămată a fost precum că nu dispunea de surse

financiare și nu i-a permis să treacă frontiera, însă controlul a fost efectuat de

vama RM și nu a României, prin urmare acest motiv este unul formal deoarece

colaboratorii punctului vamal din RM la ieșirea din țară nu efectuează control

asupra faptului dacă persoana dispune de surse financiare necesare sau nu în

vederea întreținerii sale peste hotarele RM.

Astfel, este evident că acțiunile date au fost create de organele de drept

prin intermediul părții vătămate XXXXX, acest fapt se dovedește prin faptul că

partea vătămată a declarat că i-a fost furat pașaportul național, însă acesta era

la organele de urmărire penală pe cauza penală Leu Vladimir, examinată de

Judecătoria Chișinău sed. Central unde XXXXX de asemenea participă în calitate

de parte vătămată.

10

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textelor recursurilor declarate, partea acuzării invocă în calitate

de temeiuri pentru recurs prevederile pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de

apel în cazul, când: pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, iar partea apărării a invocat incidența la caz a prevederilor pct. 8) nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

8.1. Referitor la temeiul de recurs invocat de către partea acuzării și

anume pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată

că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

părții acuzării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

11

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate argumentele recursului

procurorului potrivit cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) Cod de

procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal, după care respectivele probe au primit aprecierea

corespunzătoare în descriptivul deciziei, instanța de apel oferind apreciere

tuturor argumentelor esențiale din cererea de apel, concomitent instanța

expunând eroarea comisă de către prima instanță ce a dus la admiterea apelului

procurorului din alte motive și casarea sentinței cu emiterea unei nou hotărâri,

în așa mod instanța operând cu posibilitatea de a constata fapta inculpatei

Sîrbu Vanessa și excluderea erorii din fapta constatată de prima instanță.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

verificat și a cercetat probele sub toate aspectele, apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, și întemeiat a ajuns la concluzia privind

menținerea dispozițiilor primei instanțe cu privire la recalificarea învinuirii

înaintate inculpatei Sîrbu Vanessa din art. 165 alin. (2) lit. d) în art. 220 alin. (2)

lit. c) Cod penal.

Colegiul penal de asemenea constată, că recurentul, de fapt, își exprimă

dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel și anume

a circumstanțelor de stabilire a stării de vulnerabilitate a părții vătămate în

susținerea recunoașterii vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii

înaintate prin rechizitoriu, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin

în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel

nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii

contestate.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu

se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal conchide, că este întemeiată concluzia instanței de

apel privind necesitatea recalificării acțiunilor inculpatei Sîrbu Vanessa, ce a

fost dictată de probele administrate în speță.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide că în speță

nu sunt incidente temeiurile de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală.

8.2. Cu referire la argumentele invocate de procuror în susținerea

temeiului prevăzut la pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală,

Colegiul penal notează că pentru verificarea existenței respectivului temei

12

instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvârșită, așa cum aceasta a

fost stabilită de către instanța de apel, supunând unui control riguros

încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificând dacă acestea au fost încadrate

corect potrivit normei penale.

Prin rechizitoriu inculpata Sîrbu Vanessa a fost învinuită în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu semnele

calificative: recrutarea, transportarea, cu consimțământul persoanei, în scop de

exploatare sexuală comercială, săvârșită prin abuz de poziție de vulnerabilitate,

acțiuni săvârșite asupra a două sau mai multe persoane, de două sau mai multe

persoane.

În speța dată, inculpata Sîrbu Vanessa, a fost condamnată de către prima

instanță, încadrare menținută și de către instanța de apel, în baza

art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal – „proxenetism cu semnele calificative:

îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, cu tragerea de foloase, săvârșită de

două sau mai multe persoane”.

În acest sens Colegiul penal reține că, argumentele expuse de către

acuzatorul de stat în recursul declarat privind netemeinicia hotărârilor

instanțelor ierarhic inferioare prin care s-a recalificat fapta imputată inculpatei

din art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal în art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, în

esență au primit aprecierea instanței care și-a motivat hotărârea emisă, astfel

Colegiul penal susține poziția cu privire la temeinicia reîncadrării învinuirii

înaintate, întrucât instanța de apel, fiind investită cu atribuții de judecare a

fondului cauzei, apreciind probele în sensul art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, după care corect a identificat lipsa constituirii elementelor componenței

infracțiunii de trafic de ființe umane și anume a obiectului juridic, întrucât din

starea de fapt stabilită pe caz instanța de apel corect a reținut faptul că

inculpata Sîrbu Vanessa a comunicat cu partea vătămată despre practicarea

prostituției în Cipru, comunicându-i condițiile de trai, lucru, remunerare, în

acțiunile inculpatei lipsind acte de constrângere ori asimilate acestora,

stabilindu-se cert faptul că inculpata și partea vătămată nu s-au văzut niciodată.

Cu referință la abuzul poziției de vulnerabilitate, Colegiul penal reține ca

fiind corecte constatările instanței de apel cu privire la neîntrunirea poziției de

vulnerabilitate a părții vătămate întrucât informația și nota informativă de la

Consiliul local Șestaci, raionul Șoldănești și de la Primăria Șoldănești,

prezentate de către partea acuzării atestă faptul că partea vătămată nu dispune

de viză de domiciliu în XXXXX și nu se află pe teritoriul satului și XXXXX (f.d.124,

126, vol.l), acestea nu dovedesc poziția de vulnerabilitate a părții vătămate, or,

pe parcursul examinării instanțele au stabilit din declarațiile părții vătămate că

aceasta lucra neoficial și avea un salariu de 3500-4000 lei, închiria un

apartament în care locuia singură, cheltuia pentru trai 2500-3000 lei. Copilul ei

locuia cu părinții, care de asemenea o mai ajutau. Aceste motive și faptul că nu

era oficial angajată în câmpul muncii, nici într-un mod nu pot atesta situația

precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale a părții vătămate.

13

Prin urmare Colegiul penal apreciază ca fiind corecte concluziile instanței

de apel privind menținerea calificării faptei inculpatei de către prima instanță.

La acest capitol Colegiul penal stabilește că instanța de apel a examinat

argumentele apelantului cu privire la dezacordul cu recalificarea acțiunilor

inculpatei de către prima instanță, reținând în acest sens că în speță nu au fost

administrate probe care demonstrează vinovăția în săvârșirea infracțiunii de

trafic de ființe umane, prin urmare se atestă că respectivele argumente au

primit aprecierea instanței.

La fel, în raport cu circumstanțele invocate în recursul procurorului, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a sentinței, inclusiv

cele reproduse în pct. 2. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind învinuirea înaintată inculpatei, încadrând juridic corect

acțiunile acesteia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, instanțele de fond indicând

argumentat și detailat motivele pentru care au respins argumentele părții

acuzării, probele administrate confirmând în mod concludent că instanțele de

judecată au dat faptei o încadrare juridică corectă.

Din cele enunțate se concluzionează că instanțele de fond corect au

stabilit încadrarea juridică a faptei inculpatei Sîrbu Vanessa în elementele

infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, respectiv Colegiul

penal nu atestă la caz eroarea de drept prevăzută de pct. 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

8.3. Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de partea apărării

prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că în

acțiunile inculpatei nu sunt întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal

menționează următoarele.

Potrivit art. 113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute

de norma penală.

Colegiul penal reține că, argumentele recurentului, prin care se invocă că

în acțiunile inculpatei nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece

materialele cauzei penale nu conțin probe care să dovedească vinovăția

acesteia în comiterea infracțiunii incriminate, nu și-au găsit confirmare,

deoarece probele acumulate și examinate de instanța de apel au fost apreciate

potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilindu-se cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept ale faptei comise

și mod întemeiat concluzionându-se că inculpata Sîrbu Vanessa a comis

infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal menționează că judecând inclusiv și apelul părții

apărării, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

14

apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate

suplimentar probele administrate de prima instanță, astfel instanța de apel

corect ajungând la concluzia expusă la pct. 4 din prezenta decizie, stabilind că

acțiunile inculpatei întrunesc toate elementele componenței infracțiunii de

proxenetism cu semnele calificative: îndemnul și înlesnirea practicării

prostituției, cu tragerea de foloase, săvârșită de două sau mai multe persoane,

vinovăția inculpatei fiind dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la

cauza penală, iar careva încălcări de procedură sau încălcări ale drepturilor și

inculpatei în speță nu au fost stabilite.

Mai mult decât atât, Colegiul penal reiterează cele expuse supra, că

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate

da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei așa cum îl propune recurentul este o competență și

prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală,

astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este

lipsită de suport legal.

De asemenea instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de

recurent, menționate în pct. 6. din prezenta decizie, au format obiect de

examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o

motivare argumentată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din prezenta decizie,

motivare pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reiterare nu se mai

impune.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la examinarea

cauzei de către instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise

de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de către

recurenți prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmare.

Argumentele invocate de recurenți au constituit obiect de examinare în

instanța de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârea adoptată

cuprinzând motive clare pe care se întemeiază soluția, motivare pe care

instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia,

acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii

Albert c. România din 16.02.2010.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

privind recalificarea acțiunilor inculpatei Sîrbu Vanessa și stabilirea vinovăției

acesteia pe fapta recalificată corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor

generale de judecare a cauzelor penale în ordine de apel, soluția emisă fiind

motivată și aplicată în limitele legii, iar la judecarea cauzei instanța nu a comis

erorile de drept invocate în recursurile depuse, motiv din care se impune

15

concluzia privind inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate în

respectiva cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de către avocatul

Berezovschi Adrian în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Sîrbu Vanessa XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

16