1ra-667/2020 — art. 217-1 al. 4 lit. d CP

1ra-667/2020 — art. 217-1 al. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-667/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Andrei Zadorojnîi în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2019, în cauza penală, în

privința inculpatului

Sclifos Sorin XXXXX, născut la XXXXX, domiciliat

în XXXXX, viză de reședință în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 24.07.2017 până la 26.11.2018;

Instanța de apel de la 09.01.2019 până la 01.04.2019;

Instanța de recurs de la 23.12.2019 până la 18.03.2020.

a c o n s t a t a t :

Sorin Sclifos a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu închisoare pe termen

de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de gestionare a substanțelor chimice și farmaceutice, pe un termen

de 3 ani.

timp și circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală, a intrat în

posesia substanțelor psihotrope, pe care le păstra asupra sa în scop de înstrăinare

ulterioară.

La 21 februarie 2017, în a doua jumătate a zilei, ora concretă ne fiind stabilită de

către organul de urmărire penală, aflându-se pe str. Grenoble din mun. Chișinău,

având un comportament suspect, a fost stopat de către colaboratorii de poliție ai EP

Râșcani al DP mun. Chișinău. Fiind condus în incinta Inspectoratului de Poliție

menționat, amplasat pe str. Miron Costin - 5/1 din mun. Chișinău, asupra sa au fost

depistate și ridicate 59 pachețele de tip ,,zip lock", care conțineau o substanță

mărunțită de culoare gălbuie, cu un miros specific. Conform raportului de constatare

1

tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-1588 din 20 martie 2017, în masa vegetală uscată și

mărunțită de culoare galben-cafenie (140,6 g) prezentată la examinare în 59 (cincizeci

și nouă) pachete de tip zip lock, ridicate de la cet. Sorin Sclifos, s-a depistat

cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 (C20H28FN303), care în Hotărârea

Guvernului nr. 1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor

substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor acestora supuse controlului, nu

este închis.

Conform informației furnizate de IMSP Dispensarul Republican de Narcologie

de comun cu Comitetul Permanent de Control asupra Drogurilor, MDMB(N)-2201

este o substanță de tip nou, componentă a grupei de canabinoizi sintetici, analog al

AB-PINACA-CHM.AB-PINACA-CHM se atribuie la substanțe psihotrope și este

inclusă în Tabelul nr. l a substanțelor stupefiante și substanțelor psihotrope

neutilizate în scopuri medicale; lista nr.2 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.l088

din 05 octombrie 2004. Masa substanței psihotrope - AB-PINACA-CHM - 140, 6

grame, conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, se atribuie la

cantități deosebit de mari.

Astfel, acțiunile inculpatului Sorin Sclifos au fost încadrate de către prima

instanță în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal - circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare, după calificativul

procurării și păstrării în scop de înstrăinare, a căror circulație în scopuri medicinale

este interzisă și în proporții deosebit de mari.

Zadorojnîi în numele inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței în partea

calificării faptei și în această parte a unei hotărârii, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care acțiunile lui Sorin Sclifos să fie încadrate de la art. 2171 alin.

(4) lit. d) la art. 217 alin. (5) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de fond nu a cercetat sub

toate aspectele și nu a verificat prin prisma concludenții, pertinenței, utilității și

veridicității probelor deja administrate, iar prin sentința instanței de fond le-a dat o

apreciere contradictorie și neargumentată.

De asemenea, a indicat că, în acțiunile inculpatului lipsește scopul de

înstrăinare în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 217 Cod penal, denotă dorința

făptuitorului de a întrebuința substanțe narcotice, psihotrope sau analoagele acestora

pentru consum propriu ori scopuri conexe.

Totodată, apelantul a indicat că, instanța de fond direct a încălcat prevederile

art. 70 alin (3) Cod penal, care prevede expres că, la stabilirea pedepsei închisorii

pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani,

termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală

2

pentru infracțiunea săvârșită, redusă la jumătate, astfel, inculpatul la momentul

comiterii infracțiunii avea vârsta de 17 ani.

2019, a fost admis apelul declarat de către Avocatul Andrei Zadorojnîi în numele

inculpatului, casată parțial sentința, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

,, Lui Sorin Sclifos recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal , în conformitate cu art. 70, 79 Cod penal i se stabilește pedeapsa de

5 ani și 10 luni închisoare în penitenciar de tip închis .

În rest celelalte dispoziții ale sentinței se mențin.”.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că starea de fapt

și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost

statuată de către instanța de fond.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a dat o apreciere

corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate

din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului Sorin

Sclifos în baza dispozițiilor art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, circulația ilegală a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare, după

calificativul procurări și păstrării în scop de înstrăinare, a căror circulație în scopuri

medicinale este interzisă și în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a subliniat că, în pofida faptului că inculpatul Sorin Sclifos și-a

recunoscut vinovăția parțial și a declarat că substanța psihotropă a procurat-o pentru

consum personal și nu pentru o înstrăinare ulterioară, vină în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, se confirmă și prin

următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele,

administrate în prima instanță și verificate în instanța de apel și anume: declarațiile

martorilor Andrei Chicennan, Vladimir Ruhlin, Ion Ambroci, Iurie Tolici; procesul-verbal de

constatare întocmit de către OSI al BCG al IP Rîșcani Ivan Nereuță (f.d.4); procesul-verbal

de cercetare la fața locului (f.d.6); raportul de constatare tehnico-științifice nr. 34/12/1-R-

1588 din 20 martie 2017 (f.d. 19-23).

Cu referire la alegațiile apărării precum că instanța urma să recalifice acțiunile

acestuia de la 2171 alin. (4) lit. d) la art. 217 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a

susținut soluția primei instanțe de a aplica răspunderea penală față de inculpatul

Sorin Sclifos. Examinând materialele cauzei penale, instanța de fond a indicat că, este

insuficientă doar dorința exprimată a inculpatului de a colabora. Este necesar de a

analiza informația oferită, utilitatea acesteia și faptul dacă această informație nu a

fost cunoscută deja organelor de drept.

3

Respectiv, instanța de apel a menționat că, în privința inculpatului nu sunt

aplicabile prevederile art. 217 alin. (5) Codul penal, or, cum rezultă din declarațiile

inculpatului, a martorilor, dar și a înscrisurilor anexate la materialele cauzei, ce au

fost apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, se

confirmă că inculpatul a comis fapta incriminată prin rechizitoriu, și anume,

circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de

înstrăinare, după calificativul procurării și păstrării în scop de înstrăinare, a căror

circulație în scopuri medicinale este interzisă și în proporții deosebit de mari,

prevăzută de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Referitor la argumentul apărării cu privire la faptul că, în acțiunile lui Sorin

Sclifos lipsește latura subiectivă a infracțiunii incriminate prevăzute la art. 2171 alin.

(4) lit. d) Cod penal și anume, lipsește scopul de înstrăinare a substanțelor

psihotrope, deoarece, din materialele cauzei se înțelege faptul că, inculpatul a

dobândit substanțele narcotice pentru consum propriu și nu a avut intenția de a le

înstrăina ulterior, instanța de apel a reținut poziția instanței de fond, potrivit căreia

despre prezența scopului de înstrăinare a substanței psihotrope, depistate asupra

inculpatului vorbește faptul că, asupra sa a fost depistat un număr mare de

asemenea substanțe, ambalate în doze egale, pregătite special pentru realizare,

precum și faptul că inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog ca

consumator de droguri, și anterior nu a fost atras la răspundere contravențională sau

penală pentru consum, sau deținere fără scop de desfacere, fapt confirmat și de

martorul Iurie Tolici, care este tatăl vitreg al acestuia că „nu l-a văzut pe Sorin să

consume substanțe narcotice” .

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului, fiind

date în timpul urmăririi penale, cu referire la faptul că, substanța narcotică a fost

găsită într-un tomberon pentru gunoi și preluată pentru a fi ulterior predată

organelor de poliție, deoarece nu este clar ce l-a determinat pe Sorin Sclifos să caute

prin tomberoanele pentru gunoi, de ce a atras atenția anume la această sacoșă, de

unde cunoștea că, sacoșa depistată conține o substanță a cărei circulație este interzisă

și urmează a fi predată organelor competente, de ce nu a mers să predea bunurile

depistate la Inspectoratul de poliție, de ce a refuzat să se identifice la momentul

stopării de către colaboratorii de poliție și de ce nu le-a declarat pe loc acestora

despre sacoșa depistată, de ce nu a păstrat sacoșa intactă până la predare, dar a

repartizat conținutul acesteia (pachețelele de tip „zip lock") prin buzunarele scurtei.

Astfel, instanța de apel a respins ca ca fiind neîntemeiate alegațiile apărării cu

referire la faptul că, în acțiunile lui Sorin Sclifos lipsește latura subiectivă a

infracțiunii incriminate prevăzute la art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, și anume,

lipsește scopul de înstrăinare a substanțelor psihotrope și prin urmare cauza penală

4

în privința lui Sorin Sclifos, urmează a fi clasată, or, reieșind din cele menționate

supra, din materialele cauzei și declarațiile martorilor, se înțelege faptul că,

inculpatul a dobândit substanțele narcotice anume pentru a le înstrăina ulterior, fapt

stabilit de către instanța de fond.

Astfel, în cadrul cercetării judecătorești s-a probat incontestabil faptul că în

acțiunile inculpatului este prezentă latura obiectivă a infracțiunii incriminate, și

anume, Sorin Sclifos în timp și circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire

penală, a intrat în posesia substanțelor psihotrope, pe care le păstra asupra sa în scop

de înstrăinare ulterioară. La 21 februarie 2017, în a doua jumătate a zilei, ora concretă

ne fiind stabilită de către organul de urmărire penală, aflându-se pe str. Grenoble din

mun. Chișinău, având un comportament suspect, a fost stopat de către colaboratorii

de poliție ai EP Râșcani al DP mun. Chișinău. Fiind condus în incinta Inspectoratului

de Poliție menționat, amplasat pe str. Miron Costin - 5/1 din mun. Chișinău, asupra

sa au fost depistate și ridicate 59 pachețele de tip „zip lock", care conțineau o

substanță mărunțită de culoare gălbuie, cu un miros specific.

Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție directă, or, făptuitorul

este conștient de caracterul ilegal al circulației substanțelor narcotice, psihotrope și a

precursorilor, motivul, exprimându-se, în principal, în interes material.

Subiect este persoana responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a

atins vârsta de 14 ani. Condiții pe care, inculpatul, Sclifos Sorin, le întrunește.

Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că, instanța de fond în mod

just a reținut în sarcina inculpatului încadrarea juridică corectă și anume alin. (4) lit.

d) al art. 2171 Cod penal.

Cu referire la alegațiile apărării precum că pedeapsa aplicată inculpatului este

una prea aspră, or, la momentul săvârșirii infracțiunii, ultimul era minor, instanța de

apel a ajuns la concluzia că, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a acordat

deplină eficientă prevederilor art. art. 70, 79 Cod penal.

În acest context, instanța de apel a subliniat faptul că, conform art. 70 alin. (3)

Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii

infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din maximul

pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, reduse la

jumătate, iar potrivit prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei

infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

5

respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa

complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se

consideră circumstanță excepțională.

Astfel, în sensul art. 79 Cod penal se înțelege că, în cauză trebuie să existe,

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, sau în datele privind

personalitatea infractorului, așa circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție sau se consideră ieșite din comun, iar

minoratul făptuitorului fiind prevăzut expres de către legiuitor, ca fiind

circumstanță excepțională.

Din aceste motive, instanța de apel a casat sentința, stabilindu-i o pedeapsă,

conform prevederilor art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, instanța de apel nu reținut

careva circumstanțe atenuante sau agravante.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de faptul că,

inculpatul nu și-a recunoscut vina, s-a sustras de la procedurile judiciare, fiind

anunțat în căutare, ceea ce denotă atitudinea lui față de fapta comisă,

comportamentul și atitudinea inculpatului față de normele ocrotite de legea penală,

nu s-a integrat în societate și prezența circumstanței excepționale, și anume, vârsta

minoratului inculpatului, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Din conținutul componenței de infracțiune prevăzute de alin. (4) lit. d) al art.

2171 Cod penal, reiese că, la data săvârșirii infracțiunii prevedea limitele sancțiunii

cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. Limitele termenelor

de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a

faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul

și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a

fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Instanța de apel a conchis că, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate

în cauza penală dată în privința lui Sorin Sclifos nu poate fi atinsă decât prin

aplicarea pedepsei penale sub formă de închisoare.

Luând în considerație circumstanțele expuse supra, instanța de apel a conchis

de a-i stabili pedeapsa lui Sorin Sclifos recunoscut vinovat in comiterea infracțiunii

prevăzute de alin. (4) lit. d) al art. 2171 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 70,

79 Cod penal, la închisoare pe un termen de 5 ani și 10 luni, pedeapsă care va realiza

scopul pedepsei penale și va constitui un raport echitabil dintre fapta comisă și

persoana infractorului.

6

Andrei Zadorojnîi în numele inculpatului Sorin Sclifos, în temeiurile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea parțială a

deciziei în partea calificării acțiunilor imputate inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei decizii prin care inculpatului să îi fie recalificate acțiunile de la 2171

alin. (4) lit. d) la art. 217 alin. (5) Cod penal.

În motivarea celor solicitate apărătorul susține aceleași motive indicate și în

cererea de apel, și anume, în acțiunile inculpatului lipsește scopul de înstrăinare a

substanțelor psihotrope și ultimul a predat benevol substanțele.

De asemenea, avocatul Andrei Zadorojnîi indică dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, semnalând faptul că instanța nu a ținut cont de

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Astfel, recurentul subliniază că instanțele de fond au încălcat principiul

prezumției nevinovăției și principiul contradictorialității în procesul penal.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Cu referire la recursul ordinar declarat, Colegiul penal menționează că din

cuprinsul recursului declarat se reține că, recurentul invocă ca temeiuri de drept pct.

6), 8), 10) și 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce stipulează că:

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Astfel, Colegiul penal consideră că, temeiurile invocate de către recurent și

prevăzute la pct. 6), 8), 10), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

7

motivelor invocate în apeluri, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată.

Din textul deciziei recurate se constată că, instanța de apel a cercetat toate

probele cumulate în respectiva cauză penală și just a ajuns la concluzia că lipsesc

probe ce ar dovedi despre faptul că inculpații cunoșteau cu certitudine despre vârsta

părții vătămate.

De asemenea, Colegiul penal subliniază că verificând circumstanțele de drept,

conchide că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și,

întemeiat a menținut sentința primei instanțe prin care Sorin Sclifos a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

Așadar, cu referire la argumentele invocate de către apărare în recursul ordinar

declarat prin care acesta își manifestă dezacordul cu soluția și motivarea instanței de

apel prin care a menținut soluția primei instanțe, invocând argumentele precum că

inculpatul Sorin Sclifos întrunește condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 217 alin.

(5) Cod penal, instanța de recurs le consideră ca fiind neîntemeiate și nu constituie

decât opinia subiectivă a recurentului. Or, instanța de apel just a conchis că,

inculpatul nu a contribuit activ la descoperirea infracțiunii de circulației a

drogurilor, prin divulgarea persoanelor, indicarea sursei de obținere a drogurilor,

proveniența substanțelor ridicate, mai mult decât atât acesta a indicat că a găsit

sacoșa într-un tomberon pentru gunoi, însă nu este clar ce l-a determinat pe inculpat

să caute în tomberon.

Totodată, Colegiul penal examinând materialele cauzei în raport cu poziția

apărării respinge alegațiile acestei ca fiind interpretate drept o metodă de eschivare

de la răspundere penală.

Colegiul penal remarcă că, aplicarea prevederilor art. 217 alin. (5) Cod penal,

este posibilă în cazul în care există una din două condiții, și anume:

1) predarea benevolă de către persoană a drogurilor, etnobotanice sau analoagelor

acestora sau

2) acțiunile active care contribuie la descoperirea sau curmarea infracțiunilor unor

astfel de substanțe, manifestate prin următoarele modalități alternative, autodenunțare,

divulgarea persoanelor care au contribuit la săvârșirea infracțiunii, indicarea sursei de

procurare a drogurilor, etnobotanice sau analoagelor acestora, participarea la depistarea

mijloacelor bănești, a bunurilor sau a veniturilor dobândite în rezultatul comiterii

infracțiunii.

8

În acest sens, Colegiul penal subliniază că acestea sunt două modalități

alternative și pentru a fi aplicabil alin. (5) al art. 217 Cod penal, nu este necesară

prezența cumulativă a acestora, iar inculpatul Sorin Sclifos nu întrunește nicio

condiție necesară pentru aplicare art. 217 alin. (5) Cod penal, motiv din care instanța

de recurs ordinar respinge criticile avocatului Andrei Zadorojnîi.

De asemenea, Colegiul penal respinge alegațiile apărării cu referire la faptul că

în acțiunile inculpatului lipsește scopul de înstrăinare a substanțelor psihotrope, or,

faptul că inculpatul a fost stopat de către colaboratorii de poliție ai EP Râșcani al DP

mun. Chișinău din motiv că avea un comportament suspect, asupra acestuia au fost

depistate și ridicate 59 pachețele de tip „zip lock", care conțineau o substanță

mărunțită de culoare gălbuie, cu un miros specific, demonstrează că inculpatul avea

scop de înstrăinare a substanțelor psihotrope.

Colegiul penal subliniază că, în susținerea poziției instanțelor de fond vine

faptul că, atât cantitatea, cât modalitatea de împachetarea pe gramaj a substanței

psihotrope, demonstrează cu certitudine prezența în acțiunile inculpatului a

scopului de înstrăinare.

Cu referire la alegațiile recurentului cu privire la dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, Colegiul penal reamintește că la etapa recursului

ordinar nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au

aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz,

de instanța de apel.

Astfel, critica adusă de către avocatul Andrei Zadorojnîi referitor la procedura

de apreciere a probelor, ține de starea de fapt, care a fost efectuată de instanța de

apel și careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu sunt, instanța de apel

pe deplin le-a examinat, apreciind toate probele din dosar în ansamblu și, conform

art. 414 alin. (2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat

asupra motivelor cererilor de apel.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate

fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de

drept.

Subsecvent, Colegiul penal subliniază că potrivit jurisprudenței CtEDO, în

asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de

probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul

în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților

să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o Curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

9

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei

legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu au

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurent că hotărârea

atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Andrei

Zadorojnîi în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 01 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Sclifos Sorin

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 mai 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10