1ra-1824/2020 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1824/2020 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1824/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 iunie 2020, declarat de avocatul Victor Palancica, în numele

inculpatului

Mihailov Sergiu XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 27.03.2018 – 21.02.2019,

instanța de apel: 23.09.2019 – 29.06.2020,

instanța de recurs: 13.08.2020 – 28.10.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Mihailov

Sergiu a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de circulația substanțelor

medicamentoase și narcotice pentru 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

1680 lei.

directă, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a procurat substanțe

stupefiante, pentru consum propriu, fără scop de înstrăinare, pe care le-a păstrat la locul

de domiciliu - în debaraua apartamentului nr. 139, XXXXXX XXX, XXXXXX,

1

până la data de 07 decembrie 2017, când, în cadrul percheziției efectuate de către

colaboratorii MAI, au fost depistate și ridicate 6 pachețele de tip zip-lock care

conțineau masă vegetală uscată și mărunțită de culoare roșietică cu miros specific, o

filă de hârtie pe care se conținea masă vegetală uscată și mărunțită de culoare roșietică

cu miros specific, două fragmente de butelie din polimer incolor și un dispozitiv

artizanal metalic pe suprafața interioară a cărora se conțineau depuneri de substanță cu

miros specific, iar ulterior, prin raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-507 din

14.02.2017, substanța care se conținea în 6 pachețele de tip zip-lock, pe fila de hârtie,

depunerile de pe suprafața interioară a fragmentelor de butelie din polimer incolor și a

dispozitivului artizanal metalic a fost identificată ca substanța 5-fluoro ADB

(C20H28FN3O3) cu cantitatea totală de 9,394 gr., care, conform scrisorii I.M.S.P.

Dispensarul Republican de Narcologie nr. 01-12/632 din 18.04.2017, constituie analog

al substanței AKB 48 care este inclusă în „Tabelul 1: Substanțele stupefiante și

substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, în „Lista nr. 1: Substanțele

stupefiante” aprobată prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05.10.2004, și care

conform „Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitatea acestora”, aprobată prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 79 din 23.01.2006, constituie proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și probele administrate în cadrul urmăririi penale, solicitând

examinarea cauzei în procedură simplificată.

În baza acestor probe, instanța i-a încadrat acțiunile pe art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, ca circulația ilegală a drogurilor (substanțelor stupefiante) și analogilor

acestora, adică procurarea și păstrarea drogurilor și analogilor acestora, săvârșite în

proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare.

La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare că inculpatul nu prezintă

pericol pentru societate, nu are antecedente penale, nu au fost stabilite circumstanțe

agravante, cele atenuante fiind recunoașterea vinovăției, căința sinceră și contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este

posibilă fără izolare de societate.

Novac, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a exercita activitate ce ține de circulația drogurilor pe un termen de 5 ani, cu

executare.

Apelantul a invocat că inculpatul anterior a mai fost condamnat, inclusiv pentru

infracțiuni similare, însă nu și-a făcut concluziile necesare și a comis din nou cu intenție

o infracțiune. Or, aceasta denotă atitudinea indiferentă a inculpatului față de normele

de comportament în societate și față de legea penală, dar și insistența acestuia în

comiterea infracțiunilor, având un sistem degradat de valori sociale, circumstanțe în

care este evident că corectarea lui fără izolare de societate nu este posibilă, iar aplicarea

în privința lui a prevederilor art. 90 Cod penal, nu va asigura conștientizarea pericolului

social sporit al faptei infracționale săvârșite.

Deci, pedeapsa stabilită inculpatului este neîntemeiată și individualizată contrar

prevederilor art. 61 Cod penal, nu va duce la atingerea scopului de corectare a

2

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât

și a altor persoane.

apelul a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre.

Pedeapsa stabilită inculpatului Mihailov Sergiu în baza art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal de 3 ani închisoare, urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis,

de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond pripit a conchis că în privința

inculpatului sunt aplicabile prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, or, deși el nu are

antecedente penale, anterior a fost atras la răspundere penală de mai multe ori, inclusiv

pentru o infracțiune similară, și fiindu-i acordată șansa de a se corecta și a demonstra

că cele comise constituie un incident în biografia lui, nu a pășit pe cale corijării,

săvârșind o nouă infracțiune cu intenție, împrejurări în care sentința instanței de fond

urmează a fi casată în partea aplicării art. 90 Cod penal.

Conform art. 61 alin. (1), (2) Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică

de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului

cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, sancțiunea art. 217 alin. (4) Cod penal prevede pedeapsa cu închisoare

de la 1 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Totodată, inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința din 20.10.1997 în

baza art. 120 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 1980 lei, prin sentința din

27.07.1998 în baza art. 119 alin. (3) Cod penal la 5 ani închisoare, prin decizia din

14.01.1999 fiind amnistiat, prin sentința din 28.04.2000 în baza art. 2255 alin. (1) Cod

penal la amendă în mărime de 450 lei, prin sentința din 30.10.2008 în baza art. 217

alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, prin sentința din

01.08.2014 în baza art. 27, 186 alin. (4), 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

3

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Ori, instanța de fond, la stabilirea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 6, 7,

16, 61, 75, 76, 77 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, că inculpatul a comis

cu intenție o infracțiune gravă, a recunoscut vina, cauza penală fiind examinată în

procedură simplificată, nu se află la evidența medicului psihiatru, dar este la evidența

medicului narcolog cu diagnoză „Consumator de droguri narcotice”, că antecedentele

penale sunt stinse.

Însă, fiind efectuată o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială,

precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, se atestă că în

raport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea acestuia,

justificat i-a fost numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

privarea pe termen de 5 ani de dreptul de a ocupa funcții ce țin de circulația substanțelor

medicamentoase și narcotice, urmând dispunerea executării acesteia în penitenciar de

tip semiînchis, fără a-i fi aplicată instituția suspendării condiționate.

Prin urmare, anume pedeapsa cu 3 ani închisoare, cu executare, este echitabilă

și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat,

aceasta fiind aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de

pericol social al faptei comise de inculpat, cât și personalității acestuia.

Deci, pedeapsa privativă de libertate este echitabilă, va atinge scopul legii penale

de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a indicat că, inculpatul a recunoscut pe deplin vina incriminată,

regretă cele comise și a conștientizat că a greșit, a colaborat activ cu organul de

urmărire penală, nu s-a eschivat și nu a împiedicat buna desfășurare a anchetei, se

caracterizează pozitiv, este încadrat în câmpul muncii, nu are antecedente penale.

Totodată, inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor comise și rezonanța lor

pentru situația sa juridică și pentru societate, astfel că corectarea lui este posibilă fără

a fi lipsit de libertate, deoarece nu prezintă pericol social, nefiind rațională aplicarea

pedepsei cu închisoare în privința lui.

În același timp, inculpatul se încadrează și în condițiile impuse de art. 79 Cod

penal, or, a recunoscut vina pe deplin din momentul inițierii cauzei și a contribuit la

descoperirea infracțiunii, comportamentul lui după comiterea infracțiunii fiind unul

corect.

Mai mult, inculpatul și-a exprimat acordul privind examinarea cauzei în

procedură simplificată, deci, poate să beneficieze de reducerea pedepsei conform art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Însă, instanța de apel a ignorat totalitatea de circumstanțe atenuante care justifică

aplicarea pedepsei prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal și, rejudecând cauza, a

examinat superficial aspectele invocate de apărare, fără a intra în esența problemei de

fapt și de drept.

4

Ori, motivarea insuficientă a hotărârilor instanțelor judecătorești este o problemă

generală a sistemului judecătoresc din Republica Moldova, această practică fiind

criticată de CtEDO (hotărârea V. și N. Roșca v. Moldova).

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 247 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul care

inculpatul a comis cu intenție o infracțiune gravă, care este sancționată doar cu

închisoare de la 1 la 6 ani, nu are antecedente penale, dar anterior a mai fost condamnat,

inclusiv pentru infracțiuni similare, ce denotă că acesta nu a conștientizat gravitatea

faptelor săvârșite, iar pedepsele aplicate s-au dovedit a fi ineficiente, chiar și în

5

prezența circumstanțelor atenuante invocate de recurent, suspendarea condiționată a

executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, ar reprezenta o soluție de pedeapsă penală

prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei

penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

6

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Victor Palancica,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2020, în

privința inculpatului Mihailov Sergiu XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 20 noiembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7