1ra-1704/2022 — art. 217 alin. 3 lit. b CP

1ra-1704/2022 — art. 217 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1704/2022

1-20013733-01-1ra-19122022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, prin care

se solicită casarea a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

octombrie 2022, în cauza penală în privința lui

Stricișin Alexandru XXXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 31.01.2020 − 29.12.2021;

Instanța de apel: 24.01.2022 − 12.10.2022;

Instanța de recurs: 19.12.2022 − 15.02.2023.

A C O N S T A T AT:

Stricișin Alexandru XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217

alin. (3) lit. b) Cod penal, la închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în

domeniul farmaceutic pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare s-a suspendat

condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani, fiind obligat Stricișin Alexandru,

în perioada de probațiune, să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără

consimțământul organului de probațiune, iar în termenul de probațiune, să participe

la programe probaționale și să urmeze un tratament contra narcomaniei,

toxicomaniei.

Cererea procurorului, cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă

totală de 2 758 lei s-a admis, cu încasarea de la inculpatul Stricișin Alexandru, în

beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de constatare

tehnică-științifică nr. XXXXX din 23 septembrie 2019, costul căreia fiind de 1680 lei și

a raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 18 decembrie 2019 (f.d. 58-61),

costul căreia fiind de 1 078 lei.

Alexandru, împreună cu o altă persoană, având scopul de consum personal, în

circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a intrat în posesia unei mase

vegetale uscate și mărunțite de culoare galbenă, pe care a păstrat-o asupra sa, până

1

la data de 06.09.2019 aproximativ ora 22:55 min., când a fost ridicată de către

colaboratorii de poliție în cadrul cercetării la fața locului în apartamentul nr. 88

situat pe str. Mircea cel Bătrîn mun. Chișinău, împreună cu o butelie din polimer și

două folii de staniol.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/-1-R-3783 din 23

septembrie 2019, masa vegetală uscată și mărunțită de culoare galbenă, reprezintă

produs etnobotanic ce conține cannabinoizii sintetici MDMB(N)-2201(methyl2-[1-(5-

fluoropentyl)-1H-indazol-3 carboxamido-3,3-demethylbutanoate) și ADBICA-F, care

nu sunt incluși în Hotărârea de Guvern nr.1088 din 05.10.2004, Cu privire la

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor

acestora, supuse controlului. Masa produsului etnobotanic îmbibat cu cannabinoizii

sintetici MDMB(N)-2201 și ADBICA-F constituie 0,074 g.

Depunerile de culoare cafenie de pe suprafața fragmentului de butelie din

polimer și a foliilor de staniol, conțin cannabinoidul sintetic MDMB(N)-

2201(methyl2[1-(5-fluoropentyl)-1H-indazol-3-carboxamido]-3,3demethylbutanoate)

și ADBICA-F, care nu sunt incluși în Hotărârea de Guvern nr.1088 din 05.10.2004 Cu

privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și

precursorilor acestora, supuse controlului. Cantitatea depunerilor care conțin

cannabinoizii sintetici MDMB(N)-2201 și ADBICA-F, constituie 0,008 g.

Potrivit informației parvenite de la Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale cu nr. Rg02-004187 din 24.10.2019, „Substanța 5F-ADBICA (5-fluoro-

ADBICA) cu formula moleculară C20H28FN3O2, face parte din categoria

canabinoidelor sintetice, droguri sintetice noi. Substanța 5F-ADBICA este un

reprezentant anabimimetic potent, fiind derivat din grupul canabinoidelor indole-3-

carbonylamide, cu ADBICA - substanța de origine, avînd R1n-pentyl, R2t-Butyl, R3-

NH2. Analogii structurali cei mai apropiați, în ordine descrescătoare, ai substanței

5F- ADBICA sunt substanțele 5F-PB-22 (C23H21FN2O2), 5F-APINACA

(C23H30FN30) și 5F-ADB-PINACA (C19H27FN4O2).

Substanța MDMB(N)-2201 cu formula moleculară C20H28FN303 este cunoscută

sub denumirea sinonim de 5F-ADB, 5F-methyl-AMB, 5F-MDMB- PINACA.

Substanța MDMB(N)-2201 reprezintă un produs cannabimimetic potent cu

proprietăți psihotrope. MDMB(N)-2201 este analog al unor substanțe canabiminetice

ilicite similare, de exemplu 5F-AMB, AB-PINACA (familia de compuși indazol-3-

carboxamid, carbolinindazol) și altele”.

Cantitatea totală a produsului etnobotanic îmbibat cu cannabinoizii sintetici

MDMB(N)-2201 (analogul substanțelor 5F-AMB și AB-APINACA) și ADBICA-

F(analogul substanțelor 5F-PB-22, 5F-APINACA și 5F-ADB-PINACA), reprezintă

0,082, care, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006,

privind aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, (poziția 190,

191) constituie proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Stricișin Alexandru a comis infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (3) lit. b) Codul penal, conform indicilor calificativi:

2

„circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, fără scop de

înstrăinare, adică, păstrarea analogilor drogurilor, săvârșită în proporții mari, fără scop de

înstrăinare, de două sau mai multe persoane”.

declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Stricișin Alexandru să

fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 2

ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita activitate legată de gestionarea

drogurilor sau analogilor lor pe un termen de 5 ani, în rest sentința referitor la

corpurile delicte și cheltuielile de judecată de a fi menținută.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat:

- deși instanța de judecată, a dat aprecierea corectă circumstanțelor de fapt a

cauzei și l-a condamnat pe Stricișin Alexandru în baza art. 217 alin.(3) lit. b) Cod

penal, totuși, instanța de judecată, aplicând art. 90 Cod penal, în coraport cu faptele

comise, a stabilit o pedeapsă prea blândă;

- instanța de judecată la aplicarea pedepsei a neglijat prevederile art. 61 Codul

penal;

- instanța nu a ținut cont de faptul că, Stricișin Alexandru anterior a comis și a

fost condamnat pentru infracțiuni similare, ultimul nu a dedus concluzii necesare,

continuând să comită infracțiuni;

-la etapa actuală procurarea, păstrarea de droguri în societatea noastră i-a

amploare și una din metodele ce ar permite stoparea acestei tendințe este

sancționarea dură a persoanelor ce au comis acest gen de infracțuni;

-instanța de judecată, la stabilirea unei pedepse sub forma suspendării

condiționate a executării pedepsei cu închisoare, prin valorificarea unor

circumstanțe reținute în favoarea inculpatului, nu în deplină măsură a ținut cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de motivul infracțiunii, a

ignorat scopul direct a pedepsei și astfel, prin aplicarea acestei pedepse, inculpatul

nu se va corecta și nu va fi restabilită echitatea socială;

-întru respectarea principiului echității la aplicarea pedepsei penale, consideră

că, instanța de judecată urma să aplice o pedeapsă privativă de libertate în privința

inculpatului, ca pedeapsa să-și atingă obiectivele fixate, (fară aplicarea prevederilor

art. 90 Codul penal).

2022, a fost respins apelul declarat și menținută sentința.

pronunțarea sentinței, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just

concluzionând că, inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată lui. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală,

fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

3

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Stricișin Alexandru a comis

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, conform indicilor

calificativi: „circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, fără scop

de înstrăinare, adică, păstrarea analogilor drogurilor, săvârșită în proporții mari, fără scop de

înstrăinare, de două sau mai multe persoane” or, la materialele cauzei sunt anexate

suficiente probe ce indică concret la vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate.

Contrar alegațiilor părții acuzării, instanța de apel a conchis că, instanța de fond

la stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă a ținut cont de faptul că, Stricișin

Alexandru a comis o infracțiune care conform art. 16 alin. (4) Cod penal, în funcție

de caracterul și gradul prejudiciabil, face parte din categoria celor mai puțin grave,

de persoana inculpatului, care la moment nu are antecedente penale, însă potrivit

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 22 septembrie 2009, Stricișin

Alexandru a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 100 ore muncă

neremunerată în folosul comunității (f.d. 99-100), precum și de faptul că, ultimul se

află la evidența medicului narcolog cu diagnoza „Narcomanie opii”, totodată

inculpatul s-a aflat la evidența psihiatrică din 31.03.2003 cu diagnoza: „Tulburări

mixte de dezvoltare. Sdr. Neurotiform”, la fel la data de 21.08.2009 a fost examinat în

IMSP SCP în cadrul E.M.L.P. ambulatorie, unde s-a stabilit diagnosticul de

„Tulburare organică a personalității. Narcomanie (opiacee, heroină, marihuană)”.

Totodată, instanța de apel a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 76

Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă în privința inculpatului s-a reținut,

recunoașterea vinovăției, inclusiv în conformitate cu art. 77 Codul penal, în calitate

de circumstanță agravantă a fost stabilit faptul săvârșirii infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că, instanța de fond corect a ținut cont de

scopul pedepsei penale, considerând rațional de aplicat față de Stricișin Alexandru

pedeapsa cu închisoarea, prezentând pericol social în sensul în care valorile ocrotite

de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate, atât pentru

restabilirea ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului or, circumstanțele

stabilite condiționează necesitatea aplicării ultimului a pedepsei privative de

libertate.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect și întemeiat i-a aplicat

inculpatului Stricișin Alexandru, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3)

lit. b) Cod penal o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții în domeniul farmaceutic pe un termen de 3 ani.

Instanța de apel a reținut că, în speță, deși a fost comisă o infracțiune mai puțin

gravă, nu au fost identificate careva circumstanțe agravante ce ar afecta esențial

gravitatea vinovăției inculpatului și nu ar justifica aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal. Prin urmare, instanța de apel, analizând aceste fapte constată că numirea unei

sancțiuni neprivative de libertate (sub forma suspendării condiționate a executării

4

pedepsei) va fi capabilă să realizeze scopul legii penale și anume prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În contextul dat, instanța de apel a reținut că, pedeapsa stabilită de către

instanța de fond cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat

executarea pedepsei, este echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la realizarea

scopurilor pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că este relevant faptul că, Stricișin

Alexandru nu are antecedente penale, însă anterior a comis o infracțiune similară,

infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, a recunoscut

vinovăția, astfel încât raportând ansamblul de împrejurări expuse, instanța de apel a

constatat că, solicitarea procurorului de aplicare în privința lui Stricișin Alexandru a

celei mai drastice pedepse - închisoarea cu executarea reală a pedepsei, este lipsită de

temei și nu se regăsește în circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului.

În contextul circumstanțelor reliefate, instanța de apel a notat că, la stabilirea

pedepsei inculpatului, instanța de fond s-a condus atât de personalitatea ultimului,

cât și de starea sănătății sale, or, potrivit concluziilor raportului de expertiză

judiciară nr. 201935A0629 din 18 decembrie 2019, reieșind din analiza

fenomenologiei comportamentale din timpul derulării evenimentelor cu conținut

infracțional, la momentul comiterii infracțiunii incriminate (01.10.2019), cet. Stricișin

Alexandru nu suferea de careva maladie psihică cronică și evolutivă, prezenta

diagnosticul: „Tulburare organică de personalitate asociată cu narcomanie (opiacee, hașiș)”,

conform stării psihice avea capacitatea de a-și da seama de acțiunile sale și putea

dirija cu ele, deci a acționat cu descemămînt. Actualmente, cet. Stricișin Alexandru

nu suferă de careva maladie psihică cronică și evolutivă, prezintă diagnisticul:

„Tulburare de personalitate asociată cu narcomanie (opiacee, hașiș)”. Conform stării

psihice, cet. Stricișin Alexandru are capacitatea de prevedere și deliberare a

acțiunilor sale prezentă, deci poate acționa cu descemământ. Nu este necesar

aplicarea față de cet. Stricișin Alexandru a măsurilor de constrângere cu caracter

medical forțat. În caz de detenție, i se recomandă supravegherea medicului psihiatru

din penitenciar, la necesitate tratament rezorbtiv, dehidratant, sedative. Dependența

(opiacee, hașiș) este cauzată de utilizarea lor pe parcursul ultimilor 9-10 ani (f.d. 58-

61).

Astfel, instanța de apel a reiterat concluzia instanței ierarhic inferioare care

motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței

circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, categoria infracțiunii săvârșite,

influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului și, în așa mod, just a

concluzionat că suspendarea condiționată pe un termen de 2 ani a termenului de

pedeapsă stabilit prin prezenta sentința și acordarea posibilității condamnatului ca,

în acest termen, să se abțină de la comiterea oricărei infracțiuni, obligându-l în acest

sens să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului de

probațiune.

5

La fel s-a obligat Stricișin Alexandru, în termenul de probațiune, să participe la

programe probaționale și să urmeze un tratament contra narcomaniei, toxicomaniei.

Prin urmare, solicitarea procurorului privind stabilirea unei pedepse sub formă

de închisoare nu poate fi reținută, or careva temeiuri privind aplicarea unei pedepse

mai aspre nu au fost identificate, în viziunea Colegiului penal solicitarea dată fiind

una inechitabilă și disporoporțională.

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond a numit o pedeapsă corectă și

echitabilă în privința lui Stricișin Alexandru, care va atinge scopul legii penale, va

restabili echitatea socială, va corecta condamnatul și va preveni săvârșirea de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și din partea altor persoane, motiv

pentru care, analizând temeiurile nominalizate în raport cu motivele invocate în

apelul declarat, instanța de apel a constatat că acesta nu își găsește confirmarea la

judecarea apelului, neexistând motive temeinice de implicare a instanței de apel în

sensul casării hotărârii contestate în partea individualizării și stabilirii pedepsei or,

nu se atestă nici o premisă pentru a aplica față de Stricișin Alexandru o altă

pedeapsă.

Tototdată, instanța de apel a considerat necesar de a lua în considerare și starea

sănătății inculpatului la momentul examinării cauzei.

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în

alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică:

- decizia este atacată în partea individualizării greșite a pedepsei stabilite

inculpatului Stricișin Alexandru, fiindu-i aplicate nefondat prevederile art. 90 Cod

penal;

- instanța de apel a admis erori de drept, astfel contrar prevederilor art. 321 Cod

de procedură penală, a dispus examinara cauzei în lipsa inculpatului;

- conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3)

lit. b) Cod penal, este o infracțiune mai puțin gravă. Deci în cazul de față, conform

prevederilor art. 321 Cod de procedură penală, la examinarea cauzei în ordine de

apel era obligatorie prezența inculpatului Stricișin Alexandru, însă instanța contrar

rigorilor impuse de Codul de procedură penală a dispus, examinarea apelului în

lipsa inculpatului (ultimul nefiind anunțat în căutare);

- reieșind din materialele cauzei penale, precum și din conținutul ședințelor de

judecată în instanța de apel, s-a constatat, precum că motivele neprezentării

inculpatului Stricișin Alexandru (la ședințele din 23.02.2022, 13.04.2022, 29.06.2022,

12.10.2022), au fost anume motive de sănătate, fiind anexate de către apărător

certificatele ce adeveresc faptul imposibilității prezentării lui Stricișin Alexandru la

ședințele de judecată în ordine de apel, pe motiv de sănătate;

- partea acuzării, cât și partea apărării, în ședința de judecată în ordine de apel,

au invocat imposibilitatea petrecerii ședinței în lipsa inculpatului, pe motiv că se

încalcă pevederile art. 321 Cod de procedură penală, totodată fiind în prezența

apelului acuzatorului de stat, precum și se aduce o atingere gravă a dreptului la

6

apărare. Cu toate acestea, instanța unilateral, contrar prevederilor art. 321 Cod de

procedură penală, a dispus judecarea cauzei în lipsa inculpatului;

- a fost încălcat dreptul la apărare a inculpatului (art. 6 CEDO), fapt ce

constituie o eroare gravă de drept și de fapt. Aceste circumstanțe ar putea condiționa

condamnarea statului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

- instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod penal,

adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea duratei și cuantumului

pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod penal, ignorând

prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală;

- instanța era obligată să indice care anume circumstanțe ale cauzei sunt

considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana vinovatului

servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod penal, ori altfel inculpatul nu este la prima

abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni similare. Mai

mult ca atît, conform revendicării, anterior în privința inculpatului au fost intentate 9

cauze penale, dintre care 3 cauze penale legate de circuitul ilegal al substanțelor

narcotice, psihotrope sau analoagelor lor. Totodată, în privința inculpatului au fost

intentate 4 cauze legate de sustragerea bunurilor altei persoane, și o cauză penală în

baza art. 151 Cod penal. Aceste circumstanțe denotă sistematicitatea comiterii de noi

infracțiuni de către inculpat, sau practic comiterea de noi infracțiuni s-a transformat

pentru inculpat într-o îndeletnicire;

-pedepsele alternative închisorii, ce au fost aplicate anterior nu au realizat

scopul legii penale prevăzut de art. 61 Cod penal;

- consideră greșite concluziile instanței de apel în partea individualizării

pedepsei stabilite inculpatului Stricișin Alexandru și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului

legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale,

fiindu-i menținute aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în situația în care

inculpatul nu este la prima abatere de la legea penală, anterior a fost condamnat

pentru infracțiuni similare, iar pedepsele alternative închisorii nu au realizat scopul

pedepsei penale;

- la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel superficial și-a

motivat soluția doar prin faptul că, antecedentele penale în privința inculpatului

sunt stinse și că infracțiunea face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave;

- consideră greșite concluziile instanței de apel în partea individualizării

pedepsei stabilite inculpatului Stricișin Alexandru și în contradicție cu principiul

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în situația în care inculpatul a

săvârșit o infracțiune din domeniul circuitului ilegal a substanțelor narcotice,

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, i-a aplicat prevederile art. 90

Cod penal;

- instanța de apel în motivarea deciziei urma să-și argumenteze soluția asupra

oricărui argument al acuzării și anume, să se expună asupra necesității suspendării

executării pedepsei cu închisoarea, reieșind din gravitatea faptului și personalitatea

inculpatului, de comportamentul acestuia manifestat pînă și după comiterea

7

infracțiunii

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

4), 6), 10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.

Așadar, în prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că recurentul

își întemeiază recursul în baza pct. 4), 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care

judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului,

interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii; instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la temeiul invocat de procuror în sensul prevederilor art. 427 alin. (1)

pct. 4) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel a dispus examinarea

cauzei în apel în lipsa inculpatului, Colegiul penal reține că, în conformitate cu

prevederile art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică

regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Totodată dispoziția art.

412 alin. (3), (4), (5), (7) Cod de procedură penală, prevede că, judecarea apelului se face

cu citarea părților și înmînarea copiilor de pe apel. Judecarea apelului are loc în prezența

inculpatului, cînd acesta se află în stare de arest, cu excepția prevăzută în art.321 alin.(2)

pct.2). Neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei.

La judecarea apelului, participarea procurorului, precum și a apărătorului, dacă interesele

justiției o cer, este obligatorie. Apelul poate fi judecat în lipsa nemotivată a avocatului în

măsura în care nu se încalcă dreptul la apărare.

Colegiul penal reține că, în prezenta speță inculpatul a fost prezent la

examinarea cauzei în prima instanță, prin care acestuia i-a fost aplicată pedepasă sub

formă de închisoare, însă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o

perioadă de probațiune de 2 ani, ultimul neaflându-se în stare de arest. Sentința a

fost atacată cu apel de către procuror, astfel în instanța de apel au fost citați legal,

inclusiv inculpatul și avocata acestuia Sîrbu Violeta. Astfel, Colegiul penal atestă că,

în ședința instanței de apel judecata a avut loc cu participarea procurorului Plângău

Alexandru, a avocatei inculpatului Sîrbu Violeta, dar în lipsa inculpatului care nu s-a

prezentat în ședința de judecată din motive de boală, fiind imobilizat la pat, dar care

8

a fost citat legal, în conformitate cu prevederile art. 412 alin. (3) Cod de procedură

penală. Astfel, instanța de apel a purces la judecarea apelului procurorului, în lipsa

inculpatului, dar cu prezența avocatului Sîrbu Violeta, nefiind încălcate careva

drepturi ale inculpatului, ținând cont de prevederile art. 412 alin. (5) Cod de

procedură penală, precum că neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu

împiedică examinarea cauzei. Totodată ținând cont de faptul că, în cauza Kart v. Turcia

[MC], 3 decembrie 2009, § 68, Curtea menționează că orice persoană acuzată de

comiterea unei infracțiuni are un drept fundamental ca procesul ei să aibă loc și să se

încheie într-un termen rezonabil. Potrivit jurisprudenței Curții Europene, în materie

penală, dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil urmărește să asigure

faptul că o persoană acuzată nu trebuie să rămână într-o stare de incertitudine

privind soarta sa o perioadă îndelungată.

Colegiul penal respinge critica procurorului precum că, instanța de apel

contrar prevederilor art. 321 Cod de procedură penală, a dispus judecarea cauzei în

lipsa inculpatului, fiind încălcat dreptul acestuia la apărare. În acest sens, instanța de

recurs reține că, Curtea europeană în cauzele Medenica v. Elveția, 14 iunie 2001, §§ 56–

59; Dijkhuizen v. Olanda, 8 iunie 2021, §§ 59-62 au stabilit lipsa unei încălcări a

articolului 6 din Convenție, indicând că nu există o încălcare a dreptului la un proces

echitabil atunci când persoana acuzată a fost informată cu privire la data și la locul

procesului sau atunci când a fost apărată de către un avocat pe care l-a mandatat în

acest scop. La fel, Colegiul penal atestă că, același articol 321 Cod de procedură

penală, prevede la alin. (3), garanția potrivit căreia, în cazul judecării cauzei în lipsa

inculpatului, participarea apărătorului este obligatorie.

Raportând cele menționate la cazul supus examinării, Colegiul remarcă faptul

că, cu toate că prezenta cauză a fost judecată în lipsa inculpatului, ultimul a

beneficiat de garanția judecării acesteia cu participarea avocatului său, Sîrbu V., care

a prestat asistență juridică pe cât de posibil eficientă, pentru atingerea scopului

propus de inculpat, de a fi respins apelul procurorului, soluție luată pe caz de către

instanța de apel, mai mult ca atât, inculpatul Stricișin A., cât și avocata acestuia nu

au atacat decizia nici cu recurs, fiind de acord, inclusiv cu modul de judecare a

cauzei de către instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, în speța dată nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală.

Totodată, analizând temeiurile invocate pentru recurs și prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul consideră, că în prezenta speța nici unul din ele nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de fond și-au

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75

Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului Stricișin A., stabilită conform sancțiunii art. 217 alin. (3) lit. b)

Cod penal și nu au admis careva erori, stabilind justificat, în privința acestuia,

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod

penal.

9

Opozant celor invocate de recurent, la capitolul efectuării unei individualizări

eronate a pedepsei în privința inculpatului Stricișin A., aplicându-i dispozițiile art.

90 Cod penal, instanța de recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni,

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod

penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Sancțiunea art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, în baza căruia inculpatul Stricișin

A. a fost condamnat, prevede pedeapsă cu închisoare de până la 4 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 2 la 5 ani. Această infracțiune, clasificându-se ca una mai puțin gravă,

potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

10

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă,

iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în

cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de

grave, precum și în cazul recidivei periculoase și deosebit de periculoase.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă, că inculpatul Stricișin A., a fost

condamnat în baza art. 217 alin.(3) lit. b) Cod penal, la închisoare pe un termen de 2

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții în domeniul farmaceutic pe un termen de 3 (trei) ani.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

În cauza supusă judecării, instanțele de fond au conchis, că inculpatului

Stricișin A., urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda

condiționat executarea pedepsei cu închisoare, menționată mai sus, pe o perioadă de

probațiune de 2 ani.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță și anume că, este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o

infracțiune săvârșită din intenție ce nu depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici

recidiva.

La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanțele de fond

au reținut că, în conformitate cu prevederile art. 76 Codul penal, în calitate de

circumstanță atenuantă în privința inculpatului s-a reținut, recunoașterea vinovăției,

inclusiv în conformitate cu art. 77 Codul penal, în calitate de circumstanță agravantă

a fost stabilit faptul săvârșirii infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară.

Cât privește persoana celui vinovat, instanțele de fond au reținut că, din

materialele cauzei se atestă că, Stricișin Alexandru nu are antecedente penale, însă

anterior a comis o infracțiune similară, totodată au luat în considerație și starea

sănătății sale, or, potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară nr.

201935A0629 din 18 decembrie 2019, reieșind din analiza fenomenologiei

comportamentale din timpul derulării evenimentelor cu conținut infracțional, la

momentul comiterii infracțiunii incriminate (01.10.2019), cet. Stricișin Alexandru nu

11

suferea de careva maladie psihică cronică și evolutivă, prezenta diagnosticul:

„Tulburare organică de personalitate asociată cu narcomanie (opiacee, hașiș)”, conform

stării psihice avea capacitatea de a-și da seama de acțiunile sale și putea dirija cu ele,

deci a acționat cu descemămînt. Actualmente, cet. Stricișin Alexandru nu suferă de

careva maladie psihică cronică și evolutivă, prezintă diagnisticul: „Tulburare de

personalitate asociată cu narcomanie (opiacee, hașiș)”. Conform stării psihice, cet.

Stricișin Alexandru are capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale

prezente, deci poate acționa cu descemământ. Nu este necesar aplicarea față de cet.

Stricișin Alexandru a măsurilor de constrângere cu caracter medical forțat. În caz de

detenție, i se recomandă supravegherea medicului psihiatru din penitenciar, la

necesitate tratament rezorbtiv, dehidratant, sedative. Dependența (opiacee, hașiș)

este cauzată de utilizarea lor pe parcursul ultimilor 9-10 ani (f.d. 58-61).

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la

formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul hotărârilor judecătorești

ale instanțelor de fond, Colegiul penal consideră, că acestea întemeiat au

concluzionat despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, învederând

faptul că, inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, nu are antecedente

penale, a recunoscut vina, au ținut cont de starea sănătății acestuia, împrejurări ce au

permis instanței de a da dovadă de clemență față de acesta, evitându-se, astfel,

neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.

Referitor la argumentul invocat de procuror în recursul declarat, precum că

conform revendicării, anterior în privința inculpatului au fost intentate 9 cauze

penale, dintre care 3 cauze penale legate de circuitul ilegal al substanțelor narcotice,

psihotrope sau analoagelor lor, iar 4 cauze legate de sustragerea bunurilor altei

persoane, și o cauză penală în baza art. 151 Cod penal, Colegiul penal reține că, din

cazierul anexat la materialele cauzei, rezultă că antecedentele penale sunt stinse, iar

potrivit prevederilor art. 111 alin.(3) Cod penal, stingerea antecedentelor penale

anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele

penale.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră, instanțele de fond întemeiat au reținut că, nu

este rațională executarea pedepsei reale cu închisoarea de către inculpatul Stricișin

A., deoarece careva interdicții la aplicarea acestei norme nu se atestă, în cauza

deferită judecării.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce

corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

12

justificată solicitarea recurentului privind excluderea aplicării dispozițiilor art. 90

Cod penal, în privința lui Stricișin A., totodată hotărârile instanțelor de fond fiind

motivate, respectiv nu au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se asupra argumentelor

principale invocate în apel, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2022, în cauza penală

în privința lui Stricișin Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată semnată la 30 martie 2023 și pronunțată integral la 31 martie

2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

13