1ra-444/2021 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP

1ra-444/2021 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-444/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Iachimciuc Alexandru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, în cauza penală

prindu-l pe

Gurghiș Alexandru XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

a c o n s t a t a t:

Gurghiș Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal și în baza acestei legi, cu aplicarea art. 3641 alin.(8)

Cod de procedură penală, i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține

gestionarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, a substanțelor chimice și

farmaceutice pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 4 ani, cu stabilirea pe perioada suspendării

executorii pedepsei obligațiunea de a nu-și schimba reședința sau domiciliul fără

consimțământul organelor competente, precum și să participe la programe de

probațiune.

S-a dispus încasarea de la Gurghiș Alexandru în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată în mărime de 1680 lei.

Alexandru în perioadă nedeterminată de timp, acționând cu intenție directă,

1

urmărind scopul circulației ilegale a drogurilor în proporții mari, în vederea obținerii

de profit, împreună și de comun acord cu alte persoane neidentificate de către organul

de urmărire penală, distribuind preventiv rolurile fiecăruia în realizarea intențiilor

infracționale, procurau de la diferiți dealeri droguri (marihuana, PVP, amfetamin),

inclusiv prin mijloace electronice de comunicare, după care le transporta și le diviza în

cantități mai mici, realizându-le pe teritoriul municipiului Chișinău diferitor

consumatori finali, stabilind cantitatea, prețul și locul realizării drogurilor, prin

intermediul aplicațiilor de comunicare din telefonul său mobil.

Astfel, la 19 iunie 2019, fiind efectuată percheziția la domiciliul lui Gurghiș

Alexandru XXXXX, pe adresa str. XXXXX, au fost depistate și ridicate mai multe tipuri

de substanțe cu miros specific, precum și un cântar electronic la scară mică special

adaptată pentru cîntărirea drogurilor, utilizată în activitatea infracțională de

comercializare a drogurilor și anume conform raportului de expertiză nr. 34/12/1 -R-

2170 din 17.07.2019, s-a constatat că masele vegetale uscate și mărunțite, de culoare

verde-cafenie închis care erau în 4 pachețele din ziar, reprezintă marihuana uscată în

cantitate de 57,069 g, care în conformitate cu Lista substanțelor stupefiante, psihotrope

și a plantelor care conțin astfel de susbstanțe depistate în trafic ilicit, precum și

cantitățile acestora aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, se

atribuie la substanțe stupefiante și reprezintă cantități mari; particulele unice de masă

vegetală de pe suprafața cântarului, reprezintă particule unice de marihuană și se

atribuie la substanțe stupefiante, plantele mucegăite, de culoare sur-negru, reprezintă

plante de cannabis în număr de două, conțin tetrahidrocannabinol și se atribuie la

substanțe stupefiante, iar substanța cu aspect de bulgări de culoare bej-deschis care se

afla într-un pachețel din folie de staniol, reprezintă amfetamin, în cantitate de 0,136 g,

respectiv cantități mari și se atribuie la substanțele psihotrope.

solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care prin care inculpatul Gurghiș Alexandru să fie

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b) și f)

Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea acestuia de dreptul de a

exercita funcții legate de gestionarea medicamentelor și drogurilor pe un termen de 5

ani, în rest, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea cererii de apel, procurorul a indicat că, instanța de judecată a

stabilit just circumstanțele cauzei și corect a calificat acțiunile inculpatului în baza art.

2171 alin. (3) lit. b) și f) Cod penal, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont în deplină

măsură de circumstanțele cauzei, de modul de săvârșire a infracțiunii, astfel aplicând

în privința numitului o pedeapsă prea blândă.

2

La fel, a indicat că, instanța de judecată aplicând pedeapsa cu suspendarea

condiționată a executării față de inculpat, nu a reținut ca circumstanță agravantă

faptul că acesta anterior (de 2 ori) a fost liberat de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională în baza art. 55 Cod penal, pe faptul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (2) și art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal,

considerân astfel că a fost încălcat principiul echității sociale.

fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea individualizării pedepsei și

pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, după cum urmează:

Lui Gurghiș Alexandru recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i se

aplică pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate ce ține gestionarea medicamentelor și drogurilor pe un termen de

5 (cinci) ani.

4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a tras concluzia că inculpatul Gurghiș Alexandru a săvârșit anume infracțiunea

pentru care a fost condamnat, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de toate

circumstanțele reale și personale ale inculpatului în coroborare cu prevederile art. 61

Cod penal.

Astfel, instanța de apel analizînd și apreciind sistemul de acte și documente

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale, prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilității

lor, le-a apreciat ca fiind dobîndite cu respectarea normelor de procedură, fiind

pertinente, concludente, utile, care coroborează între ele și indică indubitabil că

inculpatul Gurghiș Alexandru, a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit.

b), f) Cod penal, individualizat prin circulația ilegală a drogurilor, în scop de

înstrăinare, adică dobândirea, păstrarea, expedierea, transportarea și distribuirea

drogurilor, în proporții mari, săvârșită de două sau mai multe persoane.

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă aplicată inculpatului Gurghiș

Alexandru, instanța de apel a reținut că deși instanța de fond a reiterat prevederile

art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod penal, nu le-a aplicat corespunzător.

În speță, instanța de apel a menționat că, infracțiunea comisă de inculpat și

prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, conform art. 16 Cod penal, se

califică ca infracțiune gravă, comisă cu intenție, inculpatul a recunoscut vina, a

acceptat examinarea cauzei în procedură simplificată, la evidența medicului narcolog

3

se află cu diagnoza „Consumator se substanțe narcotice” la evidența medicului

psihiatru nu se află, este divorțat, un copil minor la întreținere, a fost liberat de

răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(2) și

art.217 alin.(4) lit. d) din Codul penal, cu tragere la răspundere contravențională în

baza art.55 din Codul penal, (f.d.101, 103, 104-106 Vol. II).

La fel, instanța de apel nu a stabilit careva circumstanțe agravante, prevăzute de

art. 77 Cod penal, în sarcina inculpatului, iar conform prevederilor art. 76 Cod penal,

drept circumstanțe atenuante s-a reținut comiterea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave.

Aferent circumstanțelor descrise supra, instanța de apel a considerat necesar de

a stabili inculpatului Gurghiș Alexandru pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare, prin prisma

art. 3641 Cod de procedură penală, prin reducerea cu 1/3, pe un termen de 3 ani, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În acest context, instanța de apel a menționat că, specificul infracțiunii comise și

persoana inculpatului nu pot indica la aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată, or instanța de fond a omis că anterior (de 2 ori), inculpatul a fost liberat

de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională în baza art. 55 Cod

penal, pe faptul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (2) și art. 217 alin.

(4) lit. d) Cod penal. Prin urmare, comportamentul inculpatului relevă că scopul

pedepsei în privința acestuia poate fi atins doar prin executarea reală a pedepsei

închisorii.

Iachimciuc Alexandru în numele inculpatului care solicită casarea deciziei cu

menținerea sentinței.

În susținerea celor solicitate, apărătorul subliniază că, instanța de apel

neîntemeiat a exclus la caz prevederile art. 90 Cod penal, inclusiv fără a arăta în

pofida cărei motivații a reținut soluția invocată de acuzare, or, instanța de fond corect

a individualizat pedeapsa și a dispus suspendarea condiționată a acesteia.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor

aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel

semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

4

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de

motivul inculpatului, de persoana acestuia, corect a conchis că corijarea acestuia poate

avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un termen de 2 ani,

cu executarea în penitenciar de tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de

către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și

gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii

5

infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului

penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea recurentului privind aplicarea

unei pedepse neprivative de libertate prin menținerea sentinței instanței de fond,

solicitare care de fapt nici nu a fost motivată indicând doar dezacordul cu pedeapsa

stabilită, este neîntemeiată, or, simplul motiv că recurentul nu este de acord cu

pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru

aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative în temeiul art. 90 Cod

penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a

acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a

inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Mai mult decât atât, recurentul își întemeiază recursul pe argumentul precum

că instanța de apel nu și-a motivat soluția în sensul excluderii prevederilor art. 90 Cod

penal, fapt însă care nu poate fi dedus din textul deciziei recurate, or, în decriptivul

deciziei, instanța de apel și-a motivat pe larg soluția în sensul vizat, menționând în

acest sens că: „specificul infracțiunii comise și persoana inculpatului nu pot indica la

aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată, or instanța de fond a omis că anterior (de

2 ori), inculpatul a fost liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională în baza art. 55 Cod penal, pe faptul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

217 alin. (2) și art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal”.

În concluzie, Colegiul penal consideră legală concluzia instanței de apel

referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este proporțională

faptelor comise de către inculpat.

6

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare

nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport

cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia

nu s-au stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că, nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face

referință recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea și

în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului

ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Iachimciuc

Alexandru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe Gurghiș Alexandru

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 mai 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

7