1ra-882/2021 — art. 217-1 alin. 3, lit. b, f CP

1ra-882/2021 — art. 217-1 alin. 3, lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-882/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Panov Diana și avocatul Zagoreanu Artur în numele inculpatului, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie

2020, în cauza penală privindu-l pe

Musteața Serghei XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

a c o n s t a t a t:

Musteața Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă în coroborare cu

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a exercita activități legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor lor, precum și a medicamentelor cu circuit restrâns, pe un termen de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Musteața Serghei în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 1680 lei.

acționând în scop de profit, conștientizând caracterul prejudiciabil al faptelor sale,

dorind în mod conștient survenirea lor, neavând autorizația corespunzătoare,

împreună și de comun acord cu o persoană în privința căreia materialele au fost

disjungate în procedură separată și alte persoane, inclusiv neidentficate, au organizat

procurarea, păstrarea, expedierea, transpotarea, distribuirea și punerea în circulație pe

teritoriul Republicii Moldova a drogurilor și analogilor acestora în proporții mari cu

scop de înstrăinare. Și anume, Musteață Serghei, acționând în scopul înstrăinării

1

substanțelor stupefiante în proporții mari, o perioadă nedeterminată de timp, dar nu

mai târziu de 16.07.2018, cunoscînd cu certitudine faptul că persoana în privința căreia

materialele au fost disjungate în procedură separată deține substanțe stupefiante de tip

heroină, strângea mijloace bănești de la mai mulți consumatori de substanțe

stupefiante, după care se deplasa în diferite locuri, convenite în prealabil la telefon cu

persoana în privința căreia materialele au fost disjungate în procedură separată, unde

procura de la acesta contra sumei de 600-800 lei pentru un pachețel, pachețelele cu

substanță stupefiantă de tip heroină cu cantitatea de aproximativ 0,1 gr., pe care

ulterior le înstrăina altor persoane.

Inclusiv la 16 iulie 2018, Musteață Serghei acționând în scop material de

înstrăinare a substanțelor stupefiante, în urma unei înțelegeri prealabile prin

intermediul telefoniei mobile cu persoana în privința căreia materialele au fost

disjungate în procedură separată, s-a întîlnit cu acesta pe adresa: mun. Chișinău, bd.

Mircea cel Bătrîn, 3, unde a procurat de la persoana în privința căreia materialele au

fost disjungate în procedură separată, contra sumei de 600 lei, substanță stupefiantă-

heroină, substanță care urma să o înstrăineze în continuare altor persoane. Respectiv, la

16.07.2018 ora 20:20, fiind efectuată percheziția mijlocului de transport de marcă

„AIMA” cu seria XXXXX fără numere de înmatriculare, în care în momentul reținerii se

afla Musteața Serghei, au fost depistate și ridicate de la Musteața Serghei din

buzunarul șorților – un pachețel improvizat din folie de staniol cu substanță cu aspect

de praf. Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3500 din 23.08.2018,

substanța solidă cu aspect de pulbere de culoare bej, din pachetul de folie de staniol

ridicată la 16.07.2018 de la Musteață Serghei, reprezintă heroină care se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante neutilizate în scopuri medicale. Cantitatea substanței

stupefiante heroină constituie 0,103g. Substanțele stupefiante depistate au fost

procurate și erau păstrate de către Musteață Serghei cu scop de înstrăinare. Cantitatea

substanței stupefiante înstrăinate și păstrate cu scop de înstrăinare, potrivit

prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei

substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, reprezintă proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale Mustață Serghei a comis infracțiunea prevăzută de art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, după indicii – procurarea, transportarea, păstrarea,

distribuirea și alte operațiuni ilegale cu droguri și analogi ai acestora, săvârșite în scop

de înstrăinare și înstrăinarea ilegală a drogurilor și analogilor acestora, conform

indicilor calificativi: acțiuni săvârșite de mai multe persoane și în proporții mari.

inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea numirii pedepsei,

2

cu aplicarea unei pedepse mai blânde, nepriative de libertate și restituirea telefonului

mobil.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a indicat că, față de inculpat a fost aplicată

o pedeapsă prea aspră, dat fiind faptul că, acesta și-a recunoscut vinovăția integral din

momentul când a realizat de fapt consecințele acțiunilor sale și anume după ce a stat în

arest preventiv timp de 3-4 luni, or, scopul pedepsei penale a fost obținut în lunile de

detenție sub arest preventiv, nefiind necesar condamnarea acestuia la un termen real.

La fel, a menționat că, instanța de judecata a ignorat faptul că condamnatul

vindea drogurile pentru a putea procura pentru el droguri și le vindea persoanelor de

aproximativ vârsta lui și nicidecum nu le vindea copiilor, așa cum a constat instanța în

sentință.

a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea fără modificări a sentinței.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, la judecarea cauzei

instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

cercetarea judecătorească fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor procesual-penale

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind

judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi

penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce

condiționează concluzia că, instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de

fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Instanța de apel a menționat că, sentința primei instanțe a fost contestată de către

partea apărării în partea stabilirii pedepsei penale, însă ce ține de încadrarea juridică și

vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că,

instanța de fond corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile

art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

La fel, s-a reținut că, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală și în baza art. 2171 alin. (3), lit. b), f) Cod penal i-a stabilit inculpatului

Musteața Serghei o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita activități legate de circulația drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor lor,

precum și a medicamentelor cu circuit restrâns pe un termen de 3 ani.

Prin urmare, instanța de apel nu a reținut ca fiind plauzibile argumentele

apărării prin care s-a solicitat ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

3

fără privațiune de libertate, or, potrivit revendicării (f.d.140-142), inculpatul Musteață

Serghei s-a aflat în conflict cu legea și anume a comis infracțiuni ce se referă la

circulația ilegală a drogurilor. Astfel, instanța de fond corect și legal i-a stabilit

inculpatului pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis.

Subsecvent, instanța de apel a conchis că, corectarea inculpatului, ca scop al

pedepsei penale, presupune conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și

reîncadrarea lui în activitatea societății, pe când inculpatul Mustață Serghei, nu este la

prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat, nu a tras concluziile

necesare și din nou a comis cu intenție o infracțiune, astfel comportamentul numitului

denotă lipsă de încredere, din care cauză este imposibilă corectarea și reeducarea

acestuia fără a fi aplicată pedeapsa cu privațiune de libertate.

Cu privire la solicitarea apărării în latura restituirii corpului delict și anume a

telefonului mobil de model „Iphone”, de culoare gri combinat cu negru cu nr. de IMEI

XXXXX, în care se află o cartelă SIM „Moldcell” pe nr. XXXXX cu codul numeric

XXXXX, care a fost ridicat în cadrul percheziției din buzunarul șorților inculpatului

Musteața Serghei și confiscat în folosul statului, instanța de apel a respins această

solicitare ca fiind nefondată, or, potrivit prevederilor art. 162 alin. (1), pct. 1) Cod penal,

în cazul soluționării cauzei în fond, uneltele care au servit la săvârșirea infracțiunii vor

fi confiscate și predate instituțiilor respective sau nimicite.

Prin urmare, s-a constatat că, telefonul mobil a fost utilizat pentru săvârșirea

infracțiunii de către Musteață Serghei și corect a fost confiscat în folosul statului, iar

cererea de apel în această parte la fel, nu este întemeiată.

Diana în numele inculpatului, care solicită casarea deciziei și remiterea cauzei la

rejudecare.

În susținerea celor solicitate, avocatul indică argumente similare celor din cererea

de apel, și anume: inculpatul a recunoscut vinovăția, se căiește sincer de cele comise, cauza

fiind examinată în procedură simplificată conform art. 3641 Cod de procedură penală.

5.1. Legalitatea deciziei este atacată cu recurs ordinar și de către avocatul

Zagoreanu Artur în numele inculpatului, care solicită casarea parțială a deciziei în

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

lui Musteața Serghei să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, fără privarea acestuia de

libertate.

În motivarea cerințelor sale, apărătorul susține că, la individualizarea pedepsei,

instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, a

contribuit activ la descoperirea infracțiunii, este încadrat în câmpul muncii, iar în

4

perioada cât s-a aflat în arest la domiciliu, a dat dovadă de capacitate de a-și asuma

obligațiile și a respecta regulile impuse de organele de drept.

Astfel, în opinia apărătorului, circumstanțele expuse supra justifică aplicarea față

de inculpat a aprevederilor art. 90 Cod penal, nefiind necesară izolarea acestuia de

societate.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Din textul recursului rezultă că, recurenții sunt de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite de către inculpatul Musteața Serghei și din aceste considerente, instanța de

recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, însă aceștea își exprimă dezacordul cu

pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele invocate de către apărători

privind stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

5

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel,

încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de

motivul inculpatului, de persoana acestuia, corect a conchis că corijarea acestuia poate

avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un termen de 2 ani,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a exercita

activități legate de circulația drogurilor, etnobotanicilor sau analogilor lor, precum și a

medicamentelor cu circuit restrând pe un termen de 3 ani.

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de

către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea

de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a

altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,

conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație,

vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a pedepsei

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Cu referire la criticile recurenților privind stabilirea modului de executare a

pedepsei, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia,

or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre

6

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a

inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În concluzie, Colegiul penal consideră legală concluzia instanței de apel referitor

la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este proporțională faptelor comise

de către inculpat.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus

la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,

având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că, nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se face

referință în cererile de recurs, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate

cu legea și în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea

recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Panov Diana și

avocatul Zagoreanu Artur în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Musteața Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7