Kalkan împotriva Danemarcei

Publicat la 13 februarie 2023 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 51781/22 Nermin KALKAN împotriva Danemarcei depusă la 3 noiembrie 2022 a comunicat la 24 ianuarie 2023 OBIECTUL CAUZEI La 11 ianuarie 2011 fiul reclamantului a fost reținut în închisoare într-o poziție proaspătă față ( brystvendt benlås ) timp de câteva minute, după care a suferit un atac de cord. A murit la spital câteva zile mai târziu. Reclamantul a inițiat proceduri de compensare împotriva Serviciului de Penitenciare Daneză în zadar. Prin hotărârea din 2 noiembrie 2021, care a devenit finală la 4 iulie 2022, Curtea Înaltă a respins plângerile reclamantului în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție, constatand, printre altele, că Serviciul de Penitenciare Daneză are suficiente informații și formare și că au respectat instrucțiunile relevante atunci când au folosit fața poziția proaspătă împotriva fiului reclamantului, în special faptul că nu trebuie pusă nicio presiune pe spatele persoanei.

În plus, raportul autopsiei nu a concluzionat că a existat o legătură cauzală între forța utilizată și cauza decesului, deși nu a putut fi exclus nici că a avut un impact. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție. A fost încălcat dreptul fiului reclamant la viață, garantat prin art. 2 din Convenție (de exemplu, Velikova v. Bulgaria , nr. 41488/98, CEDH 2000 VI)? 2. În special, a fost cauzată de moartea fiului reclamantului printr-o utilizare a forței care era absolut necesară în sensul alineatului 2 din prezentul articol (a se vedea, printre altele, Tekın și Arslan v. Belgia) , nr. 37795/13, 5 septembrie 2017)? Fiul reclamantului a fost supus unor tratamente sau pedepsei inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea, printre altele, Bouyid c. Belgia [GC], nr. 23380/09, CEDH 2015)?

Published on 13 February 2023

FOURTH SECTION

Application no. 51781/22 Nermin KALKAN against Denmark lodged on 3 November 2022 communicated on 24 January 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

On 11 January 2011 the applicant’s son was restrained in prison in a face ‑ down prone position ( brystvendt benlås ) for several minutes, following which he suffered a heart attack. He died in hospital a few days later. The applicant initiated compensation proceedings against the Danish Prison Service in vain. By a judgment of 2 November 2021, which became final on 4 July 2022, the High Court dismissed the applicant’s complaints under Articles 2 and 3 of the Convention finding it established, among other things, that the Danish Prison Service had sufficient information and training, and that they had complied with the relevant instructions when using the face ‑ down prone position against the applicant’s son, notably that no pressure must be put on the person’s back.

Moreover, the autopsy report did not conclude that there had been a causal link between the force used and the cause of death, although it could not be ruled out either that it had had an impact. The applicant complains under Articles 2 and 3 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant’s son’s right to life, ensured by Article 2 of the Convention, violated in the present case (see for example, Velikova v. Bulgaria , no. 41488/98, ECHR 2000 ‑ VI)? 2. In particular, did the applicant’s son’s death result from a use of force which was absolutely necessary for the purposes of paragraph 2 of this Article (see, among others, Tekın and Arslan v. Belgium , no. 37795/13, 5 September 2017)? 3. Was the applicant’s son subjected to inhuman or degrading treatment or punishment, in breach of Article 3 of the Convention (see, inter alia , Bouyid v. Belgium [GC], no. 23380/09, ECHR 2015)?