1ra-76/2020 — art.179 alin.2 CP

1ra-76/2020 — art.179 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-76/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

în principiu a recursurilor ordinare declarate către avocatul Țurcanu Igor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 17 aprilie 2019 și încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20

februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Mogorean Eugeniu x, născut la x, originar

și domiciliat în r-nul x.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 17.05.2017 – 23.04.2018

instanța de apel: 23.05.2018 – 17.04.2019

instanța de recurs ordinar: 26.06.2019 – 12.02.2020

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Mogorean Eugeniu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.179 alin.(2) Cod penal și în baza acestei legii i-a fost aplicată

o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 750 unități convenționale, ce

constituie 15 000 lei.

A fost încasat de la Mogorean Eugeniu în folosul lui Ababii Constantin

prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, cheltuieli de judecată pentru

asistență juridică în mărime de 5000 lei.

07.09.2016, aproximativ la orele 21:30 a pătruns fără consimțământul

persoanei pe teritoriul cu nr. cadastral x, proprietate privată a lui Ababii

Constantin și Ababii Aurica, unde la moment Ababii Constantin locuiește,

situată în extravilanul x. La cererea lui Ababii Constantin de a părăsi

domiciliul, Mogorean Eugeniu a refuzat categoric să plece din gospodăria

dată, aplicându-i lui Ababii Constantin o lovitură în regiunea urechii stângi.

1

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 239-D din

07.12.2016, la Ababii Costantin s-a depistat mezotimpanită acută traumatică

pe stânga, edemul și echimoza degetului al piciorului stâng au fost produse

prin acțiunea traumatică a unui corp dur contodent, posibil la data și

circumstanțele indicate, se califică ca vătămare corporală ușoară cu

dereglare a sănătății de scurtă durată.

Prin acțiunile sale Mogorean Eugeniu a comis infracțiune prevăzută

de art.179 alin.(2) Cod penal, adică, pătrunderea în domiciliul unei persoane

fără consimțământul acesteia, ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, acțiuni

săvârșite cu aplicarea violenței.

numele inculpatului prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței cu pronunțarea unei noi decizii de achitare a inculpatului.

3.1 În motivarea apelului avocatul a indicat că:

- acțiunile inculpatului Mogorean Eugeniu nu întrunesc componența

de infracțiune. Solicită, cu titlu secundar, în cazul în care instanța îl va găsi

vinovat pe Mogorean Eugen vinovat, să înceteze urmărirea penală pentru că

nu a fost pornită în baza plângerii părții vătămate conform art. 276 alin. (1)

Cod procedură penală și deoarece plângerea părții vătămate din 07.09.2016

nu corespunde art. 263 alin. (3) Cod procedură penală;

- decizia instanței de apel nu cuprinde descrierea faptei care formează

obiectul plângerii, adică în plângerea părții vătămate nu este descrisă fapta

ce constituie componența de infracțiune prevăzută de 179 alin. (2) Cod penal.

- nu există componența de infracțiune prevăzută de art. 179 alin. (2)

Cod penal, pentru că nu s-a confirmat în ședința de judecată pătrunderea și

rămânerea ilegală în domiciliul sau reședința unei persoane fără

consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei. Mogorean

Eugeniu împreună cu martorul Zara Vasile au intrat în ograda părții

vătămate care nu era încuiată și nu are porți iar din materialele cauzei penale

se vede clar, că martorul Zara Vasile nu a fost pus sub învinuire de acuzare

alături de Mogorean Eugeniu, chiar dacă din punct de vedere logic se

impunea să fie făcut acest lucru, deoarece ambii, în mod obiectiv, au pătruns

în domiciliul părții vătămate;

-nu poate fi reținută existența laturii obiective al art. 179 Cod penal,

cum este rămânerea ilegală în domiciliul sau reședința unei persoane fără

consimțământul acesteia, pentru că atât martorul Zara Vasile, cât și

inculpatul Mogorean Eugeniu, de fapt, au fost împiedicați de partea

vătămată Ababii Constantin și martorul acuzării Davidescu Alexei să

2

părăsească domiciliul lui Ababii. Ababii Constantin a aplicat față de

Mogorean Eugeniu violență fizică, cauzându-i mai multe lovituri, ca

consecință Mogorean Eugeniu a pierdut cunoștința și era în imposibilitate

de a se mișca, iar când și-a revenit și a intenționat cu Zara Vasile să urce în

automobil și să plece a intervenit deja și martorul acuzării Davidescu Alexei,

care a parcat mașina sa în spatele mașinii lui Mogorean Eugeniu, a aplicat și

el lovituri lui Mogorean Eugeniu și ambii l-au împiedicat pe acesta ca să

plece;

- prima instanță sa manifestat în favoarea acuzării și nu a fost

imparțială, deoarece a ignorat declarațiile martorului acuzării Zara Vasile,

care nu numai că a fost martorul ocular al circumstanțelor de fapt importante

pentru cauza penală, dar a fost și el audiat la urmărirea penală și au fost

efectuate confruntări între el și ceilalți martori ai acuzării;

- în procesul de judecată martorul acuzării Zara Vasile nu a fost audiat,

fiind de mai multe ori, apărarea a insistat ca să fie audiat, dar instanța a

neglijat solicitările apărării. Conform declarațiilor martorului acuzării Zara

Vasile date la urmărirea penală rezultă că partea vătămată Ababii

Constantin l-a atacat pe Mogorean Eugen, i-a aplicat mai multe lovituri cu

picioarele și mâinile în urma la ce, Mogorean Eugen a căzut jos și a pierdut

cunoștința.

- în prezent, ordonanța Șefului de Post al PP Parcova, al Sectorului de

Poliție nr. 2 al IP Edineț, Ghenadie Guțu, prin care a fost dispusă încetarea

procedurii contravenționale în privința lui Ababii Constantin intentate în

baza art. 78 alin. (2) Cod contravențional, pe faptul maltratării lui Mogorean

Eugeniu se află în procedură de contestare conform art. 313 Cod procedură

penală, pe rol la judecătoria Edineț, adică asupra ei nu există o hotărâre

definitivă și irevocabilă;

- prima instanță și-a întemeiat sentința de condamnare pe ordonanța

de începere a urmăririi penale din data de 16 noiembrie 2016, emisă în baza

plângerii părții vătămate Ababii Constantin, precum și pe plângerea părții

vătămate Ababii Constantin din 07.09.2016 în adresa IP Edineț, prin care a

solicitat ca să fie luate măsuri cu persoane necunoscute, care la data de

07.09.2016, aproximativ la orele 21:07 l-au numit cu cuvinte necenzurate și

au sărit la bătaie;

- prima instanță a făcut trimitere și la raportul de expertiză medico-

legală nr.-239 D din 07.12.2016, la Ababii Constantin s-a depistat

mezotimpanită acută traumatică pe stânga, edemul și echimoza degetului al

piciorului stâng au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp dur

3

contondent, posibil la data și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare

corporală ușoară cu dereglare a sănătății de scurtă durată;

- poziția aleasă de Mogorean Eugeniu în ședința de judecată, prima

instanță le-a apreciat ca un drept a inculpatului și ca o formă de exonerare

de la răspundere penală pentru infracțiunea săvârșită. Dar, instanța era

obligată să examineze în mod obiectiv cauza și să asigure un proces corect și

contradictoriu;

- prima instanță totalmente nemotivat a refuzat în audierea martorului

Zaharia Vasile și să fie anexate probe cu înscrisuri, care pun la îndoială

evidentă vinovăția lui Mogorean Eugen.

- sentința nu este motivată și nu corespunde cu rigorile jurisprudenței

CEDO.

aprilie 2019, apelul avocatului Țurcanu Igor în numele inculpatului declarat

împotriva sentinței judecătoriei Edineț sediul Central din 23.04.2018, a fost

respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității,

veridicității și coroborării, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de Lege, ajungând la concluzia, că vina inculpatului

Mogorean Eugeniu în comiterea infracțiunii prevăzute de normele penale la

art.179 alin.(2) Cod penal s-a confirmat pe deplin.

Instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate a martorilor și

inculpatului, în coroborare cu restul probelor scrise a considerat corectă fiind

soluția primei instanțe privind condamnarea lui Mogorean Eugeniu, a

apreciat argumentele invocate de apelant ca fiind declarative și

contradictorii.

În urma examinării apelului depus asupra sentinței, instanța de apel a

considerat corectă și întemeiată soluția primei instanțe, atât sub aspect de

fapt și de drept cât și în latura individualizării pedepsei penale.

La individualizarea pedepsei penale prima instanță corect s-a condus

de prevederile art. 10 Cod penal, precum și de circumstanțele cauzei care

influențează la categoria și termenul de pedeapsă. Prima instanță corect a

ținut cont de circumstanțele cauzei, de motivul comiterii acestei infracțiuni

și de personalitatea inculpatului care anterior nu a fost condamnat și în

corespundere cu art.75 Cod penal, a ales una din cele mai ușoare pedepse

prevăzută la norma penală cum este amenda.

4

avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului Mogorean Eugeniu prin care

prin care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală a

solicitat casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei în instanța de

apel în alt complet.

6.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Țurcanu Igor a

menționat că:

- decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

individualizării pedepsei, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, astfel, consideră soluția

neîntemeiată;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

apel (f.d.141-145, vol. II);

- a invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil în prima instanță

și instanța de apel prin faptul că prima instanță a încălcat ordinea de

cercetare judecătorească, atât prima instanță cât și instanța de apel au

refuzat anexarea unor probe din partea apărării, pe faptul că atât prima

instanță cât și instanța de apel au ignorat solicitările apărării de audiere a

unui martor care fost audiat în cadrul urmării penale;

- acțiunile inculpatului Mogorean Eugeniu nu întrunesc elementele

infrațiunii;

de către avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului Mogorean Eugeniu,

referindu-se la încheierea judecătorului de instrucție din 01.11.2019, prin

care sunt criticate acțiunile organului de urmărire penală.

În susținerea recursului suplimentar a făcut trimitere la unele aspecte

din conținutul încheierii judecătorului de instrucție din 01.11.2019 cu referire

la plângerea depusă de Mogorean Eugeniu către Procuratura Edineț.

prin care a expus că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu

motivele invocate de recurent și respectiv decizia atacată conține motivele

legale pe care se întemeiază soluția, considerând astfel, că lipsesc temeiuri

de casare considerând inadmisibil recursul înaintat ca fiind vădit

neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar din 14 iunie 2019, declarat de către

avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului ca fiind vădit neîntemeiat și

5

inadmisibilitatea recursului ordinar suplimentar din 09 decembrie 2019,

declarat de către avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului, ca fiind

declarat peste termen, din următoarele considerente:

9.1 Cu referire la recursul ordinar din 14 iunie 2019, Colegiul penal

reține că, în speță recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de 4 procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temeiuri pentru

declarare a recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8)

Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează, că nici unul din temeiurile la care se

referă autorul recursului nu este aplicabil din punctul de vedere al prezenței

erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Astfel, instanța de recurs ordinar, lecturând conținutul deciziei atacate

în coraport cu argumentele invocate de recurent, se atestă că, instanța de

apel s-a expus argumentat și motivat (f.d.191-196), bazându-și fundamentat

soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii

acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

6

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Cât privește alegația recurentului precum că „decizia nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei, fiindu-i

aplicată inculpatului o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, astfel,

consideră soluția neîntemeiată”, Colegiul penal o apreciază critic deoarece din

textul deciziei contestate urmează că instanța de apel, în urma aprecierilor

date, a considerat corectă și întemeiată soluția primei instanțe, atât sub

aspect de fapt și de drept cât și în latura individualizării pedepsei penale. La

fel a reținut și corectitudinea individualizării pedepsei penale, ținând cont

de circumstanțele cauzei care influențează categoria și termenul de

pedeapsă, apreciind argumentele primei instanțe ce ține de motivul

comiterii infracțiunii, de personalitatea inculpatului care anterior nu a fost

condamnat, numind pedeapsa în corespundere cu art.75 CP RM.

În continuarea aspectelor invocate în recursul dedus judecății,

referitor la invocarea recurentului cu privire la încălcarea dreptului la un proces

echitabil în prima instanță și instanța de apel prin faptul că prima instanță a încălcat

ordinea de cercetare judecătorească, atât prima instanță cât și instanța de apel au

refuzat anexarea unor probe din partea apărării, pe faptul că atât prima instanță cât

și instanța de apel au ignorat solicitările apărării de audiere a unui martor care fost

audiat în cadrul urmării penale, Colegiul penal, constată netemeinicia și

nejustificarea afirmațiilor expuse de către recurent, or conform procesului

verbal al ședinței de judecată din 17 aprilie 2019, în instanța de apel,

demersul apărării privind anexarea unor probe din partea apărării, a fost

admis de către instanță (f.d.177). Privitor la solicitarea audierii suplimentare

a martorului Zara Vasilii, instanța de apel și-a argumentat soluția de

respingere a acestui demers (f.d.179).

Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut

art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, Colegiul penal conchide că, raportând respectiva

normă la situația în cauză, acest temei nu și-a găsit confirmare, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Or, prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care

caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care

caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni (f.d.194, alineatul 3, al

deciziei contestate), a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în

7

cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești.

Instanța de apel a argumentat faptul demonstrării prezenții în

acțiunile inculpatului a semnelor componenței de infracțiune imputate lui

Mogorean Eugeniu. Instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor

de fapt, motivându-și concluziile reieșind din cumulul de probe pe care, le-

a apreciate ca fiind pertinente și concludente, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referitor la nevinovăția acestuia, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal

le însușește, ținând cont și de practica CtEDO (cauza Albert vs România,

Hotărârea din 16.02.2010).

Colegiul penal constată, că instanța de apel, respectând prevederile

legislației în vigoare, a supus verificări (f.d.192-194), sub toate aspectele,

probele prezentate de părți și anume declarațiile părții vătămate, a

martorilor precum și înscrisurile anexate la materiale cauzei, pe care le-a

apreciat în mod obiectiv, din punct de vedere al pertinenței și concludenții,

ce nu trezesc careva dubii și care au format convingerea instanței că

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii în baza art. 179 alin. 2 Cod

penal a fost dovedită integral.

Prin urmare împrejurările enunțate denotă în mod concludent că

instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de

recurent, că hotărârea atacată cuprinde motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii și că recursul

ordinar declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

9.2 Cu referire la recursul ordinar suplimentar din 09 decembrie 2019,

Colegiul penal menționează că, conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu

a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că, recursul este declarat peste termen.

Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Din materialele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei atacate a fost

pronunțat la 17 aprilie 2019, inclusiv în prezența avocatului Țurcanu Igor,

fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 17 aprilie 2019

(f.d. 176-180, vol. II), din care rezultă că avocatul Țurcanu Igor a fost

înștiințat despre ziua pronunțării deciziei motivate stabilită pentru data de

8

15 mai 2019 (f.d. 157 vol. II).

Astfel, în speță, termenul de 30 zile se calculează, începând cu 15 mai

2019 și a fost epuizat la 14 iunie 2019 (inclusiv), însă recursul ordinar

suplimentar a fost declarat de către avocatul Țurcanu Igor, prin intermediul

oficiului poștal, și poșta electronică la data de 09 decembrie 2019 (f.d. 227-

231 și 232-240 vol. II).

Din cele constatate supra, instanța de recurs ordinar conchide că

recursul ordinar suplimentar declarat de avocatul Țurcanu Igor este depus

peste termenul legal de 30 zile, prevăzut în art. 422 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 231 Cod de procedură penală, termenele stabilite de

prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. La calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a

provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care legea dispune altfel.

La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se

împlinește.

Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Unul dintre scopurile

legii procesual penale este asigurarea egalității pentru toate părțile interesate

în procesul penal, însă acest deziderat impune disciplinarea activității

procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene peremptorii.

În acest sens, art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune

obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea

decăderii din exercițiul dreptului.

Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform

sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Prin urmare, Colegiul penal, constatând încălcarea de către recurent a

prevederilor art. 422 Cod de procedură penală a ajuns la concluzia

inadmisibilității recursului ordinar suplimentar declarat de către avocatul

Țurcanu Igor în numele inculpatului, din motiv că este depus peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar din 14 iunie 2019, declarat de către

avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

9

penal al Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019 și încheierii Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Mogorean Eugeniu x, ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar suplimentar din 09 decembrie

2019, declarat de către avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 aprilie 2019

și încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în

cauza penală în privința lui Mogorean Eugeniu x, ca fiind declarat peste

termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

10