1ra-13/2020 — art.352 alin.3 lit.d Cp

1ra-13/2020 — art.352 alin.3 lit.d Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-13/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti,

Judecători Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără participarea părților, recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către

avocatul Turchin Anatol în numele părții vătămate ,,NATURFRUITS” DOO, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Marcoci Mihail xxx, născut la xxx, originar

din xxx, domiciliat xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.09.2015 - 14.06.2018;

Instanță de apel: 23.07.2018 - 19.02.2019;

Instanță de recurs: 13.05.2019 - 04.02.2020.

A C O N S T A T A T :

Mihail a fost condamnat în baza art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, la 3 ani 6 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de ,,NATURFRUITS” DOO a fost admisă, fiind

dispusă încasarea de la Marcoci Mihail în beneficiul ,,NATURFRUITS” DOO

prejudiciul material cauzat în sumă de 1 450 515,22 lei.

prin încălcarea ordinii stabilite a unui drept presupus, exprimat prin existența unei

pretinse datorii față de el din partea lui Omarov Zaurbec, acționând în scopul

asigurării achitării acestei datorii, la 22.12.2014 a însușit marfa - 10 030 kg. miez de

nucă, în valoare de 1 450 515,22 lei, procurată de la SRL ’’Mara Trade” de către

DOO „NATURFRUITS”, ARILJE, VIGOSTE ST, Serbia, pe care ulterior a

înstrăinat-o, acțiuni ilegale comise în următoarele circumstanțe.

Astfel, la 01.12.2014, între DOO „NATURFRUITS”, ARILJE, VIGOSTE ST,

1

Serbia, având calitatea de cumpărător, SRL „Mara Trade” - în calitate de vânzător și

SRL „Elmirada” - în calitate de garant financiar, a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare nr.19, potrivit căruia cumpărătorul urma să procure din Republica

Moldova marfa - miez de nucă și prune. Respectiv, în prima decadă a lunii decembrie

2014, DOO „NATURFRUITS”, ARILJE, VIGOSTE ST Serbia, a transferat pe contul

bancar al SRL „Elmirada”, în mai multe tranșe, suma totală 107 385,10 euro, pentru

procurarea mărfii nominalizate. La rândul său SRL „Elmirada”, în aceeași perioadă, în

diferite tranșe, a transferat pe contul bancar al SRL „Mara Traid” suma totală de 1 643

000 lei. Potrivit condițiilor contractuale SRL ”Mara Trade” a pregătit o parte din

marfa ce urma a fi transportată în Serbia, și anume cantitatea de 10 030 kg miez de

nucă, transportarea mărfii în Serbia fiind asumată de către Marcoci Mihail, care urma

să ofere mijlocul de transport.

Respectiv, la 21.12.2014, la frigiderul-depozit situat în sat. Paladea, r-nul

Ocnița, care aparține SRL „Elmirada”, s-a prezentat autocamionul de model

’’Mercedes” cu n/î IS07FOI și remorca cu n/î IS08FWS condus de către Pînzari

Aurel. La aceiași dată, autocamionul a fost încărcat cu 10 030 kg. miez de nucă, după

ce a început deplasarea spre mun. Chișinău pentru a fi perfectate actele de vămuire.

Ulterior, la 22.12.2014, aflându-se pe str. Pădurii din mun. Chișinău, Marcoci

Mihail, sub pretextul existenței unei pretinse datorii față de el din partea lui Omarov

Zaurbec, soțul lui Rojco Oxana, directorul SRL ’’Elmirada”, a însușit marfa – 10 030

kg. miez de nucă, în valoare de 1 450 515,22 lei, prin care fapt a cauzat părții

vătămate daune în proporții deosebit de mari.

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Marcoci

Mihail, în baza art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 6 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu încasarea de la Marcoci

Mihail a cheltuielilor de judecată în sumă de 2 590,50 lei.

Apelantul a invocat că, la stabilirea termenului și categoriei de pedeapsă

instanța de judecată urma să țină cont de criteriile de individualizare a pedepsei și

anume că, inculpatul nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate, deci

nu conștientizează gravitatea acțiunilor samavolnice într-o societate civilizată, care

urmează să acționeze conform normelor stabilite; de faptul că prin asemenea acțiuni a

avut de suferit și imaginea R. Moldova pe plan internațional, din punct de vedere a

climatului investițional, discreditând, astfel, mediul de afaceri, ținând cont de faptul că

în aceste raporturi a fost implicat și o persoană juridică din Serbia; de caracterul

infracțiunii incriminate, de faptul că prin această infracțiune au fost aduse atingeri

relațiilor sociale cu privire la exercitarea drepturilor subiective în strictă conformitate

cu legea, fiind asigurată respectarea intereselor publice, precum și a drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, nu a restituit prejudiciu

cauzat părții vătămate, care este în mărime de 1 450 515,22 lei, legiuitorul a prevăzut

ca pedeapsa exclusivă pentru asemenea fapte - închisoarea.

În acest context, acuzarea a indicat că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să

2

fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială si să

realizeze scopurile legii penale si pedepsei penale, în strictă conformitate cu

dispozițiile Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Prima instanță neîntemeiat nu a reținut argumentele expuse supra și greșit a

constatat faptul că în privința inculpatului este aplicabil art.90 Cod penal.

În acest sens, instanța urma să stabilească un cumul de împrejurări clare și

concrete în vederea argumentării soluției sale și în corelație cu care date despre

persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea art.90 Cod penal.

Întru argumentarea acestei soluții, instanța nu a reținut alte argumente, decât

cele care au determinat stabilirea pedepsei în limita minimă prevăzută de sancțiunea

articolului incriminat inculpatului (pag.37 din sentință).

Astfel, la suspendarea executării pedepsei stabilite lui Marcoci Mihail instanța

nu a ținut cont, în deplină măsură, de prevederile art.art.61, 75 și 90 Cod penal și nici

nu s-a conformat condițiilor stabilite expres de legiuitor, astfel dispunând aplicarea

incorectă a dispozițiilor art.90 Cod penal.

În consecință, ținând cont de faptul că legea penală are ca scop si prevenirea de

săvârșirea altor infracțiuni, consideră că reeducarea inculpatului este posibilă doar

prin izolarea acestuia de societate.

În continuare, procurorul a invocat și faptul că, cheltuielile de judecată

suportate de stat în cauza penală de învinuire a lui Marcoci Mihail, urmau a fi încasate

anume de la inculpat, odată ce instanța l-a recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

În susținerea acestei concluzii procurorul a făcut trimitere la prevederile

art.art.227 alin.(1), 229 Cod procedură penală cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

De asemenea, nu au fost stabilite excepțiile prevăzute în art.229 Cod de

procedură penală, în cazul cărora condamnatul ar putea fi eliberat de plata

cheltuielilor judiciare.

Urmărirea și judecarea unei cauze penale condiționează efectuarea de cheltuieli

pentru întocmirea și transmiterea actelor de procedura, pentru administrarea probelor

si conservarea mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu

orice alte cheltuieli necesare bunei desfășurări a procesului penal. În cheltuielile

ocazionate de administrarea probelor se includ și sumele pentru retribuția cuvenită

experților si interpreților pentru serviciul care l-au adus justiției. Spre deosebire de

procesul civil, unde sumele necesare acestor cheltuieli sunt avansate de către

reclamant, prin plata taxei de timbru, la introducerea acțiunii, în cauzele penale, în

care activitatea judiciara se desfășoară din oficiu, sumele necesare cheltuielilor de

urmărire sau de judecată sunt avansate, de regulă, de stat, prin organul judiciar în fața

căruia se află cauza penală.

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o.

3

Drept urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece

fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală; întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale si a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

3.1. Apel a declarat și avocatul Oltu Vadim în numele inculpatului, care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului.

Apelantul a invocat că, probele administrate nu sunt suficiente pentru ca

inculpatul să fie condamnat de săvârșirea infracțiunii imputate, instanța de fond nu a

apreciat probele fiecare în parte și nu s-a pronunțat asupra admisibilității sau

inadmisibilității lor, nu a elucidat faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei, a preluat aceleași motive din rechizitoriu, neglijând argumentele și

probele prezentate de apărare.

Instanța pentru argumentarea elementelor obiective și subiective a componenței

de infracțiune imputate inculpatului a admis și pus la baza sentinței probe

contradictorii.

În urma cercetării judiciare a probelor, s-a constatat, că cumulul de probe ale

acuzării administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată, în condițiile

art.100 alin.(4) Cod procedură penală nu probează o stare de fapt susținută prin actul

de acuzare. O astfel de eroare de fapt a fost admisă de organul de urmărire penală

drept urmare a exercitării unei urmăriri penale deficiente și superficiale, contrare

scopului urmăririi penale, prevăzut de art.1 Cod procedură penală, precum și contrar

prevederilor art.19 alin.(3) Cod procedură penală.

Or, în temeiul art.19 alin.(3) Cod procedură penală, organul de urmărire penală

are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate

aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât

circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cît și

cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează

răspunderea.

Astfel, organul de urmărire penală nemotivat a respins cererea părții apărării

din 25.08.2015 de a relua urmărirea penală și de a o completa, prin audierea

martorilor suplimentari, prin efectuarea confruntărilor, ridicarea de acte confirmative

a poziției apărării privind existența a datoriilor din partea lui Omarov Zaurbec ca

persoană fizică și din partea întreprinderii SRL „Elmirada” coproprietar al căreia era

Omarov Zaurbec prin prisma rapoartelor de căsătorie, dispunerea controalelor

financiar-contabile privind stabilirea modului de contabilizare a miezului de nucă la

4

SRL „Elmirada” și la SRL ”Mara Trade” precum și nu a examinat plângerea (f.d.79)

în temeiul art.2991 Cod procedură penală din 07.09.2015 în procesul prezentării

materialelor cauzei în urma finisării urmăririi penale de a relua urmărirea penală care

era una incompletă și formală, de a efectua acțiuni de urmărire penală suplimentare și

confruntarea martorilor acuzării și a martorilor acuzării cu învinuitul, care evident

urmau a evidenția adevărul și exclude divergențele.

Necesitatea efectuării confruntărilor era generată de prezența divergențelor ce

se evidențiau din declarațiile părții vătămate și a martorilor, precum și între

declarațiile martorului Omarov Zaurbec și martorii Budei Stanislav, Potop Veaceslav,

Belciug Anatolie, ultimii confirmând declarațiile consecutive ale învinuitului prin care

se răsturna acuzarea și se proba falsificarea circumstanțelor de fapt din partea lui

Zaurbec Omarov și a soției acestuia pentru a se sustrage de la răspundere pentru

acțiunile sale ilegale. Or, martorii Budei Stanislav, Potop Veaceslav, Belciug Anatolie

infirmau încă de la urmărirea penală situația de fapt imputată lui Marcoci Mihail,

calificată ca infracțiune, ultimii invocând, că au activat la Omarov Zaurbec la

depozitul din satul Paladea, mun. Ocnița, au fost remunerați de Omarov Zaurbec

pentru strângerea miezului de nucă.

Rezultatul confruntărilor în cadrul urmăririi penale, putea fi unul singur,

constatarea stării de fapt care a fost identificată în cadrul cercetării judiciare și care

răstoarnă probat acuzarea adusă inculpatului.

Refuzul din partea conducătorului urmăririi penale de a efectua sau de a

dispune efectuarea confruntărilor a atins grav procesul penal în cauza dată, fiind

viciată decizia organului de urmărire penală privitor la starea de fapt constatată și

încadrarea juridică a acesteia, partea apărării fiind limitată în drepturile sale de

administrare în contradictoriu la etapa urmăririi penale a probelor, fiind limitată la

acea etapă în accesul la justiție, or urmărirea penală este o etapă a procesului penal.

Instanța de fond nu a dat apreciere acestor erori de procedură admise în cadrul

urmăririi penale și s-a limitat doar la critica prin prisma refuzului inculpatului de a

răspunde la o întrebare în cadrul confruntării petrecute cu Omarov Zaurbec, fără a ține

cont de faptul, că declarațiile lui Omarov Zaurbec au fost combătute integral prin

declarațiile martorilor apărării precum și prin declarațiile martorului acuzării Oboroc

Roman, dar și prin analiza copiilor actelor scrise, admise nefondat de instanță, contrar

prevederilor art.94 Cod procedură penală.

Actul de acuzare a lui Marcoci Mihail, conține doar aspectul obiectiv al

componenței de infracțiune, în baza stării de fapt eronate, constatate în baza unor

probe acumulate viciat în cadrul urmăririi penale unilateral, doar cu scop de acuzare,

fără a fi respectat accesul la justiție a inculpatului prin prisma neadmiterii

confruntărilor necesare pentru stabilirea obiectivă a circumstanțelor de fapt, solicitate

de partea apărării.

Instanța de fond nu a ținut cont de obligativitatea încadrării juridice conform

semnelor obiective și subiective ale componenței de infracțiune. Astfel, ce ține de

elementele obiective ale infracțiunii, instanța nu a dat apreciere acțiunilor lui Omarov

5

Zaurbec față de datoriile avute lui Marcoci Mihail și doar a preluat formal poziția de

acuzare conform actului de acuzare.

Deficiența urmăririi penale relevă și din procedurile de acumulare a probațiunii,

fiind admise erori grave de procedură, care fac inadmisibile probele acumulate, fiind

imposibil de verificat proveniența acestora. Instanța de fond însă, la pronunțarea

sentinței contestate, nu a dat apreciere solicitării părții apărării privind

inadmisibilitatea copiilor actelor puse la baza acuzării.

Astfel, în calitate de probă a părții acuzării a fost prezentată copia contractului

nr.19 din 01.12.2014 dobândită prin procedeul probatoriu ridicarea de obiecte în

temeiul art.126 Cod procedură penală de la Rojco Oxana fiind întocmit procesul-

verbal de ridicare din 09.03.2015 (f.d.111 vol. I), care ulterior prin ordonanța

organului de urmărire penală din 09.03.2015 a fost recunoscut mijloc material de

probă (f.d.125). Organul de urmărire penală nu a verificat existența originalului unui

astfel de contract, nu a verificat corespunderea copiei contractului menționat cu

originalul, fiind rezonabilă punerea la dubiu a stării de fapt privind existența unui

astfel de contract tripartit la data de

Or, anume acest contract trebuia să stea la baza tuturor transferurilor bănești în

calitate de plată pentru miezul de nucă și perje uscate. Astfel, dacă acest contract era

temeiul juridic pentru transferurile bancare internaționale efectuate de DOO

„Naturfruits” în adresa SRL „Elmirada”, atunci apare o întrebare întemeiată de unde

plătitorul-cumpărător putea cunoaște conturile bancare ale SRL „Elmirada” în

calitatea sa de parte în contract ca responsabil financiar. Or, pe data de 03.12.2014

(f.d.115) DOO ’’Naturfruits” în calitatea sa de cumpărător face primul său transfer pe

conturile SRL „Elmirada” în mărime de 25 000 euro, datele conturilor căreia nu se

conțin în contract și nu vânzătorului SRL ”Mara Trade”, datele conturilor căreia sînt

indicate în contract. Mai mult ca atît în conformitate cu clauza contractului nr.19 din

01.12.2014 „Prețul și condițiile livrării” nu este prevăzută o excepție de la regula

generală a vânzării-cumpărării prevăzută de art.753 din Codul civil care prevede, că

prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în

proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să

plătească prețul convenit. SRL „Elmirada” conform acestei clauze contractuale este

doar responsabil financiar pentru executarea de către vânzător a obligațiunilor sale

contractuale. Aceasta relevă și la interpretarea clauzei contractuale „Clauze speciale”,

prin care se stabilește suportarea cheltuielilor pentru taxe și impozite pe contul

vânzătorului și nu a responsabilului financiar.

A mai indicat avocatul că, se face evidentă lipsa la data de 01.12.2014 a

contractului menționat și prezența unui alt contract din 03.12.2014, doar între DOO

„Naturfruits” și SRL „Elmirada”, iar contractul prezentat organului de urmărire penală

nr. 19 din 01.12.2014 fiind unul fictiv, întocmit doar după ce a avut loc eroarea

generată de către Omarov Zaurgbec față de DOO „Naturfruits” și față de Marcoci

Mihail, ambii creditori a lui Z. Omarov și a întreprinderii ce-i aparține ultimului.

Aceasta relevă din actul prezentat de Glișici Pavle la data de 06.01.2015 cînd depune

6

plîngerea la poliție, prin care se indică faptul că, plățile se efectuează pe conturile

SRL „Elmirada” conform facturii din 03.12.2014, însă contractul nr.19 din

01.12.2014 nu prevede careva clauze privind prezentarea de responsabilul financiar

SRL „Elmirada” a cărorva facturi în adresa DOO ’’Naturfruits”. Mai mult, prin

acordul din 19.12.2014 semnat de DOO „Naturfruits” și SRL „Elmirada”, prezentat în

copie de Glișici Pavle la data de 09.01.2015 la momentul depuneri plîngerii la poliție

(f.d.36, vol.I) se confirmă, că la data de 03.12.2014 între aceste două companii a fost

semnată o tranzacție de livrare a 13000 kg miez de nucă la preț de 7,49 euro și 8000

kg de prune uscate în condițiile de livrare CPT Arilje, Republica Serbia

(INCOTERMS). Din clauzele acestei tranzacții nu relevă despre existența la data de

19.12.2014 a unei tranzacții tripartite cu participarea SRL ”Mara Trade” privitor la

procurarea acestor produse. Totodată conform Adresărilor către serviciul vamal a RM

(f.d.29, 30, vol.I) prezentate de Glișici Pavle înțelegere cu SRL ”Mara Trade” a fost

doar privită la oformarea exportului mărfurilor procurate de la SRL „Elmirada”, fapt

ce indică la prezența încă a unui contract separat între SRL ”Mara Trade ” și DOO

’’Naturfruits” dar pe care părțile le-au ascuns de organul de urmărire penală încercând

a voala adevărul, evident doar în urma inducerii în eroare a acestora de către Zaurbec

Omarov, care unicul era cointeresat, să nu fie urmărit pentru datoriile impunătoare de

durată față de Marcoci Mihail, pe contul surelor financiare ale DOO „Naturfruits”

lichefiate prin intermediul SRL ”Mara Trade” din care a procurat personal și nu prin

întreprinderea ce-i aparținea cu drept de proprietate comună în devălmășie a soților

miezul de nuci. Decizia lui Omarov Zaurbec de a nu procura direct de pe

întreprinderea SRL „Elmirada” a miezului de nucă, dar de a colecta personal miezul

de nucă face aparentă presupunerea rezonabilă despre intențiile ilegale ale lui Omarov

Zaurbec privitor la banii primiți de SRL „Elmirada”, față de clauzele contractuale

încheiate între SRL „Elmirada” și DOO ’’Naturfruits”, dar și față de restituirea banilor

de SRL „Elmirada” către SRL „Nicaem Trans” (proprietar al căreia este Marcoci

Mihail) și față de restituirea datoriilor lui Omarov Zaurbec față de Marcoci Mihail.

Aceasta se confirmă și prin declarațiile reprezentantului DOO „Naturfruits”

Glișici Pavle, care declară, că contractul a fost semnat de fiul său, care se află în

Serbia, iar în momentul semnării contractului în Moldova erau prezenți doar Glișici

Pavle, Rojco Oxana și un oarecare Mehmed și nicidecum nu Oboroc Roman. Iar

conform Informației despre persoanele juridice (f.d.44, vol.I) Oboroc R. niciodată nu

a fost administratorul SRL ”Mara Trade”, a ieșit din componența asociaților SRL

”Mara Trade” la 07.11.2014, și conform contractului nu relevă ca Oboroc R. să fi

acționat în baza căreia procuri de reprezentare specială cu drept de semnătură a

contractului. Dacă acest contract ar fi fost semnat și de fiul lui Glișici Pavle, atunci

contractul trebuie să fie prezent în două exemplare.

Instanța face formal trimitere la semnarea contractului online, fără a argumenta

modalitatea unei astfel de semnături, în lipsa probelor confirmative. Totodată, la

momentul depunerii plângerii la poliție la data de 06.01.2014, Glișici Pavel nu

prezintă al doilea exemplar de contract pe care ar trebui să o dețină și pe care ar fi

7

putut să o primească de la fiul său, ci prezintă aceiași copie (f.d.33 vol. I) pe care o

prezintă și Rojco Oxana la data de 09.03.2015 (f.d.111 vol. I). Autenticitatea acestor

două copii se confirmă prin o simplă examinare a locului amplasării amprentelor

ștampilelor părților și a semnăturilor și a modului de aplicare a acestora.

Faptul, că contractul nr. 19 din 01.12.2014 nu putea fi semnat de către fiul lui

Glișici Pavel se confirmă prin necorespunderea dintre varianta engleză și varianta rusă

a contractului, fiind evident, că varianta engleză a fost întocmită la solicitarea părții

Serbe, care cunoaște destul de bine limba engleză, fapt confirmat prin adresările DOO

„Naturfruits” către Vama Moldovei din 28, 29.12.2014 (f.d.29, 30, vol.I), către SRL

”Mara Trade” la 27.12.2014 (f.d.31, vol.I), către SRL „Elmirada” (f.d.32, 36 vol.I).

Examinând varianta engleză a contractului nr. 19 din 01.12.2014 constatăm, conform

clauzelor ’’prețul și condițiile de livrare” că obiectul vânzării este nu doar miez de

nucă și perje uscate dar și sfeclă de zahăr în vrac, iar conform „condițiilor speciale”,

constatăm că țara exportatoare este Turcia și nu Moldova, iar condițiile de livrare sînt

reglementate de regulile de contractare internațională pentru exportul uleiurilor,

semințelor uleioase etc. impuse de Asociația Internațională FOSFA pentru membrii

săi și care nu țin de livrări cu transportul auto. Este evident, că administratorul DOO

„Naturfruits”, care a solicitat perfectarea contractului în limba engleză nu a participat

la perfectarea contractului nr. 19 din 01.12.2014 dar nici nu-1 putea semna în

condițiile indicate în acest contract. Instanța de fond la fel nu face motivate apreciere

acestor circumstanțe.

Mai mult, în lipsa originalului acestui contract, copia acestuia ridicată de

organul de urmărire penală nu poate servi ca probă și nu poate fi admisă în astfel de

calitate în temeiul art.94 alin.(1) pct. 6 și 8 Cod de procedură penală, fiind obținut

dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica și fiind obținut cu încălcări esențiale a

prevederilor Codului procedură penală menționate (art.art.126, 129, 131, 157 Cod

procedură penală). Instanța nu argumentează cum a verificat sursa de proveniență a

acestor probe, și nu exclude falsificarea acestora de către persoanele cointeresate și

anume Rojco Oxana de comun acord cu Omarov Zaurbec.

Omarov Zaurbec, a negat la urmărirea penală orice tangență cu SRL

„Elmirada” precum și careva relații cu DOO ’’Naturfruits”, a negat careva datorii

personale față de Marcoci Mihail, fapt combătut prin recipisele privitor la datoriile

personale ale acestuia față de Marcoci Mihail precum și prin declarațiile consecutive

ale martorilor Belciug Anatolie, Potop Veaceslav, Budei Stanislav făcute la urmărire

penală și menținute în cadrul cercetării judiciare, precum și prin declarațiile martorilor

apărării Lazar Mihail, Filimon Grigore, Coțaga Dragoș, Morari Iurie. Ultimii indică

despre faptul, că anume Omarov Zaurbec a organizat tranzacționarea miezului de

nucă și a perjelor uscate, că doar Omarov administra la depozitul ce aparținea SRL

„Elmirada” situat în sat. Paladea, mul Ocnița, că doar Z. Omarov a organizat

lichefierea banilor prin intermediul SRL ”Mara Trade” și că doar Z. Omarov a

organizat colectarea miezului de nucă achitând personal pentru aceasta din banii

lichefiați prin SRL ”Mara Trade” unde Omarov Zaurbec niciodată nu a fost angajat și

8

cu care nu a avut careva relații de muncă sau de reprezentare. Acești martori confirmă

din discuția personală a acestora cu Zaurbec Omarov despre prezența datoriilor

impunătoare pe care le avea Omarov Zaurbec față de Marcoci Mihail, precum și de

frica față de Marcoci Mihail pe care o avea Omarov Zaurbec privitor la posibila

adresare a lui Marcoci Mihail organelor de drept în legătură cu nerestituirea datoriilor

impunătoare, acumulate pe parcursul a mai multor ani de zile. Declarațiile acestor

martori coroborează în întregime cu declarațiile inculpatului și confirmă starea de fapt

recunoscută în mare parte de partea vătămată, precum și de martorul Oboroc Roman.

Comportamentul lui Omarov Zaurbec și a soției sale Rojco Oxana în cadrul

prezentului proces penal a fost unul fals, îndreptat doar cu scopul voalării acțiunilor

sale de însușire, Prin comportamentul său escroc de negare a rapoartelor financiare

avute cu Marcoci Mihail, ei au încercat să se sustragă de la răspundere pentru

înstrăinarea bunurilor procurate pe contul DOO ’’Naturffuits”, iar pe altă parte, ei se

răzbună pe Marcoci Mihail, deoarece ultimul deja o perioadă mare de timp îi

”amenința” cu adresarea către organele de drept, iar în continuare a inițiat și

procedura de insolvabilitate a întreprinderii SRL Elmirada, ce le aparține. Astfel,

ambii soți, Zaurbec Omarov și Rojco Oxana, au dus în eroare cît pe reprezentanții

DOO „Naturfruits”, atît și pe inculpat, creând pentru fiecare din ultimii o astfel de

stare de fapt pentru care fiecare considera, că este în drept de a pretinde la miezul de

nucă în litigiu.

Astfel, soții au dus în eroare reprezentanții DOO „Naturfruits” despre faptul

colectării de către SRL „Elmirada” a miezului de nucă, or, miezul de nucă l-a colectat

Omarov Zaurbec, ca persoană fizică prin intermediul angajaților săi neoficiali. SRL

„Elmirada” nu dispune de acte de procurare a miezului de nucă de la populație, or

banii pentru miezul de nuci au fost transferați către SRL ”Mara Trade”, iar ulterior au

fost ridicași și primiți cheș de Omarov Zaurbec prin intermediul lui Belciug Anatol,

fară a dispune de careva împuterniciri de reprezentare. Mai mult ca atît, în lipsa unor

acte contabile, semnate de Omarov Zaurbec la SRL ”Mara Trade” privitor la

obligațiunea de restituire a banilor (nu Z. Omarov a primit banii), prin prisma art.321

Cod civil, din momentul primirii banilor de către Omarov Zaurbec de la Belciug

Anatol, Omarov Z. devine proprietarul acestor bani.

Miezul de nuci procurat prin colectare de Omarov Zaurbec din contul banilor,

care îi aparțineau deja personal, era în proprietatea lui Omarov Zaurbec în temeiul

art.320, alin.2 Cod civil. SRL „Elmirada” nu dispune de un careva contract de păstrare

a miezului de nuci procurat prin colectare de Omarov Zaurbec, fapt confirmat prin

declarațiile soției acestuia Rojco Oxana, Omarov folosind spațiile depozitare ca

coproprietar a părții sociale a SRL „Elmirada” în calitatea sa de soț. DOO

„Naturfruits” la fel nu dispune de un contract de locațiune a cărorva spații depozitare,

dar nici de un contract de păstrare a cărorva bunuri care le-ar aparține. Astfel miezul

de nuci procurat de Z. Omarov prin colectare și păstrat la depozitul ce aparține

întreprinderii sale fără încheierea unui contract de depozitare, a rămas în proprietatea

lui Omarov Zaurbec și niciodată nu a fost transmis nici SRL ”Mara Trade” nici DOO

9

„Naturfruits”, or, o probă contrară este lipsă.

Astfel Omarov Zaurbec la momentul eliberării lui Marcoci Mihail a miezului

de nuci deținea în proprietate această cantitate de miez și a oferit-o în contul datoriei

conform declarațiilor martorilor Belciug Anatolie, Potop Veaceslav, Budei Stanislav,

a inculpatului dar și a șoferului Pînzari Aurel, care susține, că nu a cunoscut, că

miezul de nuci încărcat în automobil trebuia să fie transportat în Serbia, cunoscând că

acest miez de nuci a fost oferit lui Marcoci Mihail și că starea tehnică a automobilului

nu-i permitea o astfel de deplasare în Serbia, automobilul necesitând reparații.

Ținând cont de condițiile de transportare care relevă din acordul menționat

supra dintre SRL „Elmirada” și DOO „Naturfruits” din 19.12.2014 convenite de părți

prin contractul de livrare lin 03.12.2014 și anume CPT, SRL „Elmirada” era obligată

de a suporta cheltuielile de transport pînă în Serbia, de unde relevă și obligația SRL

„Elmirada” de a încheia un contract de transport. Ținînd cont de faptul, că Rojco

Oxana neagă comanda transportului pentru miezul de nucă, dar și lipsa unui contract

de transport între SRL „Elmirada” și proprietara mijlocului de transport n/î IS

O7FOI/IS8OFWS - SRL „Transserv Agro”, dar și lipsa de comandă, contract și a unei

dovezi de plată a mijlocului de transport, se face evident, că SRL „Elmirada” nici nu a

comandat transport pentru a-și executa obligațiunile contractuale față de DOO

„Naturfruits”. Iar deoarece astfel de acte sînt lipsă, nu se confirmă predarea miezului

de nuci de către SRL „Elmirada” către un careva transportator, dar se confirmă

transmiterea miezului de nuci de către proprietarul acestora - Z. Omarov către

persoana fizică Marcoci Mihail, care a și oferit transportul pentru a prelua în contul

datoriei această marfa.

Contractul de depozitare nr.10/12-14 din 10.11.2014 prezent în copie la

materialele dosarului penal nu poate servi ca probă materială și nu poate fi admis în

temeiul art.94 Cod de procedură penală, deoarece nu se cunoaște sursa de unde el a

fost obținut, fiind imposibil de a o verifica, fiind anexat la materialele cauzei contrar

prevederilor art.art.126, 129, 131 Cod de procedură penală.

Mai mult, la o examinare a acestui contract apare în evidență activitatea și

falsitatea acestuia. Or, data semnării acestui contract este 10.11.2014, adică cu mult

timp până la semnarea tranzacției între SRL „Elmirada” și DOO „Naturfruits” din

03.12.2014 după cum relevă din Acordul semnat la 19.12.2014 între SRL „Elmirada”

și DOO „Naturfruits” și la care nu este parte SRL ”Mara Trade”. Clauzele

contractuale nu corespund obiectului contractului din 19.12.2014. La punctele 2. 1. 3

a contractului de depozitare se impun condiții de păstrare a merelor și nu a miezului

de nuci.

Prin declarațiile sale R. Oboroc, ca persoană care a semnat contractul fictiv

tripartid din 01.12.2014 acesta neagă careva atribuții la transmiterea miezului de nucă

la depozitare către SRL „Elmirada”, neagă prezența cărorva reprezentanți din partea

SRL ”Mara Trade” la depozitul ce aparține SRL „Elmirada”, nu cunoaște cum a fost

depozitat miezul de nucă și nu ține minte să fi semnat un astfel de contract, indicând

doar că semnătura de pe acest contract doar seamănă cu a lui. Mai mult, conform

10

răspunsului Biroului Vamal Chișinău din 05.03.2018 SRL ”Mara Trade” nu a

beneficiat de certificat fitosanitar pentru exportul miezului de nuci în Serbia, în

cantitate de 10 030 kg. Acest fapt denotă despre lipsa la momentul transmiterii

miezului de nucă lui Marcoci Mihail, a intenției de export a acestei cantități de miez

de nucă, or, pentru orice export este nevoie de a dispune de certificate de proveniență

a mărfii (fitosanitar), iar deoarece o cerere de eliberare a unui astfel de certificat nu a

fost adresată Agenției Naționale pentru siguranța alimentelor, nu putea fi vorba despre

export. Actele au fost prezentate pentru vămuire după ce partea vătămată a depistat, că

Omarov Zaurbec a stins din contul mărfii pe care o acumula pentru a i-o livra o altă

datorie și a depus efort de a se înțelege cu noul proprietar a miezului de nucă de a

procura miezul de nucă prin garantarea achitării mărfii de o terță persoană.

Falsitatea acestui contract se confirmă și prin lipsa amprentei umede a ștampilei

SRL ”Mara Trade” și a semnăturii administratorului pe contract, ambele întreprinderi

SRL „Elmirada” și SRL ”Mara Trade” avînd sediul în mun. Chișinău, iar

administrator al SRL ”Mara Trade fiind Filatova Aliona și nu Oboroc Roman, careva

împuterniciri ale ultimului nefiind indicate în contract.

Mai mult, organul de urmărire penală nu a verificat veridicitatea acestuia prin

constatarea în evidența contabilă a SRL „Elmirada” a prezenței sau lipsei chitanțelor

de depozitare, obligatorii conform p. 2.1.5 a contractului de depozitare, dar și a plății

pentru prestarea serviciilor de depozitare din partea SRL ”Mara Trade” pe contul SRL

„Elmirada”. Instanța la fel a trecut formal și acest argument.

Astfel o transmitere a miezului de nuci din partea SRL ”Mara Trade” nu a avut

loc, deoarece această întreprindere nu deținea în proprietate miez de nucă, nu a

depozitat careva miez de nucă, dar nici nu a întocmit careva acte de transmitere a

cărei va cantități de miez de nucă cărui va transportator pentru a o livra în Serbia. Or

la fel lipsește cît o obligațiune contractuală din partea SRL ”Mara Trade” de a suporta

cheltuieli de transport, de a face o comandă după cum lipsește de facto cît comanda,

atît și un contract de transport sau o plată pentru servicii de transport din partea SRL

”Mara Trade”.

Deci SRL „Elmirada” nu a intrat în posesia miezului de nucă și nu poate

pretinde ca fiind proprietara acestuia. Pretențiile SRL „Elmirada” sînt neîntemeiate.

Declarațiile martorului acuzării Sprîncean Nicolaie în partea cunoașterii din

partea lui Marcoci M. că marfa încărcată trebuia să fie transportată în Serbia încă la

data de 201.12.2014 nu pot fi puse la baza acuzării, aceste nefiind consecutive, dar și

neveridice în parte, fiind evident interesul doar de a-1 ajuta prin orice mijloace,

inclusiv prin declarații neveridice, pe Glișici Pable pentru a primi careva investiții din

partea companiei pe care o reprezenta acesta. Acest fapt se confirmă prin aceia, că

Sprîncean Nicolae declară, că pînă la sosirea mașinii la încărcare la depozit, personal

ar fi vorbit cu șoferul și cu Marcoci Mihail despre transportarea miezului de nuci în

Serbia. Aceste declarații apar doar din audierea suplimentară în cadrul urmăririi

penale, fiind evidentă influența și din partea organului de urmărire penală, pentru

confirmarea intenției lui Marcoci Mihail în săvârșirea infracțiunii imputate și

11

combaterea stării de fapt reale prin care se confirmă că Mihail Marcoci nu a cunoscut

de faptul, că miezul de nuci la încărcare era predestinat pentru transportare în Serbia.

Astfel la examinarea raportului de analiză a legăturilor telefonice a părților din dosar

se constată faptul, că pentru prima dată Sprîncean Nicolaie (f.d.224-228, vol.I) 1- a

telefonat pe Marcoci Mihail la data de 22.12.2014, adică deja după cum declară și

inculpatul, și șoferul automobilului Pînzari Aurel.

Astfel, conform probelor cercetate în contradictoriu în ședințele judiciare nu se

constată în comportamentul inculpatului careva acțiuni de exercitare a unui drept

legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite. Instanța nu a

dat apreciere stării de fapt confirmate prin declarațiile acelorași martori ai acuzării

despre existența înțelegerii dintre Z. Omarov și M. Marcoci privitor la stingerea

datoriei prin oferirea miezului de nuci, dar nici nu a constatat probat și elementul

subiectiv obligatoriu pentru calificarea faptei în baza art.352 Cod penal.

Astfel se face evidentă lipsa în temeiul art.51 Cod penal a temeiului juridic

pentru atragerea la răspundere a inculpatului, precum și pentru admiterea acțiunii

civile înaintate în cadrul prezentului proces penal.

2019, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, admis apelul avocatului Oltu

Vadim în numele inculpatului, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Marcoci Mihail învinuit în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, a fost achitat, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii;

Instanța de apel a statuat că, prima instanță nefondat a apreciat critic declarațiile

martorilor apărării Lazăr Mihail, Potop Veaceslav, Filimon Grigore, Capcelea Iurie,

Coțaga Dragoș și Moraru Iurie care coroborează între ele precum și declarațiile

consecutive ale inculpatului, și nu a dat apreciere răspunsului Agenției Naționale

pentru Siguranța Alimentelor nr.01-6/2243 (f.d.112 v. II).

Astfel, contrar prevederile art.101 Cod de procedură penală, prima instanță a

analizat unilateral cumulul de probe și eronat a adoptat o sentință de condamnare a

inculpatului Marcoci Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit.

d) Cod penal, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin

încălcarea ordinii stabilite, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.

Prin urmare, pentru adoptarea sentinței de condamnare a lui Marcoci Mihail

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, instanța de

fond eronat a reținut că vina acestuia a fost pe deplin dovedită prin cumul de probe

pertinente, concludente, utile și veridice și care coroborează între ele, cum ar fi: -

declarațiile reprezentantului părții vătămate a DOO ,,NATURFRUITS”, Glișici

Pavle, martorilor Oboroc Roman, Sprîncean Nicolae, Rojco Oxana, proces-verbal de

ridicare din 09.03.2015, prin care au fost ridicate de la Rojco Oxana, copia

contractului nr.19 din 01.12.2014 (f.d.111-124 Vol.I); proces-verbal de examinare din

09.03.2015, prin care au fost examinate actele ridicate de la Rojco Oxana, și anume:

12

copia contractului nr.19 din 01.12.2014; copiile ordinelor de plată ce confirmă

achitarea mărfii (f.d.124 Vol. I); copia contractului nr.19 din 01.12.2014 și ordinelor

de plată ce confirmă achitarea mărfii, (f.d.112-125 Vol. I); contract de păstrare la

depozit nr.10/12-14 din 10.11.2014 (f.d.72-75 Vol. I ); procesul-verbal de ridicare din

09.02.2015, prin care au fost ridicate copii autentificate ale registrului evidenței

mijloacelor de transport la parcarea amplasată în mun. Chișinău str. Pădurii, 2, în

care sunt reflectate intrarea/ieșirea camionului încărcat cu marfă. (f.d 98-106 Vol.I);

lista cu descifrări ale convorbirilor telefonice, care reflectă apelurile telefonice

intrare/ieșire, efectuate între figuranții pe prezenta cauză penală, (f.d.164-205 Vol. I);

raportul de analiză întocmit la 28.04.2015 de către Centrul de analiză a Informațiilor

a INI a IGP al MAI, potrivit căruia este analizată lista cu descifrări ale convorbirilor

telefonice, care reflectă apelurile telefonice intrare/ieșire, efectuate între figuranții pe

prezenta cauză penală și ordonanța de recunoaștere a documentelor din 12.08.2015.

(f.d.208-238, 242 Vol. I); răspunsul Biroului Vamal Chișinău din 05.03.2018.

Astfel, instanța de apel cercetând totalitatea probelor administrate la prezenta

cauză penală, a conchis că inculpatul, Marcoci Mihail, învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, urmează a fi achitat

deoarece în acțiunile acestuia nu sunt elementele componenței infracțiunii încriminate

lui, iar prima instanță a aplicat greșit prevederile art.101 Cod de procedură penală,

apreciind impropriu probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

cât și prevederile art.390 Cod de procedură penală, ajungând la concluzia condamnării

inculpatului Marcoci Mihail.

Verificând probele administrate la caz, cercetându-le prin prima prevederilor

normelor precitate, din punctul de vedere al pertinenței, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel a ajuns la concluzia că probele date nu demonstrează existența

elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate lui Marcoci Mihail.

Instanța de apel a admis argumentul inculpatului precum că, prima instanță

eronat și subiectiv a dat apreciere circumstanțelor cauzei, care nu se află în raport cu

vinovăția inculpatului și precum că neîntemeiat a pronunțat o sentință de condamnare

privința lui Marcoci Mihail.

Instanța de apel a reținut că, cercetând probele în ședința de judecată, nu s-a

constatat cu certitudine că Marcoci Mihail a comis samavolnicia, adică exercitarea

unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari drepturilor și intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice, or, orice dubiu se interpretează în favoarea persoanei.

În speță este prezent un raport juridic cu caracter pur civil, iar în jurisprudență

este deosebit de important de a delimita sfera ilicitului penal de acea a ilicitului

extrapenal, iar faptele ce nu prezintă trăsăturile esențiale ale infracțiunii, nu reflectă

un comportament criminal.

Faptul că exercitarea dreptului legitim sau presupus se face în mod arbitrar și

prin încălcarea ordinii stabilite conferă ilicitate acțiunii prejudiciabile prevăzute la

13

art.352 Cod penal, în lipsa modului arbitrar și încălcării ordinii stabilite, exercitarea

dreptului legitim sau presupus nu ar cădea sub incidența art.352 Cod penal.

Instanța de apel a considerat că, în speță, nu s-a realizat prin solicitarea unei

pretinse datorii față de Marcoci Mihail din partea lui Omarov Zaurbec, faptă

materializată în momentul cînd inculpatul a însușit marfa procurată de la SRL ”Mara

Trade” de către DOO „NATURFRUITS” 10 030 kg. miez de nucă, în contul unui

drept pretins.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că, prima instanță nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care s-a întemeiat soluția, regăsindu-se temeiul invocat în apelul deferit, astfel

impunându-se admiterea acestuia.

În speță e de menționat că, de către acuzatorul de stat nu a fost probată

întrunirea laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal

în acțiunile lui Marcoci Mihail or, sa dovedit cu certitudine că la 01.12.2014, între

DOO „NATURFRUITS”, ARILJE, VIGOSTE ST, Serbia, având calitatea de

cumpărător, SRL „Mar a Trade” - în calitate de vânzător și SRL „Elmirada” - în

calitate de garant financiar, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 19,

potrivit căruia cumpărătorul urma să procure din Republica Moldova marfa - miez de

nucă și prune. Respectiv, în prima decadă a lunii decembrie 2014, DOO

„NATURFRUITS”, ARILJE, VIGOSTE ST Serbia, a transferat pe contul bancar al

SRL „Elmirada”, în mai multe tranșe, suma totală 107 385,10 euro, pentru procurarea

mărfii nominalizate. La rândul său SRL „Elmirada”, în aceeași perioadă, în diferite

tranșe, a transferat pe contul bancar al SRL „Mara Traid” suma totală de 1 643 000

lei. Potrivit condițiilor contractuale SRL ”Mara Trade” a pregătit o parte din marfa ce

urma a fi transportată în Serbia, și anume cantitatea de 10 030 kg miez de nucă,

transportarea mărfii în Serbia, fiind asumată de către Marcoci Mihail, care urma să

ofere mijlocul de transport.

În acest context, s-a accentuat că, probele prezentate de procuror nu

demonstrează că Marcoci Mihail nu și-a manifestat dreptul legitim prin încălcarea

arbitrară a ordinii stabilite, nu s-a comportat după bunul său plac, într-o manieră

abuzivă și extralegală, acționând în baza hotărîrii luate după propria apreciere, fără a

ține seama de părerea victimei, nu a sfidat ordinea legală de exercitare a drepturilor,

nu s-a substituit autorităților publice, ci și-a exercitat un drept acționând în scopul

asigurării achitării acestei datorii.

Respectiv, la 21.12.2014, la frigiderul-depozit situat în sat. Paladea, raionul

Ocnița, care aparține SRL „Elmirada”, s-a prezentat autocamionul de model

’’Mercedes” n/î IS07FOI și remorca cu n/î IS08FWS condus de către Pînzari Aurel.

La aceiași dată, autocamionul a fost încărcat cu 10 030 kg. miez de nucă, după

ce a început deplasarea spre municipiul Chișinău pentru a fi perfectate actele de

vămuire.

Totodată, pentru a califica o faptă în cadrul art.352 Cod penal, este nevoie ca

făptuitorul să cunoască despre prezența dezacordului din partea victimei.

14

În acest context, instanța de apel a constatat că, în acțiunile lui Marcoci Mihail

nu se regăsesc elementele infracțiunii incriminate și anume - obiectul și latura

obiectivă a infracțiunii deoarece Marcoci Mihail nu a încălcat nici un drept al părții

vătămate

De asemenea nu a fost dovedit obiectul nemijlocit al infracțiunii de

samavolnicie care relațiile sociale au fost încălcate de inculpat care au menirea de a

apăra ordinea publică, care este unul distinct de obiectul material, adică consecința

acțiunii ilegale - manifestat prin cauzarea prejudiciului.

În acest context, instanța de apel a conchis că, în speță nu sa atesta nici latura

subiectivă a infracțiunii de samavolnicie, or, intenția lui Marcoci Mihail nu a fost de

a-și reține marfa în scop de însușire, ci doar cu scopul să obțină achitării datoriei. Or,

martorul Omarov Zaurbec i-a transmis inculpatului Marcoci Mihail miezul de nucă în

contul pretinsei datorii.

Astfel lui Marcoci Mihail i s-a incriminat, că prin acțiunile sale a comis

samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin

încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporții deosebit de mari în

sumă de 1 450 515,22 lei.

Instanța de apel a concluzionat că, nu a fost demonstrat prin care acțiuni

Marcoci Mihail a comis infracțiunea imputată, motiv pentru care se impune

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a lui Marcoci Mihail învinuit de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, indicând că acuzarea nu a

stabilit și nu a demonstrat cu certitudine acțiunile infracționale ale inculpatului.

Actul de acuzare a lui Marcoci Mihail, conține doar aspectul obiectiv al

componenței de infracțiune, în baza stării de fapt eronate, constatate în baza unor

probe acumulate viciat în cadrul urmăririi penale unilateral, doar cu scop de acuzare,

fără a fi respectat accesul la justiție a inculpatului prin prisma neadmiterii

confruntărilor necesare pentru stabilirea obiectivă a circumstanțelor de fapt.

Astfel, ce ține de elementele obiective ale infracțiunii, instanța nu a dat

apreciere acțiunilor lui Omarov Zaurbec față de datoriile avute față Marcoci Mihail și

doar a preluat formal poziția de acuzare conform actului de acuzare.

Totodată, instanța de apel a menționat că, în calitate de probă a părții acuzării a

fost prezentată copia contractului nr.19 din 01.12.2014 dobândită prin procedeul

probatoriu ridicarea de obiecte în temeiul art.126 Cod de procedură penală de la Rojco

Oxana fiind întocmit procesul-verbal de ridicare din 09.03.2015 (f.d.111 vol. I), care

ulterior prin ordonanța organului de urmărire penală din 09.03.2015 a fost recunoscut

mijloc material de probă (f.d.125). Totodată, conform prevederilor art.157 Cod

procedură penală, constituie mijloc material de probă doar documentele în original, or

în temeiul art.157 alin.(2) Cod procedură penală în cazul în care documentele în

original sînt necesare pentru evidență, rapoarte sau în alte scopuri legale, acestea pot fi

restituite deținătorilor, dacă este posibil fară a afecta cauza, copiile de pe acestea

păstrându-se în dosar.

Prin urmare, organul de urmărire penală nu a verificat existența originalului

15

unui astfel de contract, nu a verificat corespunderea copiei contractului menționat cu

originalul, fiind rezonabilă punerea la dubiu a stării de fapt privind existența unui

astfel de contract tripartit la data de 01.12.2014.

Anume acest contract trebuia să stea la baza tuturor transferurilor bănești în

calitate de plată pentru miezul de nucă și perje uscate. Dacă acest contract era temeiul

juridic pentru transferurile bancare internaționale efectuate de DOO „Naturfruits” în

adresa SRL „Elmirada”, atunci apare o întrebare întemeiată de unde plătitorul-

cumpărător putea cunoaște conturile bancare ale SRL „Elmirada” în calitatea sa de

parte în contract ca responsabil financiar.

Pe data de 03.12.2014 (f.d.115) DOO ’’Naturfruits” în calitate de cumpărător

face primul său transfer pe conturile SRL „Elmirada” în mărime de 25 000 euro,

datele conturilor căreia nu se conțin în contract și nu vânzătorului SRL ”Mara Trade”,

datele conturilor căreia sînt indicate în contract.

Mai mult, în conformitate cu clauza contractului nr.19 din 01.12.2014 „Prețul și

condițiile livrării” nu este prevăzută o excepție de la regula generală a vânzării-

cumpărării prevăzută de art.753 din Codul civil care prevede, că prin contractul de

vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate

celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul

convenit. SRL „Elmirada” conform acestei clauze contractuale este doar responsabil

financiar pentru executarea de către vânzător a obligațiunilor sale contractuale.

Aceasta relevă și la interpretarea clauzei contractuale „Clauze speciale”, prin care se

stabilește suportarea cheltuielilor pentru taxe și impozite pe contul vânzătorului și nu

a responsabilului financiar.

Instanța de apel a menționat că, atât acuzarea cât și prima instanță, nu s-au

expus asupra argumentului apărării lipsei la data de 01.12.2014 a contractului

menționat și prezența unui alt contract din 03.12.2014, doar între DOO „Naturfruits”

și SRL „Elmirada”, iar contractul prezentat organului de urmărire penală nr.19 din

01.12.2014 fiind unul fictiv, întocmit doar după ce a avut loc eroarea generată de către

Omarov Zaurgbec față de DOO „Naturfruits” și față de Marcoci Mihail, ambii

creditori a lui Z. Omarov și a întreprinderii ce-i aparține ultimului.

Aceasta relevă din actul prezentat de Glișici Pavle la 06.01.2015, când depune

la poliție plângerea, că plățile se efectuează pe conturile SRL „Elmirada” conform

facturii din 03.12.2014. Însă contractul nr.19 din 01.12.2014 nu prevede careva clauze

privind prezentarea de responsabilul financiar SRL „Elmirada” a cărorva facturi în

adresa DOO ’’Naturfruits”. Mai mult ca atât, prin acordul din 19.12.2014 semnat de

DOO „Naturfruits” și SRL „Elmirada”, prezentat în copie de Glișici Pavle la data de

09.01.2015 la momentul depunerii plângerii la poliție (f.d.36 vol. I) se confirmă, că la

data de între aceste două companii a fost semnată o tranzacție de livrare a 13 000 kg

miez de nucă la preț de 7,49 euro și 8 000 kg de prune uscate în condițiile de livrare

CPT Arilje, Republica Serbia (INCOTERMS). Din clauzele acestei tranzacții nu

relevă despre existența la data de 19.12.2014 a unei tranzacții tripartite cu participarea

SRL ”Mara Trade” privitor la procurarea acestor produse.

16

Totodată conform Adresărilor către serviciul vamal a Republicii Moldova

(f.d.29, 30, vol.I) prezentate de Glișici Pavle înțelegere cu SRL ”Mara Trade” a fost

doar privitor la oformarea exportului mărfurilor procurate de la SRL „Elmirada”, fapt

ce indică la prezența încă a unui contract separat între SRL ”Mara Trade ” și DOO

’’Naturfruits’’ dar pe care părțile le-au ascuns de organul de urmărire penală

încercând a voala adevărul, evident doar în urma inducerii în eroare a acestora de

către Zaurbec Omarov, care unicul era cointeresat, să nu fie urmărit pentru datoriile

impunătoare de durată față de Marcoci Mihail, pe contul surelor financiare ale DOO

„Naturfruits” lichefiate prin intermediul SRL ”Mara Trade” din care a procurat

personal și nu prin întreprinderea ce-i aparținea cu drept de proprietate comună în

devălmășie a soților miezul de nuci. Decizia lui Omarov Zaurbec de a nu procura

direct de pe întreprinderea SRL „Elmirada” a miezului de nucă, dar de a colecta

personal miezul de nucă face aparentă presupunerea rezonabilă despre intențiile

ilegale ale lui Omarov Zaurbec privitor la banii primiți de SRL „Elmirada”, față de

clauzele contractuale încheiate între SRL „Elmirada” și DOO ’’Naturfruits”, dar și

față de restituirea banilor de SRL „Elmirada” către SRL „Nicaem Trans” (proprietar

al căreia este Marcoci Mihail) și față de restituirea datoriilor lui Omarov Zaurbec față

de Marcoci Mihail.

Acest fapt se confirmă și prin declarațiile reprezentantului DOO „Naturfruits”

Glișici Pavle, care declară, că contractul a fost semnat de fiul său, care se află în

Serbia, iar în momentul semnării contractului în Moldova erau prezenți doar Glișici

Pavle, Rojco Oxana și un oarecare Mehmed și nicidecum nu Oboroc Roman. Iar

conform Informației despre persoanele juridice (f.d.44, vol.I) Oboroc R. niciodată nu

a fost administratorul SRL ”Mara Trade”, a ieșit din componența asociaților SRL

”Mara Trade” la 07.11.2014, și conform contractului nu relevă ca R. Oboroc să fi

acționat în baza căreiva procuri de reprezentare specială cu drept de semnătură a

contractului. Dacă acest contract ar fi fost semnat și de fiul lui Glișici Pavle, atunci

contractul trebuie să fie prezent în două exemplare.

Instanța de fond face formal trimitere la semnarea contractului online, fără a

argumenta modalitatea unei astfel de semnături, în lipsa probelor confirmative.

Totodată, la momentul depunerii plângerii la poliție la data de 06.01.2014,

Glișici Pavle nu prezintă al doilea exemplar de contract pe care ar trebui să o dețină și

pe care ar fi putut să o primească de la fiul său, ci prezintă aceiași copie (f.d.33 vol. I)

pe care o prezintă și Rojco Oxana la data de 09.03.2015 (f.d.111 vol. I). Autenticitatea

actelor două copii se confirmă prin o simplă examinare a locului amplasării

amprentelor ștampilelor părților și a semnăturilor și a modului de aplicare a acestora.

La fel, instanța de apel a menționat că, de către instanța nu se face apreciere

argumentelor cu privire la contractul nr.19 din 01.12.2014 semnat de către fiul lui

Glișici Pavle se atestă prin necorespunderea dintre varianta engleză și varianta rusă a

contractului, fiind evident, că varianta engleză a fost întocmită la solicitarea părții

Serbe, care cunoaște destul de bine limba engleză, fapt confirmat prin adresările DOO

„Naturfruits” către Vama Moldovei din 28, 29.12.2014 (f.d.29-30 vol. I), către SRL

17

”Mara Trade” la 27.12.2014 (f.d.31 vol. I), către SRL „Elmirada”.

Astfel, varianta engleză a contractului nr.19 din 01.12.2014 se atestă, conform

clauzelor „prețul și condițiile de livrare” că obiectul vânzării este nu doar miez de

nucă și perje uscate dar și sfeclă de zahăr în vrac, iar conform „condițiilor speciale”, -

țara exportatoare este Turcia și nu Moldova, iar condițiile de livrare sînt reglementate

de regulile de contractare internațională pentru exportul uleiurilor, semințelor uleioase

etc. impuse de Asociația Internațională FOSFA pentru membrii săi și care nu țin de

livrări cu transportul auto. Administratorul DOO „Naturfruits”, a solicitat perfectarea

contractului în limba engleză nu a participat la perfectarea contractului nr.19 din

01.12.2014, dar nici nu-1 putea semna în condițiile indicate în acest contract.

În acest sens acuzarea nu argumentează cum a verificat sursa de proveniență a

acestor probe de către persoanele cointeresate și anume Rojco Oxana de comun acord

cu Omarov Zaurbec.

Potrivit declarațiilor martorului Omarov Zaurbec, ultimul a negat la urmărirea

penală orice tangență cu SRL ’’Elmirada”, precum și careva relații cu DOO

’’Naturfruits”, a negat careva datorii personale față de Marcoci Mihail, fapt combătut

prin recipisele privitor la datoriile personale ale acestuia față de Marcoci Mihail

precum și prin declarațiile consecutive ale martorilor Belciug Anatolie, Potop

Veaceslav, Budei Stanislav făcute la urmărire penală și menținute în cadrul cercetării

judiciare, precum și prin declarațiile martorilor apărării Lazar Mihail, Filimon

Grigore, Coțaga Dragoș și Morari Iurie.

Declarațiile martorilor coroborează cu declarațiile inculpatului în întregime, și

confirmă starea de fapt recunoscută în mare parte de partea vătămată, precum și de

martorul Oboroc Roman.

Ultimii indică despre faptul că, anume Omarov Zaurbec a organizat

tranzacționarea miezului de nucă și a perjelor uscate, că doar Omarov administra la

depozitul ce aparținea SRL „Elmirada” situat în sat. Paladea, mul Ocnița, că doar

Omarov Zaurbec a organizat lichefierea banilor prin intermediul SRL ”Mara Trade” și

că doar Omarov Zaurbec a organizat colectarea miezului de nucă achitînd personal

pentru aceasta din banii lichefiați prin SRL ”Mara Trade” unde Omarov Zaurbec

niciodată nu a fost angajat și cu care nu a avut careva relații de muncă sau de

reprezentare. Acești martori confirmă din discuția personală a acestora cu Zaurbec

Omarov despre prezența datoriilor impunătoare pe care le avea Omarov Zaurbec față

de Marcoci Mihail, precum și de frica față de Marcoci Mihail pe care o avea Omarov

Z. privitor la posibila adresare a lui Marcoci Mihail organelor de drept în legătură cu

nerestituirea datoriilor impunătoare, acumulate pe parcursul a mai multor ani de zile.

Astfel Omarov Zaurbec la momentul eliberării lui Marcoci Mihail a miezului

de nuci deținea în proprietate această cantitate de miez și a oferit-o în contul datoriei

conform declarațiilor martorilor Belciug Anatolie, Potop Veaceslav, Budei Stanislav,

a inculpatului dar și a șoferului Pînzari Aurel, care susține, că nu a cunoscut, că

miezul de nuci încărcat în automobil trebuia să fie transportat în Serbia, cunoscând că

acest miez de nuci a fost oferit lui Marcoci Mihail și că starea tehnică a automobilului

18

nu-i permitea o astfel de deplasare în Serbia, automobilul necesitând reparații.

Potrivit declarațiilor martorului Oboroc Roman, „persoană care a semnat

contractul fictiv tripartit din 01.12.2014, acesta neagă careva atribuții la transmiterea

miezului de nucă la depozitare către SRL „Elmirada”, neagă prezența cărorva

reprezentanți din partea SRL ”Mara Trade” la depozitul ce aparține SRL „Elmirada”,

nu cunoaște cum a fost depozitat miezul de nucă și nu ține minte să fi semnat un astfel

de contract indicând doar că semnătura de pe acest contract doar seamănă cu a lui.

Mai mult, conform Răspunsului Biroului Vamal Chișinău din 05.03.2018 SRL

”Mara Trade” nu a beneficiat de certificate fitosanitar pentru exportului miezului de

nuci în Serbia în cantitate de 10030 kg. Acest fapt denotă despre lipsa la momentul

transmiterii miezului de nucă lui Marcoci Mihail a intenției de export a acestei

cantități de miez de nucă, or pentru orice export este nevoie de a dispune de certificate

de proveniență a mărfii (fitosanitar), iar deoarece o cerere de eliberare a unui astfel de

certificat nu a fost adresată Agenției Naționale pentru siguranța alimentelor, nu putea

fi vorba despre export. Actele au fost prezentate pentru vămuire după ce partea

vătămată a depistat, că Omarov Zaurbec a stins din contul mărfii pe care o acumula

pentru a i-o livra o altă datorie și a depus efort de a se înțelege cu noul proprietar a

miezului de nucă de a procura miezul de nucă prin garantarea achitării mărfii de o

terță persoană.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a menționează că astfel, versiunea

inculpatului Marcoci Mihail nu a fost combătută prin probe prezentate de partea

acuzării, totodată sentința necuprinzând și descrierea circumstanțelor cauzei constatate

de prima instanță, cu enumerarea temeiurilor de condamnare a inculpatului și

indicarea motivelor pentru care se admit probele aduse în sprijinul acuzării.

Este plauzibil de menționat că Marcoci Mihail a dat declarații constante și

consecutive pe tot parcursul procesului penal, a menținut aceeași poziție de

nerecunoaștere a vinovăției de la urmărirea penală până la instanța de apel, iar

versiunea inculpatului nu a fost combătută de partea acuzării prin probele prezentate

în sprijinul învinuirii.

Instanța de apel a considerat că, în cadrul ședinței de judecată nu au fost

prezentate suficiente probe concludente și utile, care demonstrează pe deplin vinovăția

lui Marcoci Mihail în săvârșirea infracțiunii incriminate, învinuirea adusă poartă un

caracter pripit și superficial or, dimpotrivă, din materialele dosarului rezultă că probe

în sprijinul învinuirii de facto nu au fost prezentate.

Probele anexate la dosar, cercetate în instanța de fond și suplimentar în instanța

de apel, nu dovedesc că acțiunile inculpatului ar fi fost îndreptate spre săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal. Cele menționate, denotă

netemeinicia argumentului acuzării, precum că materialele dosarului demonstrează că

la caz, sunt întrunite elementele infracțiunilor menționate

Judecând apelul în contextul verificării legalității și temeiniciei hotărârii

atacate, instanța de apel a conchis că, vinovăția inculpatului Marcoci Mihail în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal nu a fost

19

demonstrată, iar ansamblul de probe prezentate, analizate prin prisma veridicității,

pertinenței, utilității și concludenței lor, nicidecum nu demonstrează vina inculpatului

în cele incriminate.

apel, cu remiterea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, concluziile instanței de apel nu

corespund circumstanțelor de fapt stabilite în cadrul cercetării judecătorești și

caracterului faptei comise.

Astfel, pentru a demonstra culpabilitatea lui Marcoci Mihail, organul de

urmărire penală și prima instanță au elucidat toate circumstanțele cauzei, au

administrat și respectiv cercetat probe pertinente, concludente și utile, care

demonstrează vina inculpatului prin probe administrate în cadrul urmăririi penale și

corect puse la baza sentinței de condamnare, dar care nu au fost apreciate la justa

valoare de către instanța de apel.

Dat fiind faptul că, inculpatul, vina în comiterea infracțiunii incriminate de

organul de urmărire penală, atât în cadrul urmării penale cât și în instanța de fond nu a

recunoscut-o, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate este demonstrată

pe deplin prin cumulul de probe administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în

instanțele judecătorești de fond și apel, care au fost considerate ca fiind admisibile.

La baza deciziei contestate au fost puse doar motivele invocate în apelul

avocatului inculpatului și interpretările eronate ale instanței de apel, ne luând în

considerație că, prima instanță l-a recunoscut culpabil și condamnat pe Marcoci

Mihail, pentru comiterea faptei incriminate.

În speța dată latura obiectivă a infracțiunii incriminate include trei semne: -

fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de exercitare a unui drept legitim sau

presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite; - urmările prejudiciabile, și

anume-daunele în proporții deosebit de mari cauzate intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice; - legătura de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Or, acțiunea prejudiciabilă în speța dată întrunește cumulativ două condiții: - să

se exprime în acțiunea de exercitare a unui drept legitim sau presupus; - acest drept

legitim sau presupus să fie exercitat în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite.

Exercitarea unui drept presupune valorificarea acestuia, astfel încât să aibă un efect.

Atât în situația exercitării unui drept presupus, cât și în cazul exercitării unui

drept legitim, situația-premisă constă în existența unui conflict între victimă și

făptuitor, iar 'în rezultat, victima î-și exprimă dezacordul (verbal, scris, prin acțiuni

concludente) cu modul de exercitare a dreptului legitim sau presupus de către

făptuitor. Este important ca făptuitorul să cunoască despre prezența dezacordului din

partea victimei.

În aceeași ordine, exercitarea dreptului legitim sau presupus în mod arbitrar și

prin încălcarea ordinii stabilite presupune că, făptuitorul se comportă după bunul său

20

plac, într-o manieră abuzivă și extralegală, când acționează în baza hotărârii luate

după propria apreciere, fără a ține seama de părerea victimei, sfidând astfel ordinea

legală de exercitare a drepturilor.

Infracțiunea de samavolnicie este una materială, se consideră consumată din

momentul producerii daunelor în proporții mari cauzate intereselor publice sau

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

În speță, infracțiunea s-a realizat prin solicitarea unei pretinse datorii față de

Marcoci Mihail din partea lui Omarov Zaurbec, faptă materializată în momentul când

inculpatul a însușit marfa primită de la SRL ”Mara Trade” de către DOO

„NATURFRUITS” – 10 030 kg. miez de nucă, în valoare de 1 450 515 lei, în contul

unui drept pretins.

Împrejurările directe comise și caracterul penal al faptei sunt confirmate prin

declarațiile reprezentantului părții vătămate OOO „Naturfruits,, Glișici Pavle, și care

coroborează cu ceilalți martori ai acuzării și nu pot puse la îndoială, deoarece, ei au

fost preîntâmpinați de răspunderea penală ce o poartă conform art.art.311, 312 Cod

penal, declarațiile acestor martori au fost consecvente și consecutive, cele din cadrul

Cercetării judecătorești fiind analogice celor date în cadrul urmării penale, la fel

declarațiile martorilor coroborează între ele, la fel coroborează cu cele constatate prin

materialele dosarului penal.

Declarațiile reprezentantului părții vătămate Glișici Pavle coroborează cu cele

ale martorului Oboroc Roman, ce a confirmat transmiterea către inculpatul Marcoci

Mihail actelor care le-a pregătit pentru export: CMR-ul, invoice-ul, declarația vamală,

certificatul fito-sanitar, ultimul l-a întrebat cât timp are la ieșitul din țară, până când

mașina trebuie să iasă din țară, însă peste ceva timp, l-a contactat Marcoci Mihail și i-

a spus că exportul nu a avut loc și i-a restituit actele ca să le anuleze, marfa în cauză

urma să fie exportată în Serbia.

Declarații confirmate de cele ale martorului Mîndrilă Seleversu, conform cărora

«Mara Trade» prezenta pentru export un set de acte cu expunerea acestora.

Declarațiile martorului Rojco Oxana, precum că marfa urma să treacă

formalitățile vamale și să plece în adresa firmei sîrbe, procedurile vamale s-au

efectuat de «Mara Trade», însă marfa nu a ajuns la destinație.

Declarațiile martorului Sprinceană Nicolae conform cărora nu a văzut când s-a

dat carnetul de tir, dar Pavle Glișici la telefon i-a spus că totul e bine, a transmis

carnetul și a spus că mașina va merge.

Declarațiile martorului Pînzari Aurel, conform cărora, atunci când s-a pornit

spre Chișinău de la depozit a cerut acte de însoțire de la persoana de origine serbă și

ultimul coordona încărcarea mărfii.

Declarațiile martorului Omarov Zaurbec, conform cărora la 21.12.2014, Glișici

Pavle a mers în satul Paladea, unde era depozitată marfa și se afla și camionul, tot în

acea zi marfa a fost încărcată și camionul s-a îndreptat spre mun. Chișinău pentru

perfectarea actelor vamale.

Ca urmare a declarațiilor martorilor, aspectele faptice sunt confirmate prin

21

răspunsul Biroului Vamal din 05.03.2018, cu nr. 2103 conform căruia cererea -

declarație pentru eliberarea certificatului de origine Eur.l a fost depusă de către

agentul economic ’’Mara Trade” pentru exportul de miez de nucă (poziția tarifară

0802) în Serbia, către OOO ’’Naturfruitis” în baza invoice-lui nr. 20/12 din

19/12/2014, valoarea tranzacției 91850 USD. Cantitatea exportată 10030 kg, iar la

cerere au fost anexate acte de achiziție a mărfurilor și la data data de 30.01.2015, din

motivul anulării exportului, în baza cererii de anulare, certificatul de circulație Eur.l

008489 din 24.12.20146 a fost invalidat.

Probele apreciate mai sus cât și celălalt ansamblu probatoriu, inclusiv și

confruntarea efectuată între martorul Omarov Zaurbec, Sprîncean Micolai și Marcoci

Mihail, determină concluzia certă, că inculpatul Marcoci Mihail cunoștea despre

faptul că marfa a fost achiziționată și urmează să fie exportată în Serbia, cu toate

acestea, a deviat de la angajamentul de transport asumat, cu intenția și însușirea

ulterioară a mărfii, sub pretextul stingerii pretinsei datorii.

Prin declarațiile martorului Omarov Zaurbec, se confirmă faptul că, l-a

telefonat pe Marcoci Mihail și l-a întrebat dacă poate asigura cu mijloc de transport,

întrucât compania sa se ocupa cu transportul, intervenind acordul lui Marcoci Mihail

pentru transportarea mărfii la Serbia. Aceste declarații coroborează cu declarațiile

martorului Ciorap Vitalie, care a confirmat că iiind administrator al SC ’’Transserv

Agro” SRL (Iași, România), în proprietatea căreia, până la sfirșitul anului £015, s-a

aflat autocamionul de model ’’Mercedes” cu n/î IS07FOI, cu care s-a iransfportat

marfa litigioasă, precum și semiremorca cu n/î 1S08FWS, iar pe parcursul lunilor

ianuarie 2010 - ianuarie 2015, autocamionul și semiremorca indicate mai sus, iau fost

transmise, în baza contractului prestării de servicii, către SC ’’Nicaem Trans” SRL

(Moldova), în temeiul înțelegerii cu Marcoci Mihail. Pe parcursul lunii decembrie

2014, pare va persoane fizice sau întreprinderi din Republica Moldova, nu s-au

adresat la Întreprinderea administrată de el, cu solicitarea de a asigura transportarea

miezului de nucă.

Declarațiile martorului Sprîncean Nicolae, care a confirmat că, persoana de

naționalitate sîrbă i-a comunicat prin telefon că mașina a fost încărcată și vine la

Chișinău pentru perfectarea procedurii de vămuire iar marfa trebuia să ajungă în

Serbia. În discuția cu Marcoci Mihail i-a indicat unde trebuie transportată marfa, apoi

Pavle iar l-a sunat peste o zi și plângea, i-a spus că mașina la Chișinău nu a ajuns.

Aceste elemente faptice care coroborează cu procesele-verbale de confruntare

dintre inculpat și martorii Sprîncean și Omarov (inclusiv inculpatul refuzînd să

răspundă la toate întrebările avocatului martorului, ce exclude o detaliere a

circumstanțelor în cadrul confruntării), atestă concluzia certă că, inițial inculpatul și- a

asumat o obligație de transport a mărfii achiziționată de proprietarul acesteia DOO

„NATURFRUITS”. Mijlocul de transport era la dispoziția sa, elemente faptice ce sunt

contrar alegațiilor inculpatului, precum că ar fi avut înțelegerea cu martorul Omarov

Zaurbec pentru transmitera mărfii în contul pretinselor datorii.

Cu referire la alegațiile părții apărării și poziția de apărarea înaintată, acuzarea

22

invocă faptul că, la materialele dosarului nu a fost au fost anexate probe ce ar

confirma pretinsa datorie pe persoană fizică, care conform declarațiilor inculpatului ar

fi fost de 1 447 000 lei, fiind anexate doar niște înscrisuri cu calcule efectuate doar de

către inculpat. Mai mult, declarațiile martorului Omarov Zaurbec se coroborează cu

cele ale martorului Rojco Oxana, care a indicat că soțul ei Omarov Zaurbec nu are

datorii față de Marcoci Mihail, doar persoanele juridice, adică firma are datorie față de

firma ,,Nicaem,, probe care se coroborează și cu copia titlului executoriu eliberat de

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău din 27.07.2015 și a hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 19 ianuarie 2017, din care se relevă încasarea din contul SRL „Nicaem

Trans,, în beneficiul SRL „Elmirada,, a datoriei și constatarea insolvabilității SRL

„Elmirada,,

Intenția inculpatului de a însuși marfa pe care cunoștea că aparține unui terț,

este conlirmată și prin faptul că, inculpatul indicînd la o datorie pe persoană fizică de

1 794 196 lei, imposibilitatea trecerii mărfii pe persoană juridică în condițiile pretinse

lipse a actelor, a fost de acord să restiutuie miezul de nucă lui Glișici Pavle pentru

suma de 300 000 lei, dacă martorul Sprinceană Nicolae îi transmitea până la orele 18

seara, dar și prin faptul coroborat expus de inculpat că nu cunoaște pe ce sumă i-a dat

miezul de nucă, deoarece trebuiau a doua zi să se întâlnească să clarifice cu martorul

Zaurbec, ce atestă acțiunea imediată, spontană și deviantă a inculpatului, de la

transportarea mărfii (pentru care confirm declarațiilor martorului Zaurbec, urma să

primească 1 500 euro), la acțiunea de însușire a acesteia sub pretextul datoriei.

Acuzarea consideră că, prima instanță corect a apreciat critic declarațiile

inculpatului Marcoci Mihail, care se bazează în esență pe necunoașterea apartenenței

miezului de nucă OOO „Naturfruits,, și pe faptul transmiterii benevole a miezului de

către Omarov Zaurbec în contul achitării pretinsei datorii, deoarece aceste declarații

au fost integral combătute prin probele acuzării prezentate și cercetate în ședința de

judecată, legal administrate si nu sunt temeiuri de a fi respinse, mai mult ca atât

declarațiile de nevinovăție ale inculpatului prezintă o metodă de apărare, în scop de a

se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, or, acestea nu coroborează cu

nici o probă administrată.

Chiar și dacă presupunem că martorul Omarov Zaurbec a transmis inculpatului

Marcoci MihailS miezul de nucă în contul pretinsei datorii, (ipoteză invocată de

partea apărării și contrară probatoriului administrat), însă marfa aparține părții sîrbe și

urma să fie exportată în Serbia. Acest fapt ar putea atrage și complicitatea martorului

Zaurbec, însă nu ar exclude răspunderea inculpatului Marcoci Mihail, deoarece

inculpatul ar exercita un drept legitim sau presupus în mod arbitrar pretins că a avut

față de martorul Zaurbec, dar prin încălcarea ordinii stabilite și cu cauzarea de daune

în proporții deosebit de mari drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale DOO

„Naturfruitis,, după trecerea dreptului de proprietate asupra mărfii la terțul persoană

juridică indicată, ceea ce nu este incident în speță, din motivele expuse nefiind

confirmată versiunea apărării.

În cadrul cercetării judecătorești, partea apărării a invocat o serie de probe

23

referitor la pretinsa datorie a martorului Zaurbec Omarov față de inculpatul Marcoci

Mihail, anterioare datei de 22.12.2014, acuzarea consideră că indiferent de aceste

datorii, inculpatul nu era în drept de a însuși bunul material în detrimentul DOO

„Naturfruits,,, cunoscând atât anterior cât și ulterior comiterii faptei despre

apartenența acestui obiect, iar după comiterea faptei, având posibilitatea atenuării

efectelor acesteia, prin remiterea mărfii către persoana prejudiciată, după întâlnirea la

CC „Grand Hall,, or prin faptul că a fost de acord de a restitui marfa condiționînd cu

garanția martorului Sprinceană și achitarea unei sume de bani, acest a avut

posibilitatea de atenuare a efectelor, dar în final a refuzat această restituire.

Circumstanțele expuse demonstrează că, componența infracțiunii de

samovolnicie este întrunită indiferent de existența sau inexistența datoriei față de

inculpatul Marcoci a martorului Zaurbec, fiind probate acțiuni ale componenței de

infracțiune: transmiterea mărfii pentru transport, cunoașterea faptului că marfa este

destinată exportului, aparține persoanei sîrbe și nu lui Zaurbec, însușește această

marfa în scopul stingerii pretinsei datorii.

În speță, de către acuzare a fost probată întrunirea laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, or, la motivarea deciziei, instanța de

apel a omis faptul că, samovolnicia este o infracțiune materială și ea se consideră

consumată din momentul în care făptuitorul a obținut posibilitatea reală de a se folosi

sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință.

Deși instanța de apel neagă intenția samovolnică a inculpatului, în cadrul

judecării cauzei s-a demonstrat că, inculpatul și-a dorit obținerea bunurilor, iar sub

pretextul existenței unei pretinse datorii față de el din partea lui Omarov Zaurbe (adică

datorie între două persoane fizice), însușește miezul de nucă în cantitate de 10 030 kg.

ce aparține unei persoane juridice, cauzând daune în proporții deosebit de mari.

Prin urmare, argumentele avocatului, precum că Marcoci Mihail, nu a comis

infracțiunea de samovolnicie și între părți au avut loc relații civile, sunt neîntemeiate

și contravin materialelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în

comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de achitare a acestuia, de vreme ce în

cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu

certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate și este apreciată de

către acuzare drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul

evitării răspunderii penale.

Analizând natura raporturilor juridice între inculpat și părțile vătămate, este

evident că acestea poartă un caracter penal.

În cazul dat, acuzarea a conchis că, instanța de apel eronat a dat prioritate

declarațiilor inculpatului, care evident au fost date în scopul eschivării de răspundere

penală, situație care a și condiționat emiterea deciziei de achitare, instanța nu a dat o

apreciere completă fiecărei probe aduse de procuror în susținerea învinuirii formulate

lui Marcoci Mihail și nu s-a expus de ce respinge probele sus-menționate administrate

pe parcursul urmăririi penale, ci doar a constatat că „în speță persistă relațiilor cu

caracter civil, iar prima instanță incorect a stabilit circumstanțele de fapt și nefondat a

24

tras concluzia că, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate.

Din atare considerente, în procesul examinării cauzei penale, instanța de apel

nu a stabilit careva circumstanțe, care ar pune la îndoială declarațiile reprezentantului

părții vătămate, martorilor privitor la acțiunile inculpatului și careva temeiuri de a nu

crede acestor declarații. Respectiv, alegațiile apelanților privitor la achitarea lui

Marcoci din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art.352 Cod penal, sunt lipsite de suport probant.

Recursul este întemeiat pe prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. Recurs ordinar a declarat și avocatul Turchin Anatol, solicitând casarea

deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a sentinței.

Recurentul a invocat că, instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele

invocate de către partea acuzării în cadrul examinării cauzei penale, și anume faptul

că în toamna anului 2014, prin intermediu SRL ’’Elmirada”, partea vătămată a

importat din R. Moldova în Serbia prune, astfel si sa cunoscut reprezentantul DOO

’’Naturfuitis” cu directorul acesteia, cet. Rojco Oxana și soțul ei, Omarov Zaurbec.

La sfârșitul lunii noiembrie 2014, partea vătămata a decis de a cumpăra de la ei

miez de nuc și prune. Astfel, la 01.12.2014 a fost încheiat un contract trilateral între

întreprinderea DOO ’’Naturfruitis” având calitate dc cumpărător, SRL „Mara Traid” -

in calitate de vânzător și SRL „Elmirada” -in calitate de garant financiar, referitor la

procurarea mărfii sus indicate.

La începutul lunii decembrie 2014, în diferite transe a fost transferați pe contul

SRL’’Elmirada” suma de 10.7385,10 euro.

Marfa colectată era în volum de 10.030 kg. miez de nucă, care partea vătămată

a solicitat transportarea acesteia în Serbia până la sărbătorile de iarnă. De asigurarea

transportării mărfii la fel s-a ocupat Omarov Zaurbec, care a spus că camionul va veni

la depozitul SRL „Elmirado”, care era situat în sat. Paladia, r-nul Ocnița.

La 21.12.2014, partea vătămată sa deplasat la depozit, acolo era un camion cu

numere de înmatriculare de Romania, care tot in aceiași zi a fost încărcat cu 10.030

kg. miez de nuci. Cu camionul respectiv era numai un șofer, pe nume Viorel, alți

însoțitori nu erau. La aceeași data, camionul s-a pornit spre mun. Chișinău, unde urma

să fie perfectate actele de vămuire.

Până la Orhei reprezentantul părții vătămate a însoțit camionul deplasându-se

cu automobilul personal, după ce l-a depășit si a mers la Chișinău. Preventiv a făcut

schimb cu numerele de telefon cu șoferul Viorel, acesta poseda numărul de telefon

069082207, convenind de a se telefona in ziua următoare. A doua zi dimineața a

telefonat șoferul, însă telefonul era deconectat. S-a întâlnit cu Omarov Zaurbec si au

mers la câteva parcări pentru tiruri din mun. Chișinău, însă camionul cu marfa nu l-au

găsit. La parcare, paznicii le-au comunicat ca în noaptea trecuta a fost parcat un TIR

cu numerele respective, (camionul cu miez de nucă), însă dimineața, pe la orele 9.00,

acesta a plecat.

Întrebând de Omarov Zaurbec cum procedează in continuare, el i-a promis ca

25

va face rost de marfa. Ulterior, Omarov Zaurbec i-a dat numărul dc telefon al unei

persoane pe nume Mihail care, ulterior a aflat că se numește Marcoci Mihail,

spunând-i ca acesta este stăpânul camionului. Telefonând la numărul respectiv, i-a

răspuns stăpânul camionului, Marcoci Mihail care i-a comunicat ca marfa este a sa,

deoarece Omarov Zaurbec ii datorează o suma mare de bani. Peste o zi, Omarov

Zaurbec l-a invitat la o intilnire cu Marcoci Mihail, unde ultimul i-a spus ca Omarov

Zaurbec ii datorează aproximativ 1 400 000 lei, și că acesta din urmă a negat faptul

dat. Dupa aceasta Marcoci Mihail și Omarov Zaurbec vorbeau de o datorie în sumă de

900 000 lei. Ulterior, la 24.12.2014, pe timp de seară se afla cu Omarov Zaurbec la

restaurantul din incinta centrului comercial „Grand Hall” din mun. Chișinău, unde a

venit și Marcoci Mihail, care a fost invitat de către Zaurbec. Marcoci Mihail îi cerea

lui Zaurbec să-i dea o recipisa cu suma datorată, la ce ultimul i-a spus ca nu-i scrie

nici-o recipisă, pentru că nu-i datorează nimic, la ce Marcoci Mihail s-a supărat și a

spus că va lua actele perfectate de la vamă pentru export și a plecat. Între timp,

apelând telefonic pe Viorel, șoferul camionului, acesta i-a spus ca este gata pentru a

pleca în Serbia, pentru a transporta marfa, însă așteaptă de la Marcoci Mihail cheile de

la camion și actele, fapt ce nu a mai fost s-ă fie.

În cadrul efectuării urmăririi penale s-a stabilit că, Marcoci Mihail, exercitând

în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite a unui drept presupus, exprimat prin

existența unei pretinse datorii față de el din partea lui Omarov Zaurbec, acționând în

scopul asigurării achitării acestei datorii, la 22.12.2014 a însușit marfa procurata de la

SRL “Mara Trade” de către DOO „NATURFRUITS”, ARILJE, VIGOSTE ST, Serbia

– 10.030 kg. miez dc nuca, în valoare de 1 450 515,22 lei, marfa pe care ulterior a

înstrăinat-o, acțiuni ilegale comise în următoarele circumstanțe:

Astfel, la 01.12.2014, între DOO „NATURFRUITS”, ARILJE, VIGOSTE ST,

Serbia, având calitate de cumpărător, SRL „Mara Traid” - în calitate de vânzător și

SRL „Elmirada” - în calitate de garant financiar, a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare nr. 19, potrivit căruia cumpărătorul urma să procure din Republica

Moldova marfa - miez de nuci și prune.

Respectiv, în prima decada a lunii decembrie 2014, DOO „NATURFRUTS”,

ARILJE, VIGOSTE ST, Serbia a transferat pe contul bancar al SRL „Elmirada”, în

mai multe tranșe, suma totală 107 385,10 euro, pentru procurarea mărfii nominalizate.

La rândul sau, SRL. „Elmirada”, în aceeași perioada, în diferite tranșe, a transferat pe

contul bancar al SRL „Mara Traid” suma totală de 1 643 000 lei. Potrivit condițiilor

contractuale SRL ’’Mara Trade” a pregătit o parte din marfa ce urma a fi transportată

în Serbia și anume - cantitatea de 10 030 kg miez de nucă, transportarea mărfii în

Serbia fiind asumată de către Marcoci Mihail, care urma să ofere mijlocul de

transport.

Respectiv, la 21.12.2014, la frigiderul-depozit situat în sat. Paladea, r-nul

Ocnița, care aparține SRL „Elmirada”, s-a prezentat autocamionul de model

’’Mercedes” cu n/î IS07F0I și remorca cu n/î IS08FWS, condus de către cet. Pînzari

Aurel. La aceiași dată, autocamionul a fost încărcat cu 10.030 kg, miez de nuci, după

26

ce a început deplasarea spre mun. Chișinău pentru a fi perfectate actele de vămuire.

Ulterior, la 22.12.2014, aflându-se pe str. Pădurii din mun. Chișinău, Marcoci

Mihail, sub pretextul existentei unei pretinse datorii față de el din partea lui Omarov

Zaurbec, soțul cet. Rojco Oxana, directorul SRL ’’Elmirada”, a însușit marfa - 10 030

kg, miez de nucă, în valoare 1 450 515, 22 lei, prin care fapt a cauzat părții vătămate

daune în proporții deosebit de mari.

Așadar, în conformitatea cu art.60 alin.(1) pct.16) din Codul de procedură

penală partea vătămată are dreptul să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza

penală.

În același timp, recurentul a făcut trimitere și la prevederile art.385 pct.10) și

11) Cod de procedură penală, potrivită căruia la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează și următoarele chestiuni: dacă trebuie admisă acțiunea civilă, în

folosul cui și în ce sumă și dacă trebuie reparată paguba materială atunci când nu a

fost intentată acțiunea civilă.

În baza art.387 alin.(1) Cod de procedură penală, o dată cu sentința de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea

pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge.

Potrivit art.397 alin.(1) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de

condamnare, precum și al celei de achitare sau de încetare a procesului penal, pe lângă

chestiunile enumerate în art.395 și 396, în cazurile necesare, trebuie să mai cuprindă:

1) hotărârea cu privire la acțiunea civilă înaintată sau hotărârea pronunțată din oficiu

de către instanță referitor la repararea pagubei.

În opinia avocatului, vinovăția cet. Marcoci Mihail a fost demonstrată pe

deplin, fapt probat prin probele acumulate de către organul de urmărire penală, cât și

care reiese din declarațiilor martorilor, fapt încadrat corect de către instanța de fond a

acțiunilor inculpatului și la rândul său ignorate de către instanța de apel.

Toate alegațiile aduse de către inculpat în cadrul examinării cauzei dat întru

apărarea poziției sale au dus instanța de apel în eroare, fapt care a dus la lipsirea de

pedeapsă a unei persoane vinovate în comiterea infracțiunii imputate, iar instanța de

fond prin sentința sa a dat apreciere justă circumstanțelor.

Din materialele cauzei s-a probat cu certitudine faptul că a existat miezul de

nucă, faptul că părțile au contractat un asemenea lot de marfă, acesta fiind probată

prin contractele anexate, cât și prin declarațiile martorilor, faptul transportării lotului

de marfă cu automobilul cu nr/î IS07FC)I/IS80FWS, și anume încărcarea acestuia în

satul Paladea, r-nul Ocnița, fapt confirmat cu certitudine însăși de către inculpat, cât și

din declarațiile martorilor, perfectarea actelor necesare de trăsură, care au fost anexate

la materialele cauzei, nerecunoscute de către inculpat în mod vădin pentru a se

eschiva de la răspunderea penală, prezentarea de către inculpat a cărorva probe ce ar

confirma careva datorii ale cet. Omarov Zaurbec, care în opinia acestuia iar justifica

acțiunile ilegale, e.t.c.

În opinia recurentului, instanța de apel a manifestat un caracter imparțial

27

asumându-și rolul de apărare a inculpatului, Marcoci Mihail, în acest sens dând

apreciere doar probelor în favoarea acestuia, fără a fi descris în partea descriptivă

toate probele din rechizitoriu, iar prin aprecierea sa nu a respectat dreptul de

proprietate a părții vătămate.

5.2. Inculpatul Marcoci Mihail a prezentat referință pe marginea recursurilor

declarate, pledând pentru respingerea acestora ca inadmisibilei, pe motiv că instanța

de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute exhaustiv de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și

argumentate de recurent.

La caz, se reține că, potrivit textului recursurilor declarate de recurenți,

procurorul invocă temeiul de recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, sub aspectele că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar avocatul părții vătămate ,,NATURFRUITS” DOO, făcând

trimitere la prevederile art.420-436 Cod de procedură penală, opinează împotriva

soluției instanței de apel privind achitarea inculpatului, însă, în recursul declarat, în

pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și

să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Conform prevederilor art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Astfel, Colegiul penal consideră nefondate argumentele recurentului în această

parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de

către instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind

esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente,

ceea ce în cazul dat nu s-a realizat.

Revenind la conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit consideră

neîntemeiat argumentul procurorului precum că, instanța de apel nu a respectat

28

cerințele art.414 Cod de procedură penală, care obligă instanța să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Aici urmează a se reține că motivarea hotărîrii este

un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atîta timp cît sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de achitare, adică așa

cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de

apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută în

cauză și a adoptat o hotărâre de achitare în privința lui Marcoci Mihail în cele

incriminate în baza art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, deoarece fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii date.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurenți, Colegiul penal lărgit,

cercetând suplimentar materialele dosarului, specifică faptul că, judecând apelul,

instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

corectă de achitare în privința lui Marcoci Mihail.

În desfășurarea aceleiași idei, instanța de recurs relevă că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea apelului declarat de

avocatul inculpatului, cu adoptarea unei hotărâri de achitare.

Pe de altă parte, raportat la criticele recurenților, Colegiul penal lărgit constată

că aceștia se referă preponderent doar la chestiunea de apreciere a probelor, pledând

în cererile de recurs că instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor

din dosar, care, în opinia acestora dovedesc cu certitudine vinovăția lui Marcoci

Mihail în cele incriminate. Totodată, reieșind textul recursurilor ordinare declarate, se

constată că recurenții nu se expun asupra căror anume probe instanța de apel nu s-a

expus și care anume probe nu au fost apreciate corect, în viziunea acestora, în cele din

urmă concluzionând că ele constituie un ansamblu probator indubitabil într-u

confirmarea vinovăției lui Marcoci Mihail în baza art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal.

Ce ține de alegațiile recurenților privind achitarea ilegală a inculpatului, precum

și temeiul de recurs invocat de către procuror, prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția de achitare a inculpatului, și motivele că la materialele cauzei sunt

suficiente probe care demonstrează vinovăția inculpatului Marcoci Mihail în

comiterea infracțiunii incriminate, aceste probe fiind apreciate eronat de instanța de

apel, Colegiul penal lărgit conchide că sunt inadmisibile, or acestea constituie opinia

subiectivă a recurenților, ce nu s-a confirmat în prezenta speță, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), 417

alin.(1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat de partea apărării (pct.

3.1. din prezenta decizie), întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate și

consemnate în conținutul procesului-verbal (f.d.24-25 vol. IV), verificate și apreciate

29

corect de instanța de apel prin prisma art.101 Cod de procedură penală, descrise în

decizia sa (f.d.42-68 vol. IV), iar motivarea acestei soluții este în corespundere cu

dispozitivul hotărârii contestate.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra acestor aspectelor criticate în prezentele recursuri, concluzionând just

în privința lipsei elementelor infracțiunii incriminate inculpatului Marcoci Mihail,

motivare descrisă (pct.4. a prezentei decizii), care în virtutea corectitudinii ei și pentru

a evita repetări inutile este acceptată și însușită de instanța de recurs ordinar, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În privința criticilor specificate în recursul avocatului părții vătămate

,,NATURFRUITS” DOO, ”(...) instanța de apel a manifestat un caracter imparțial

asumându-și rolul de apărare a inculpatului, Marcoci Mihail, în acest sens dând

apreciere doar probelor în favoarea acestuia, fără a fi descris în partea descriptivă

toate probele din rechizitoriu, iar prin aprecierea sa nu a respectat dreptul de

proprietate a părții vătămate”, Colegiul penal lărgit consideră că sunt inadmisibile, or

soluția instanței de apel corespunde cerințelor stipulate în art.385 alin.(2) pct. 2) Cod

de procedură penală, ce prevede că: „În cazul când se dă o sentință de achitare,

instanța nu se pronunță asupra acțiunii civile dacă inculpatul a fost achitat pentru că

nu sînt întrunite elementele infracțiunii”. Totodată se indică că această soluție a

instanței de apel nu lezează în nici un mod drepturile și interesele legitime ale părții

vătămate părții vătămate ,,NATURFRUITS” DOO,, garantate de art.1 protocolul nr.1,

art.3, 5, 6 și 13 CoEDO, deoarece aceasta nu a fost privată de dreptul de a se adresa cu

acțiune civilă în ordinea procedurii civile, fapt expus corect și de instanța de apel

(pct.13 din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct.5., 5.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanța de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei, însă, pornind de

la relevanțele art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1) și (2) a Codului de procedură penală,

eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării

tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel,

și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțele de fond și

de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în

alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o competență și prerogativă legală a

30

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse

în art.427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o

eroare, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate urmează

a fi respinse ca inadmisibile.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către avocatul

Turchin Anatol în numele părții vătămate ,,NATURFRUITS” DOO, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2019, în cauza

penală în privința lui Marcoci Mihail Xxx, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2020.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

31

04 februarie 2020 Dosarul nr.1ra-13/2020

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Cobzac Elena

Conform art.339 alin.(7), 340 alin.(3) Cod de procedură penală în cauza penală

privindu-l pe Marcoci Mihail Xxx.

februarie 2020, au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și

de către avocatul Turchin Anatol în numele părții vătămate ,,NATURFRUITS”

DOO, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

februarie 2019, în cauza penală în privința lui Marcoci Mihail, cu menținerea

hotărârii contestate.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată deoarece, consider că,

recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Călugăreanu Vitalie și de către avocatul Turchin Anatol în numele părții

vătămate ,,NATURFRUITS” DOO urmau a fi admise cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Susțin că sunt întemeiate argumentele recurenților, precum că, este eronată și

contradictorie concluzia instanței de apel de achitare a lui Marcoci Mihail care este

bazată doar pe motivele invocate de apărare, fără a combate constatările primei

instanțe, care l-a recunoscut culpabil pe Marcoci Mihail, pentru comiterea faptei

incriminate, considerând vina acestuia dovedită deplin prin cumulul de probe

administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul ședinței instanțe de

fond, care au fost considerate ca fiind admisibile.

Din analiza deciziei instanței de apel, în raport cu argumentele din recursurile

declarate rezultă, că instanța de apel nu s-a expus asupra probelor prezentate de

acuzare, conform prevederilor art.101 Cod procedură penală, ci s-a limitat la

constatarea existenței relațiilor cu caracter civil.

Astfel, prima instanță a stabilit, că inculpatului Marcoci Mihail a comis

infracțiunea prevăzută de art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, adică exercitarea unui

drept legitim sau presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari drepturilor și intereselor ocrotite

de lege ale persoanelor fizice. Infracțiunea s-a realizat prin solicitarea unei pretinse

datorii față de inculpat din partea lui Omarov Zaurbec, fapta fiind materializată în

momentul, când inculpatul a însușit marfa procurată de la SRL ”Mara Trade” de

către DOO ”NATURFRUTIS” a 10300 kg de miez de nucă, în valoare de 14505145

lei, în contul unui drept pretins.

Analizând conținutul deciziei instanței de apel, se constată, că instanța de apel

a apreciat selectiv probele, motivarea fiind una contradictorie.

Or, instanța de apel la pct.9 din decizie descrie probele cercetate în cadrul

judecării cauzei, în prima instanță și apel, și la pct.10, după descrierea normelor

legale relevante speței, considerate teoretice privind latura subiectivă, obiectivă,

obiectul, subiectul infracțiunii imputate inculpatului, face concluzie contradictorie:

32

1.pe deoparte constată și recunoaște, că ”inculpatul Marcoci Mihail și-a

asumat obligațiunea de a transporta marfa și anume 1030 kg de miez de nucă în

Serbia, oferind mijloc de transport - autocamionul de model ”Mercedes„ cu n/î

IS07FOI și remorca cu n/î IS08FWS condus de către Pînzari Aurel. Respectiv, la

21.12.2014, la frigiderul-depozit situat în sat.Paladea, raionul Ocnița, care

aparține SRL „Elmirada”, s-a prezentat autocamionul de model ’’Mercedes” cu n/î

IS07FOI și remorca cu n/î IS08FWS condus de către Pînzari Aurel, autocamionul

a fost încărcat cu 10 030 kg. miez de nucă, după ce a început deplasarea spre

municipiul Chișinău pentru a fi perfectate actele de vămuire”,

fără a constata legalitatea acțiunilor inculpatului privind preluarea miezului de nucă,

lăsând fără apreciere declarațiile martorului Pînzari Aurel - șoferul autocamionului,

care a confirmat, că camionul, șoferul căruia era, a fost încărcat cu nuci, fiind

destinate pentru transportarea în Seria, apoi, la indicația inculpatului Malcoci

Mihail, care i-a comunicat că deplasarea în Serbia se anulează, i-a transmis acestuia

cheile de la autocamion,

în cadrul art.352 Cod penal, este nevoie ca făptuitorul să cunoască despre prezenta

dezacordului din partea victimei”, constatând, că ”lipsește latura obiectivă și

subiectivă a infracțiunii de samavolnicie, ora intenția lui Marcoci Mihail nu a fost

de a-și reține marfa în scop de însușire, ci doar cu scopul să obțină achitarea

datoriei, or, martorul Omarov Zaurbec i-a transmis inculpatului miezul de nucă în

contul pretinsei datorii”.

Se reține, că în final, instanța de apel conchide, că la caz sunt prezente relații

civile, fiind de competența instanței civile (pct.24 din decizie), fără a specifica ce fel

de relații civile și care sunt părțile acestor relații, or, anterior, constată, că

contractele de vânzare-cumpărare prezentate de acuzare sunt nule.

Instanța de apel, făcând această concluzie eronată, a comis o eroare de fapt,

or, constatând, că victima este Omarov Zaurbec, care avea datorii față de inculpat,

n-a ținut cont, că conform rechizitoriului victima și parte civilă în cazul dat este

DOO ”NATURFRUTIS”, dar nu Omarov Zaurbec.

Apreciind critic declarațiile reprezentantului DOO ”NATURFRUTIS”,

declarațiile martorului Omarov Zaurbec, Rojco Oxana, care au negat existența

datoriilor față de inculpatul Marcoci Mihail, excluzând ca probă copia contractului

de vânzare-cumpărare încheiat între DOO ”NATURFRUTIS” și SRL ”Elmirada”,

SRL Mara Trade”, constatând, că SRL Elmirada n-a intrat în posesia miezului de

nucă, care aparținea SRL Mara Trade”, fondatorul căreia era Rojco Oxana, soția

martorului Omarov Zaurbec, care era și coproprietarul întreprinderii, deci și

proprietarul miezului de nucă, care avea datorii față de inculpatul Marcoci, instanța

de apel, a ignorat cumulul de probe prezentate de acuzare, care confirmă contrariul

și anume: că inculpatul cunoștea că miezul de nucă urmează a fi transportat în

Serbia conform contractului, fără un drept legal a preluat încărcătura și a dus-o într-

o direcție necunoscută.

Instanța de apel n-a dat apreciere cuvenită, conform art.101 Cod procedură

penală a răspunsului Biroului Vamal din 05.03.2018, cu nr.2103 conform căruia

cererea - declarație pentru eliberarea certificatului de origine Eur. 1 a fost depusă de

către agentul economic „Mara Trade” pentru exportul de miez de nucă (poziția

33

tarifară 0802) în Serbia, către OOO „Naturfruitis” în baza invoce-lui nr. 20/12 din

19/12/2014, valoarea tranzacției 91850 USD. Cantitatea exportată 10030 kg, iar la

cerere au fost anexate acte de achiziție a mărfurilor și la data de 30.01.2015, din

motivul anulării exportului, în baza cererii de anulare, certificatul de circulație Eur.

1 008489 din 24.12.20146 a fost invalidat.

Astfel, instanța de apel apreciază critic probele prezentate de acuzare,

admițând versiunea inculpatului, precum că el a luat miezul de nucă cu acordul lui

Zaurbec Omarov, în contul stingerii datoriei care se confirmă prin recipisele și

declarațiile martorilor apărării, totodată, constată, contradictoriu, că SRL ”Mara

Trade”, coproprietarul căreia era Omarov Zaurbec, avea datorii față de

SRL”Elmirada” –banii primiți pentru misezul de nucă, și față de SRL „Nicaem

Trans” (proprietar al căreia este Marcoci Mihail, inclusiv datorii avea Omarov

Zaurbec personal față de Marcoci Mihail (f.d.pag.46 din decizie). Astfel, nu este

clar totuși în contul cărei datorii a preluat inculpatul miezul de nucă.

Astfel de constatări contradictorii nu pot fi menținute, or, instanța de apel,

recunoscând, în baza declarațiilor martorilor și unor înscrisuri, neconfirmate de

Omarov Zaurbec, că inculpatul Marcoci Mihail a luat miezul de nucă de la Omarov

Zaurbec în contul unei datorii, fără a stabili suma datoriei, actele ce confirmă

această datorie, n-a combătut argumentele acuzării acceptate de prima instanță,

precum, că această versiune a apărării, nu-l absolvă pe inculpat de răspundere

penală, ci dovedește în cumul cu alte probe comiterea infracțiunii de samavolnicie,

or, legislația în vigoare, Codul civil, codul de procedură civilă și cel de executare,

reglementează strict modalitatea și procedura recuperării datoriilor, care în speța

dată n-a fost respectată.

Totodată, instanța de apel a omis să se expună asupra titlului executoriu

anexat la materialele cauzei (f.d.141 v.VI), care este eliberat la data de 25.02.2015,

conform căruia a fost pus sechestru în vederea asigurării acțiunii înaintate de

Nicael-Trans” privind încasarea datoriei de la SRL ”Elmirada”, prezentat de apărare

în vederea justificării versiunii inculpatului, precum că Omarov Zaurbec avea

datorii față de el, care a fost apreciat critic de prima instanță, or, infracțiunea a fost

comisă la 21.12.2014, dată, la care lipsesc careva înscrisuri ce ar confirma existența

cărora hotărâri judecătorești de încasare a datoriei în beneficiul inculpatului

Marcoci Mihail de la Zaurbec Omarov, sau alte persoane.

Astfel, instanța de apel n-a combătut constatările primei instanțe, că vinovăția

inculpatului se confirmă prin probele enunțate. Deși instanța de apel neagă intenția

inculpatului de a comite infracțiunea de samavolnicie, prima instanță a motivat că în

cadrul judecării cauzei s-a demonstrat, că inculpatul și-a dorit obținerea bunurilor,

iar sub pretextul existenței unei pretinse datorii față de el din partea lui Omarov

Zaurbec (datorii între persoane fizice), însușește miezul de nucă, ce aparține unei

persoane juridice.

La fel, n-au fost combătute constatările primei instanțe, precum, că ansamblu

probatoriului, determină concluzia certă, că inculpatul Marcoci Mihail cunoștea

despre faptul că marfa a fost achiziționată și urmează să fie exportată în Serbia, cu

toate acestea, a deviat de la angajamentul de transport asumat, cu intenția și

însușirea ulterioară a mărfii, sub pretextul stingerii pretinsei datorii.

Sunt întemeiate argumentele recurenților, precum că circumstanțele expuse

34

demonstrează că, componența infracțiunii de samavolnicie este întrunită indiferent

de existența sau inexistența datoriei fată de inculpatul Marcoci a martorului Zaurbec

Omarov, fiind probate acțiuni ale componenței de infracțiune: transmiterea mărfii

pentru transport, cunoașterea faptului că marfa este destinată exportului, aparține

persoanei sârbe și nu lui Zaurbec Omarov, însușește această marfa în scopul

stingerii pretinsei datorii, fiind probată și întrunirea laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art.352 alin.(3) lit.d) Cod penal, ori la motivarea deciziei, instanța de

apel a omis faptul că, samavolnicia este o infracțiune materială și ea se consideră

consumată din momentul în care făptuitorul a obținut posibilitatea reală de a se

folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorință.

Rezumând situația de fapt, în raport cu argumentele recurenților în partea

achitării inculpatului Marcoci Mihail în baza art.352 alin.(3) lit.d) Cod penal, îmi

exprim opinia, că instanța de apel cercetând probele administrate în cauza diferită

judecății, nu le-a dat apreciere în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, fiind reținută la baza deciziei adoptate versiunea și probele

apărării, fără a fi supuse acestea analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe

existente și administrate.

În acest sens, consider că situația creată condiționează necesitatea casării

deciziei instanței de apel pe motivele și temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, deoarece, decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursurilor

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Călugăreanu Vitalie și de către avocatul Turchin Anatol în numele părții vătămate

,,NATURFRUITS” DOO, casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 februarie 2019 cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

Judecător Cobzac Elena

35