1ra-580/2020 — art. 248 alin. 2 CP

1ra-580/2020 — art. 248 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-580/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15 octombrie

2019, în cauza penală privindu-l pe

Melinte Mihail Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-l Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Melinte Mihail Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 248 alin.

(2) Cod penal, la amendă în mărime de 415 unități convenționale, adică 20750 lei.

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea de la inculpat în

beneficiul statului, a cheltuielilor de judecată, suportate de stat în cadrul urmăririi

penale.

frontieră vamală a Republicii Moldova prin contrabandă a drogurilor la data de 19

octombrie 2017, aproximativ la ora 23.42 min., aflându-se în PV Cahul (RM) -

Oancea (RO), pe sensul de ,,ieșire” din Republica Moldova, a efectuat trecerea prin

ascundere în locul special pregătit și anume în buzunarul unei geci, a drogurilor

care erau împachetate și camuflate într-un pachet înfășurat în bandă scotch, care

ulterior au fost depistate și ridicate în timpul controlului de către colaboratorii

Poliției de Frontieră a României, pe sensul intrare în România, prin postul de

trecere a Frontierei Cahul (RM) - Oancea (RO). Potrivit raportului de constatare

1

tehnico-științifică nr. 3344408 din 13 decembrie 2017, substanța vegetală de culoare

verde-oliv, depistată la Melinte Mihail, constituie cannabis (marihuană), care

conține componentul delta 9 tetrahidrocannabinol (THC), în cantitate de 2,4 grame.

Astfel, prin acțiunile sale, Melinte Mihail a comis infracțiunea prevăzută de

art. 248 alin. (2) Cod penal, conform indicilor: trecerea peste frontiera vamală a

Republicii Moldova a drogurilor, tăinuindu-le de controlul vamal, prin ascundere în locuri

special pregătite în acest scop.

parțială a acesteia, în parte ce ține de stabilirea pedepsei și respingerea demersului

procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată. Pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie recunoscut

vinovat Melinte Mihail de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 248 alin. (2) Cod

penal și să fie stabilită în baza art. 248 alin. (2) Cod penal, pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 535 de unități convenționale. A încasa cheltuielile judiciare în

sumă totală 1 053,36 lei de la inculpatul Melinte Mihail în beneficiul statului.

În motivarea apelului a invocat:

- prima instanța just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile

inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 248 alin. (2) Cod penal, însă i-a

stabilit lui Melinte Mihail o pedeapsa neechitabilă;

- instanța de judecată a aplicat o pedeapsa prea blândă, stabilindu-i lui Melinte

Mihail o pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 415 unități convenționale;

- inculpatul este condamnat, în baza art. 248 alin. (2) Cod penal, la o pedeapsă

sub formă de amendă. Sancțiunea articolului dat prevede pedeapsa cu amendă, în

mărime de la 550 la 950 de unități convenționale. Prin reducerea limitelor minime și

maxime de pedeapsă cu o pătrime, se stabilește noua limită minimă și maximă de

pedeapsă sub formă de amendă, care este de la 412.5 la 712.5 de unități

convenționale;

- ținând cont de dispozițiile art. 64 alin. (3) Cod penal, pedeapsa sub formă de

amendă urmează a fi numită în limitele minime generale de 500 de unități

convenționale, care nu mai poate fi redusă și în cele maxime de 712.5 de unități

convenționale;

- soluționând chestiunea cu privire la stabilirea pedepsei lui Melinte Mihail,

instanța de judecată nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 64 alin. (3) din

Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 415 unități

convenționale;

- dispunerea în circumstanțele indicate a pedepsei penale în cuantumul

indicat, constituie o inechitate, ce poate constitui pericol la capitolul prevenției

săvârșirii noilor infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor membri ai

comunității, denaturând în rândurile acestora concepția necesității asigurării

comportamentului în spiritul respectării stricte a legilor;

- sentința în parte ce ține de stabilirea pedepsei urmează a fi casată, cu

pronunțarea unei noi hotărâri și stabilirea unei pedepse mult mai severe;

2

- prin sentința enunțată, instanța a refuzat încasarea în contul statului de la

inculpat cheltuielile de judecată suportate în cadrul urmăririi penale;

- în ședința de judecată, acuzatorul de stat a solicitat încasarea cheltuielilor

judiciare de la inculpat în beneficiul statului, în suma totală de 1.053.36 lei pentru

efectuarea expertize judiciare;

- conform art. 227 alin. (1), (3), art. 228 alin. (3) Cod de procedură penală,

precum și la materialele dosarului a fost anexată informația prin care se confirmă

că, pentru petrecerea și întocmirea raportului de constatare tehnico - științifică nr.

3344408 din 13 decembrie 2017, au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă totală

de 1053.36 lei;

- reieșind din prevederile art. 143 alin. (1), pct. 6), art. 229 alin. (2) Cod de

procedură penală, conchide că, argumentul instanței prin care a motivat refuzul de

încasare a cheltuielilor judiciare de la inculpat precum că, statul are obligația de a

demonstra vinovăția persoanei, nu este plauzibil, în situația în care, statul și-a

onorat această obligație, a demonstrat prin acțiuni de procedură legale vinovăția

persoanei, și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a suportat

cheltuieli, iar art. 229 Cod de procedură penală, indică direct că, condamnatul poate

fi obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare;

- instanța, la refuzul de a fi încasate cheltuielile judiciare din contul

inculpatului a admis interpretarea eronată a dispozițiilor normei legale privind

achitarea cheltuielilor judiciare;

- potrivit alin. (3) al art. 229 Cod de procedură penală, în cazul inculpatului

Melinte Mihail, instanța nu a stabilit că încasarea acestora poate influența

substanțial asupra situației materiale a inculpatului Melinte Mihail.

2019, a fost admis apelul declarat de procuror, fiind casată parțial sentința, în latura

penală, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre prin care lui

Melinte M. în baza art. 248 alin. (2) Cod penal i-a fost aplicată amendă în mărime de

500 unități convenționale echivalent cu 25 000 lei. În rest, sentința a fost menținută.

cauzei instanța de fond corect a examinat și acceptat cererea inculpatului Melinte

Mihail privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală și corect a constatat circumstanțele cauzei, întemeiat stabilind vinovăția

inculpatului Melinte Mihail în comiterea infracțiunii imputate, în baza probelor

administrate și verificate în mod corespunzător, cercetate în prima instanță și

instanța de apel.

În viziunea instanței de apel, la momentul judecării cauzei și pronunțării

sentinței, instanța de fond corect a calificat infracțiunea în baza art. 248 alin. (2) Cod

penal, conform indicilor: trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a

drogurilor, tăinuindu-le de controlul vamal, prin ascundere în locuri special

pregătite în acest scop.

3

Verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei inculpatului Melinte Mihail, instanța de apel a

considerat că apelul procurorului necesită a fi admis, considerând că instanța de

fond eronat a micșorat cuantumul amenzii conform criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, stabilind pedeapsa penală sub formă de amendă în

mărime de 415 unități convenționale (echivalent a 20 750 lei) și nu se încadrează în

limitele minimale speciale a sancțiunii în formă de amendă, conform art. 64 alin. (3)

Cod penal.

Sancțiunea art. 248 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în

mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.

Astfel, prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Melinte Mihail,

trebuia să țină cont de cuantumul amenzii înserate în art. 64 alin. (3) Cod penal,

care limitează minimum de a fi de la 500 uniți convenționale.

În această ordine de idei, instanța de apel a stabilit că instanța de fond eronat a

aplicat inculpatului Melinte Mihail, pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

415 unități convenționale, echivalent a 20 750 lei.

Reieșind din prevederile art. 64 alin. (3) Cod penal, care prevede limita

minimă generală a amenzii conform criteriilor generale de individualizare a

pedepsei, instanța de apel a considerat necesar a stabili pedeapsa penală sub formă

de amendă, inculpatului Melinte Mihail în mărime de 500 unități convenționale

echivalent a 25 000 lei.

În opinia instanței de apel, pedeapsa în mărime de 500 unități convenționale

va fi una echitabilă, legală și direct proporțională cu gravitatea faptelor comise, de

atitudinea inculpatului față de infracțiunea săvârșită și de consecințele acesteia și în

limitele art.64 alin.(3) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că, procurorul este rezervat asupra

neîncasării din contul inculpatului a plății cheltuielilor de judecată în mărime de 1

053,36 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Cu referire la cele expuse, la caz instanța de apel a reținut că, raportul de

constatare tehnico- stiințifică nr. 3344408 din 13 decembrie 2017, la suma de 240 lei

(RO) care conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data de 13

decembrie 2017 constituie 1 053,36 lei (f.d.52-53), a fost dispus de către organul de

urmărire penală în vederea acumulării probelor ce confirmă vinovăția inculpatului,

fiind acțiune procesuală ce ține de administrarea probatoriului în vederea

posibilității formulării învinuirii și atragerea persoanei la răspundere penală,

acțiune ce este pusă în sarcina părții acuzării.

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat, că cheltuielile suportate

în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

4

Respectiv, argumentele procurorului că, statul pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, ce urmează a fi recuperate din

contul inculpatului, urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Cît privește argumentul procurorului că, reieșind din art. 229 Cod de

procedură penală, instanța de judecată poate obliga inculpatul să recupereze

cheltuielile judiciare, este neîntemeiat, or, efectuarea expertizelor în cauză și

cheltuielile legate de extrădare ține de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, iar în lipsa unei astfel de expertize procurorul ar fi fost în imposibilitate

să încadreze juridic corect acțiunile inculpatului Melinte Mihail și să formuleze

învinuirea acestuia, și ulterior, în instanța de judecată să demonstreze săvârșirea

infracțiunii.

prin care solicită casarea acesteia, în partea ce ține de soluția dispusă cu privire la

cheltuielile judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte în instanța

de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat în apel,

suplimentar menționând că:

- prin modificările survenite în Codul de procedură penală, în vigoare din data

de 09 februarie 2018, legislatorul a exclus prevederile art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală și astfel norma legală ce instituia obligația statului a suporta

cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale, a fost exclusă;

- cheltuielile legate cu efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuieli în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală- expertiza judiciară;

- chestiunea cine suportă cheltuielile respective, trebuie soluționată reieșind

din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care pune sarcina pe

condamnat, responsabil de aceste cheltuieli, în legătură cu comiterea infracțiunii;

- instanța de apel o dată ce a dispus respingerea cererii procurorului privind

încasarea de la inculpat a sumei de 1053,36 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a

dispus trecerea acestora în contul statului.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă

decizia instanței de apel, în exclusivitate din considerentul că, a menținut soluția

primei instanțe, prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea de la Melinte M. a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de

5

1053, 36 lei.

Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondate

criticile procurorului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel,

stipulată la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că, nemotivat

nu au fost încasate cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de

discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat,

respectiv nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la

concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.

În susținerea celor menționate, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art.

229 potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter

imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra

chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și

suportării acestor cheltuieli.

Prin urmare, se reține că procurorul solicită încasarea de la Melinte M. a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1053,36 lei, ce constituie

cheltuieli pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr. 3344408

din 13.12.2017, cheltuieli suportate de către organul de urmărire penală pentru

efectuarea acțiunii de urmărire penală întru instrumentarea prezentei cauze penale,

fără a-și argumenta suficient cerințele, ținând cont de circumstanțele speței, or la

caz instanțele și-au motivat argumentat soluția de respingere a solicitării

procurorului de a încasa cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

Cu referire la argumentul procurorului, prin care menționează exemple de

practică judiciară a Curții de Apel Cahul, de recuperare de către inculpați a

cheltuielilor judiciare, Colegiul penal reține că, aceasta nu poate constitui temei de

recurs, or reieșind din prevederile art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură

penală, temei pentru recurs poate constitui faptul că norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de

către Curtea Supremă de Justiție, dar nu de către instanța de apel, după cum invocă

recurentul în speța dată. Totodată, ce ține de modelele de practică judiciară a CSJ,

instanța de recurs reține că, procurorul doar le-a indicat, fără a-și argumenta opinia

și legătura acestora cu speța dată, or circumstanțele fiecărui caz sunt diferite, pe

care instanța analizându-le își întemeiază soluția.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de casare

a soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra tuturor

argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanțelor de

fond referitoare la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat

privind încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de

cheltuieli suportate.

6

În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul

de casare invocat de către procuror, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției referitoare la

cheltuielile judiciare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 15 octombrie 2019, în cauza penală în privința

lui Melinte Mihail Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 18 martie 2020.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

7