1ra-329/2019 — art. 320 alin. 1 CP

1ra-329/2019 — art. 320 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-329/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

19 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 04 octombrie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Moldovanu Viorel Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat or.Xxxxx, str.Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Moldovanu Viorel Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

320 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale, ceea

ce constituie suma de 6.000 lei.

privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani,

prin sentința Judecătoriei Cantemir, din 16 iulie 2014, care este definitivă și

irevocabilă, cunoscând cu certitudine că este obligat de a nu conduce mijloace

de transport, la data de 09 aprilie 2016, a condus mijlocul de transport de

model „Volkswagen Passat”, cu număr de înmatriculare XXXXX, pe traseul

or. Xxxxx, spre punctul de trecere al frontierei Republicii Moldova, Cahul -

Oancea, ulterior traversând frontiera de stat a Republicii Moldova în calitate

de șofer cu actul de identitate seria XXXXX, emis de Xxxxx la data de xxxxx,

astfel încălcând interdicțiile stabilite prin sentința Judecătoriei Cantemir, din

16 iulie 2014 și neexecutând intenționat hotărârea instanței judecătorești.

1

Acțiunile lui Moldovanu V., au fost încadrate în prevederile art. 320 alin.

(1) Cod penal, conform indicilor - neexecutarea intenționată a hotărârii instanței

de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Moldovanu V. să fie

achitat.

În motivarea apelului a invocat:

- prima instanță în mod eronat a apreciat declarațiile inculpatului

Moldovanu V., referitor la faptul că, el nu se afla la volanul automobilului de

model ,,Volkswagen Passat”, în momentul trecerii frontierei de stat prin

punctul de trecere Cahul - Oancea, bazându-se doar pe informația din

extrasele din baza de date a Poliției de Frontieră, care nu este întru totul

perfectă. Faptul că la baza învinuirii este pusă o informație neveridică, se

demonstrează prin includerea în aceste informații a codului personal, care nu

aparține inculpatului Moldovanu V. Iar alte careva probe, precum că

inculpatul a traversat frontiera de stat la volanul unității de transport, lipsesc;

- în cadrul ședinței pregătitoare a depus o cerere prin care a solicitat

anularea ordonanțelor de punere sub învinuire a inculpatului Moldovanu V.,

din 08 septembrie 2016, și respectiv din 25 noiembrie 2016;

- drept temei a plângerii a servit faptul că, din conținutul ordonanței de

începere a urmăririi penale, rezultă evident că urmărirea penală a fost

efectuată pe baza acțiunilor ilegale ale inculpatului Moldovanu V.. Astfel, s-a

stabilit existența unei bănuieli rezonabile că, acțiunile infracționale au fost

comise anume de către inculpatul Moldovanu V. Respectiv, ultimul a fost pus

sub învinuire în afara termenului de 3 luni, cu încălcarea prevederilor art. 63

alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, fiind încălcat dreptul la un proces

echitabil al său, deoarece calitatea sa de bănuit în cazul dat, urmează să fie

calculată din data pornirii urmăririi penale. În acest sens, prima instanță

eronat a respins argumentele apărării;

- în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în

cauzele similare, inculpatul Moldovanu V., a obținut statutul de bănuit în

momentul declanșării urmăririi penale și potrivit art. 63 Cod de procedură

penală, nu putea fi menținut în calitate de bănuit mai mult de 3 luni. Având în

vedere că, ordonanța de începere a urmăririi penale se datează cu 03 iunie

2016, inculpatul, urma să fie pus sub învinuire la data de 03 septembrie 2016,

însă ordonanța de punere sub învinuire, se datează cu 08 septembrie 2016,

respectiv fiind încălcate prevederile art. 63 Cod de procedură penală. Astfel,

ordonanța de punere sub învinuire nu poate avea careva efecte juridice și

urmează să fie anulată;

2

- în pofida acestui fapt s-a pronunțat și Curtea Constituțională în

hotărârea nr. 26 din 23 noiembrie 2010, asupra excepției de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală.

În acest sens menționează că, aprecierea superficială și eronată a

circumstanțelor cauzei penale, admisă de prima instanță, duce la încălcarea

drepturilor inculpatului Moldovanu V., și anume dreptului la un proces

echitabil, consfințit în art. 6 al Convenției.

octombrie 2018, a fost admis apelul avocatului Grecu I. în numele

inculpatului, fiind casată sentința, rejudecată cauza și emisă o nouă hotărâre,

prin care Moldovanu G. a fost achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

apreciat corect circumstanțele de fapt ale cauzei, eronat calificând acțiunile

inculpatului Moldovanu V., drept infracțiune prevăzută de art. 320 alin. (1)

Cod penal. Or, reieșind din sensul actului de învinuire, inculpatului i se

impută faptul că, el fiind privat de dreptul de a conduce vehicule, prin

sentința judecătorească, a condus automobilul de model ,,Volkswagen Passat”

număr de înmatriculare XXXXX, traversând frontiera de stat a Republicii

Moldova.

Instanța de apel a remarcat că, acțiunile inculpatului Moldovanu V., cad

sub incidența dispozițiilor normei prevăzute de alin. (3) art. 231 Cod

contravențional, conform indiciilor - conducerea vehiculului de către o

persoană privată de dreptul de a conduce vehicule.

În opinia instanței de apel, repetarea faptei contravenționale de

conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a conduce

vehicule, nu poate fi apreciată egal cu săvârșirea unei singure fapte, care

presupune producerea unor urmări de relevanță infracțională. În acest caz

orice adaos la sancțiunea aplicată anterior, ar fi inadmisibil în care această

sancțiune a fost deja executată, chiar și dacă comportamentul ulterior al

făptuitorului demonstrează ineficiența sancțiunii contravenționale aplicate.

Persoana care a suportat sancțiunea contravențională și a executat această

sancțiune, se prezumă a fi nevinovată.

Respectiv, săvârșirea în trecut a faptei contravenționale, pentru care

făptuitorul a suportat deja sancțiunea corespunzătoare, nu poate servi în

calitate de probă, pretext sau temei în vederea aplicării răspunderii penale.

Instanța de apel a indicat că, fapta prejudiciabilă săvârșită de inculpatul

Moldovanu V., este pasibilă sancționării contravenționale. Respectiv

reprezintă o contravenție și nu o infracțiune, și ultimul greșit a fost pus sub

învinuire și tras la răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii

3

prevăzute de alin. (1) art. 320 Cod penal. În acest caz, organul de urmărire

penală urma să înceteze urmărirea penală în cauză, în temeiul pct. 2) art. 275

Cod de procedură penală, și să transmită materiale organului competent să

examineze contravențiile administrative.

Instanța de apel a menționat că, în momentul ce comite prima

contravenție, făptuitorul nu intenționează să săvârșească și pe a doua, și nu

are de unde să cunoască, că ulterior, aceasta va conta în vederea atestării unei

infracțiuni. Cu atât mai mult, potrivit materialelor cauzei, inculpatul

Moldovanu V., anterior a mai fost de două ori sancționat contravențional,

pentru fapte analogice, fapte prevăzute la alin. (3) art. 231 Cod

Contravențional. Respectiv, nu sânt stabilite careva temeiuri, pentru a face

diferența dintre cazul din speță și cazurile anterioare. În acest sens, nu pot fi

reținute cele relatate de procuror în ședința instanței de apel, despre comiterea

de către inculpatul Moldovanu V., în repetate rânduri a faptelor

contravenționale.

Mai mult ca atât, în viziunea instanței de apel în cazul de față, merge

vorba despre faptul conducerii de către inculpatul Moldovanu V., a mijlocului

de transport, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, și nu

despre neexecutarea hotărârii instanței de judecată. Respectiv, faptul dat

urmează să fie privit prin prisma legislației contravenționale, care stabilește

răspunderea contravențională anume pentru acțiunile date, astfel instanța de

apel a conchis asupra lipsei faptei infracționale în cauză.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apărării,

prezentate în apelul declarat, cu referire la faptul că, la baza învinuirii stau

date neveridice și eronate a sistemului informațional al Poliției de Frontieră, și

IDNP inclus în această informație nu aparține inculpatului Moldovanu V. Or,

potrivit declarațiilor inculpatului Moldovanu V., depuse în cadrul ședinței în

instanța de fond, ultimul deține pașaport moldovenesc cu IDNP xxxxx, care

este identic cu IDNP indicat în informația din sistemul informațional al

Poliției de Frontieră.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele apărării, privind

ilegalitatea punerii inculpatului Moldovanu V., sub învinuire, din motivul

aflării acestuia în calitate de bănuit mai mult de 3 luni or, alegațiile respective

nu au la bază nici un suport probatoriu.

Instanța de apel a reținut că, în sensul alin. (1) art. 63 Cod de procedură

penală, ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, este considerată acea

ordonanță, în care organul de urmărire penală pentru prima dată de la

momentul urmăririi penale, expune fapta infracțională ca pe fapta deja

constatată și săvârșită de o persoană concretă. În speța, această ordonanță este

acea din 30 iunie 2016. Or, anume în această ordonanță, organul de urmărire

4

penală, pentru prima dată constată că, inculpatul Moldovanu V., se bănuiește

de comiterea infracțiunii prevăzute de alin. (1) art. 320 Cod penal.

Respectiv, în viziunea instanței de apel, inculpatul Moldovanu V., fiind

pus sub învinuire la data de 08 septembrie 2016, nu a fost încălcat termenul de

aflare a acestuia în calitate de bănuit de 3 luni, prevăzut de legislația în

vigoare.

Astfel, nu pot fi reținute argumentele apărării, privind încălcarea art. 6 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, deoarece

apelul a fost greșit admis.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel nu a analizat fiecare probă prezentată de către

acuzare, nu le-a apreciat conform prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală;

- instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat hotărârea Judecătoriei

Cantemir din 06.07.2015, prin care Moldovanu V. a fost recunoscut vinovat în

săvârșirea contravenției prevăzute la art. 318 alin. (1) Cod contravențional -

neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței

de judecată ori a documentului executoriu menționat la art. 11 lit. e) sau d) din

Codul de executare - și în baza acestuia articol i s-a stabilit sancțiunea

contravențională sub formă de amendă în mărime de 150 unități

convenționale, echivalentul a 3000 lei (f.d. 26), care a fost la data de 24.12.2015

menținută de Curtea de Apel Cahul. Potrivit informației eliberate de

Judecătoria Cantemir la data de 12.08.2016, nr. 1051, amenda de 3000 lei,

aplicată lui Moldovanu V. prin hotărârea Judecătoriei Cantemir nr. 4-55/15

din 06.07.2015, în mărime de 150 u.c. (3000 lei) a fost achitată integral (f.d. 71);

- ambele instanțe au reținut că, fiind condamnat prin sentința

Judecătoriei Cantemir din 16.07.2014 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la

240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Moldovanu V. a fost

surprins conducând mijlocul de transport de model „Kia” cu nr. de

înmatriculare XXXXX prin or. Cantemir, astfel încălcând și ignorând

restricțiile ce i-au fost stabilite prin hotărârea judecătorească, adică nu a

executat intenționat sentința Judecătoriei Cantemir din 16.07.2014, acțiune

încadrată în componența art. 318 alin. (1) Cod contravențional;

- la data de 15.08.2014, apoi la data de 20.12.2014 condamnatul

Moldovanu V. a fost avertizat de consilierul de probațiune, contra semnătură,

că în caz de prelungire a exercitării activității interzise prin hotărârea instanței

5

de judecată (conducerea mijloacelor de transport), va fi tras la răspundere în

baza art. 320 Cod penal (f.d. 15, 21);

- ignorând cerințele organului de probațiune bine cunoscute, Moldovanu

V., conform extrasului din baza de date a poliției de frontieră a R. Moldova,

pentru perioada 01.01.2016 -11.07.2016, la data de 09.04.2016 ora 06.15.52. cet.

xxxxx, deținătorul pașaportului XXXXX, a ieșit din țară prin PTF Cahul-

Oancea-Auto în calitate de șofer al automobilul de modelul „Volkswaghen

Passat”, a.f. xxxxx, nr. de înmatriculare XXXXX, iar la ora 16.57.46, data de

09.04.2016, a întrat în țară prin același PTF, la volanul aceluiași automobil (f.d.

58);

- conform informației poliției de frontieră a R. Moldova din 25.04.2016. la

data de 09.04.2016 ora 06.15.52, Moldovanu V., a.n. xxxxx, cet. xxxxx,

deținătorul pașaportului XXXXX, a ieșit din țară prin PTF Cahul-Oancea-Auto

în calitate de șofer al automobilul de modelul „Volkswagen Passat” a.f. xxxxx,

nr. de înmatriculare XXXXX, iar la ora 16.57.46 data de 09.04.2016, a întrat în

țară prin același PTF, la volanul aceluiași automobil (f.d. 11);

- din răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși la cererea de

asistență juridică internațională nr. 1764/11.07.2016, rezultă că, în urma

verificării în baza de date Evidența Populației a fost identificată persoana cu

următoarele date de identitate: Moldovanu V., CNP xxxxx, fiul lui Xxxxx și

Xxxxx, născut în localitatea Xxxxx, R. Moldova, cu adresa în sat. Xxxxx,

comuna Xxxxx, județul Xxxxx. Din verificările efectuate în baza de date

DEPABD, cu privire la CNP xxxxx a rezultat faptul, că pe numele lui

Moldovanu V., CNP xxxxx, fiul lui Xxxxx și Xxxxx, născut în localitatea

Xxxxx, R. Moldova, cu adresa în sat. Xxxxx, comuna Xxxxx, județul Xxxxx,

figurează ca fiind emis permisul de conducere cu seria xxxxx, eliberat la data

de xxxxx, motivul emiterii fiind preschimbarea permisului străin (f.d. 86-87);

- aceste probe demonstrează că, inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 320 Cod penal - neexecutarea intenționată a hotărârii

instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

contravenționale;

- motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul hotărârii,

deoarece în decizie este indicat că, „acțiunile inculpatului Moldovanu V., cad sub

incidența dispozițiilor normei prevăzute de alin. (3) art. 231 Cod contravențional,

conform indiciilor conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a

conduce vehicule”, însă a fost pronunță decizie de achitare a lui Moldovanu V.

fără a fi făcută o recalificare a acțiunilor acestuia potrivit art. 231 alin. (3) Cod

contravențional;

- motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul hotărârii și

instanța a admis o eroare gravă de fapt;

6

- fapta constatată că, Moldovanu V. a condus mijlocul de transport pe

teritoriul Republicii Moldova, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport până la 16.07.2019, poate fi calificată și ca concurs ideal de fapte

ilicite - faptei contravenționale îndreptate nemijlocit la conducerea vehiculului

de către o persoană privată de dreptul de a conduce vehicule, dar și la

neexecutarea intenționată a hotărârii judecătorești, prin care a fost dispusă

privarea de acest drept.

- respectiv, hotărârea instanței de apel privind achitarea lui Moldovanu

V., de comiterea infracțiunii incriminate, nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar sentința instanței de fond este una legală, întemeiată și

motivată, care trebuia să fie menținută.

În drept, recursul declarat este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul

procurorului urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel

și a sentinței, cu dispunerea încetării procesului penal, în privința lui

Moldovanu Viorel, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

hotărârii atacate și cu dispunerea încetării procesului penal, în cazul în care se

constată că există circumstanțele stipulate de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, adică există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspunderea penală, inclusiv în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție, prevăzut la art. 60 Cod

penal.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată comiterea unei erori

de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri nefondate de către instanța de

apel.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, rezidă în preîntâmpinarea și înlăturarea erorilor în domeniul

justiției, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol

preventiv și unul reparator al erorilor de drept admise de instanțele ierarhic

inferioare.

În acest context, revenind la textul recursului ordinar declarat, Colegiul

penal lărgit constată că, titularul dreptului de recurs, își întemeiază cererea, în

7

drept, pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În sensul vizat, se reține

că instanța de apel a comis următoarele erori de drept. Conform art. 384 alin.

(3), 394 alin. (3) pct. 2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Partea

descriptivă a deciziei de achitare trebuie să cuprindă enunțarea temeiurilor

pentru achitarea inculpatului. Nu se admite introducerea în decizia de

achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Procurorul în recursul declarat critică, aspectul privind greșita soluție a

instanței de apel de achitare a inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 320 alin. (1) Cod penal, în acest sens solicitând menținerea sentinței,

prin care acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 320 alin. (1) Cod penal.

În acest context, reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării,

instanța de recurs reține, că Moldovanu V., de către prima instanță a fost

recunoscut vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1)

Cod penal, neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de judecată, dacă

aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

Instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe, rejudecând cauza și

pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care, Moldovanu V., a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 320 alin. (1) Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Astfel, la adoptarea soluției, instanța de apel a menționat, că „prima

instanță nu a apreciat corect circumstanțele de fapt ale cauzei, eronat calificând

acțiunile inculpatului Moldovanu V., drept infracțiune prevăzută de art. 320 alin. (1)

Cod penal. ... Colegiul judiciar remarcă că acțiunile inculpatului Moldovanu V. cad

sub incidența dispozițiilor normei prevăzute de alin. (3) art. 231 Cod contravențional,

conform indicilor – conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a

conduce vehicule”.

8

Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei

constatate în prezenta speță, Colegiul penal lărgit consideră, că apelul a fost

greșit admis, iar motivarea privind nevinovăția inculpatului este eronată,

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de achitare,

instanța de apel a făcut o altă concluzie, fără a ține cont de dispozițiile art. 101

Cod procedură penală, or, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că,

Moldovanu V. a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Cantemir din

16.07.2014 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 240 ore muncă neremunerată

în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani (f.d. 14 v. I).

La data de 15.08.2014, Moldovanu V. a fost avertizat de consilierul de

probațiune Olteanu I., contra semnătură, că în caz de prelungire a exercitării

activității interzise prin hotărârea instanței de judecată (conducerea

mijloacelor de transport), va fi tras la răspundere în baza art. 320 Cod penal

(f.d. 15 v. I).

La data de 26.09.2014, Centrul Unic de Monitorizare și Coordonare al

INP a IGP, a informat Biroul de probațiune Cantemir despre introducerea

demersului nr. 1333 din 12.08.2014, hotărârea Judecătoriei Cantemir nr. 1-

138/14 din 16.07.2014, în privința lui Moldovanu V., născut la xxxxx, în baza

de date a sistemului informațional de evidență a contravențiilor și a

persoanelor care le-au săvârșit (f.d. 16 v. I)

La data de 10.10.2014, în legătură cu încălcarea restricției stabilite de

instanța de judecată la data de 05.09.2014 și sancționarea în baza art. 231 alin.

(3) Cod contravențional, lui Moldovanu V. i s-a explicat repetat modul și

condițiile de executare a pedepsei, modul și răspunderea pentru nerespectarea

acestora. Preîntâmpinarea a fost făcută în baza art. 320 Cod penal (f.d.19 v. I),

iar la data de 20.12.2014, Moldovanu V. a fost din nou preîntâmpinat în baza

art. 320 Cod penal, întru-cât a încălcat restricția stabilită de instanța de

judecată și a ieșit din țară de mai multe ori, trecând frontiera de stat a RM, în

calitate de șofer (f.d. 21 v. I)

În cele din urmă, la data de 06 iulie 2015, prin Hotărâre Judecătoriei

Cantemir, Moldovanu V. a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod contravențional - neexecutarea intenționată

sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței de judecată ori a

documentului executoriu menționat la art. 11 lit. c) sau d) din Codul de

executare, pentru faptul că „fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport, pe un termen de 5 ani, în baza sentinței Judecătoriei Cantemir din

16.07.2014, la data de 09.04.2015, de către angajații Batalionului de patrulare „Sud”

a IGP MAI RM, a fost surprins conducând mijlocul de transport de model „Kia” cu

nr. de înmatriculare XXXXX prin or. Xxxxx, acțiuni ce se includ în componența art.

318 alin. (1) Cod contravențional”, fiindu-i aplicată sancțiune sub formă de

9

amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie suma de

3.000 lei (f.d. 26 v. I). Hotărâre care a fost menținută prin decizia Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 24.12.2015 (f.d. 28-30 v. I).

Ulterior, Moldovanu V., conform extrasului din baza de date a poliției de

frontieră a R. Moldova pentru perioada 01.01.2016 - 11.07.2016, la data de

09.04.2016 ora 06.15.52. cet. xxxxx, deținătorul pașaportului XXXXX, a ieșit din

țară prin PTF Cahul-Oancea-Auto, în calitate de șofer al automobilul de model

„Volkswagen Passat”, a.f. xxxxx, nr. de înmatriculare XXXXX, iar la ora

16.57.46, data de 09.04.2016, a întrat în țară prin același PTF, la volanul

aceluiași automobil (f.d. 58 v. I).

Conform informației poliției de frontieră a R. Moldova din 25.04.2016, la

data de 09.04.2016 ora 06.15.52, Moldovanu V. a.n. xxxxx. cet. xxxxx,

deținătorul pașaportului XXXXX, a ieșit din țară prin PTF Cahul-Oancea-

Auto, în calitate de șofer al automobilul de modelul „Volkswagen Passat” a.f.

xxxxx, nr. de înmatriculare XXXXX, iar la ora 16.57.46 data de 09.04.2016, a

intrat în țară prin același PTF, la volanul aceluiași automobil (f.d. 11 v. I);

Ca urmare, din răspunsul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Huși, la

cererea de asistență juridică internațională nr. 1764/11.07.2016 rezultă că, în

urma verificării în baza de date Evidența Populației, a fost identificată

persoana cu următoarele date de identitate: Moldovanu V., CNP xxxxx, fiul

lui Xxxxx și Xxxxx, născut în localitatea Cahul. R. Moldova, cu adresa în sat.

Xxxxx, comuna Xxxxx, județul Xxxxx. Din verificările efectuate a baza de date

DEPABD cu privire la CNP xxxxx, a rezultat faptul, că pe numele lui

Moldovanu V., CNP xxxxx, fiul lui Xxxxx și Xxxxx, născut în localitatea

Xxxxx, R. Moldova, cu adresa în sat. Xxxxx, comuna Xxxxx, județul Xxxxx,

figurează ca fiind emis permisul de conducere cu seria xxxxx, eliberat la data

de xxxxx, motivul emiterii fiind preschimbarea permisului străin (f.d. 86-87 v.

I).

Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel eronat a stabilit că fapta

prejudiciabilă săvârșită de inculpatul Moldovanu V. este pasibilă sancționării

contravenționale, astfel cade sub incidența dispozițiilor normei prevăzute de

alin. (3) art. 231 Cod contravențional.

La acest capitol instanța de recurs, reține că potrivit teoriei penale în

legătură cu executarea hotărârilor pronunțate în cauzele penale, în Codul de

executare este stabilit, executarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate se asigură de către

organul de probațiune în a cărui rază teritorială își desfășoară activitatea sau

își are domiciliul condamnatul.

Neexecutarea sau eschivarea de la executarea hotărârii instanței de

judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii

10

contravenționale, va atrage răspunderea în conformitate cu alin. (1) art. 320

Cod penal.

Potrivit art. 43 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, la aplicarea sancțiunii

contravenționale față de persoana a cărei vinovăție este dovedită, se consideră

circumstanță agravantă săvârșirea contravenției de către o persoană care

anterior a fost sancționată pentru o contravenție similară sau pentru alte fapte

care au relevanță pentru cauză.

Doar în legătură cu faptele specificate la art. 318 din Codul

contravențional, legiuitorul a decis ca această regulă să nu fie funcțională. În

ipoteza comiterii contravențiilor respective de către o persoană anterior

sancționată contravențional pentru o faptă identică, efectul va consta nu în

agravarea sancțiunii contravenționale, dar în aplicarea răspunderii în

conformitate cu art. 320 Cod penal.

Componența de infracțiune se formează din contul elementelor

constitutive ale contravenției, iar în calitate de criteriu de delimitare a

infracțiunii și a contravenției evoluează faptul aplicării sancțiunii

contravenționale pentru o faptă identică.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că prima instanță just a stabilit că

Moldovanu V., fiind condamnat și privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani, prin sentința Judecătoriei Cantemir, din 16

iulie 2014, care este definitivă și irevocabilă, cunoscând cu certitudine că este

obligat de a nu conduce mijloace de transport, totodată prin hotărârea

Judecătoriei Cantemir din 06.07.2015, fiind recunoscut vinovat în săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 318 alin. (1) Cod contravențional, neexecutarea

intenționată sau eschivarea de la executare a hotărârii instanței de judecată, la

data de 09 aprilie 2016, a condus mijlocul de transport de model „Volkswagen

Passat”, cu număr de înmatriculare XXXXX, traversând frontiera de stat a RM,

prin PTF Cahul-Oancea Auto, în calitate de șofer, cu actul de identitate seria

XXXXX, emis de Xxxxx la data de xxxxx, astfel încălcând interdicțiile stabilite

prin sentința Judecătoriei Cantemir, din 16 iulie 2014 și neexecutând

intenționat hotărârea instanței judecătorești, în partea privării de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Raportând cele menționate, la cauza dată Colegiul penal lărgit consideră

juste concluziile primei instanțe precum că acțiunile lui Moldovanu V.

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal,

conform indiciilor - neexecutarea intenționată a hotărârii instanței de judecată,

dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

Totodată, lecturând textul deciziei atacate, prin care a fost casată

sentința, rejudecată cauza și emisă o nouă hotărâre, prin care Moldovanu V. a

fost achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin.

(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii,

11

Colegiul penal lărgit constată că, argumentarea instanței de apel conține

constatări contradictorii, specificând că „acțiunile inculpatului Moldovanu V. cad

sub incidența dispozițiilor normei prevăzute de alin. (3) art. 231 Cod contravențional,

conform indicilor – conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a

conduce vehicule”.

În continuare, tot în partea motivată, instanța de apel menționează, că

„Colegiul judiciar conchide asupra lipsei faptei infracționale în cauză. Or, acțiunile

inculpatului Moldovanu V. urmează a fi calificate ca încălcare a alin. (3) art. 231 Cod

contravențional și nicidecum nu pot fi apreciate ca neexecutarea hotărârii instanței de

judecată”.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că conform motivării menționate,

instanța de apel se contrazice în concluziile sale, pe deoparte indică asupra

faptului că acțiunile inculpatului Moldovanu V. cad sub incidența

dispozițiilor normei prevăzute de alin. (3) art. 231 Cod contravențional, iar pe

de altă parte stabilește că în cauză nu s-a constatat existența faptei infracțiunii,

fapt ce în viziunea Colegiului, este incidentă prezența temeiului pentru recurs

„motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”.

Totodată, verificând probele, puse la baza sentinței, cercetate în prima

instanță, instanța de apel, le-a dat o altă apreciere fără a-și argumenta just

soluția, și a combate constatările și aprecierile date de prima instanță.

În temeiul celor enunțate, instanța de recurs consideră că prima instanță

a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului Moldovanu V., în baza

art. 320 alin. (1) Cod penal.

Însă, în același context, Colegiul penal lărgit atenționează că nu poate fi

menținută pedeapsa stabilită inculpatului Moldovanu V., de către prima

instanță, deoarece conform art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală,

sentința de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de

răspundere penală în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 din Codul penal, cu

liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 din Codul penal sau al

expirării termenului de prescripție.

Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare, (2) prescripția curge din ziua săvârșirii

infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de

judecată.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru

care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de

până la 2 ani inclusiv.

Sancțiunea art. 320 alin. (1) Cod penal, la data comiterii infracțiunii,

prevedea amendă în mărime de la 200 la 300 unități convenționale sau cu

12

muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200 de ore, sau cu

închisoare de până la 2 ani.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, Colegiul penal lărgit

atestă că, fapta a fost comisă de inculpat la data de 09 aprilie 2016, în atare

situație se constată că termenul de prescripție, pentru infracțiunea săvârșită de

inculpatul Moldovanu V., prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal, a început a

curge din momentul săvârșirii infracțiunii, până la momentul pronunțării

deciziei instanței de apel, adică la 04 octombrie 2018.

Astfel, instanța de recurs specifică că, de la săvârșirea infracțiunii ușoare

- 09 aprilie 2016, până la pronunțarea sentinței (19 ianuarie 2018), încă nu

expirase termenul de prescripție de 2 ani, prevăzut la art. 60 Cod penal,

pentru liberarea persoanei de răspundere penală, astfel Moldovanu V. corect a

fost condamnat, în prezenta cauză penală de către prima instanță.

Însă, Colegiul penal lărgit reține că, până la pronunțarea deciziei

instanței de apel din 04 octombrie 2018, s-au scurs 2 ani 5 luni și 25 zile.

Învederând cele menționate, Colegiul penal conchide că la data

pronunțării hotărârii instanței de apel (04 octombrie 2018), intervenise

termenul de prescripție de tragere la răspundere penală a inculpatului,

prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal și astfel urma a fi încetat procesul

penal în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, însă a fost admisă o eroare de drept,

respectiv greșit a fost achitat Moldovanu V. de învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, fiind interpretate eronat prevederile

legale.

În consecință Colegiul penal lărgit atestă faptul că, pe parcursul judecării

recursului declarat, s-a constatat că a expirat termenul prescripției de tragere

la răspundere penală, instanța de recurs fiind obligată să libereze inculpatul

Moldovanu V. de pedeapsă penală, din care considerent nu poate fi menținută

nici sentința prin care i-a fost stabilită pedeapsă inculpatului, în prezenta

cauză.

Rezumând cele expuse, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, invocate de recurent, și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, fiind stabilite erorile de drept invocate de către procuror.

În contextul celor statuate, Colegiul penal lărgit atestă că recursul

declarat de procuror urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței

de apel și sentinței, cu încetarea procesului penal în privința lui Moldovanu

V. în baza art. 320 alin. (1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție, conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

13

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, în cauza penală în privința lui

Moldovanu Viorel Xxxxx, se casează total decizia Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 04 octombrie 2018 și sentința Judecătoriei Cahul sediul

Cantemir din 19 ianuarie 2018, și ia următoarea soluție prin care:

dispune încetarea procesului penal, în privința lui Moldovanu Viorel

Xxxxx, în baza art.320 alin.(1) Cod penal, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, prevăzut la art.60

alin. (1) lit. a) Cod penal.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 21 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

14