1ra-681/20 — art. 362 alin. 1 CP

1ra-681/20 — art. 362 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-681/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul-

șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 iulie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Manastîrlî Stepan Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Manastîrlî Stepan Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 362 alin.

(1) Cod penal, la 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului în mărime de

830,70lei.

Manastîrlî Stepan aflându-se la marginea s. Xxxxx, r. Xxxxx, cu scopul trecerii

ilegale a frontierei de stat a Republicii Moldova, încălcând prevederile art. 13 alin.

(1) al Legii Republicii Moldova cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova

nr. 215 din 04.11.2011, care prevede că „persoanele care intră sau ies în/din

Republica Moldova pot trece frontiera de stat, doar prin punctele de trecere în

timpul programului de lucru”, a ocolit posturile vamale și frontierele Republicii

Moldova, intenționat și ilegal a traversat linia frontierei de stat a Republicii

Moldova cu Ucraina în apropierea semnului de frontieră 0754/03, în direcția din s.

Xxxxx, r. Xxxxx în s. Cervonoarmeisc, Ucraina.

Faptele acestuia fiind încadrate în baza art. 362 alin. (1) Cod penal, conform

indicilor calificativi: „trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova prin eludarea sau

sustragerea de la controlul efectuat la trecerea acesteia”.

1

casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de respingerea demersului procurorului

cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată. Solicitând astfel, pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să

fie obligat să recupereze cheltuielile de judiciare, în sumă totală de 830,70 lei.

a refuzat încasarea în contul statului de la inculpat a cheltuielilor de judecată

suportate în cadrul urmăririi penale. Menționând procurorul și faptul că, la caz,

sunt aplicabile prevederile art. 85 și art. 229 Cod de procedură penală. Astfel,

consideră că, inculpatul, fiind recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 362 alin. (1) Cod penal, are și obligația de a achita cheltuielile de

judecată suportate pentru traducerea actelor de procedură de către un traducător

licențiat, care nu a participat la acțiunile procesuale. Mai mult ca atât, invocă

procurorul că instanța de fond, la refuzul de a încasa cheltuieli judiciare din contul

inculpatului, nu a stabilit careva motive prevăzute de art. 229 alin. (3) Cod de

procedură penală de eliberare a inculpatului de la încasarea acestora. Astfel,

consideră procurorul că, Manastîrlî Stepan conform prevederilor art. 229 Cod de

procedură penală trebuie să recupereze statului mijloacele financiare cheltuite

pentru efectuarea traducerii actelor de procedură penală.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

corect starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei cu referire la latura penală,

just a încadrat acțiunile inculpatului Manastîrlî Stepan ca constituind o faptă penală

prevăzută de art. 362 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi: ”trecerea

frontierei de stat a Republicii Moldova prin eludarea sau sustragerea de la controlul efectuat

la trecerea acesteia”.

Instanța de apel a notat că, prin apelul depus de către procuror, se desprinde

că acesta nu contestă circumstanțele de fapt constatate de instanța de fond și nici

calificarea faptelor imputate lui Manastîrlî Stepan, dar este rezervat asupra soluției

instanței de fond, care a considerat că în cadrul urmăririi penale nu au fost

suportate careva cheltuieli judiciare ce ar putea fi încasate de la inculpați. Deci, prin

depunerea apelului, procurorul își manifestă dezacordul asupra soluției instanței

de a nu încasa cheltuieli judiciare de la inculpat, considerând că instanța de fond

incorect i-a scutit pe inculpat de la plata cheltuielilor judiciare în mărime de 830,70

lei.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță stabilindu-i inculpatului

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității a ținut cont și

de faptul că, instanța de judecată stabilește pedeapsa echitabilă în conformitate cu

principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal,

instanța de judecată aplică pedeapsa luând în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

2

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează

sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Așa cum, de toate cele menționate s-a ținut cont, procurorul este rezervat

asupra soluției instanței de a nu încasa cheltuieli judiciare de la inculpat, fapt ce a

determinat procurorul ca la data de 19 aprilie 2019 să conteste cu apel sentința

primei instanțe, considerând că instanța de fond incorect l-a scutit pe inculpat de la

plata cheltuielilor judiciare în mărime de 830,70 lei.

La depunerea apelului, procurorul a indicat că, Manastîrlî Stepan conform

prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, trebuie să recupereze statului

mijloacele financiare cheltuite pentru efectuarea traducerii actelor de procedură

penală. Astfel, este de menționat că la materialele dosarului este anexată factura

fiscală XXXXX la suma de 830,70 lei, fiind menționat că, aceste cheltuieli au fost

suportate pentru traducerea din română în rusă (f.d.86).

În speță, cheltuielile invocate de procuror au fost suportate pentru asigurarea

dreptului lui Manastîrlî Stepan la interpret, care are dreptul de a i se aduce la

cunoștință în limba pe care o posedă, toate actele anexate la dosar, să fie la curent

cu acțiunile procesuale efectuate în cauza penală în limba pe care o posedă.

Respectiv, prin prisma normelor procesuale menționate, încasarea cheltuielilor

de judecată pentru efectuarea traducerii actelor de procedură penală se face din

contul mijloacelor bugetului de stat, deoarece, în sarcina statului este de a dovedi

vinovăția celor imputate în acțiunile inculpatului, prin urmare nu poate fi pusă pe

seama inculpatului încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea traducerii

actelor, aceste cheltuieli fiind suportate în cadrul instrumentării cauzei penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului. Astfel, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului

privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 830,70 lei.

Instanța de apel a notat că, prima instanță corect a ajuns la concluzia că în

cadrul urmăririi penale nu au fost suportate careva cheltuieli judiciare ce ar putea fi

încasate de la inculpat. Așa cum, solicitantul efectuării traducerii actelor de

procedură penală este statul RM, în persona organului de urmărire penală, prin

urmare, obligația de suportare a cheltuielilor pentru efectuarea traducerii actelor de

procedură penală o poartă anume statul RM în persoana Inspectoratului General al

Poliției de Frontieră al MAI, ca solicitant. Astfel, chiar dacă inculpatul ar dispune

de mijloace financiare, acest fapt nu este temei ca cheltuielile de judecată pentru

efectuarea traducerii actelor în cadrul procesului penal, să fie încasate din contul

său așa cum, cele menționate supra în ansamblu denotă că acestea se încasează din

contul mijloacelor bugetului de stat.

În circumstanțele expuse mai sus, în viziunea instanței de apel neîntemeiat se

solicită de către procuror încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată în

mărime de 830,70 lei.

3

care solicită carsarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel.

În motivarea recursului indică:

-consideră neîntemeiată soluția instanței de fond și a instanței de apel de a

respinge cerința privitor la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului

Manastîrlî S. în beneficiul statului, în sumă de 830,70 lei;

- în decizie și sentința lipsește dispoziția privind trecerea cheltuielilor judiciare

pe contul statului;

- legiuitorul a avut în vedere sumele plătite nemijlocit interpreților prezenți în

acțiunile procesuale de urmărire penală și astfel efectuând o interpretare sincronă,

dar nu munca a unui traducător calificat care a efectuat traducerea actelor de

procedură penală, că în cazul prezent, cînd suma de 830,70 lei constituie anume

suma plătită pentru traducerea actelor de procedură de un traducător licențiat care

nu a participat în acțiunile procesuale de urmărire penală. Astfel, sumele respective

achitate pentru traducerea actelor sunt cheltuieli judiciare altele, decît cele plătite

interpreților și traducătorilor, cînd ultimii participă personal în procesul penal.

Orice prejudiciu cauzat fie persoanei fizice/juridice sau statului trebuie să fie

reparat;

- în procesul penal nu s-a constatat că, inculpatul nu dispune de mijloace

necesare pentru a plăti traducătorul;

- la soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile respective, trebuie

soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care

pe prim plan pune sarcina pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în

legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar dacă condamnatul nu este în stare să le

achite din diferite motive, invaliditate, încapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt

trecute în contul statului;

- instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului încasării

de la inculpat a sumei de 830,70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, nu a dispus

trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu dispunem de o dispoziție

referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin prevederile

art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură penală.

În drept recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

4

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel.

Reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă decizia

instanței de apel, în exclusivitate din considerentul că, a menținut soluția primei

instanțe, prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea

de la Manastîrli S. a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 830, 70

lei.

Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondate

criticile procurorului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel,

stipulată la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că, nemotivat

nu au fost încasate cheltuielile judiciare din contul inculpatului.

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de

discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat,

respectiv nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la

concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.

În susținerea celor menționate, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art.

229 potrivit căreia, Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de

mijloacele necesare. Prin urmare, se atestă că cheltuielile pentru efectuarea traducerii

documentelor, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul de stat.

Prin urmare, se reține că procurorul solicită încasarea de la Manastîrli S. a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 830, 70 lei, ce constituie

cheltuieli pentru efectuarea traducerii documentelor, fără a-și argumenta suficient

cerințele, ținând cont de circumstanțele speței, or la caz instanțele și-au motivat

argumentat soluția de respingere a solicitării procurorului de a încasa cheltuielile

judiciare din contul inculpatului.

Astfel, instanța de apel întemeiat a făcut referire și la art. 85 alin. (1) Cod de

procedură penală, care prevede că, interpret, traducător este persoana care cunoaște

limbile necesare pentru interpretarea semnelor celor muți ori surzi sau traducere, precum și

terminologia juridică, nu este interesată în cauza penală și acceptă să participe în această

calitate. Interpretul, traducătorul este desemnat în această calitate de organul de urmărire

penală sau de instanța de judecată în cazurile prevăzute de prezentul cod. Interpretul,

traducătorul poate fi numit din rîndul persoanelor propuse de către participanții la procesul

penal, iar alin. (4) pct. 5), 6), 8) al aceluiași articol, prevede că interpretul, traducătorul

este obligat să facă interpretarea, traducerea complet, exact și la momentul oportun; să

îndeplinească cerințele legale ale organului de urmărire penală sau ale instanței; să

confirme, prin semnătură, caracterul complet și exact al interpretării, traducerii incluse în

procesul-verbal al acțiunii procesuale la efectuarea căreia a participat, precum și

5

exactitatea traducerii documentelor care se înmînează persoanelor participante la

procesul penal. Din care considerent, Colegiul penal lărgit respinge critica

recurentului precum că, legiuitorul a avut în vedere sumele plătite nemijlocit

interpreților prezenți în acțiunile procesuale de urmărire penală și astfel efectuând

o interpretare sincronă, dar nu munca a unui traducător calificat care a efectuat

traducerea actelor de procedură penală, că în cazul prezent, cînd suma de 830,70 lei

constituie anume suma plătită pentru traducerea actelor de procedură de un

traducător licențiat care nu a participat în acțiunile procesuale de urmărire penală.

Cu referire la argumentul procurorului, prin care menționează exemple de

practică judiciară a Curții de Apel Cahul, de recuperare de către inculpați a

cheltuielilor judiciare, Colegiul penal reține că, aceasta nu poate constitui temei de

recurs, or reieșind din prevederile art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură

penală, temei pentru recurs poate constitui faptul că norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de

către Curtea Supremă de Justiție, dar nu de către instanța de apel, după cum invocă

recurentul în speța dată. Totodată, ce ține de modelele de practică judiciară a CSJ,

instanța de recurs reține că, procurorul doar le-a indicat, fără a-și argumenta opinia

și legătura acestora cu speța dată, or circumstanțele fiecărui caz sunt diferite, pe

care instanța analizându-le își întemeiază soluția, mai mult ca atât că, în speța data

se solicită încasarea cheltuielilor judiciare anume pentru efectuarea traducerii

documentelor, astfel instanța de judecată nu poate obliga condamnatul să le

recupereze, în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (2) Cod de procedură

penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de casare

a soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra tuturor

argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanțelor de

fond referitoare la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat

privind încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de

cheltuieli suportate.

În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul

de casare invocat de către procuror, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției referitoare la

cheltuielile judiciare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind respingerea ca

inadmisibil a recursului ordinar declarat de către procuror.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei

6

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 02 iulie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Manastîrlî Stepan Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 02 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

7