1ra-1842/2019 — art.192-1 alin. 1
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.192-1 alin. 1
- Temei legal
- articolul 427 alin.1 pct. 8 CPP
1ra-1842/2019 — art.192-1 alin. 1 (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.1ra-176/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 ianuarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,
a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Pavalatii Alexandru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2019, în cauza penală în
privința lui
Moldovan Ghenadie XXXXX, născut
XXXXX, domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 28.08.2018 – 14.01.2019
instanța de apel: 07.02.2019 – 20.03.2019
instanța de recurs: 07.08.2019 – 29.01.2020
A CONSTATAT:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14 ianuarie
2019, Moldovan Ghenadie a fost recunoscut vinovat în comiterea
infracțiunii prevăzute de art.192/1 alin. (1) Codul penal, fiindu-i numită
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 90 Codul penal executarea pedepsei a fost suspendată
pe un termen de probațiune de 3 ani.
În conformitate cu art. 90 alin. (6) Codul penal a fost obligat de a trece
un tratament de alcoolism.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Moldovan
Ghenadie la XXXXX aproximativ pe la ora 23:15, urmărind scopul răpirii
unui mijloc de transport fără scop de însușire, dându-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale prevăzând urmările lor, în mod conștient
dorind survenirea acestora, aflându-se pe adresa mun. Chișinău str.
XXXXX, s-a apropiat de autoturismul de model „Vaz 2101”, cu n/î XXXXX,
ce aparține cet. Timoșco Boris, lăsat fără supraveghere de proprietar și
acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, folosindu-
se de faptul că nu este văzut de nimeni, a pătruns în interiorul automobilului
vizat și a forțat automobilul (l-a împins), ca ulterior să-i pornească motorul
1
prin cuplarea firelor electrice, însă a fost depistat de către colaboratorii de
poliție la volanul automobilului, care staționa la intersecția străzilor Ion
Dumeniuc și Nicolae Milescu Spătaru din mun. Chișinău.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Pavalatii Alexandru în
numele inculpatului Moldovan Ghenadie, prin care a solicitat admiterea
apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi decizii prin care
inculpatul sa fie achitat.
3.1. În motivarea apelului s-a invocat că:
- nu sunt prezente semnele constitutive ale componenței infracțiunii
prevăzută de art. 192/1 alin.(l) din Codul penal;
- nu este întregită latura obiectivă, care constă în deposedarea și
folosirea mijlocului de transport, cât și latura subiectivă din motiv că nu a
avut intenția de a comite infracțiunea;
- organul de urmărire penală nu a prezentat instanței probe pertinente
și relevante, care ar fi confirmat învinuirea adusă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20
martie 2019, a fost respins ca nefundat apelul avocatului fiind menținută
sentința primei instanțe fără modificări.
În motivarea deciziei s-a invocat că, Colegiul penal, audiind
participanții prezenți, examinând materialele cauzei penale, a considerat
apelul ca fiind nefondat și pasibil de respins, iar sentința atacată legală și
întemeiată.
Conform art.414 alin.(l) art. 415 alin. (1-2) Codul de procedură penală,
instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia
că inculpatul Moldovanu Ghenadie a săvârșit infracțiunea imputată lui.
Colegiul penal a stabilit că, aceste împrejurări au fost constatate din
totalitatea de probe acumulate la cauza penală, care au fost corect apreciate
respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei iar toate probele
în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.
Colegiul penal a mai conchis că, declarațiile depuse de către inculpat
prin care nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunilor imputate, nu
corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la
răspunderea penală și se combat prin probele analizate și apreciate la cauza
penală.
Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău pronunțată la 17
aprilie 2019, a fost contestată la 18 mai 2019 cu recurs ordinar de către
avocatul Pavalatii Alexandru, în numele inculpatului Moldovan G., prin
2
care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei cu pronunțarea unei noi
decizii prin care inculpatul să fie achitat.
Recursul a fost declarat în baza art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de
procedură penală - nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
6.1. În motivarea recursului s-a invocat că:
- nu sunt prezente semnele constitutive ale componenței de infracțiune
prevăzută de art. 192/1 alin.(l) din Codul penal;
- nu este întregită latura obiectivă, care constă în deposedarea și
folosirea mijlocului de transport, cît și latura subiectivă din motiv că nu a
avut intenția de a comite infracțiunea;
- vinovăția inculpatului nu a fost dovedită;
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează asupra
inadmisibilității acestuia din considerentele ce urmează.
Instanța de recurs, potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că
recursul este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute
de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie
invocate și argumentate corespunzător de către recurent.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
În prezenta cauză, Colegiul menționează că apărătorul inculpatului
Pavalatii A., și-a întemeiat recursul declarat în baza art. 427 alin.(1) pct. 8)
Cod de procedură penală invocând că, în acțiunile inculpatului nu au fost
întrunite elementele infracțiunii.
Potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța
de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza
penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de
apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță
prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.
Colegiul penal, verificând lucrările dosarului în raport cu cele invocate
de către recurent, consideră că, temeiul menționat supra, nu și-a găsit
confirmarea în prezenta speță.
3
Astfel, instanța de recurs consemnează că instanța de apel, examinând
cele imputate inculpatului, s-a expus motivat asupra probelor acumulate,
constatând că acestea sunt verosimile, pertinente și concludente,
concluzionând privitor la demonstrarea vinovăției acestuia în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art.192/1 alin.(l) Cod penal - Răpirea mijlocului de
transport fără scop de însușire.
Referitor la argumentul recurentului precum că, nu este întregită
latura obiectivă, care constă în deposedarea și folosirea mijlocului de
transport, cât și latura subiectivă din motiv că nu a avut intenția de a comite
infracțiunea.
Latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin acțiunea de răpire,
care poate fi înfptuită prin mai multe modalități capturarea mijlocului de
transport și deplasarea, pătrunderea forțată în salon, pornirea și deplasarea.
Deplasarea mijlocului de transport, înseamnă schimbarea poziției
inițiate a cestuia mișcarea lui indiferent de modul în care s-a realizat și
distanța parcursă.
De asemenea instanța de apel și-a motivat soluția prin prisma
semnelor componente ale infracțiunii, argumentând existența laturii
obiective, contrar afirmației recurentului. Aici, Curtea de Apel a menționat
declarațiile martorului Popov Vitalie, implicat în serviciu pe sectorul
Ciocana, care a declarat că, aproximativ pe la ora 01:00, noaptea patrulînd la
intersecția străzilor N. M Spătaru, a observat un automobil parcat
neregulamentar. Apropiindu-se de automobil au văzut că, la volanul
acestuia se afla o persoana de gen masculin, care era aplecată și sub volan
unea careva fire electrice. Vizibil erau firele de la lacătul de pornire a
automobilului. La întrebarea ce face, a răspuns că, dorește să pornească
automobilul și nu poate. Persoana era în stare de ebrietate avansată;
declarațiile părții vătămate, Timoșenco Boris, din care rezultă că, a lăsat
mașina lîngă casă, dar cînd s-a uitat peste geam deja nu mai era, în locul
parcat, găsind-o apoi pe str. Domeniuc la intersecție, la volanul căruia se afla
inculpatul în stare de ebrietate.
Colegiul penal mai conchide că, instanța de apel argumentat s-a referit
și la declarațiile inculpatului, apreciindu-le critic și constatând că, sunt
combătute prin declarațiile părții vătămate, Timoșenco Boris și martorului
Popov Vitalie, precum și prin procesul –verbal de cercetare la fața locului
din 04.07.2018 și ordonanța de recunoaștere și anexarea corpurilor delicte la
cauza penală din 06.07.2018.
S-a expus argumentat Curtea de Apel și asupra prezenței laturii
subiective menționând că, aceasta se manifestă prin intenția directă de răpire
a mijlocului de transport.
4
Prin urmare, instanța de recurs verificând legalitatea hotărârii atacate
și materialele cauzei, consideră că instanța de apel, just a stabilit starea de
fapt și vinovăția inculpatului Moldovan Ghenadie Nicolae privind
săvârșirea infracțiunii imputate și corect a evaluat probatoriul în cauză, iar
argumentele invocate de recurent au constituit obiect de examinare în
instanța de apel fiind combătute în hotărârea adoptată și oferite răspunsuri
motivate asupra chestiunilor abordate, iar temeiul de casare invocat nu și-a
găsit confirmare la examinarea recursului declarat în prezenta speță.
Reieșind din cele sus expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile
indicate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței
erorilor de drept, ce ar constitui motiv de implicare a instanței de recurs, în
sensul intervenirii în decizia instanței de apel, urmând a fi dispusă
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Pavalatii Alexandru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2019, în cauza penală în
privința lui Moldovan Ghenadie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
5