1ra-1484/18 — Art. 264 alin.3 lit. b Cp

1ra-1484/18 — Art. 264 alin.3 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1484/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

inculpatul Botnaru Ghenadie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2018, în cauza penală privindu-l

pe

Botnaru Ghenadie XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.10.2017 – 25.01.2018;

Instanța de apel: 22.02.2018 – 20.03.2018;

Instanța de recurs: 26.06.2018 – 26.09.2018;

A C O N S T A T AT :

temeiul prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Botnaru Ghenadie a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis.

În temeiul prevederilor art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

Botnaru Ghenadie la 18 iulie 2017, aproximativ la ora 02:50, deținând permis de

conducere a vehiculelor de categoria „B”, „C” și „D”, cu numărul 985702112, fiind

treaz și conducând autoturismul model „XXXXX”, n/î XXXXX, pe traseul R-6

Chișinău-Bălți, din direcția or. Chișinău, unde îl avea ca pasager pe bancheta din

față pe cet. Botnaru Oleg, în timpul deplasării pe drumul de ocolire a s. Cișmea, r-

nul Orhei, la km 52+480 m, al traseului, manifestând imprudență în traficul

rutier, încălcând prevederile pct. 42. alin. (2), pct. 43. 3 lit. a), pct. 45. 1), pct. 45.

2) al Regulamentului circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

357 din 13 mai 2009, nu a ținut cont de dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase și nu a redus viteza de deplasare până

la limita care i-ar garanta siguranța traficului, nu a manifestat prudență sporită

1

și nu a ținut seama de situația rutieră existentă la momentul deplasării - timp de

noapte, câmp de vizibilitate limitat, la determinarea vitezei de circulație, benzii

de circulație și modalității de conducere a vehiculului pentru a garanta siguranța

traficului ca să aibă posibilitatea să oprească în siguranță în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole, deci nu a luat măsurile corespunzătoare

situației rutiere la deplasarea pe acest sector de drum, a ieșit pe contrasens și ca

urmare, a comis tamponarea cu partea din față a vehiculului pietonul Butnaru

Zinaida.

În rezultatul tamponării cet. Butnaru Zinaida i-au fost cauzate vătămări

corporale grave periculoase pentru viață sub formă de traumă asociată, traumă

cranio-cerebrală închisă, hemoragii în țesuturile moi pericraniene regiunea

frontală, hemoragii subarahnoidiene difuze cu erupere în ventriculii cerebrali,

traumă contuză toraco-abdominală, hemoragii în țesuturile moi pericostale

bilateral, fractură indirectă, completă a sternului, fracturi costale, indirecte,

complete, bilateral, cu lezarea pleurei parietale, contuzia ambilor pulmoni,

hemotorace (300 ml), lezarea lobului drept al ficatului, hemoperitoneu

(1000 ml), traumă contuză vertebro-medulară, hemoragii în țesuturile moi

perivertebrale, fractură tasată a corpului vertebrei cervicale C1, hemoragii

epi- și subdurale și subarahnoidiene și intramedulare, fractură deschisă a

ambelor oase a gambei drepte, fractura închisă a gambei stângi, plăgi contuze pe

gamba dreaptă și față, echimoză pe planta stângă, excoriații pe față și ambele

palme, în urma cărora ea a decedat la fața locului.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana

care conduce mijlocul de transport, încălcare care a provocat din imprudență

decesul unei persoane.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care Botnaru Ghenadie să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal cu

stabilirea pedepsei închisorii pe termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani, iar în conformitate cu art. 90

Cod penal, a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

pentru perioada de probațiune de 3 ani.

În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că:

- instanța de judecată greșit a apreciat totalitatea semnelor obiective și

subiective ale faptei social periculoase săvârșite de către inculpat;

- prima instanță a încălcat criteriile generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal;

- prin blândețea pedepsei aplicate, de către instanța de judecată, nu a fost

realizat scopul legii penale.

2018 a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată în acest sens o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Botnaru Ghenadie, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 4 ani, cu executarea în penitenciar de

2

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen

de 2 ani.

În conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel a reținut că, la stabilirea și individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță conform prevederilor art. 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din

categoria infracțiunilor grave, de persoana vinovatului că se căiește de cele

comise, este încadrat în câmpul muncii, a recuperat prejudiciul material cauzat

succesorului părții vătămate, de circumstanțele atenuante - recunoașterea

vinovăției, lipsa circumstanțelor agravante.

Reținând circumstanțele că inculpatul a săvârșit infracțiunea din

imprudență, este caracterizat pozitiv la locul de trai, a restituit benevol paguba

succesorilor părții vătămate, are la întreținere doi copii minori, a conștientizat

gravitatea faptelor comise și regretă profund cele întâmplate, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, prima instanță a

calificat aceste circumstanțe ca fiind excepționale, considerând că în speța dată

aplicarea art. 79 Cod penal este una oportună și echitabilă, iar drept rezultat, nu

a aplicat pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport în privința inculpatului.

Instanța de apel a menționat însă, că în speța respectivă nu există careva

circumstanțe excepționale care ar justifica neaplicarea pedepsei complementare

sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de până la 4 ani, iar prevederile art. 79 Cod penal, invocate de prima

instanță, sunt inaplicabile în contextul descris supra, or, dimpotrivă, datorită

semnificației deosebite a impactului social pe care îl are săvârșirea în societate a

unor astfel de infracțiuni, se are în vedere cele din domeniul transporturilor, nu

pot fi valorificate în favoarea inculpaților ca și circumstanțe atenuante,

circumstanțele personale ale acestora întrucât au lezat profund valori sociale

concrete ocrotite de lege.

Instanța de apel a menționat, că împrejurările invocate de către prima

instanță, cum ar fi căința sinceră și activă a inculpatului, săvârșirea pentru prima

dată a infracțiunii din imprudență - nu constituie circumstanțe excepționale, ci

circumstanțe comune, care urmează a fi luate în considerație de către instanța

de judecată la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, dar nu determină

excluderea pedepsei complementare.

În circumstanțele indicate, instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită

de către prima instanță este insuficientă pentru îndreptarea și corectarea

inculpatului.

Prin urmare, ținând cont de prevederile art. art. 7, 61, 75, 76-78, 90 Cod

penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de faptul că inculpatul a

săvârșit o infracțiune care face parte din categoria celor grave conform art. 16

Cod penal, de faptul săvârșirii pentru prima dată a infracțiunii din imprudență,

căința sinceră, inculpatul este caracterizat pozitiv la locul de trai, a restituit

benevol paguba succesorilor părții vătămate, are la întreținere doi copii minori,

a conștientizat gravitatea faptelor comise și regretă profund cele întâmplate, de

3

rezonanța socială a infracțiunii comise, de persoana celui vinovat, care anterior

nu a fost judecat.

Totodată, instanța de apel a reținut că pedeapsa este echitabilă și atunci

când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale,

cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât de către condamnat, precum și de alte persoane fără executarea reală a

pedepsei.

Instanța de apel a considerat că în coraport cu fapta săvârșită, urmările

prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea

acestuia este posibilă fără izolarea de societate, scopul pedepsei penale poate fi

atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei conform prevederilor

art. 90 Cod penal, acordându-i inculpatului șansa de a-și corecta

comportamentul în sensul respectării legii penale.

oficiului poștal, în termen, declară recurs ordinar inculpatul Botnaru Ghenadie

prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea recursului, invocând temeiul de drept prevăzut de pct. 10)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel greșit și-a motivat soluția de individualizare a

executării pedepsei și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea pedepsei complementare;

- instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu trebuie

privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un

mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici

penale adaptate la realitatea socială concretă;

- în cazul său sunt aplicabile prevederile alin. (2) art. 78 Cod penal, care

prevede că în cazul când instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la

săvârșirea infracțiunii, pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru

infracțiunea săvârșită poate fi înlăturată;

- are la întreținere doi copii minori, și prelucrează terenul agricol,

crescând diferită producție agricolă, iar privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport, l-ar priva de posibilitatea de a transporta această

producție pentru realizarea și respectiv de posibilitatea de a întreține copii

minori și familia.

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece consideră că

pedeapsa aplicată inculpatului, a fost individualizată potrivit prevederilor legale,

în acest sens nefiind admise erori de drept.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

4

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că

pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar

supune verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută

de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea

la examinarea recursului declarat, or, instanța de apel în motivarea deciziei

adoptate, s-a expus asupra acestor argumente, pe care instanța de recurs

ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Conform deciziei instanței de apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani.

5

În conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa închisorii a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

Totodată, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și

a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în

folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege

este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

Prin urmare, Colegiul penal atestă că instanța de apel corect a stabilit

măsura și mărimea pedepsei în privința inculpatului, la aprecierea căreia a luat

în considerație că inculpatul a comis o infracțiune gravă, se căiește de cele

săvârșite, este încadrat în câmpul muncii, a recuperat prejudiciul material cauzat

succesorului părții vătămate.

Având în vedere motivele reținute supra, instanța de recurs respinge

afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel nu a indicat motivele

înăspririi pedepsei, deoarece din partea descriptivă a deciziei rezultă clar

motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel în partea individualizării

pedepsei stabilite inculpatului, care au fost just reținute și apreciate reieșind din

scopul pedepsei aplicate, ce poate fi atins în absența executării efective a

acesteia, reieșind din periculozitatea scăzută a inculpatului, dublată de

încrederea în posibilitatea îndreptării acestuia într-o anumită perioadă de timp,

dar pe o perioadă mai mare față de cea aplicată de prima instanță.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului referitor la faptul că

instanța de apel putea să nu aplice pedeapsa complementară, prin menținerea în

acest sens a sentinței, în temeiul art. art. 78, 79 Cod penal, deoarece, reieșind din

prevederile normelor date, înlăturarea pedepsei complementare, prevăzute de

lege pentru infracțiunea săvârșită, este o prioritate acordată instanței de

judecată pentru o individualizare maximă a pedepsei, din care se desprinde

faptul că instanța poate, dar nu este obligată, reținând prezența circumstanțelor

atenuante, de a înlătura pedeapsa complementară.

La fel, nu poate fi reținut temeiul invocat, precum că instanța de apel deși a

reținut un șir de circumstanțe ce puteau fi apreciate ca excepționale, incorect nu

a menținut sentința prin care s-au aplicat în privința inculpatului prevederile

art. 79 Cod penal.

La acest capitol Colegiul remarcă că, la examinarea cauzei instanța de apel

nu a stabilit careva circumstanțe excepționale ce ar justifica aplicarea unei

pedepse sub limita minimă prevăzută de legea penală, sau una mai blândă, ori să

nu se aplice pedeapsa complementară obligatorie, deoarece circumstanțele la

care face referire recurentul la pct. 6 al prezentei decizii, au fost reținute la

individualizarea pedepsei penale de instanța de apel ca fiind atenuante.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Botnaru Ghenadie, pentru infracțiunea săvârșită, instanța

de apel nu au comis erori de drept, au fost respectate exigențele legii, iar

argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

6

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este

legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul

Botnaru Ghenadie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 martie 2018, în cauza penală în privința lui Botnaru Ghenadie XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7