1ra-2019/16 — art. 264 alin.3 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin.3 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6,8,12 CPP
1ra-2019/16 — art. 264 alin.3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-2019/16
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
14 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
inculpat și reprezentantul părții vătămate, Cataraga Andrei, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2016,
în cauza penală în privința lui
Botnari Ghenadie Valerii, născut la 31 mai
1986, originar și domiciliat în mun. Chișinău,
str. Independenței, 24/2, ap. 28,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 12.04.2016- 14.07.2016;
instanța de apel: 09.09.2016- 03.10.2016;
instanța de recurs: 15.11.2016 -14.12.2016.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Rîscani mun. Chișinău din 14 iulie 2016,
cauza fiind examinată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, Botnari Ghenadie
a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal la 3
(trei) ani 4(patru) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace e
transport pe un termen de 2(doi) ani.
În conformitate cu art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe un termen de probațiune 2(doi) ani.
Acțiunea civilă a succesorului părții vătămate Cataraga Andrei privind
încasarea prejudiciului material și moral, s-a admis în principiu, lăsîndu-se spre
examinare în ordinea procedurii civile.
Pentru a se pronunța cu sentința instanța de fond a reținut că, inculpatul
Botnari Ghenadie a săvîrșit încălcarea regulilor de securitate a circulației de către
1
persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență
decesul unei persoane în următoarele circumstanțe:
La 06.01.2016, aproximativ la ora 01 și 05 min., treaz, cu permis de conducere
în termen, conducînd automobilul de modelul "Dacia Logan" cu n/î C RY 957, în
mun. Chișinău, se deplasa pe str. Calea Orheiului din direcția străzii Iazului în
direcția str. Tudor Vladimirescu. În timpul deplasării, ajungînd în dreptul blocului
locativ cu nr. 79 de pe strada Calea Orheiului, se deplasa cu viteză sporită, nu a
manifestat prudență sporită la trafic și anume nu a ținut permanent seama de
totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, prin ce a ignorat cerințele
pct. 45 (1) și (2) a Regulamentului Circulației Rutiere care indică că, "conducătorul
trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd
permanent seama de următorii factori; starea psihofiziologică ce influențează atenția
și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile
periculoase, starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, condițiile
rutiere, situația rutieră. Iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care
pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să-1 oprească,
pentru a nu pune în pericol siguranța traficului precum și cerințele pct. 41 (1) lit.(a)
al aceluiași regulament care prevede, că „limitele maxime de viteză a vehiculelor
pentru drumurile publice sînt: a) în localități -50 km/h", la fel a încălcat și cerințele
pct. 10 (1) lit. b) al Regulamentului Circulației Rutiere care prevede că; „persoana
care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele
prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în
siguranță vehiculul pe drum" și ca urmare la apariția obstacolului pe carosabil și ca
consecință a vitezei excesive a pierdut controlul asupra conducerii automobilului și
ca rezultat cu partea frontală față stîngă a automobilului a comis tamponarea
pietonului Cataraga Efim Sava, a.n. 02.02.1947, care se afla angajat în traversarea
carosabilului de la stînga spre dreapta relativ deplasării mijlocului de transport.
În rezultatul accidentului rutier pietonului Cataraga Efim, potrivit raportului
de expertiza medico-legală cu nr. IOD/177, i-au fost cauzate leziuni corporale sub
formă de traumă cranio-cerebrală închisă, plagă contuză pe cap, hemoragii roș
murdare în țesuturile moi pericraniene parietal stînga, hemoragii subarahnoidiene pe
emisfera dreaptă, conținut hemoragie în ventriculii cerebrali cu focare de contuzie
intracerebral. Hemoragii secundare în trunchiul cerebral. Traumă închisă a toracelui,
echimoză pe hemitoracele drept, fracturi ale coastelor pe dreapta cu hemoragii roș
murdare în țesuturile moi adiacente. Traumă închisă vertebro-medulară și bazinului,
ruptura discului intervertebral Thll-Thl2, echimoză pe șoldul drept, fracturi a
ramurilor osului pubis și dehiscență sacro-iliacă pe dreapta cu hemoragii roș murdare
în țesuturile moi adiacente. Fractură închisă a ulniei și a falangelui degetului 5 pe
dreapta cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, leziuni care au legătură cauzală
directă cu decesul, și în comun se califică ca vătămare corporală gravă.
Astfel, prin acțiunile sale, Botnari Ghenadie, a săvîrșit încălcarea regulilor de
securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport de către
persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență
decesul unei persoanei, adică a comis infracțiunea prevăzută de alin. (3) lit. b) art.
264 Cod penal.
Nefiind de acord cu sentința în cauză apeluri au declarat:
3.1 procurorul care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii
pedepsei și cheltuielilor judiciare cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Botnari Ghenadie să fie
recunoscut culpabil și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264
alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis cu privarea de
dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani, încasarea cheltuielilor
judiciare în sumă de 737 lei.
În motivarea apelului a invocat că:
- instanța de judecată la stabilirea pedepsei incorect a aplicat prevederile art. 90
Cod penal deoarece inculpatul Botnari Ghenadie a încălcat regulile de securitate a
circulației, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane, iar de la
comiterea accidentului soldat cu decesul pietonului, inculpatul pînă în prezent, nu a
manifestat careva dorință de a repara succesorului victimei prejudiciul material și
moral;
- fiind efectuată expertiza medico-legală a părții vătămate Cataraga Sava, de
către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 737 lei, suma care urma a fi încasată
de la inculpat în beneficiul statului conform prevederilor art. 227 - 229 Cod de
procedură penală, or instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14), 397
pct. 5) Cod procedură penală, nu s-a expus asupra acestei chestiuni.
3.2. succesorul părții vătămate Cataraga Andrei care a solicitat casarea
sentinței cu numirea unei pedepse mai aspre, cu privațiune de libertate și admiterea
integrală a acțiunii civile de 28 643 lei prejudiciu material și 50 000 lei prejudiciu
moral:
În motivarea recursului a invocat că:
- pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul nu și-a cerut niciodată scuze și
nu a binevoit să achite cheltuielile de tratament și funerarii;
- instanța dispunînd de toate bonurile ce atestă cuantumul prejudiciului material
în sumă de 28643 lei a admis acțiunea în principiu. A dat acordul la examinarea
3
cauzei în procedură simplificată considerînd că vinovatul va recupera cheltuielile de
tratament și funerarii, pe cînd acesta a neglijat aceste obligațiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03
octombrie 2016 au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința, în partea
stabilirii pedepsei și laturii civile și pronunțată o nouă hotărîre în această parte,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:
Lui Botnari Ghenadie Valerii recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa de 3 (trei) ani 4
(patru) luni închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip deschis cu privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4(patru) ani.
Acțiunea civilă înaintată de Cataraga Andrei către Botnari Ghenadie Valerii
privind încasarea prejudiciului material în mărime de 28 643 lei și prejudiciului
moral în mărime de 50 000,0 lei s-a admis parțial, încasînd de la Botnari Ghenadie
Valerii în beneficiul lui Cataraga Andrei prejudiciul material în mărime de 28043,0
lei, prejudiciul moral în mărime de 20 000,0 lei, cheltuielile de asistență juridică în
mărime de 600,0 lei, în total 48643 (patruzeci și opt mii șase sute patruzeci și trei)
lei, în rest pretențiile s-au respins ca nefondate.
Celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut fără modificări.
4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, la stabilirea
măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului Botnari Ghenadie, instanța de
fond nu a luat în considerație în deplină măsură gravitatea infracțiunii săvîrșite de
inculpat care face parte din categoria celor grave, de persoana acestuia care a comis
accidentul fiind angajat în calitate de șofer la serviciu Taxi 14999 și care s-a soldat
cu decesul unei persoane.
Astfel, instanța de apel ținînd cont de prevederile art.7, 61, 75-78 Cod penal,
de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de modul comiterii acesteia, de mijloacele
folosite, de pericol creat pentru valoarea ocrotită, de natura și gravitatea rezultatului
produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, de motivul săvîrșirii și scopul urmărit,
de conduita inculpatului după săvîrșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, de
nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia,
de prevederile alin.(8) al art.3641 Cod de procedură penală a consideră că inculpatul
urmează, în vederea corectării și reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, ai fi
aplicată o pedeapsă reală cu închisoare în limita sancțiunii prevăzute de art.264
alin.(3) lit. b) Cod penal, iar circumstanțele invocate de către prima instanță nu
îndreptățesc faptele comise de către inculpat și deci, nu pot genera aplicarea unei
pedepse neechitabile, care nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a
inculpatului, or aplicarea unor pedepse penale reale cu închisoare ar asigura
conștientizarea de către Botnari Ghenadie a celor comise cu adoptarea unor concluzii
corecte ce țin comportamentul în societate.
Totodată instanța de fond la individualizarea pedepsei nu a ținut cont de
faptul că după comiterea accidentului rutier de care se face vinovat inculpatul,
victima Cataraga Efim a decedat, acesta nerecuperînd cheltuielile de tratament și
funerarii suportate de către succesorul părții vătămate Cataraga Andrei.
Cît ține de încasarea prejudiciului material si moral, instanța de apel a reținut
argumentele invocate de către apelant, în acest sens fiind ca probe pertinente
bonurile de plată prezentate în ședința instanței de fond prin care se atestă suma pe
care a suportat-o succesorul părții vătămate pentru cheltuielile de tratament și
funerarii al tatălui său în mărime de 28 043 lei și cheltuieli de asistență juridică în
mărime de 600 lei. Prin urmare, instanța de fond incorect a admis în principiu
acțiunea civilă.
Astfel, instanța de apel a reținut că cuantumul prejudiciului moral solicitat de
succesorul părții vătămate în mărime de 50 000 lei este unul exagerat, deoarece
infracțiunea a fost comisa din imprudență și în viziunea Colegiului suma de 20 000,0
lei constituie o satisfacție echitabilă pentru dreptul pretins a fi încălcat.
In ceea ce privește argumentul invocat de acuzatorul de stat privind încasarea
de la inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 737 lei suportate la constatare și
expertizare a documentelor medicale, instanța de apel nu l-a reținut, menționînd că
potrivit art.227 alin.(l), (2) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sînt
cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului
penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite
martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,
interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,
transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru
acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea
contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei
sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor
procesuale în cauza penală.
Mai mult, subsecvent instanța de apel a reținut prevederile art. 228 alin.(l) Cod
de procedură penală, în modul prevăzut de legea procesuală penală, din sumele
alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli judiciare suportate de către
martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții procedurali, interpreți, traducători,
experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile: 1)
cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire penală
și în instanță; 2) cheltuielile de cazare; 3) salariul mediu pentru toată perioada de
5
participare în procesul penal; 4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care
au fost deteriorate în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea
organului de urmărire penală sau a instanței.
Împotriva deciziei recursuri ordinare au declarat:
5.1 reprezentantul părții vătămate, Cataraga Andrei, care indicînd
prevederile art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală a solicitat casarea
parțială a deciziei în latura civilă și pronunțarea unei noi hotărîri cu încasarea din
contul lui Botnari Ghenadie în beneficiul său a sumelor de - 28 643 lei ca reparație
a prejudiciului material, 50 000 lei repararea prejudiciului moral și 3000 (trei mii)
lei cheltuieli pentru asistenta juridică conform bonului de plată serie WL nr.752185
din 3.08.2016.
În susținerea recursului a invocat că pînă în prezent inculpatul nu și-a cerut
niciodată scuze de la el și nu a manifestat nici o atitudine pentru a repara benevol
cheltuieli legate de tratare și procesiunile funerare. Consideră că repararea
prejudiciului moral în valoare de 50000 lei pentru moartea din culpă solicitată este
reală și Curtea de Apel trebuia s-o admită integral.
5.2 inculpatul Botnari Ghenadie, care indicînd prevederile art.427 alin. (1)
pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei în latura
stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de menținere
a sentinței în această parte.
În motivarea recursului a invocat că:
- nu corespund adevărului declarațiile procurorului și succesorului părții
vătămate precum că el nu și-a cerut scuze și acesta nu a binevoit să achite cheltuielile
de tratament, funerarii, prejudiciu material și moral din motiv că el, Botnari
Ghenadie de mai multe ori a vorbit cu domnul Cataraga Andrei (succesorul părții
vătămate), și-a cerut scuze, a propus bani pentru prejudiciu, tratament, funerarii dar
Cataraga Andrei a refuzat menționînd că toate acestea se vor hotărî după sentința de
condamnare;
- a fost de acord la examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, a comis infracțiunea din imprudență, nu are antecedente penale,
este angajat în serviciu, căsătorit, are un copil minor la întreținerea sa, se
caracterizează pozitiv de la locul de muncă.
Referință pe marginea recursurilor a depus procurorul invocînd că,
instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile art.61, 75 Cod
penal și art.364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, iar solicitarea succesorului
victimei referitor la încasarea cheltuielilor de asistență juridică în suma de 3000 lei
nu rezultă din acțiunea civilă și nici din cererea de apel, cît privește încasarea
prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei din contul inculpatului nu constituie o
satisfacție echitabilă, de aceia consideră că lipsesc temeiuri de casare a deciziei în
partea stabilirii pedepsei inculpatului și în partea neîncasării din contul inculpatului
în beneficiul succesorului victimei a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată și în această parte solicită inadmisibilitatea recursurilor declarate.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport
cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide
inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Referitor la recursul declarat de către inculpat, Colegiul evidențiază că
inculpatul invocă drept temei de casarea deciziei pct. 6), 8) și 12) alin. (1) al art. 427
Cod de procedură penală, însă se referă la erorile de drept sub aspectul aplicării
pedepsei contrar prevederilor legale, temei prevăzut la pct. 10) alin. (1) al art. 427
Cod de procedură penală.
Prin urmare, instanța de apel se va expune la temeiul prevăzut la pct. 10) alin.
(1) al art. 427 Cod de procedură penală.
Colegiul penal menționează, că acest temei pentru recurs, nu persistă în cauza
dată, deoarece la stabilirea pedepsei inculpatului s-a ținut cont în măsură deplină de
principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite,
de personalitatea inculpatului, de circumstanțele atenuante, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, astfel fiind respectate dispozițiile art.
art. 61, 75-78 Cod penal și art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, stabilindu-i-
se o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă.
În ce privește argumentele inculpatului cu privire la menținerea sentinței
referitor la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul penal le consideră
neîntemeiate, deoarece analizînd decizia atacată, se constată că instanța de apel și-a
motivat soluția sa în ce privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în
privința inculpatului, concluzionînd că nu este rezonabil de aplicat prevederile art.
90 Cod penal și de suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoare
inculpatului.
Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin
7
sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica
prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează
că: „ Dacă... instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de
persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să
execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării
pedepsei...indicînd numaidecît în hotărîre motivele...”.
Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea
executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate,
pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o
acorde.
Instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, avînd deplina
libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de regulile
și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și a cuantumului
pedepsei în cadrul procesului de individualizare a acesteia.
La acest capitol Colegiul reține că, instanța de apel și-a motivat soluția privind
inoportunitatea aplicării unei pedepse mai blînde inculpatului, aceasta a format
obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și decizia în totul corespunde
prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, soluție invocată la
p.4.1 din prezenta decizie, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a
cărei reluare nu se mai impune.
Referitor la recursul succesorului părții vătămate, Colegiul reiterează că,
recurentul este de-acord cu încadrarea juridică a acțiunilor și cu pedeapsa aplicată
inculpatului, însă își invocă dezacordul cu aprecierea probelor care au dus la
admiterea parțială a acțiunii civile în partea încasării prejudiciului moral și a
cheltuielilor pentru asistență juridică.
În această ordine de idei, Colegiul reiterează că conform art. 1422 alin.(l) și
(2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe
psihice sau fizice) pin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale,
precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să
oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.
Totodată, potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru
prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată și caracterul și
gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de
vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și
de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.
Prin urmare, Colegiul reține că, conform acțiunii civile succesorul părții
vătămate solicită încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, însă aceasta
este o sumă exagerată și nejustificată, or, conform art. 41 CEDO cererea cu privire
la încasarea prejudiciului moral nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o
îmbogățire fără temei, cu atît mai mult că condamnarea inculpatului aduce în sine o
satisfacție pentru partea vătămată.
Astfel, instanța consideră că rejudecînd cauza, instanța de apel corect a admis
apelul părții vătămate, argumentat expunîmdu-se și în partea ce ține de recuperarea
prejudiciului moral în beneficiul acesteia în sumă de 20 000 lei, ce se apreciază ca
fiind în deplină concordanță cu principiul răspunderii civile delictuale care impune
reparația integrală, reală și efectivă a daunelor morale cu luarea în considerare a
urmărilor faptei, a naturii și duratei acestora, avînd în vedere și exigențele art. 3 din
Protocolul nr. 7 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului și Libertarilor
Fundamentale.
Cît privește încasarea cheltuielilor pentru asistenta juridica în sumă de 3000
lei, Colegiul menționează că încasarea acestei sume nu a fost invocată în acțiunea
civilă și nici în cererea de apel, or o asemenea despăgubire recurentul o poate solicita
în ordinea civilă.
În consecință, reieșind din cele expuse, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de
casare a deciziei recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității
recursurilor înaintate în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpat și reprezentantul
părții vătămate, Cataraga Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 03 octombrie 2016, în cauza penală în privința lui Botnari
Ghenadie, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 13 ianuarie 2017.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
9