1ra-188/2015 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-188/2015 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-188/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

25 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Mardare Ghenadie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Mardare Ghenadie Dumitru,

născut la 12 iunie 1976, originar și domiciliat în s. Cotul

Morii, r-ul Hîncești

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 04 decembrie 2013 - pînă la 31 ianuarie 2014;

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Mardare Ghenadie a

fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare,

fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Zdrobău Natalia a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

Ghenadie, la 08 septembrie 2013, aproximativ la ora 2100, conducînd

autovehiculului de model „Mercedes 312 D”, cu n/î HN AZ 404, deplasîndu-se

pe traseul Chișinău-Leușeni, între satele Mirești și Bujor, încălcînd prevederile

art. 45 alin. 1) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căreia,

”Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

1

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: b) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră” și alin. (2) al aceluiași articol

potrivit căruia „conducătorul trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate” și art. 34 alin. (2) al RCR care prevede că, „în caz de

orbire, conducătorul autovehiculului trebuie să pună în funcțiune avertizatorul de

avariere, neschimbînd banda de circulație, să reducă viteza și să oprească”, și ca

urmare a tamponat pietonul Zdrobău Gheorghe, care se deplasa pe marginea

părții carosabile.

În rezultatul tamponării, lui Zdrobău Gheorghe i-au fost cauzate

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 189 din 29.10.2013, vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărora ultimul a decedat.

- procurorul, care a contestat sentința sub aspectul blîndeței pedepsei

stabilite în partea ce ține de aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal și

excluderea pedepsei complimentare obligatoriii, argumentînd că instanța de

fond eronat a reținut ca fiind excepționale unele circumstanțe cum ar fi,

recunoașterea vinovăției, căința sinceră, aflarea la întreținerea inculpatului a

copiilor minori și a soției care nu este angajată în cîmpul muncii. Consideră că

pedeapsa aplicată inculpatului nu va atinge scopurile propuse de art. 61 alin.

(2) Cod penal, iar la stabilirea acesteia instanța de fond nu a ținut cont de

persoana inculpatului și de solicitările succesorului legal al părții vătămate.

Astfel, procurorul a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mardare Gh.

să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu suspendarea executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani;

- Succesorul legal al părții vătămate Zdrobău Natalia și avocatul acesteia

Macar Alexandru, care au solicitat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mardare Gh.

să fie condamnat conform învinuirii înaintate la 4 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip deschis și privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani.

Admiterea integrală a acțiunii civile.

2

În argumentarea soluției solicitate apelanții au invocat următoarele:

- instanța de fond nu a argumentat care sunt circumstanțele

excepționale ale cauzei, care permit aplicarea în privința inculpatului

prevederile art. 79 Cod penal;

- circumstanțele la care a făcut trimitere instanța de fond sunt împrejurări

obișnuit care caracterizează o persoană și nu pot fi considerate excepționale,

deoarece nu corespund cerințelor de apreciere descrise în art. 79 alin. (1) Cod

penal;

- netemeinicia sentinței în partea ce ține de admiterea în principiu a

acțiunii civile, or instanța de fond nu a ținut cont de suferințele suportate de

succesorul legal al părții vătămate legate de decesul soțului, precum și nu a luat

în considerație că Zdrobău N. a prezentat probele necesare care confirmă

prejudiciul material suportat în legătură cu înmormîntarea soțului și

cheltuielile legate de asistența juridică.

noiembrie 2014, apelurile declarate au fost admise, casată parțial sentința

contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care, Mardare Ghenadie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul succesorului

legal al părții vătămate Zdrobău Natalia, prejudiciul material în sumă de 14 392

lei, prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei și cheltuieli de judecată în suma

de 2000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

instanței de fond privind aplicarea în privința lui Mardare D. a pedepsei sub

formă de închisoare cu suspendarea executării pe un termen de probă, este

justă, iar la stabilirea acesteia instanța a ținut cont de caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii, de personalitatea inculpatului, care la locul de trai

se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat, se căiește sincer de cele

comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii și are la întreținere doi

copii minori.

3

Totodată, Colegiul penal a conchis că circumstanțele reținute de instanța

de fond în motivarea aplicării prevederilor art. 79 Cod penal în privința

inculpatului sunt împrejurări obișnuite, deloc ieșite din comun, care predomină

și caracterizează o persoană, astfel nu se încadrează în cele excepționale,

deoarece nu corespund cerințelor de apreciere descrise în art. 79 alin. (1) Cod

penal.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile Colegiul penal a concluzionat că

prima instanță în această parte a adoptat o soluție pripită, or din materialele

cauzei cu certitudine s-a constatat că în rezultatul infracțiunii săvîrșite de

inculpat, succesorului părții vătămate i-a fost cauzat prejudiciu moral,

manifestat prin suferințe fizice și psihice ca rezultat al pierderii soțului,

precum și un prejudiciu material, exprimat prin cheltuieli legate de

înmormîntarea victimei.

inculpat, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței

instanței de fond, argumentînd că:

- instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a ținut cont de faptul că a

recunoscut integral vina, s-a căit sincer de cele comise, a achitat succesorului

legal al părții vătămate o parte din prejudiciul material;

- soluția instanței de apel privind stabilirea pedepsei complimentare este

neîntemeiată, iar la adoptarea soluției date instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că profesia de șofer este unica sursă de existență, el fiind unicul

întreținător al familiei, iar privarea de permisul de conducere ar pune în

dificultate materială familia sa;

- motivarea deciziei în partea admiterii acțiunii civile nu este clară.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

ordinar declarat, menționînd că temeiurile invocate de recurent nu se

încadrează în cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

instanța de apel i-a stabilit pedeapsa inculpatului în limitele sancțiunii nomei

penale în baza căreia a fost condamnat astfel, acesta urmează a fi declarat

inadmisibil.

7.2 Referință asupra cererii de recurs a depus și succesorul părții

vătămate Zdrobău N., care nu este de acord cu argumentele invocate în

recursul inculpatului, considerîndu-le lipsite de temei, argumentînd că decizia

4

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar

pedeapsa i-a fost stabilită inculpatului conform prevederilor legale.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, inculpatul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contravine dispozitivul hotărîrii și acesta este expus neclar, iar instanța

a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată că,

motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel, mai mult din conținutul deciziei rezultă

că aceasta și-a motivat soluția adoptată în raport cu motivele invocate în

apelurile declarate de procuror și succesorul părții vătămate, iar motivarea

soluției nu contravine dispozitivului hotărîrii precum și acesta este expus

destul de clar.

Așadar, instanța de recurs relevă că din conținutul recursului rezultă că

inculpatul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată,

precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor acestuia, și critică decizia instanței de

apel doar în partea stabilirii pedepsei cu referire la excluderea din sentință a

prevederilor art.79 Cod penal, referitor la pedeapsa complimentară obligatorie

prevăzută de sancțiunea art.264 alin.(3) Cod penal. Or, în acest aspect, instanța de

apel a conchis că, în speță nu au fost stabilite circumstanțe excepționale în privința

inculpatului și respectiv nu sunt motive de aplicare a prevederilor art. 79 Cod

penal, iar concluziile primei instanțe cu referire la includerea în noțiunea de

5

circumstanțe excepționale a datelor despre persoana inculpatului, faptul că are

la întreținere 2 copii minori și soția care nu este angajată în cîmpul munci, iar

activitatea de șofer este unica sursă de existență a familiei sale - sunt

tendențioase și vădit nefondate. La acest capitol, Colegiul penal atestă că

conform pct.22 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.5 din

19.06.2006 „Cu privire la sentința judecătorească”, se atenționează că, în sensul

art.394 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată să

motiveze aplicarea unei pedepse mai ușoare decît cea prevăzută de lege (art.79

alin.(1) Cod penal). În acest context, se relevă că instanța de apel corect a

constatat că prima instanța nu a motivat și nu a argumentat care sînt

circumstanțele excepționale ale cauzei, care permit aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art.79 Cod penal, iar circumstanțele la care s-a făcut

trimitere în sentință, sunt împrejurări obișnuite care predomină și

caracterizează o persoană, astfel nu se încadrează în cele excepționale, deoarece

nu corespund cerințelor de apreciere descrise în art.79 alin.(1) Cod penal.

Mai mult, Colegiul penal atestă că, circumstanțele la care a făcut referire

recurentul în cererea de recurs, au fost reținute de instanța de apel ca

atenuante, ce au permis stabilirea pedepsei inculpatului cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Pe lîngă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 6 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în

care instanța de apel a estimat circumstanțele cauzei, ce țin de latura pedepsei

penale aplicate inculpatului. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1)

și (2) Cod de procedură penală, conform cărora judecătorul apreciază probele

în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate, competența și activitatea instanței de apel privind

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv a celor prevăzute în

art. 79 alin. (1) Cod penal (aplicarea pedepsei mai blînde decît cea prevăzută de

lege), în alt sens decît cel pe care îl propun părțile implicate în pricina penală,

nu constituie temei de drept pentru recursul ordinar, din categoria celor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul menționează că, din textul recursului, se evidențiază

că recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, prezentate în susținerea pretențiilor materiale.

La acest capitol, instanța de recurs relevă că în conformitate cu

prevederile art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, odată cu sentința de

6

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în

parte, ori o respinge. În acest sens, instanța de apel la examinarea acțiunii civile

a respectat aceste prevederi legale și reieșind din probele prezentate de către

succesorul părții vătămate a ajuns la concluzie justă, de a admite parțial în

latura prejudiciului moral și material acțiunea civilă, fiind încasat din contul

inculpatului Mardare Ghenadie în beneficiul succesorului părții vătămate

Zdrobău Natalia suma de 14392 lei cu titlu de prejudiciu material, 50 000 lei cu

titlu de prejudiciu moral și 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată în speță, sunt relevante și explicațiile de la pct. 13 din Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 9 din 30 octombrie 2009, „Cu

privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, din care rezultă că, „În

materia despăgubirilor, materiale sau morale, nu există temei de casare care să

îngăduie instanței de recurs să reaprecieze cuantumul acțiunii civile. Ca atare,

în recurs nu se poate solicita reactualizarea despăgubirilor cuvenite, stabilite de

instanța de fond.”

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de

apel, a adoptat o hotărîre legală și întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Mardare

Ghenadie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Mardare Ghenadie Dumitru, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 19 martie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7