1ra-1002/2015 — art. 264 al. 3 lit. b CP

1ra-1002/2015 — art. 264 al. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1002/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Rîjac Ghenadie, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 mai 2015, în

cauza penală în privința lui

Rîjac Ghenadie Andrei, născut la 23 mai 1977, originar din r-nul

Soroca, domiciliat în mun. Chișinău, șos. Hîncești 55/3 ap. 93.

Termenul examinării cauzei:

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Rîjac Ghenadie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la

4 ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani. În baza art. 90 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei,

stabilindu-i un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă depusă de către Harcomița Mandalina împotriva lui Rîjac

Ghenadie cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 20 000 lei și 100

000 Euro, s-a admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Ghenadie, la data de 04 iulie 2014, aproximativ la orele 13.30, aflîndu-se la volanul

microbuzului de model ,,Mercedes 311” cu n/î COS-302 și deplasându-se în mun.

Chișinău pe șos. Hîncești din direcția str. Ialoveni spre str.Spicului, ajungînd la

trecerea nedirijată pentru pietoni, semnalizată prin marcajul rutier 1.14.1 din

Regulamentul circulației rutiere, amplasată în apropierea imobilului nr. 138 de pe sos.

Hîncești, mun. Chișinău, n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a apreciat

corect situația reală pe drum în care se află autoturismul în momentul respectiv,

încălcînd prevederile pct. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că,

1) conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori ca: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, 2) în cazul în care

în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

1

reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”,

precum și prevederile pct. 46 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care

prevede că ,,conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz

de necesitate, să reducă viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazul în care se deplasează pe lîngă copii, precum și prevederile

pct. 11 lit. f) din Regulamentul Circulației Rutiere, conform căruia ,,conducătorul de

vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat să cedeze trecerea

pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată”, neținînd cont de

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, nu a

redus viteza ca să poată opri la apariția obstacolului de față, nu a ținut cont de situația

rutieră, nu a manifestat prudență sporită și ca urmare a acestor acțiuni neglijente, a

comis tamponarea pietonului minor Harcomița Eva a.n. 22.10.2009, care traversa

carosabilul din dreapta spre stînga relativ deplasării automobilului în cauză.

În rezultatul accidentului de circulație, minorei Harcomița Eva i-au fost cauzate

vătămări corporale în formă de: excoriații în regiunea capului pe dreapta, hemoragii

în țesuturile moi pericraniene parieto-temporal-bilateral, fractură a bolții și bazei

craniului, hemoragii subarahnoidiene, în ventriculele cerebrale, țesutul și trunchiul

cerebral, excoriații pe membru superior și inferior sting, care conform concluziilor

din raportul de expertiză medico-legală nr.99/1331 D din 01.08.2014, se califică ca

vătămări corporale grave periculoase pentru viața, ce a influențat direct cauza

decesului.

Aceste acțiuni ale inculpatului Rîjac Ghenadie Andrei au fost încadrate în baza

art. 264 alin. (3) lit.b) Cod penal, conform indicilor, încălcarea regulilor de securitate

a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Harcomiță, care a solicitat casarea acesteia cu excluderea prevederilor art. 90 Cod

penal și încasarea din contul inculpatului compensația pentru repararea prejudiciul

material în sumă de 70.000 MDL și prejudiciul moral suferit în urma decesului fiicei

HARCOMEȚ Eva in sumă de 100.000 Euro. Apelantul a criticat sentința în partea

stabilirii pedepsei inculpatului, considerînd-o prea blîndă, invocînd faptul că instanța

nu a avut nici un temei pentru a suspenda executarea pedepsei cu închisoare, reieșind

din caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, care a avut ca urmare

decesul unui copil.

Instanța n-a admis acțiunea civilă, ceea ce contravine cerințelor art. 1422 și 1423

Cod civil, în cazul în care persoanei i –sa cauzat un prejudiciu moral.

fost admis apelul succesorului victimei Mandalina Harcomiță, casată sentința în

latura penală, în partea stabilirii pedepsei și în latura civilă și pronunță o nouă

hotărâre, după cum urmează:

Lui Rîjac Ghenadie Andrei, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip deschis cu privarea de dreptul

de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 ani.

Termenul executării pedepsei s-a calculat lui Rîjac Ghenadie din data reținerii

acestuia de către organele care pun în executare hotărârile judecătorești, cu includerea

timpului deținerii în arest din 04.07.2014 până pe 02.10.2014.

2

Acțiunea civilă a succesorului victimei Mandalina Harcomiță privind încasarea

prejudiciului moral în mărime de 100 000 euro se admite parțial, încasînd din contul

inculpatului Rîjac Ghenadie Andrei în beneficiul succesorului victimei Mandalina

Harcomiță prejudiciul moral în sumă de 50 000 (cincizeci mii) lei.

În rest sentința s-a menținut.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, starea de fapt reținută

și de drept apreciată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate în cauză la urmărirea penală, relevate în cuprinsul sentinței, astfel fiind

legală calificarea faptei pentru care inculpatul este condamnat în baza articolului 264

alin. (3) lit.b) Cod penal - conform indicilor, încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență decesul unei persoane.

Urmărirea penală și judecata în fond s-au desfășurat cu respectarea procedurii

prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag nulitatea actelor

procedurale efectuate în cauză.

Cu privire la pedeapsa penală, care este obiectul apelului, instanța de apel a

considerat fondat cerințele apelantului referitor la aplicarea în privința inculpatului

Rîjac Ghenadie a unei pedepsei mai aspre decât cea stabilită de instanța de fond.

Astfel, la numirea felului și măsurii de pedeapsă s-a ținut cont de unele

circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social a

infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență, conform prevederilor art.

16 al Codul penal se referă la infracțiuni grave, de personalitatea infractorului care

este caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, a recunoscut vina, căința sinceră a acestuia, are la întreținere

un copil minor, a restituit parțial prejudiciul material succesorului victimei, achitîndu-

i suma de 50 000 lei, cît și de lipsa circumstanțelor agravante.

Apreciind aceste împrejurări, dar și faptul că, acțiunile inculpatului au atentat în

mod direct asupra vieții minorei Eva Harcomița a.n 22.10.2009 și ca urmare au dus la

decesul acesteia, instanța de apel a dispus aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoare în termenul prevăzut de sancțiunea legii penale, dar și cu aplicarea art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală și anume 3 ani închisoare, cu majorarea

termenului pedepsei complimentare: privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 4 ani.

Referitor la modalitatea de executare, instanța de apel a considerat că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 90 Cod penal, care reglementează condamnarea

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, soluția instanței în această parte

fiind una neîntemeiată, reieșind din circumstanțele concrete ale cauza (provocarea

prin infracțiune a unor urmări grave care au dus la decesul minorei) și cerințele art.

61 Cod penal din faptul că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului cât și altor persoane.

La acest capitol, instanța de apel a remarcat că pedeapsa este echitabilă cînd ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

3

Astfel, corectarea și reeducarea inculpatului urmează a avea loc în condiții

privative de libertate, precum prevede și sancțiunea articolului incriminat,

argumentele apelantului în acest sens fiind întemeiate.

Cu referire la solicitările succesorului victimei Mandalina Harcomiță privind

admiterea acțiunii civile, instanța de apel a considerat parțial justificate argumentele

privind încasarea prejudiciul moral.

Se remarcă că, prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie

acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut

neeconomic și care rezulta din atingerile și încălcările drepturilor personale

nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice și psihice, atingerile aduse

onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane etc.

Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de

determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării

criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic,

psihic și afectiv, importanta valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate,

intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc..

Raportând cele enunțate la caz, se reține că în rezultatul acțiunilor ilicite ale

inculpatului, succesorul victimei Mandalina Harcomiță a suportat și suportă dureri

psihică enorme în urma decesului fiicei sale minore, Eva Harcomița a.n 22.10.2009.

Totodată, instanța de apel a considerat că cuantumul prejudiciului moral în

mărime de 100 000 euro, solicitat de succesorul victimei Mandalina Harcomiță, este

unul exagerat, or, pornind de la art. 41 CEDO că cererea cu privire la încasarea

prejudiciului moral nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără

temei, cerința privind încasarea sumei de 100 000 euro nu poate fi admisă, cu atât mai

mult că condamnarea inculpatului Rîjac Ghenadie aduce în sine o satisfacție pentru

partea vătămată.

În viziunea instanței de apel, repararea prejudiciului moral prin acordarea sumei

de 50 000 (cincizeci mii) lei se apreciază ca fiind în deplină concordanță cu principiul

răspunderii civile delictuale care impune reparația integrală, reală și efectivă a

daunelor morale cu luarea în considerare a urmărilor faptei asupra integrității

corporale și sănătății părții vătămate, a naturii și duratei acestora, având în vedere și

exigentele art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului și

Libertarilor Fundamentale.

în numele inculpatului Rîjac Ghenadie, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie aplicată

pedeapsa nonprivativă de libertate. Recurentul invocă că, la numirea felului și măsurii

de pedeapsă nu s-a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi:

infracțiunea a fost săvîtșită din imprudență, personalitatea infractorului, nu are

antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, a

recunoscut vina, are la întreținere un copil minor, a restituit parțial prejudiciul

material achitîndu-i suma de 50 000 lei, cît și de lipsa circumstanțelor agravante.

5.1 În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 ) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Rîjac Ghenadie, solicitînd

respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece cerințele formulate de recurent au

4

format obiect de studiu la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora instanța le-a

dat o motivare corespunzătoare.

avocatul Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Rîjac Ghenadie, în raport cu

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul a invocat în

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, precum că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de

recurs.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe

deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa

inculpatului, argumentînd motivat în decizia sa.

Referitor la criticile recurentului precum că contrar prevederilor art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a

condamnat inculpatul în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prin prisma

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținînd cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și

agravante inclusiv și cele invocate în recurs.

Cauza penală a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, astfel, limitele pedepsei de închisoare fiind reduse cu o treime din

maximul pedepsei (de 7 ani) și o treime din minimul prevăzut de sancțiune (3 ani) ce

constituie de la 2 ani la 4,8 ani închisoare.

5

Astfel, pedeapsa stabilită lui Rîjac Ghenadie de către instanța de apel, se

încadrează în limitele legale prevăzute.

Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corijare și

reeducare a inculpatului, și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia,

cît și a altor persoane.

Colegiul menționează că, instanța de apel întemeiat a constatat că prima

instanță, la numirea pedepsei inculpatului, nu a ținut cont în deplină măsură de

circumstanțele cauzei și de caracterul social periculos al infracțiunii săvîrșite de către

acesta, care drept urmare au dus la decesul unui minor.

Cît privește temeiurile invocate de recurent privind stabilirea pedepsei mai

blînde, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. Or, circumstanțele indicate în recurs

(contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției , lipsa

antecedentelor penale, caracterizarea pozitivă, copil minor la întreținere), sunt

împrejurări obișnuite, cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor.

Mai mult, aceste circumstanțe au fost luate în considerație de către instanța de

apel la stabilirea pedepsei, fiindu-i numită inculpatului o pedeapsă echitabilă potrivit

sancțiunii art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, deoarece

pedeapsa stabilită de instanța de apel, este proporțională faptelor comise de către

inculpat.

Colegiul penal conchide că la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanța de apel,

după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată

indicînd din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului

Rîjac Ghenadie pentru faptele comise este posibilă doar cu aplicarea pedepsei

închisorii reale.

Totodată, legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz, posibilitatea aplicării

pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și nicidecum nu o

obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din

circumstanțele susmenționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real

pedeapsa stabilită.

La fel nu poate fi reținut argumentul apărării privind aplicarea inechitabilă a

unei pedepsei prea severe în prezența circumstanțelor atenuante și absența

circumstanțelor agravante, deoarece la stabilirea pedepsei instanța de apel, pe lîngă

faptul că a luat în considerație circumstanțele atenuante ale cauzei, a ținut cont și de

efectul preventiv al sancțiunii penale.

Astfel, se reține că, recursul ordinar declarat de apărător, nu se întemeiază pe

temeiul stipulat expres de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, mai mult, recurentul nu reflectă în ce constă problema de drept de importanță

generală care, în opinia lor, persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de

apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din norma de drept

vizată.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417

6

Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază

ca inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Lozovscaia Tatiana în

numele inculpatului Rîjac Ghenadie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 04 mai 2015, în cauza penală în privința lui Rîjac Ghenadie

Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 18 noiembrie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7