1ra-295/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-295/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-295/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Găulică Andrei în numele inculpatului Jomiru Ghenadie, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

JOMIRU Ghenadie Nicolae, născut la 09 octombrie

1974, originar din com. Ciuciuleni, r-nul Nisporeni și

domiciliat în mun. Chișinău, str. Voluntarilor 18/1, ap. 36.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.01.2016 – 11.05.2016;

Instanța de apel: 10.06.2016 – 08.11.2016;

Instanța de recurs: 22.12.2016 – 01.02.2017.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani,

iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui Jomiru Gh. a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Grinco I. privind recuperarea

prejudiciului material și moral a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul lui

Jomiru Gh. în beneficiul lui Grinco I. a prejudiciului material în sumă de 7458,83 lei pentru

cheltuielile suportate la înmormîntarea lui Grinco E. și prejudiciul moral în sumă de 10000

lei, în total 17458,83 lei, celelalte capete de cerere privind recuperarea prejudiciului moral

au fost respinse.

aprilie 2014, aproximativ la ora 19:30, în timp ce se deplasa cu autocamionul de model

„Renault” cu n/î NS AN 980 din direcția sat. Colonița spre direcția str. Meșterul Manole,

ajungând la intersecția str. Transnistria cu str. Vadul lui Vodă din mun. Chișinău, unde este

1

trecere dirijată pentru pietoni, nu a asigurat securitatea la trafic, exprimată prin neacordarea

trecerii pietonilor, nu a redus viteza sau chiar să oprească pentru a se asigura de securitatea

manevrei sale, ca urmare a comis tamponarea pietonului Grinco E., născută la 11.06.1942,

care traversa partea carosabilă a str. Transnistria, de la stînga spre dreapta, pe trecerea de

pietoni la culoarea verde a semaforului pentru pietoni.

În rezultat, pietonul Grinco E. s-a ales cu leziuni corporale, după care a fost internată

în secția de reanimare a spitalului de urgență, iar la data de 21 aprilie 2014 a decedat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.63/831 D din 02.07.2014. lui Grinco E. i-

au fost cauzate vătămări corporale grave, care au legătură cauzală directă cu survenirea

decesului acesteia.

În circumstanțele descrise, conducătorul auto Jomiru Gh. a încălcat cerințele

prevederilor pct. 40.1) lit. b) al Regulamentului circulației rutiere, care prevede că, înaintea

virării la stânga sau întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea

vehiculelor care vin din sens opus și urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum

și pietonilor și pct.53.3) al aceluiași Regulament, care prevede că în cazul virării la dreapta

sau la stânga, conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea bicicliștilor și

conducătorilor de ciclomotoare care traversează acest carosabil pe pista pentru bicicliști,

precum și pietonilor care traversează carosabilul drumului, pe care acesta urmează să vireze.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin (3) lit. b) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a

circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență vătămarea gravă a

integrității corporale și a sănătății, care a provocat decesul unei persoane.

art. 401 - 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Jomiru Gh. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264

alin.(3) lit. b) Cod penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

La fel, procurorul a mai solicitat să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată de

succesorul părții vătămate Grinco I., cu încasarea de la inculpat a prejudiciului material și

moral cauzat prin infracțiune în cuantum de 107458,83 lei.

Procurorul a menționat că prima instanță nu a luat în considerație faptul că, Jomiru Gh.

a dat dovadă de lipsă totală de prudență la trafic și a manifestat neglijență față de obligațiile

ce-i revin la trafic, iar aplicarea unei pedepse prea blânde față de inculpat nu va atinge

scopul de reeducare a acestuia.

Astfel, apelantul a susținut că prima instanță a neglijat prevederile art. 2, 7 și 75 Cod

penal, iar stabilirea unei pedepse principale sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani,

cu executarea reală a acesteia și cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport

pe un termen maxim ar putea crea condiții reale ca Jomiru Gh. în viitor să nu mai

săvârșească infracțiuni analogice.

2

Totodată, procurorul a evidențiat că inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată la

trecere dirijată pentru pietoni creând pericol prin metoda sa de conducere nu numai victimei,

dar și altor participanți la trafic, în zonă cu risc mare de accidente, fără a se convinge de

securitatea în trafic și doar întâmplarea în astfel de caz a putut evita cauzarea unor

consecințe mult mai grave decât cele produse.

apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care Jomiru Gh. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani și cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Grinco I. privind recuperarea

prejudiciului material și moral a fost admisă integral și s-a dispus încasarea din contul lui

Jomiru Gh. în beneficiul lui Grinco I. a sumei de 7458,83 lei cu titlu de prejudiciu material

și suma de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în total 107 458,83 lei.

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept în cauza dată, just concluzionînd că inculpatul a

comis infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal. Însă, la stabilirea

pedepsei în privința lui Jomiru Gh. instanța de fond nu a ținut cont de prevederile legale și,

ca urmare, a fost comisă o eroare de drept, în partea individualizării pedepsei, ce urmează a

fi corectată de către instanța de apel.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că incorect, la caz, au fost aplicate prevederile

art. 90 Cod penal și suspendată condiționat executarea pedepsei, întrucît nu s-a luat în

considerație factorii care au influențat inculpatul la comiterea acestei infracțiuni și anume:

nu este încadrat în câmpul muncii, nu are careva ocupație permanentă care să-1

caracterizeze din punct de vedere pozitiv, mai mult ca atât Jomiru Gh. nu a conștientizat

periculozitatea acțiunilor sale și a consecințelor generate, nu a recunoscut vina, iar

prejudiciul cauzat prin acțiunile acestuia nu a fost recuperat succesorului părții vătămate, din

atare considerente pedeapsa stabilită de instanța de fond nu-și va atinge scopul de restabilire

a echității sociale, corectarea condamnatului, precum și de prevenire a săvîrșirii de noi

infracțiuni.

Potrivit materialelor cauzei, inculpatul a recunoscut doar parțial acțiunea civilă, iar

acțiunile acestuia sunt în legătură cauzală directă cu vătămările corporale grave și decesul

victimei Grinco E.

În ședința instanței de apel, s-a stabilit indubitabil faptul că, prejudiciul material

solicitat de partea civilă în instanța de fond, în valoare de 7458,83 lei, ca cheltuieli pentru

serviciile funerare, și-au găsit confirmarea prin înscrisurile anexate la f.d. 164-170, iar

potrivit art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral, adică

suferințe psihice prin faptele infracționale ale unei persoane, instanța poate obliga vinovatul

să repare prejudiciul prin echivalent bănesc. Art. 1423 Cod civil prevede că mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție

de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de

3

gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Reieșind din actele cauzei, instanța de apel a consemnat că succesorul părții vătămate

Grinco I. a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, dat fiind că

familia sa a suferit enorm de pe urma acțiunilor comise de către Jomiru Gh., ei au pierdut o

persoană dragă, iar suma de 10 000 lei, încasată de către instanța de fond, se consideră prea

mică pentru suferințele morale trăite de către familia defunctei.

În consecință, instanța de apel a considerat necesar a acorda cu titlu de prejudiciu

moral suma de 100 000 lei, care urmează a fi încasată din contul inculpatului în beneficiul

succesorului părții vătămate Grinco I., care va avea efect compensatoriu pentru succesorul

părții vătămate Grinco I. și nu vine în contradicție cu prevederile art. 41 CEDO, din care

rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără just

temei.

numele inculpatului, declară recurs ordinar prin care solicită casarea deciziei nominalizate și

pronunțarea unei noi hotărîri.

Recurentul susține că constatările instanței de apel cu privire la aceea că Jomiru Gh. nu

a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și

nu a conștientizat periculozitatea acțiunilor sale și a consecințelor generate, nu corespunde

realității. Faptul dat, se confirmă prin răspunsurile inculpatului și a succesorul părții

vătămate I. Grinco, date în cadrul ședințelor de judecată din instanța de fond și cea de apel.

Constatarea instanței de apel, precum că Jomiru Gh. nu a recunoscut vinovăția nu

corespunde realității, deoarece ultimul nu a contestat sentința, ceea ce denotă faptul că totuși

inculpatul a recunoscut vina, conștientizînd periculozitatea acțiunilor sale și a consecințelor

generate.

De asemenea, recurentul susține că Jomiru Gh. a încercat să compenseze prejudiciu

cauzat, dar succesorul părții vătămate Grinco I. a refuzat primirea banilor de la inculpat.

Un argument important ce ar convinge instanța de recurs că inculpatul a recunoscut

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. (b) Cod penal, în opinia recurentului,

constă în aceea că urmărirea penală în cazul dat a fost efectuată superficial, incomplet, cu

încălcări esențiale de procedură, declarațiile martorilor oculari fiind contradictorii, respectiv

acestea nu puteau fi puse la baza sentinței de condamnare.

Rezultatele expertizei în comisie, care au stat la baza condamnării lui Jomiru Gh.

denotă că experții au apreciat cu aproximație circumstanțele în care a fost comis accidentul

rutier, mai mult că expertiza dată a fost efectuată după 18 luni de la momentul producerii

accidentului dat.

Nici în timpul urmăririi penale, nici în urma cercetării judecătorești nu au fost

administrate probe ce ar demonstra cu certitudine că inculpatul a încălcat neglijent normele

Regulamentului Circulației Rutiere și ca rezultat a survenit tamponarea camionului cu

victima, cu toate acestea inculpatul cunoscînd încălcările sus enumerate nu a contestat

sentința, dar și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal.

4

Completul de judecată a instanței de apel, pentru acceptarea încasării din contul lui

Jomiru Gh. în beneficiu succesorului părții vătămate cu titlu de prejudiciu material a sumei

de 7 458.83 lei și cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 100 000 lei, s-a condus de

prevederile art. 219 Cod procedură penală, art. 1398, 1422, 1423 Cod Civil, însă în opinia

recurentului instanța de apel nu a motivat, argumentat legal, nici persoana responsabilă de

răspundere materială și nici cuantumul încasat stabilit de acțiunea civilă înaintată în sumă

totală de 107 458.83 lei.

Astfel, avocatul susține că mărimea prejudiciului stabilit de către instanța de apel,

precum și persoana responsabilă de răspunderea materială trebuia să fie întemeiat și

argumentată nu numai prin prisma prevederilor art. 219 Cod procedură penală, dar și prin

prisma Legii nr. 1553 din 25.02.1998 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă a transportatorilor față de călători cu toate modificările în vigoare.

De asemenea, recurentul menționează că instanța de apel la stabilirea cuantumului

daunelor morale trebuia să se ghideze și de următoarele criterii: gradul de rudenie dintre

victimă și partea civilă, de faptul dacă persoana care cere despăgubirea locuia sau nu în

aceeași casă cu persoana decedată, precum și în dependență de salariu mediu pe economie în

Republica Moldova și conform practicii țarilor europene și CtEDO.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de apărătorul

inculpatului menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece decizia

instanței de apel este legală și întemeiată.

Găulică A. în numele inculpatului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia, pentru considerentele ce urmează.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului ordinar deferit judecății

se întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către

recurent.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci cînd

titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu rezultă din circumstanțele

cauzei, sau cînd nu este descrisă și argumentată esența pretinsei încălcări.

Din conținutul cererii de recurs declarat se constată că titularul acesteia invocă ca

temeiuri de drept pct. 6) și 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală și susține că

hotărârea instanței de apel este neîntemeiată, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

5

întemeiază soluția și, în cauză, au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel din două considerente, și anume

că, în viziunea sa, greșit instanța a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal și cu

stabilirea executării pedepsei în penitenciar de tip deschis, precum și greșit a stabilit

cuantumul prejudiciului moral cauzat părții civile în mărime de 100000 lei.

Analizînd criticile formulate de recurent, prin prisma temeiurilor circumscrise

cazurilor de casare prevăzute de pct. 6) și 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, instanța de recurs apreciază argumentele punctate de apărător, ca fiind vădit

nefondate, avînd în vedere în acest sens următoarele considerente.

Or, efectuînd o verificare a materialelor din dosar Colegiul conchide că la judecarea

apelului declarat de procuror, instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptînd o soluție corectă, atît în partea individualizării pedepsei în privința lui

Jomiru Gh. în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cît și în partea soluționării acțiunii

civile.

În primul rînd, în vederea susținerii acestei concluzii instanța de recurs rezultă din

aceea că, pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrîngere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din

partea acestuia, cît și a altor persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un

proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat

prin rechizitoriu inculpatului, la caz, fiind incident art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în baza

căruia a fost condamnat Jomiru Gh.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale.

De asemenea, urmează a se consemna că, la individualizarea pedepsei în privința lui

Jomiru Gh. trebuie avut în vedere că, în urma acțiunilor ultimului, victimei i-au fost cauzate

leziuni corporale grave, în urma cărora a survenit decesul acesteia.

În acest punct de analiză, Colegiul penal ține să mai specifice că, raționamentul care

poate condiționa aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal într-o cauză penală, întotdeauna

are la origine persoana inculpatului și comportamentul acestuia pînă la săvîrșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a lui în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă,

6

conduita bună; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara

paguba pricinuită și comportarea sinceră în cursul procesului.

La fel, este important de a menționa că, este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins de inculpat fără executarea efectivă a acesteia.

La caz, se constată că instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei, a menționat că

inculpatul a comis o infracțiune gravă din imprudență, vina în comiterea infracțiunii nu a

recunoscut-o, nu este încadrat în câmpul muncii, nu are careva ocupație permanentă care să-

1 caracterizeze din punct de vedere pozitiv, mai mult ca atât Jomiru Gh. nu a conștientizat

periculozitatea acțiunilor sale și a consecințelor generate, iar prejudiciul cauzat prin

acțiunile acestuia nu au fost recuperate și din atare considerente pedeapsa stabilită de prima

instanță nu-și va atinge scopul de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului,

precum și de prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Pentru toate argumentele anterior prezentate, Colegiul penal la fel consideră că, în

cauza deferită judecății, prima instanță nu a ținut seama de prevederile expuse supra și, ca

rezultat, a individualizat greșit pedeapsa în privința lui Jomiru Gh. Or, în speța dată,

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, după cum corect a fost menționat și

de instanța de apel, nu poate fi aplicată, reieșind din împrejurările săvîrșirii infracțiunii

descrise detaliat în actul de sesizare a instanței, precum și ținînd seama de statuările instanței

de apel privitor la persoana inculpatului și comportamentul acestuia.

Mai mult, contrar celor susținute de recurent, instanța de recurs este ferm convinsă că,

în speța dată, s-a demonstrat indubitabil legătura cauzală între încălcarea regulilor securității

circulației rutiere de către Jomiru Gh. și consecințele excepțional de grave survenite, decesul

unei persoane.

Pe de altă parte, Colegiul consideră relevant de a remarca că, recunoașterea vinovăției

de către inculpat urmează să fie expusă expres în fața instanței, dar nu să fie prezumată de

instanță, după cum pledează avocatul făcînd trimitere la faptul că inculpatul nu a contestat

sentința, iar prin aceasta se deduce că dînsul a recunoscut vina și a realizat caracterul

prejudiciabil al faptei infracționale comise.

La fel, instanța de recurs nu poate fi de acord cu poziția părții apărării și nu poate

considera ca recunoaștere a vinovăției faptul că inculpatul, pretinde că a observat și

cunoștea despre careva încălcări admise de organul de urmărire penală la etapa respectivă a

procedurilor, însă nu le-a contestat deoarece își recunoaște vinovăția.

Drept urmare, Colegiul penal găsește neîntemeiate alegațiile titularului dreptului de

recurs în partea solicitării de a menține sentința și constată că concluzia instanței de apel,

privitor la faptul că corijarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea față de Jomiru

Gh. a unei pedepse sub formă de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

deschis, este una legală, corectă, motivată și întemeiată.

Pe cale de consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite judecății,

iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență

prevederilor din art. 61 și 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea

7

pedepsei în privința inculpatului, aplicîndu-i acestuia o pedeapsă proporțională faptei

săvîrșite și consecințelor survenite.

În continuare, în vederea respingerii celorlalte capete de cerere, și anume privitor la

aceea că instanța de apel greșit a dispus admiterea integrală a acțiunii civile, Colegiul

expune următoarele.

Așadar, potrivit sentinței instanța de fond, judecînd cauza, a dispus admiterea parțială

a acțiunii civile, cu dispunerea încasării de la Jomiru Gh. în beneficiul lui Grinco I. a

prejudiciului material în sumă de 7458,83 lei pentru cheltuielile suportate la înmormîntarea

lui Grinco E. și prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, în total 17458,83 lei, celelalte capete

de cerere privind recuperarea prejudiciului moral au fost respinse.

Pe cînd partea civilă, în acțiunea sa a solicitat instanței acordarea sumei de 100000 lei,

ca recompensă pentru prejudiciul moral cauzat prin infracțiune.

Procurorul-apelant în cerințele formulate în fața instanței de apel a solicitat, printre

altele și admiterea integrală a acțiunii civile.

Curtea de apel, verificînd în această parte sentința a statuat că acțiunea civilă urmează

a fi admisă integral, cu dispunerea încasării prejudiciului moral în cuantum de 100000 lei,

dat fiind că familia părții vătămate a suferit enorm de pe urma acțiunilor comise de către

Jomiru Gh., au pierdut o persoană dragă, iar suma de 10 000 lei, stabilită de către prima

instanță, se consideră prea mică pentru suferințele morale trăite de către familia defunctei.

Colegiul penal consideră că justificat instanța de apel a apreciat că cuantumul daunei

morale cauzate succesorului părții vătămate urmează a fi valorificat în suma de 100000 lei,

întrucît în procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat

prin infracțiune, iar repararea prejudiciilor morale în caz de deces prezintă o modalitate

distinctă, care constă în dreptul persoanelor apropiate victimei decedate, la repararea

propriului lor prejudiciu afectiv, rezultat din lezarea sentimentelor de afecțiune.

În cazul decesului persoanei în urma săvîrșirii unei infracțiuni, acțiunea civilă privind

repararea daunei morale poate fi intentată de către persoanele fizice cărora le-au fost cauzate

prejudicii morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvîrșirea acesteia.

Respectiv, succesorul părții vătămate Grinco I., care este fiica victimei avea tot dreptul

de a înainta acțiunea civilă în cazul dat și de a solicita recuperarea prejudiciului moral și

material cauzat de inculpat.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune

morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se

stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la

o îmbogățire fără just temei, astfel, în cazul infracțiunilor contra persoanei, soldate cu

decesul victimei, este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale, care au

fost cauzate prin fapta infracțională săvîrșită de inculpat, precum și toate consecințele

acesteia.

Mai mult ca atît, pe aceiași cale de considerente, se enunță că potrivit art. 1422 Cod

civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral, adică careva suferințe

8

psihice prin faptele infracționale ale unei persoane, instanța poate obliga vinovatul să repare

prejudiciul prin echivalent bănesc. Art. 1423 Cod civil prevede că mărimea compensației

pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție

al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Din materialele cauzei, rezultă că Grinco I., a trecut prin grea suferință condiționată de

decesul mamei sale, Grinco E., iar instanța de apel a conchis corect că aceste suferințe

urmează a fi recuperate de inculpat prin contra-echivalent bănesc în sumă de 100.000 lei,

sumă ce a fost considerată echitabilă pentru recuperarea prejudiciului moral suferit.

Or, trasarea acestei concluzii, în opinia Colegiului penal, a avut la bază niște

argumente temeinice și relevante, care cad sub incidența nemijlocită a circumstanțelor

cauzei date.

Reieșind din baza factologică expusă mai sus, se conchide că corect instanța de apel a

dispus condamnarea lui Jomiru Gh. în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal și a soluționat

acțiunea civilă, mai mult, instanța de recurs se raliază celor expuse în partea descriptivă a

deciziei atacate în vederea motivării acestei soluții, iar criticele părții apărării le consideră

nefondate.

Pe cale de consecință, în virtutea considerentelor consemnate în partea descriptivă a

prezentei decizii, constatînd că în cauză există o concordanță deplină între probele

administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința inculpatului Jomiru

Gh. și nefiind identificată de instanța de recurs prezența vreunei erori judiciare, care ar putea

servi drept temei de casare a deciziei recurate, Colegiul penal consideră ca fiind

neîntemeiate criticile formulate de recurent în cererea de recurs ordinar deferit spre

examinare, menținînd decizia instanței de apel.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Găulică Andrei în numele

inculpatului Jomiru Ghenadie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Jomiru Ghenadie Nicolae, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 februarie 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9