1ra-519/2020 — art. 27, 187 alin. 2 lit. d CP

1ra-519/2020 — art. 27, 187 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-519/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Catan Liliana

judecători: Guzun Ion

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Dorian Diaconu în numele inculpatului Bosov Evghenii, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2019, în cauza

penală privindu-l pe

Bosov Evghenii XXXXX, născut

la XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.06.2016 – 03.05.2019;

Instanța de apel: 10.07.2019 – 25.09.2019;

Instanța de recurs: 04.12.2019 – 12.02.2020.

c o n s t a t ă:

inculpatul Bosov Evghenii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 187 alin. (2), lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

mai 2016, aproximativ la orele 21:00, Bosov Evghenii, aflându-se în incinta

marketului „Victoria” din XXXXX, având scopul comiterii sustragerii în mod deschis

a bunurilor proprietarului și anume a mijloacelor bănești din colectorul aparatului de

casă a acestei întreprinderi, profitând de faptul că casierița Radu Eugenia era

preocupată cu scanarea codului mărfii, iar capacul aparatului de casă se afla deschis

și fără supraveghere vizuală, a sustras în mod deschis 8 bancnote cu nominalul a 200

lei fiecare, care a încercat să-i ascundă sub sacoșa pe care acesta o avea în mâină, însă

în acel moment, în circumstanțe nedependente de voința lui, a fost observat de către

1

casierița Radu Eugenia, care a chemat paza marketului și a luat de la inculpat 7 din

cele 8 bancnote sustrase de către acesta. Ca urmare, continuându-și acțiunile sale

criminale, de sustragere în mod descins a bunurilor proprietarului, Evghenii Bosov

profitând de faptul că o bancnotă cu nominalul de 200 lei din cele sustrase se afla la

el în mâină, nu a înapoiat-o casieriței, ci a încercat să o însușească, însă de asemenea,

nu și-a dus intenția până la capăt, deoarece a fost depistat de către paznicul acestui

market Andrei Scurtu.

către avocatul Dorian Diaconu în interesele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie încetat procesul din motivul împăcării părților.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție „Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre

sustragerea bunurilor” nr. 23 din 18.06.2004, în conformitate cu care „pătrundere” -

este intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis, într-o încăpere, în alt loc pentru depozitare

sau locuință cu scopul sustragerii;

- instanța de fond a dat o interpretare eronată noțiunii de „loc pentru depozitare”

- care potrivit aceleiași Hotărâri a Plenului Curții Supreme de Justiție este sectorul de

teritoriu sau dispozitivul care este destinat, adaptat sau special utilat pentru păstrarea

permanentă sau provizorie a bunurilor și care este înzestrat în acest scop cu anumite

accesorii ce împiedică pătrunderea în el (mecanisme de zăvorâre, sigilii, îngrădituri

etc.) sau este asigurat cu pază (paznici, mecanisme de semnalizare, camere video de

supraveghere non-stop etc.), pentru a împiedica accesul la bunurile depozitate. Plenul

Curții Supreme de Justiție face o remarcă importantă la acest capitol menționând că

soluționând problema prezenței în acțiunile făptuitorului a circumstanțe agravante

„prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință” este necesar

de stabilit scopul cu care această persoană a ajuns în încăpere, în alt loc pentru

depozitare sau în locuință, și când anume i-a apărut intenția de a comite sustragerea.

Dacă făptuitorul mai întâi s-a aflat în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în

locuință, fără a avea intenția de a săvârși sustragerea, după care a sustras bunurile altei

persoane, în acțiunile lui va lipsi circumstanța agravantă examinată;

- instanța de fond pripit și neîntemeiat a calificat acțiunile inculpatului conform

art. 27, 187 alin. (2) lit. d) Cod Penal, deoarece în cadrul examinării nu s-a dovedit

prezența calificativului „pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în

locuință”. Or, inculpatul a intrat în incinta marketului „Victoria” cu scopul de a

procura un pachet, neavând inițial intenția sustragerii, astfel doar după ce casierița a

2

lăsat aparatul de casă deschis, aplecându-se să îi dea clientului ceea ce îi ceruse, a

avut loc fapta propriu-zisă de sustragere;

- cauza a fost remisă de către procuror în instanța de judecată conform

rechizitoriului întocmit la data de 16.06.2016, cu înaintarea învinuirii inculpatului

Bosov Evghenii în baza art. art. 27, 187 alin. (1) din Codul penal. Astfel, deja după

prezentarea în ședința de judecată a instanței de fond, a unei tranzacții încheiată între

inculpatul și partea vătămată Ciobanu Vitalii, cu solicitarea încetării procesului penal

pe motivul împăcării părților, procurorul a emis o ordonanță prin care a modificat

învinuirea în sensul agravării, în conformitate cu art. 326 alin. (1) Cod de procedură

penală, or procurorul trebuia să anexeze probele noi la care face trimitere și să justifice

modificarea alin. (1) în alin. (2) a învinuirii noi;

- instanța urma să țină cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză

(recunoașterea vinovăției, depășirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului)

și de personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv locul de muncă, că își

recunoaște vina și se căiește sincer de cele comise, că este recent căsătorit și are la

întreținere un copil minor în vârstă doar de câteva luni, circumstanțe din care cu

certitudine era posibil de conchis că nu se vor mai repeta.

2019, apelul avocatul Dorian Diaconu în interesele inculpatului a fost respins ca

nefondat, iar sentința a fost menținută fără modificări.

inculpatului în comiterea infracțiunii a fost dovedită prin cumulul de probe

administrate și nominalizate, care coroborează între ele și demonstrează incontestabil

vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 187 alin. (2), lit. d)

Cod penal.

Instanța de apel a conchis că argumentele invocate de apelant nu și-au găsit

confirmarea în starea de fapt a prezentei cauze penale. S-a reținut că în cadrul ședinței

de judecată au fost prezentate suficiente probe pertinente, concludente, veridice și

utile, care demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

pentru care a fost condamnat.

Cu referire la elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute

de art. 27, 187 alin. (2), lit. d) Cod penal, instanța de apel a reținut că obiectul juridic

special al infracțiunii l-a format relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor

mobile. La caz, obiectul material al infracțiunii l-a reprezintat bunurile părții vătămate

SRL „Victoria-Market”, și anume mijloacele bănești în mărime de 1600 lei, asupra

cărora a fost îndreptată tentativă de sustragere în mod deschis de către inculpat. La

caz, latura obiectivă a infracțiunii s-a materializat prin tentativa de sustragere deschisă

a bunurilor părții vătămate. Latura subiectivă a infracțiunii s-a caracterizat prin

3

vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare, este obligatorie stabilirea

scopului special – a scopului de cupiditate.

Bosov Evghenii a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunii imputate, și

anume că dânsul a intrat în marketul „Victoria” și a solicitat de la casieriță un pachet

de culoare neagră și profitând de momentul că casierița s-a întors cu spatele, s-a întins

spre casă și a luat 4-5 bancnote a câte 200 lei fiecare, iar cînd ea a cerut să întoarcă

banii, el a întors nu toate bancnotele, cu una de 200 lei a fost reținut de pază.

Cu referire la agravanta reglementată la lit. d), alin. (2) art. 187 Cod Penal, „prin

pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință” instanța de apel a

notat că prin „pătrundere” se înțelegea intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis, într-o

încăpere, în alt loc pentru depozitare sau locuință cu scopul sustragerii. Ea poate fi

comisă atât cu învingerea piedicilor și a rezistenței, cât și fără aceasta.

Instanța de apel a respins argumentul avocatului Dorian Diaconu potrivit căruia

din declarațiile părții vătămate Ciobanu Vitalii și ale martorului Radu Eugenia este

evident că inculpatul Bosov Evghenii a intrat în incinta marketului „Victoria” cu

scopul de a procura un pachet, neavând inițial intenția sustragerii, or, fapta

infracțională a fost comisă în jurul orelor de seară, și anume la orele 21:00, după cum

a indicat inculpatul Bosov Evghenii, dânsul a venit la niște rude pentru a culege cireșe,

iar în aceste împrejurări, instanța de apel apreciază că intenția inițială a inculpatului

de a procura un pachet nu poate fi reținută ca fiind pertinentă, aceasta fiind lipsită de

sens logic și credibilitate, în contextul în care a acționat inculpatul.

Cu referire la obiecțiile avocatului Dorian Diaconu privind modificarea

învinuirii înaintată inculpatului Bosov Evghenii, în conformitate cu art. 326 alin. (1)

Cod procedură penală, procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă

instanță și în instanța de apel este în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea

adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele

cercetate în ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvârșit o

infracțiune mai gravă decât cea incriminată anterior, aducând la cunoștință

inculpatului, apărătorului lui și, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua

învinuire. În asemenea situație, instanța, la cererea inculpatului și a apărătorului lui,

acordă termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce judecarea

cauzei continuă. Dacă, în cadrul judecării cauzei, se constată că inculpatul a săvârșit

o altă infracțiune sau că au apărut circumstanțe noi care vor influenta încadrarea

juridică a învinuirii aduse lui, sau că infracțiunea incriminată a fost comisă în

coparticipare cu altă persoană care a fost scoasă de sub urmărire penală, instanța, la

cererea procurorului, amină examinarea cauzei pe un termen de până la o lună și o

restituie procurorului pentru efectuarea urmăririi penale privind această infracțiune

4

sau pentru reluarea urmăririi penale, în modul stabilit la art. 287, pentru formularea

unei învinuiri noi și înaintarea acesteia inculpatului, cu participarea apărătorului.

În acest sens, instanța de apel a notat că modificarea învinuirii adusă inculpatului

Bosov Evghenii în sensul agravării ei a avut loc în conformitate cu art. 326 alin. (1)

Cod procedură penală, fiind modificată învinuirea adusă în cadrul urmăririi penale în

sensul agravării ei, deoarece probele cercetate în ședința de judecată au dovedit

incontestabil că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai gravă decât cea incriminată

anterior, fiind adusă la cunoștință inculpatului și apărătorului lui noua învinuire.

Cu referire la solicitarea din apel privind pronunțarea unei decizii de încetare a

procesului penal în privința inculpatului, în legătură cu împăcarea părților, a fost

respinsă ca nefondată, or, în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 109

Cod Penal. Cu referire la condițiile prevăzute de art. 109 Cod penal, instanța de apel

a notat că împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune

ușoară sau mai puțin gravă, însă, inculpatului i s-a incriminat și a fost stabilită

vinovăția în comiterea unei infracțiuni grave prevăzute de art. 27, 187 alin. (2), lit. d)

Cod penal.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 2, 6, 8 Cod de procedură penală, solicitând în dispozitivul recursului casarea

parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicate

prevederile art. 79 și 90 Cod penal, cu stabilirea pedepsei non privativă de libertate.

Deși în dispozitivul recursului recurentul solicită doar o pedeapsă non privative de

libertate, în motivarea recursului el solicită și reîncadrarea acțiunilor inculpatului pe

alin. (1) art. 187 Cod penal și mai indică și următoarele:

- atât instanța de fond cât și cea de apel nu au dat deplină eficiență

recomandărilor conținute în Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire

la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” nr. 23 din

18.06.2004, în conformitate cu care „pătrundere” - este intrarea ilegală, pe ascuns sau

deschis, într-o încăpere, în alt loc pentru depozitare sau locuință cu scopul sustragerii;

- instanțele de judecată au dat o interpretare eronată noțiunii de „loc pentru

depozitare” - care potrivit aceleiași Hotărâri a Plenului CSJ este sectorul de teritoriu

sau dispozitivul care este destinat, adaptat sau special utilat pentru păstrarea

permanentă sau provizorie a bunurilor și care este înzestrat în acest scop cu anumite

accesorii ce împiedică pătrunderea în el (mecanisme de zăvorâre, sigilii, îngrădituri

etc.) sau este asigurat cu pază (paznici, mecanisme de semnalizare, camere video de

supraveghere non-stop etc.), pentru a împiedica accesul la bunurile depozitate;

5

- consideră că instanțele inferioare eronat au încadrat acțiunile inculpatului în

baza art.27, 187 alin. (2) lit. d) Cod penal, or, în motivarea soluției nu se regăsesc

careva argumente sau probe incontestabile în acest sens;

- în conformitate cu prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

urmează să judece cauza numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate acesteia în rechizitoriu. Aceiași normă prevede că

modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare;

- cauza a fost remisă de către procuror cu înaintarea învinuirii inculpatului în

baza art. art. 27, 187 alin. (1) din Codul penal. Astfel, deja după prezentarea în ședința

de judecată a instanței de fond, a unei tranzacții încheiată între inculpat și partea

vătămată Ciobanu Vitalii, cu solicitarea încetării procesului penal pe motivul

împăcării părților, procurorul a emis o ordonanță prin care a modificat învinuirea în

sensul agravării, în conformitate cu art. 326 alin. (1) Cod de procedură penală;

- procurorul trebuia să anexeze probele noi la care face trimitere și să justifice

modificarea alin. (1) în alin. (2) a învinuirii noi, însă nu a anexat probele noi care ar

duce la modificarea învinuirii;

- instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu s-a expus asupra

motivelor invocate referitor la aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 79 Cod

penal, pe motiv că are la întreținere un copil minor;

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Potrivit cererii de recurs, recurentul critică decizia contestată în latura pedepsei

aplicată inculpatului, considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens numirea unei

pedepse cu aplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod penal.

6

Așa dar, instanța de recurs constată că, potrivit recursului ordinar declarat ca

temei de drept se indică pct. 2), 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă,

Colegiul reține că solicitările recurentului nu sunt motivate prin prisma temeiurilor

indicate.

Astfel, pct. 2) stipulează că, instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost

încălcate prevederile art. 30, 31 și 33, motive ce nu au nici o relevanță în speță, din

considerentul că recurentul nu a prezentat argumente în favoarea acestui motiv.

Conform prevederile pct. 6) hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă recurentul, indicând

această eroare de drept, nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii

de recurs înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă și prin

urmare, prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și găsesc

confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

În ceea ce privește erorile de drept invocate de inculpat, prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel când în cauză nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice

a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, Colegiul reține, că aceste temeiuri pentru

declararea recursului ordinar de asemenea nu și-au găsit confirmare la examinare.

Autorul recursului ordinar a repetat toate cerințele indicate în cererea de apel,

la care a fost dat răspuns de către Curtea de Apel Chișinău.

Totodată, Colegiul reține că, în solicitarea recursului avocatul indică că, în

privința inculpatului urmează a fi aplicată pedeapsă mai blândă conform art. 79 Cod

penal, invocând că are copil mic, însă această circumstanță nu poate servi temei pentru

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, iar în ce privește argumentele apărătorului

cu privire la posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul le

consideră neîntemeiate, deoarece analizând decizia atacată, se constată că instanța de

apel și-a motivat soluția în ce privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în

privința inculpatului, concluzionând că nu este rezonabilă aplicarea pedepsei

condiționate.

7

Analizând motivul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,

Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța

de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului și-a motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art. 61,75

Cod penal. Pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă, legală și bine

individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont

de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestuia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și

cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolelor din

Codul penal, în baza cărora a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de

apel corect a ajuns la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința lui Bosov Evghenii poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare.

Conform pct. 11 al Hotărârii plenului CSJ „cu privire la unele chestiuni ce

vizează individualizarea pedepsei penale”, în conformitate cu art. 79 Cod penal,

stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a unei pedepse mai blânde, care nu este

prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător din Codul penal, în baza căruia este

încadrată infracțiunea, se admite luând numai în considerare personalitatea

vinovatului în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de scopul,

motivul, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

în timpul și după săvârșirea infracțiunii.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dezabilități severe

și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importantă

majoră).

Așadar, solicitarea avocatului privind aplicarea în privința inculpatului a

prevederilor art. 79 Cod penal, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către

recurent, este neîntemeiată, or circumstanțele la care face referire recurentul, și

8

anume: recunoașterea de către inculpat a faptei comise și căința activă, prezența unui

loc stabil de muncă și a copilului minor la întreținere, faptul că partea vătămată l-a

iertat, Colegiul le apreciază ca împrejurări obișnuite, care predomină și caracterizează

majoritatea cetățenilor și prin urmare nu pot fi considerate ca fiind excepționale și nu

pot fi utilizate la stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde decât

cea prevăzută de lege, acestea referindu-se de fapt la circumstanțele atenuante,

prevăzute la art. 76 Cod penal, iar alte circumstanțe care ar putea fi apreciate ca

excepționale în cauză nu s-au stabilit.

Referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod

penal, solicitarea este neîntemeiată, or, simplu fapt că acesta nu este de acord cu

pedeapsa stabilită de către instanța de judecată, considerând-o prea aspră, nu poate

servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse

neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudentă,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

Bosov Evghenii este învinuit și recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 27, 187 alin. (2), lit. d) Cod penal, respectiv, aplicarea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate este restricționată.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile inculpatului și a avocatului nu constituie

temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței

ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de

apel.

Privitor la alegațiile recurentului privitor la utilizarea corectă a noțiunii de

„pătrunderea”, Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” nr. 23 din 28.06.2004,

instanța de apel a explicat și detailat s-a expus în decizia sa, iar instanța de recurs

însușește aceste concluzii.

Privitor la împăcarea între inculpat și partea vătămată, Curtea de Apel s-a expus

clar și la această problemă cu trimitere la prevederile art. 109 Cod penal,

menționându-se că împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, însă, inculpatului i-a fost stabilită vinovăția în

comiterea unei infracțiuni grave prevăzute de art. 27, 187 alin. (2), lit. d) Cod penal.

9

Referitor la prezentarea probelor privitor la modificarea învinuirii, prevederile

art. 326 alin. (1) Cod penal nu impun obligația acuzatorului de stat de a prezenta noi

probe care să justifice noua învinuire, iar dacă în procesul de cercetare a probelor în

ședința de judecată se constată că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai gravă decât

cea incriminată anterior, acuzatorul de stat modifică învinuirea adusă inculpatului în

sensul agravării ei, cu aducerea la cunoștință părții apărării despre noua învinuire,

condiție respectată în speță.

În consecință, Colegiul conchide că hotărârea recurată corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, este motivată, iar temeiurile invocate nu

persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și

contravin probelor administrate, prin urmare, prezenta circumstanțelor nominalizate

permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului

declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dorian Diaconu în

numele inculpatului Bosov Evghenii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui Bosov Evghenii

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 martie 2020.

Președinte Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Țurcan Anatolie

10