1ra-1949/19 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 al. 2 lit. c, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1949/19 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1949/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
10 decembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători –Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor
a judecat în ședință, fără citarea părților recursul ordinar declarat de către avocatul
Bodean Ina în numele inculpatului Caraulan Vasile prin care solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2019, în cauza penală privindu-l
pe
Caraulan Vasile xxx, născut la xxx, originar din
xxx, sat. xxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
28.12.2018 – 28.03.2019 ( prima instanță);
15.04.2019 – 20.05.2019 ( instanța de apel);
19.08.2019 – 10.12.2019 ( instanța de recurs ordinar).
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central) din 28 martie 2019,
inculpatul Caraulan Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Caraulan
Vasile la 06.09.2018, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, profitând de faptul
că geamul de la bucătărie era deschis și nu este văzut de nimeni, a pătruns în domiciliul
lui Garbuz Silvia, amplasat în xxxx, de unde a sustras pe ascuns 1000 lei și 50 euro,
echivalentul a 916 lei, cauzându-i astfel proprietarei o daună în proporții considerabile în
sumă totală de 1916 lei.
Acțiunile inculpatului Caraulan Vasile au fost calificate în baza art. 186 alin. (2) lit.
c) și d) Cod penal – furtul adică „ sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin
pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.”
Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, aceasta a fost atacată cu apel de către:
2.1 Procurorul în Procuratura r-l Anenii Noi, Cotorobai Inna, care a solicitat casarea
sentinței, rejudecarea cauzei cu condamnarea lui Caraulan Vasile în baza art. 186 alin. (2)
lit. c) și d) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
1
semiînchis, admiterea integrală a acțiunii civile, cu încasarea din contul inculpatului a
cheltuielilor judiciare în sumă de 2891 lei 41 bani.
În susținerea apelului, a invocat că:
- pedeapsa aplicată inculpatului este una prea blândă și neproporțională cu pericolul
social a acțiunilor criminale comise;
- la aplicarea pedepsei instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75
Code penal;
- pe parcursul judecării cauzei inculpatul a dat dovadă de lipsă de respect față de
instanța de judecată, fiind legal citat acesta s-a eschivat de a se prezenta, aflându-se și la
evidența medicului narcolog cu diagnoza alcoolism cronic st. II mixt, sistematic;
- este neîntemeiată concluzia instanței referitoare la neîncasarea cheltuielilor
judiciare, or acestea sunt provocate de săvârșirea unei infracțiuni care impune
desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2019, s-a
admis apelul declarat, s-a casat parțial sentința în partea laturii civile și cheltuielilor de
judecată, pronunțându-se o nouă hotărâre prin care acțiunea civilă înaintată de partea
vătămată Garbuz Silvia către Caraulan Vasile a fost admisă, s-a dispus încasarea de la
inculpatul Caraulan Vasile în beneficiul lui Garbuz Silvia a prejudiciului material în sumă
de 1916 lei. S-a încasat de la Caraulan Vasile cheltuielile de judecată în sumă de 2551 lei
și 92 bani în contul statului. În rest au fost menținute dispozițiile sentinței.
3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la stabilirea măsurii și
mărimii pedepsei în privința lui Caraulan Vasile în vederea corectării, reeducării precum
și ca măsură de pedeapsă, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă echitabilă, iar alegațiile
apelantului nu au fost reținute în acest sens.
Instanța de apel a remarcat faptul că, la aprecierea măsurii și mărimii de pedeapsă,
prima instanță a luat în considerare în deplină măsură gravitatea infracțiunii săvârșite de
inculpat care face parte din categoria celor mai puțin grave, persoana inculpatului,
circumstanțele atenuante și agravante, dând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75-
78 Cod penal.
Cu referire la criticile aduse referitor la acțiunea civilă și neîncasarea cheltuielilor
judiciare, instanța de apel a reținut faptul că partea vătămată Garbuz Silvia a înaintat o
acțiune civilă în ședința de judecată împotriva inculpatului Caraulan Vasile privind
repararea prejudiciului material în mărime de 1916 lei.
Având în vedere faptul că cuantumul prejudiciului material în mărime de 1916 lei
solicitată de partea vătămată a fost deplin confirmată, ținând cont de faptul că suma
sustrasă de 1000 lei și 50 euro, nu i-a fost restituită de către inculpat, instanța de apel a
ajuns la concluzia de a admite acțiunea civilă cu respectarea prevederilor art. 219-221 Cod
de procedură penală.
Ce ține de cheltuielile judiciare, instanța de apel a menționat că aceasta este
justificată parțial și anume privind încasarea din contul inculpatului Caraulan Vasile a
cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 2551 lei 92 bani,
în baza prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală.
2
Totodată instanța de apel nu a reținut alegațiile acuzatorului de stat cu privire la
încasarea în calitate de cheltuieli judiciare suma de 339 lei 49 bani pentru rechizite de
birou și salariul procurorului, or aceste solicitări nu cad sub incidența prevederilor art.
227-229 Cod de procedură penală.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, a declarat recurs ordinar avocatul
Bodean Ina, care invocă temei pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei, în partea încasării de la inculpat
în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, cu menținerea soluției dispuse în această
parte prin sentință.
Invocând faptul că:
- la dispunerea încasării cheltuielilor judiciare, instanța de apel nu a aplicat corect
prevederile art. 142 alin. (2), art. 227-229 Cod de procedură penală;
- în prezenta cauză penală ordonatorul expertizei judiciare a fost organul de urmărire
penală, fără a exista o asemenea cerere din partea apărării;
- la examinarea cauzei nu s-a luat în considerare raționamentele expuse de Curtea
Constituțională în decizia nr. 116g/2018 privind excepția de neconstituționalitate a unor
dispoziții din art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală;
- dispoziția alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală, prevede că instanța de judecată
poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, deci această normă nu este
imperativă ci una facultativă.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.
11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru
inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, invocând faptul că instanța de apel
corect a examinat chestiunea cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare.
Judecând recursul ordinar în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit constată
că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.
În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să rejudece cauza și
să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se agravează situația condamnatului.
Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427
alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu
recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la
judecarea cauzei.
În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de
procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței
de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
3
Colegiul penal lărgit menționează că, recurentul drept temei pentru declararea
recursului, a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și
anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar în partea ce ține de încasarea
cheltuielilor judiciare din contul inculpatului în contul statului.
Analizând conținutul deciziei contestate ( f.d 162-175), instanța de recurs atestă că
în conținutul deciziei lipsește o argumentare juridică în partea încasării cheltuielilor
judiciare în sumă totală de 2551 lei 92 bani.
Potrivit prevederilor art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, - „Părțile, din
inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire
penală, al procurorului sau al instanței de judecată, să înainteze instituției publice de
expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei
judiciare pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în
apărarea intereselor lor”.
După cum urmează din materialele cauzei la solicitarea organului de urmărire
penală la data de 18.10.2018 a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-
4653 (f.d. 38-42) costul acestuia fiind de 2520 lei (f.d. 37).
Colegiul penal lărgit ține să menționeze că raportul de expertiză a fost efectuat în
prezenta cauză penală, după data de 09.02.2018, când au intervenit modificări în art. 143
alin. (2) Cod de procedură penală, care a fost abrogat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017,
în vigoare din 09.02.2018, care până la această dată prevedea imperativ că plata pentru
efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a aceluiași articol se face din contul
mijloacelor bugetului de stat.
Instanța de recurs ordinar consideră eronată concluzia instanței de apel cu privire
la încasarea din contul inculpatului Caraulan Vasile în total a sumei de 2551 lei 92 bani
cu titlu de cheltuieli judiciare având în vedere faptul că costul efectiv al raportului de
expertiză a fost estimat la suma de 2520 lei (f.d. 37), iar restul sumei de 31 lei 92 bani
constau reieșind din calculul (f.d. 73 Vol.I) din rechizite ( hârtie) - 5.06 lei; consumabile
(imprimare, copiator) – 4,05 lei; cheltuielile de deplasare la fața locului – 22 lei 82 bani,
ce nu cad sub incidența prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală și urmează a
fi excluse.
Instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul recurentului precum că
„dispoziția alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală, prevede că instanța de judecată
poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, deci această normă nu este
imperativă ci una facultativă” or, art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că
„cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului” alin.
(2) al art. 229 Cod de procedură penală la care se referă recurentul vine ca o excepție de
la regula generală însă pentru a fi în posibilitate ca inculpatul să fie scutit de la plata
cheltuielilor judiciare apărarea urma să prezinte probe concrete ce ar confirma condițiile
indicate în art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală în baza cărora instanța de judecată
4
poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial inculpatul ce nu se regăsesc
în recursul declarat.
Prin urmare argumentul recurentului precum că inculpatul se află în imposibilitate
de a achita cheltuielile judiciare este unul declarativ, lipsit de suport probant.
În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la adoptarea
soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin cont de toate circumstanțele
expuse supra, prin ce pe cale de consecință se atestă că decizia instanței de apel nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea încasării în total a sumei de 2551
lei 92 bani cu titlu de cheltuieli judiciare, confirmându-se în prezenta cauză temeiul de
recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, astfel recursul ordinar
declarat de către avocatul Bodean Ina în numele inculpatului Caraulan Vasile urmează a
fi admis, cu emiterea unei noi decizii în partea soluționării chestiunii cu privire la
încasarea cheltuielilor judiciare, excluzând din suma încasată 31 lei 92 bani.
Conducându-se de prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bodean Ina în numele
inculpatului Caraulan Vasile, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 20 mai 2019 în privința lui Caraulan Vasile xxx, în partea încasării cheltuielilor
judiciare, rejudecă cauza, pronunță următoarea hotărâre.
Se încasează de la Caraulan Vasile xxx cheltuielile judiciare în sumă de 2520
(două mii cinci sute douăzeci) lei în contul statului.
În rest se menține decizia atacată.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 09 ianuarie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
5