1ra-963/2019 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-963/2019 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-963/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie

2018, în cauza penală în privința lui

Vechiu Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-nul

Xxxxx s. xxxxx, domiciliat r-nul xxxxxx s. xxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 27.09.2018 – până la 02.11.2018

instanța de apel:

de la 20.11.2018 – până la 19.12.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 01.04.2019 – până la 10.07.2019

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Vechiu Vasile Xxxxx,

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la

4 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

01:00, urmărind scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane, aplicând

acțiuni violente realizate prin cauzarea de numeroase lovituri peste corp părții

vătămate Sprinsian Anatolie, în timp ce se aflau pe teritoriul Î.S. „Gările și Stațiile

Auto”, situată pe str. Mitropolit Varlaam nr. 58, mun. Chișinău, în mod deschis i-a

sustras din buzunar un portmoneu cu valoare de 100 lei, în care se aflau bani în sumă

de 800 lei, buletinul de identitate al acestuia, telefon mobil de model „LG” la prețul

de 300 lei, în care se afla înserată cartela SIM cu nr. xxxxx, în rezultat cauzând părții

vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile, în sumă totală de 1.200 lei.

Pe baza stării de fapt expusă mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Vechiu Vasile, a fost calificată de drept în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f)

1

Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, însoțită de cauzarea de

daune în proporții considerabile.

care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de soluționarea chestiunii

legate de încasarea cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă

încasarea de la Vechiu Vasile a cheltuielilor judiciare, suportate din contul bugetului

de stat și anume a sumei de 947,5 lei.

În motivarea apelului a invocat că:

- cheltuielile judiciare sunt cele suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a urmăririi penale, totodată, cheltuielile judiciare cuprind sumele

cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală;

- cheltuielile judiciare înaintate de acuzatorul de stat, sunt formate din efectuarea

expertizei medico-legale în sumă de 320 lei, precum și cheltuieli suportate pentru

instrumentarea cauzei penale în sumă de 627, 5 lei, în total constituind suma de 947,5

lei;

- în partea soluționării de către instanța de judecată a chestiunii privind

cheltuielile judecare, sentința este ilegală, respectiv urmează a fi casată în partea dată.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

instanță a îndeplinit strict cerințele dispoziției art. 3641 alin. (1) Cod de procedură

penală, respectiv opțiunea privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu

a fost viciată, în cadrul urmăririi penale nu au fost încălcate normele imperative din

Codul de procedură penală, fapt ce a condiționat concluzia că instanța de apel nu este

în drept a reține o altă situație de fapt, decât cea reținută în rechizitoriu și de către

prima instanță.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Vechiu Vasile la comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că, prima

instanță a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, potrivit căruia persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale. La stabilirea

modului, categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel, la fel, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care este mai puțin gravă, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, care anterior a mai fost condamnat, a recunoscut vina, de

2

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

În opinia instanței de apel, prima instanță și-a argumentat soluția adoptată,

invocând motive clare și considerente ce au dus la concluzia necesității stabilirii

inculpatului a pedepsei sub formă de închisoare.

Referitor la apelul declarat de către acuzator, ce vizează dezacordul cu

neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 947,5 lei,

instanța de apel a considerat că acesta este nefondat, deoarece cheltuielile efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, sunt

cheltuieli ce urmează a fi trecute în contul statului. Respectiv, obligația pozitivă a

statului, în sensul art. 6 par. 2 a CEDO, prin intermediul organelor de urmărire penală

și procuraturii este de a demonstra, ținând cont de dispozițiile art. art. 24, 56 Cod de

procedură penală, vinovăția persoanei, fiindu-le atribuită potrivit art. 96-97 Cod de

procedură penală sarcina probațiunii, iar persoana acuzată de un delict beneficiază

de prezumția nevinovăției, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală, fiind liberată

de obligația de a-și demonstra nevinovăția.

Ce ține de cheltuielile privind efectuarea expertizei, instanța de apel a reținut

dispozițiile art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală și alin. (3) art. 75 din Legea cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, nr. 68 din 14.04.2016.

Astfel, instanța de apel ținând cont de faptul că, raportul de expertiză judiciară nr.

201802D1564 din 19 septembrie 2018 în sumă de 320 lei, a fost utilizat în sensul art. 93

alin. (2) pct. 2), 7) Cod de procedură penală în calitate de probă, fiind pus la baza

acuzării inculpatului Vechiu Vasile, respectiv costul cheltuielilor judiciare urmează să

fie suportat de către ordonatorul expertizei judiciare, din mijloacele alocate pentru

efectuarea expertizelor din bugetul alocat.

Ce ține de cheltuielie privind salariul procurorului și pentru consumarea hârtiei,

instanța de apel a notat că, normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare pentru instrumentarea cauzei penale la

etapa urmăririi penale și anume salariul acuzatorului de stat și pentru procurarea

altor rechizite ca hârtie, pix, etc.., iar prevederile legale, nu prevăd astfel de cheltuieli,

ce pot fi încasate din contul inculpatului.

În concluzie, instanța de apel a considerat că, prevederile legale la care face

trimitere acuzatorul de stat, nu prevăd astfel de cheltuieli, ce pot fi încasate din contul

inculpatului. Prin urmare, normele procedurale invocate de acuzatorul de stat nu

reglementează încasarea din contul inculpatului a mijloacelor bănești, cu titlu de

cheltuieli pentru procurarea foilor de hârtie și a salariului acuzatorului de stat, ce sunt

achitate din bugetul de stat potrivit legii.

la data de 01 martie 2019, care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar invocă:

3

- în cadrul examinării prezentei cauze penale nu au fost stabilite careva motive

ce ar duce la concluzia că, nu este rațional de a încasa cheltuielile judiciare din contul

inculpatului. Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi penale și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare cheltuielile judiciare

fiind imputabile inculpatului, condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul

juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsă infractorului.

Obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli. De asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare;

- în speță, statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția inculpatului, prin

acțiuni de procedură legale, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

a suportat cheltuieli, care în baza art. 227 Cod de procedură penală, se încadrează în

noțiunea de cheltuieli judiciare și care indiscutabil urmează a fi recuperate din contul

inculpatului, deoarece însăși acțiunile ilegale comise de acesta le-au generat;

- alin. (3) al art. 227 Cod de procedură penală este o normă generală și nu obligă

statul să suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuelilor judiciare de la părțile în proces.

Totodată, legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;

- în situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează direct că

inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor de fond de a respinge

încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată, deoarece procurorul în apelul declarat

a făcut dovada cheltuielilor suportate de stat la efectuarea expertizei judiciare;

- prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 (publicată în Monitorul Oficial nr. 40-47/108

din 09.02.2018), alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cadrul urmăririi penale se fac din contul mijloacelor

bugetului de stat, a fost abrogat - prin ce se atestă intenția legiuitorului, de a pune

cheltuilelile judiciare în sarcina inculpatului;

- inculpații condamnați urmează să suporte toate cheltuielile efectuate de la

începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare,

chiar și plata unei expertize dispuse din oficiu sau la cererea părții civile.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

4

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material. Prin urmare, recursul este declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri

care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele

formulate de recurent nu au un fundament juridic.

Potrivit textului recursului declarat de către procuror, acesta invocă de drept

temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

anume că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din textul recursului, Colegiul atestă că, autorul în esență critică hotărârile

instanțelor de fond adoptate în partea cheltuielilor judiciare, prin care a fost respinsă

solicitarea acuzatorului de a încasa aceste cheltuieli din contul inculpatului, pentru

efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 201802D1564 din 19.09.2018 și a altor

cheltuieli, cum ar fi cheltuieli pentru salariul procurorului și consumabile, adică hârtie

și copiator în sumă totală de 947, 5 lei.

În opinia Colegiului penal, instanțele de fond just au menționat că, cheltuielile

suportate în cadrul urmăririi penale, în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii imputate, prin cheltuirea foilor de hârtie și imprimării

acestora, precum și salariul procurorului, nu reprezintă cheltuieli judiciare în sensul

art. 227 Cod de procedură penală.

În partea ce se referă la celelalte cheltuieli judiciare, precum efectuarea

expertizelor, instanța de recurs relevă că, potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul

statului, ceea ce denotă faptul că, legea nu stabilește în exclusivitate că, plata

cheltuielilor este suportată doar de inculpat.

Dispoziția alin. (3) art. 229 Cod de procedură penală stipulează că, instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana

care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau

dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale

a persoanelor care se află la întreținerea lor.

5

Reieșind din norma menționată mai sus, Colegiul notează că, la lucrările

dosarului, partea acuzării urma să prezinte probe și argumente întemeiate, pentru a

demonstra că, inculpatul este în stare din punct de vedere material de a suporta

cheltuielile judiciare și că plata acestora nu poate influența substanțial asupra situației

materiale a persoanei.

Potrivit materialelor cauzei, inculpatul nu este angajat în câmpul muncii și nu are

surse stabile de venit.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, partea acuzării nu a prezentat careva probe

ce ar confirma solvența inculpatului sau capacitatea acestuia de achitare a cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizei, având această obligație exclusivă.

În temeiul celor menționate, Colegiul penal conchide că, în cauza dată nu și-a

găsit confirmarea temeiul de recurs la care face referire recurentul și nu sânt motive

de a interveni în soluția adoptată de către instanța de apel, deoarece a fost soluționată

corect chestiunea cu privire la cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea

expertizei în prezenta cauză.

Din considerentele enunțate supra, instanța de recurs concluzionează că, recursul

declarat de către procuror în prezenta speță, este vădit neîntemeiat și urmează a fi

declarat ca inadmisibil.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Vechiu

Vasile Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 08 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

6