1ra-815/2019 — art. 171 alin. 1; 179 alin. 1 CP

1ra-815/2019 — art. 171 alin. 1; 179 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-815/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpat și de către avocatul său Mazur Svetlana, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2018 și a sentinței

Judecătoriei Căușeni sediul Ștefan Vodă din 25 octombrie 2018, în cauza penală în

privința lui

Roșca Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat sat. xxxxx r-nul xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 18.05.2018 – până la 25.10.2018

instanța de apel:

de la 13.11.2018 – până la 06.12.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 11.03.2019 – până la 19.06.2019

C O N S T A T Ă :

2018, Roșca Vasile Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 171 alin. (1) Cod penal, la 4 ani închisoare;

- art. 179 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Roșca Vasile i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de

4 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către procuror,

fiind încasat de la Roșca Vasile în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă de

19.978 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor.

orei 22:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără consimțământul proprietarului,

ilegal a pătruns în gospodăria și locuința lui Xxxxx, amplasat în s. xxxxx, r-nul xxxxx,

cunoscând despre faptul că, ultima se afla de una singură în domiciliu și că este în

etate, iar la cererea părții vătămate de a părăsi locuința sa, Roșca Vasile a refuzat.

1

Tot el, fiind în stare de ebrietate și având scopul de a-și satisface pofta sexuală,

aflându-se în domiciliul lui Xxxxx, prin constrângere fizică, exprimată prin aplicarea

mai multor lovituri cu pumnul în regiunea capului părții vătămate, pentru a înfrânge

rezistența acesteia, aducând astfel victima în stare de imposibilitate de a se apăra,

inclusiv profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, exprimată prin vârsta

înaintată a victimei, a întreținut cu Xxxxx un raport sexual în formă naturală contrar

voinței ei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, faptele

inculpatului Roșca Vasile, au fost calificate de drept în baza art. 171 alin. (1) Cod penal

– violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică, precum și în baza art.

179 alin. (1) Cod penal – pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane fără

consimțământul acesteia, precum și refuzul de al părăsi la cererea ei.

care a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii de

achitare.

În motivarea apelului a invocat că:

- nu a săvârșit infracțiunile imputate și că vinovăția lui nu a fost dovedită de

partea acuzării, dat fiind că din conținutul probelor prezentate în sprijinul învinuirii

nu rezultă că a comis acțiunile constatate în sentință:

- în raportul de expertiză judiciară nr. 2018340P0106 din 03 august 2018 se indică,

că careva leziuni caracteristice violului la partea vătămată nu au fost depistate;

- în raportul de expertiză judiciară nr. 20180500120 din 30 aprilie 2018 rezultă că,

pe obiectele și bunurile ridicate de la domiciliul părții vătămate careva urme ce-i

aparțin lui, nu au fost depistate;

- declarațiile părții vătămate și martorului Lazarev Evghenia urmau a fi apreciate

critic.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

apel au fost verificate declarațiile și probele materiale examinate în prima instanță și

anume: declarațiile inculpatului Roșca Vasile (v. 1, f.d. 209, 221, v. 2, f.d. 23-25); părții

vătămate Xxxxx (v. 1, f.d. 210-212 verso); martorilor Lazarev Evghenia (v. 1, f.d. 213-

216); Chitrosan Elena (v. 1, f.d. 217-218); Negru Ludmila (v. 1, f.d. 219-220); raportul

de expertiză judiciară nr. 2018340P0106 din 03 mai 2018 (v. 1, f.d. 101-103); raportul de

expertiză judiciară nr. 20180500120 din 30 aprilie 2018 (v. 1, f. d. 125-128); raportul de

expertiză judiciară nr. 201830P0107 din 05.04.2018 (v. 1, f.d. 110-111); procesul - verbal

de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din

04.04.2018 (v. 1, f.d. 9); procesul - verbal de ridicare din 04.04.2018 (v. 2, f.d. 23);

procesul - verbal de cercetare la fața locului din 04.04.2018 cu planșa fotografică (v. 1,

f.d. 9, 17); procesul - verbal de cercetare la fața locului din 04.04.2018 împreună cu

planșa fotografică, prin care s-a cercetat domiciliul lui Roșca Vladimir, situat în s.

xxxxx, r-nul xxxxx, în care locuiește inclusiv și învinuitul și s-a ridicat de la fața locului

un telefon mobil de model „Nokia” de culoare albă și o lanternă mică de culoare verde

cu alb (v. 1, f.d. 28-35); ordonanța procurorului din Procuratura raionului Ștefan Vodă

2

din 19 aprilie 2018 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe faptul

plângerii depuse de către Roșca Vasile asupra acțiunilor angajaților IP Ștefan Vodă,

din lipsa faptului infracțiunii (v. 1, f.d. 92-94).

Analizând conținutul apelului nominalizat, instanța de apel a reținut că,

inculpatul invocă motive prin care contestă activitatea instanței cu privire la

aprecierea probelor administrate, susținând nevinovăția lui în învinuirea înaintată de

procuror.

Însă, în opinia instanței, motivele invocate în apel au fost considerate nefondate,

deoarece urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în strictă

conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu s-au constatat încălcări

care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate. Probele

prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost obținute legal, sânt

admisibile în conformitate cu prevederile art. 95 Cod de procedură penală și apreciate

potrivit dispozițiilor art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat că, starea de fapt și de drept stabilită prin sentință

concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță, respectiv sentința

cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 394 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, astfel sunt descrise faptele criminale, considerate ca dovedite,

forma și gradul de vinovăție a inculpatului, motivele și consecințele infracțiunilor

săvârșite, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele

pentru care sunt respinse argumentele părții apărării.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea probelor

administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor

respective, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, dat fiind

că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul

procesului penal.

De asemenea, instanța de apel a notat că, versiunea inculpatului nu are acoperire

probatorie, ce se combate complet prin împrejurările stabilite și probele administrate

în cauză. Prin urmare, probele la care se referă apelantul, în sensul că-l dezvinovățesc,

nu pot fi puse la baza sentinței de achitare, deoarece acestea nu sunt izolate de restul

probelor, ci dimpotrivă, fiind apreciate, din punct de vedere al coroborării lor,

confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor constatate prin sentința

atacată. Nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului, de

vreme ce declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați în cadrul ședinței de

judecată în primă instanță, coroborate la rapoartele de expertiză medico - legală și alte

probe analizate, demonstrează cu certitudine participarea acestuia la săvârșirea

infracțiunilor imputate.

Astfel, poziția, modul și mijloacele de susținere, promovate în cursul procesului

penal, inclusiv în instanța de apel, reprezintă opinia subiectivă a părții apărării.

Totodată, de către instanța de apel a fost considerată a fi corect soluționată și

chestiunea privind pedeapsa aplicată inculpatului. La soluționarea chestiunii

respective, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 și 84

Cod penal, astfel pedeapsa penală fiind stabilită inculpatului în limitele legii.

3

Instanța de apel a menționat că, în sentință se cuprind datele privind persoana

inculpatului și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind luate în

considerație gravitatea infracțiunilor săvârșite, care potrivit art. 16 alin. (2) și (3) Cod

penal fac parte din categoria celor ușoare și mai puțin grave, cât și faptul că inculpatul

nu este la prima abatere penală, având antecedente penale stinse. Astfel, instanța de

judecată motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, corect a concluzionat că

scopul pedepsei se va obține prin privarea de libertate a inculpatului. Respectiv,

temeiuri pentru aplicarea unei pedepse mai blânde, decât cea prevăzută de lege sau

pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare nu s-au

constatat.

6.1 Avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului, la data de 05.02.2019, care

solicită casarea acestora și adoptarea unei noi hotărâri, prin care Roșca Vasile să fie

achitat.

În motivarea recursului se invocă:

- instanțele de fond, nu au analizat obiectiv circumstanțele cauzei, nu au ținut

cont de principiul individualizării pedepsei penale, nu au respectat cerințele art. 6

CEDO privitor la asigurarea unui proces echitabil;

- este nefondată argumentarea instanțelor, precum că nerecunoașterea vinei este

poziția de apărare, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute la art. 179 alin. (1), art. 171 alin. (1) Cod penal, iar vinovăția în comiterea

infracțiunilor nu a fost dovedită;

- potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 2018340PO106 din 03 mai 2018, nu

sunt depistate careva leziuni caracteristice violului la partea vătămată, la examenul

ginecologic careva vătămări în regiunea vaginului și anusului nu s-au depistat, iar

raportul de expertiză judiciară nr. 20180500120 din 30 aprilie 2018 expune concluzia

că, pe obiectele și bunurile ridicate de la domiciliul părții vătămate nu au fost depistate

urme care îi aparțin inculpatului Roșca Vasile;

- declarațiile părții vătămate Xxxxx, martorilor Lazarev, Chitrosan, Negru

urmează a fi apreciate critic, deoarece ultimii au dat depoziții precum au auzit despre

caz de la victimă;

- în carul cercetării judecătorești nu s-a probat faptul că, inculpatul a pătruns

ilegal în domiciliul părții vătămate fără consimțământul proprietarului. Latura

subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție directă, însă inculpatul Roșca Vasile

a venit în ospeție la partea vătămată, ultima nu a solicitat ca acesta să părăsească

locuința, ba dimpotrivă au stat la masă;

- motivele infracțiunii de viol în cauza dată se exprimă în năzuința de satisfacere

a necesității sexuale, însă rapoartele de experziză judiciară dovedesc contrariul.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală.

6.2 Inculpat, la data de 25 februarie 2019, care solicită casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, deoarece nu este vinovat și nu a

săvârșit aceste infracțiuni.

În motivarea recursului invocă:

4

- probe că a săvârșit infracțiunile imputate la caz nu sunt, iar declarațiile părții

vătămate sunt contradictorii și false;

- expertiza medico-legală demonstrează faptul că, nu a avut tangență cu

infracțiunea imputată;

- a fost condamnat pe baza unor presupuneri.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate,

și a solicitat de a decide inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate,

deoarece motivele invocate în recursuri au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel și o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii

adoptate nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora

ca fiind vădit neîntemeiate, din următoarele considerente:

În conformitate cu pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Dispoziția alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, stipulează că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

În prezenta cauză, Colegiul menționează că au declarat recursuri ordinare

inculpatul și avocatul acestuia. Apărătorul inculpatului în recursul declarat a indicat

ca temeiuri de drept pentru casarea hotărârii instanței de apel, pct. 6) și 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; precum și faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Cu referire la prezența în speță a temeiului de casare invocat de către apărătorul

inculpatei, prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal relevă că, această normă procesuală, de fapt, stipulează 5 cazuri de casare, după

cum urmează:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii;

- dispozitivul hotărârii este expus neclar;

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, reieșind din textul recursului declarat nu se atestă și nici nu se întrevede o

careva argumentare sub aspectul prezenței vreunui temei pentru recurs din cele

5

prevăzute la norma procesuală enunțată mai sus. Prin urmare, invocarea normei

menționate ca temei pentru recurs, Colegiul penal o apreciază ca fiind una formală și

nemotivată, ceea ce este inadmisibil la declararea recursului ordinar.

Cu toate că, apărătorul nu a indicat și nu a motivat care din cazurile prevăzute la

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală a fost admis ca eroare de drept la

judecarea cauzei în ordine de apel, analizând hotărârea contestată a instanței de apel,

Colegiul apreciază că, în prezenta speță instanța ierarhic inferioară și-a motivat decizia

în concordanță cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel

aceasta cuprinzând temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la respingerea apelului

declarat în prezenta cauză, fiind motivată just adoptarea unei asemenea soluții.

Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și prevederile art. 414

Cod de procedură penală, expunându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel și

prin hotărârea sa a oferit răspunsuri argumentate asupra acestora, în coraport cu

circumstanțele stabilite în prezenta speță, ce au fost verificate în ședință de judecată.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, temeiul pentru recurs invocat de

apărătorul inculpatului și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală

nu este incident în prezenta speță.

În altă ordine de idei, reieșind din sumarul recursului declarat de către

apărătorul inculpatului, Colegiul penal reține că se solicită achitarea ultimului,

invocându-se critici referitor la existența elementelor infracțiunilor imputate. Astfel,

instanța de recurs consideră că, de fapt, apărătorul inculpatului în recursul declarat

semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunilor prevăzute de

art. 171 alin. (1) și art. 179 alin. (1) Cod penal în acțiunile lui Roșca Vasile. Respectiv,

este alogică invocarea temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleeași norme,

precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, deoarece în asemenea

abordare se subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit careva fapte prejudiciabile, însă

acestea nu au fost încadrate juridic corect. Totodată, din conținutul recursului nici nu

se atestă o argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar indicat

la temeiurile de drept al recursului declarat.

Totodată, Colegiul atestă că și recursul declarat de către inculpat nu conține o

specificare concretă a careva temei de recurs din cele prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, însă din conținutul acestuia se întrevede că autorul nu este de

acord cu hotărârile instanțelor de fond, prin care a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunilor imputate lui, considerând că la dosar nu sunt probe ce ar dovedi vina

în faptele incriminate lui.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursurile prin

prisma incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care de fapt este semnalat în speță de către recurenți.

Colegiul penal consemnează că, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci

când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii,

nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii,

ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante

ale infracțiunii.

6

Potrivit lucrărilor dosarului se constată că, inculpatul Roșca Vasile a fost învinuit,

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (1) și 179 alin. (1) Cod penal și

anume – violul unei persoane, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra,

precum și violarea domiciliului acesteia.

În cauza deferită examinării Colegiul notează că, prima instanță în hotărârea

adoptată a făcut analiza probelor administrate la caz, în raport cu învinuirea înaintată

inculpatului, oferind răspunsuri argumentate la criticile esențiale invocate de către

partea apărării, care de altfel au fost similare și în procedurile de apel și recurs ordinar.

Prin urmare, dat fiind faptul că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului,

în săvârșirea infracțiunilor imputate. Atât instanța de apel, cât și cea de recurs ordinar

nu au avut temeiuri de a devia de la concluziile menționate în sentința de condamnare.

Respectiv, deoarece chestiunile invocate atât în apel, cât și recurs, au constituit obiect

de analiză și în sentința adoptată de către prima instanță, iar potrivit jurisprudenței

CtEDO, în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate

în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărâri CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra Finlandei).

În sprijinul concluziilor instanțelor de fond, Colegiul penal menționează că,

potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Ca argument de bază în susținerea poziției de casare a hotărârii contestate, se

invocă, precum că nu s-a confirmat la caz prezența elementelor infracțiunilor de viol

a unei persoane și violarea de domiciliu, prevăzute de art. 171 alin. (1) și art. 179 alin.

(1) Cod penal, imputate inculpatului.

Contrar criticilor recurenților, instanța de recurs consideră că, instanțele de fond

justificat au constatat că în acțiunile inculpatului se întrunesc toate elementele

infracțiunilor menționate mai sus, ținând cont de faptul că partea vătămată Xxxxx,

fiind audiată în ședință de judecată a confirmat că, în noaptea spre 03.04.2018, în

domiciliul său a pătruns o persoană, care i-a aplicat o lovitură în față și a dezbrăcat-o

și forțat a avut un act sexual cu ea, l-a recunoscut anume pe inculpatul Roșca Vasile,

care era în stare de ebrietate avansată și în ziua de 02.04.2018, a venit la ea în ospeție

și a servit cu ea, și vecina ei Chitrosan Elena. În acea noapte a solicitat ca inculpatul

să-i părăsească domiciliul, însă acesta nu s-a conformat cerințelor. După comiterea

violului din buzunarele inculpatului, i-au căzut careva lucruri și anume un telefon

mobil și o lanternă mică, pe care le-a luat și le-a pus sub pernă. A doua zi dimineață a

venit asistentul social Lazarev Evghenia, căreia i-a relatat despre cele întâmplate.

Declarațiile părții vătămate coroborează cu declarațiile martorului Lazarev Evghenia,

care a declarat că, l-a data de 03.04.2019, când a venit în vizită la partea vătămată

aceasta a găsit-o în lacrimi și i-a comunicat că un bărbat a pătruns în locuința ei și a

violat-o, i-a spus că în acea seară înainte de a se culca a fost în ospeție la ea vecina sa

7

Chitrosan Elena și încă un băiat. După cele relatate martorul Lazarev E., s-a dus la

vecina menționată pentru a clarifica lucrurile, la domiciliul ultimei era și inculpatul și

toți împreună s-au întors la victimă, care văzându-l pe Roșca Vasile a indicat la el ca

făptașul violului și pătrunderii în domiciliu. Partea vătămată a relatat că, are lucrurile

căzute de la inculpat, sub pernă care au fost luate de vecina Chitrosan Elena, care l-a

rândul său le-a transmis lui Roșca Vasile.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201830P0106 din 03.05.2018, se

confirmă că la partea vătămată Xxxxx la examinarea medico-legală s-au depistat

leziuni corporale neînsemnate în regiunea mandibulei (f.d. 103 v. 1), astfel în viziunea

instanței de recurs această probă confirmă faptul că asupra ultimei a fost aplicată

violență așa precum a relatat.

Reieșind din procesul-verbal de cercetare la fața locului cu fototabelă din

04.04.2018, se confirmă că la domiciliul inculpatului Roșca Vasile au fost depistate

lucrurile care le-a găsit partea vătămată la ea în casă și anume un telefon mobil Nokia

de culoare albă și o lanternă mică de culoare verde (f.d. 28-35 v. 1).

Așadar, prin cumulul de probe administrate la caz, instanțele de fond au avut

sufciente temeiuri de a constata prezența în acțiunile inculpatului Roșca Vasile a

elementelor infracțiunilor imputate, deoarece lucrurile rămase după plecarea

făptașului crimelor săvârșite de la domiciliul părții vătămate s-au dovedit a fi ale

inculpatului, iar la partea vătămată potrivit raportului de expertiză judiciară efectuat

la 03.05.2018 s-au depistat leziuni corporale, fapt ce indică la aplicarea violenței, așa

precum a relatat victima.

Deși, în prezenta speță predomină probele indirecte, în opinia Colegiului, acestea

au fost suficiente ca instanțele de fond să adopte hotărâri de condamnare, deoarece

acestea coroborează între ele și cu declarațiile părții vătămate, și a martorilor audiați

în ședințele de judecată, respectiv din înlănțuirea lor logică întemeiat s-a ajuns la

concluzii de constatare a vinovăției lui Roșca Vasile la comiterea infracțiunilor

imputate acestuia.

Argumentele recurenților, precum că din raportul de expertiză judiciară din

03.05.2018 se constată că, nu au fost depistate la partea vătămată leziuni corporale în

regiunea vaginului și anusului, ceea ce indică că nu a avut loc violul, Colegiul le

apreciază ca insuficiente de a răsturna hotărârile judecătorești la caz, deoarece faptul

că în acele zone ale corpului nu au fost depistate leziuni corporale, nu exclude

comiterea unui act sexual forțat, ținând cont de vârsta înaintată a părții vătămate, unde

potrivit raportului de expertiză menționat mai sus, himenul victimei este deformat

complet, în urma vieții sexuale ale acesteia.

Nu pot fi reținute ca pertinente nici alegațiile apărării, precum că inculpatul

Roșca Vasile a venit în ospeție la partea vătămată, unde au și stat la masă servind

băuturi alcoolice și ultima nu a solicitat ca să părăsească locuința ei, respectiv nu s-a

confirmat faptul violării domiciliului. La aceste critici, Colegiul relevă că, violarea

domiciliului lui Xxxxx a fost imputată inculpatului, nu pentru faptul că în seara de

02.04.2018 a venit în ospeție și a servit băuturi cu partea vătămată, și vecina acesteia

Chitrosan Elena, dar ulterior acestor evenimente, după ce au plecat Roșca Vasile și

vecina. Prin urmare, inculpatul peste o perioadă de timp în noaptea spre 03.04.2018 a

8

revenit și fără permisiunea victimei a pătruns în locuința acesteia, fiind în stare de

ebrietate, unde a comis și infracțiunea de viol.

În viziunea Colegiului penal, în speța deferită judecării nu s-a constatat

discrepanță între cele reținute de instanțele de fond în vederea condamnării

inculpatului și conținutul real al probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce au

avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul probator

o redă.

Prin urmare, opozant criticilor invocate de recurenți, instanța de recurs statuează

că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunilor imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor faptelor

prejudiciabile prevăzute de art. 171 alin. (1) și art. 179 alin. (1) Cod penal și în cele din

urmă temeiul pentru recurs semnalat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în prezenta cauză.

Având ca reper cele notate mai sus, Colegiul penal apreciază argumentele

invocate ca nefondate, deoarece nu sunt incidente în speță cazurile de casare la care

au făcut referire autorii recursurilor, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

superioare, în sensul casării deciziei contestate, impunându-se astfel, concluzia

privind inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și de către

avocatul său Mazur Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Roșca Vasile Xxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 18 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

9