1ra-1448/18 — Art. 264 1 alin.4 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 264 1 alin.4 Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1448/18 — Art. 264 1 alin.4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1448/2018
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
26 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte: Timofti Vladimir,
judecători: Toma Nadejda și Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
inculpatul Dragan Vasile, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe
Dragan Vasile XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în
XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 16.03.2017 – 27.12.2017;
Instanța de apel: 22.01.2018 – 26.03.2018;
Instanța de recurs: 21.06.2018 - 26.09.2018;
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 27 decembrie
2017, în temeiul prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, Dragan Vasile a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6
(șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa dată a fost adăugată
parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei
Criuleni din 11 noiembrie 2016, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 2 (doi) ani
5 (cinci) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Prin încheierea Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 05 ianuarie 2018,
a fost corectată eroarea materială admisă în dispozitivul sentinței Judecătoriei
Criuleni, sediul Central din 27 decembrie 2017, prin substituirea în primul
alineat din dispozitivul sentinței a tipului penitenciarului „închis”, cu tipul de
penitenciar „semiînchis”.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că,
Dragan Vasile, la 26 noiembrie 2016, aproximativ la ora 22:15, în urma
consumului de băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad
1
avansat, aflându-se în s. Cruglic, r-nul Criuleni, intenționat, încălcând cerințele
pct. 14 lit. a), pct. 10 alin. (2) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere
adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, având concentrația
vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,56 mg/l, care potrivit art. 13412 alin. (3)
Cod penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat, fără a deține permis de
conducere, a condus mijlocul de transport model XXXXX, n/î XXXXX, pe
drumurile publice din s. Cruglic, r-nul Criuleni, fiind stopat de către inspectorii
de patrulare.
Acțiunile lui Dragan Vasile au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod
penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se afla în
stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de
conducere.
Avocatul Placinta Grigorii în numele inculpatului a contestat sentința cu
apel, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Dragan Vasile, să-i fie
stabilită o pedeapsă în formă de muncă neremunerată în folosul comunității.
În argumentarea apelului a invocat, că la stabilirea pedepsei, prima
instanță a interpretat eronat legea, fără a ține cont de faptul că la momentul
săvârșirii infracțiunii inculpatul era minor, a recunoscut integral vina și a depus
cererea privind examinarea cauzei conform prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală.
Ultima infracțiune a fost săvârșită la 26 noiembrie 2016, în perioada când
infracțiunea precedentă prin care a fost condamnat la 11 noiembrie 2016, la 2
ani închisoare, cu suspendarea pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal, pentru
perioada de probă de 2 ani nu intrase în vigoare și prin urmare la acel moment
inculpatul nu era în perioada de probațiune, fapt care contravine prevederilor
art. 90 alin. (10) Cod penal.
A mai enunțat, că prima instanță nu a ținut cont de faptul că ultima
infracțiune se atribuie la categoria celor ușoare, și că la stabilirea pedepsei
eronat a aplicat prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, deoarece era oportun de
a dispune executarea de sine stătătoare a pedepselor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie
2018 a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința fără modificări.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a reținut că, prima
instanță a apreciat corect probele și circumstanțele cauzei penale, examinând
probele administrate din punctul de vedere al utilității și veridicității lor, sub
toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând
just acțiunile inculpatului în baza dispozițiilor art. 2641 alin. (4) Cod penal,
individualizată prin „conducerea mijlocului de transport de către o persoană
care se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține
permis de conducere”.
Instanța de apel a menționat că, pedeapsa penală aplicată inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, este
legală, iar motivele invocate de apelant sunt lipsite de substrat factologic și
juridic.
2
Verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința
inculpatului, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină
eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și
mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia precum
și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului au fost încadrate în
baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, care prevede pedeapsa în formă de amendă în
mărime de la 1050 la 1150 unități convenționale sau cu muncă neremunerată
în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an,
și în temeiul art. 16 alin. (2) Cod penal, se califică ca fiind o infracțiune ușoară.
În contextul art. 76 Cod penal, careva circumstanțe atenuante, în privința
inculpatului nu s-au identificat, iar în temeiul art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal,
instanța de judecată a stabilit circumstanțe agravante, prezența antecedentelor
penale nestinse la momentul comiterii infracțiunii.
A mai menționat instanța de apel că, în cazul dat, prima instanță just a
concluzionat asupra alegerii categoriei de pedeapsă ce urmează a fi numită
inculpatului, dat fiind faptul că acesta anterior a fost condamnat de două ori,
fiind cert subliniat că dânsul nu a conștientizat pericolul real al activității
infracționale, precum și faptul că sancțiunea penală numită prin sentința
anterioară nu și-a produs efectul scontat, or, fiindu-i suspendată pedeapsa
închisorii anterior prin sentința Judecătoriei Strășeni din 22 aprilie 2013, și a
doua oară prin sentința judecătoriei Criuleni din 11 noiembrie 2016, la data de
26 noiembrie 2016, adică în perioada de probațiune, inculpatul Dragan Vasile a
săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fapt care denotă
o percepție a inculpatului de evitare cu ușurință a pedepsei penale pentru
infracțiunea săvârșită.
Nu au putut fi reținute nici alegațiile avocatului Placinta Grigorii, precum
că la momentul săvârșirii infracțiunii Dragan Vasile era minor, în situația în care
la data de 26 noiembrie 2016, inculpatul avea deja vârsta de 20 de ani.
La fel, instanța de apel a respins și alegația precum că la momentul
examinării prezentei cauze în instanța de fond, sentința Judecătoriei Criuleni
din 11 noiembrie 2016 nu era în vigoare, în contextul în care de către apărător
nu s-au prezentat careva date ce ar confirma că această sentință ar fi fost casată
de către instanțele ierarhic superioare.
În situația dată instanța de apel a ajuns la concluzia că pedeapsă aplicată
inculpatului este oportună și binevenită, având în vedere că inculpatul, prin
aplicarea sancțiunii privative de libertate, urmează să conștientizeze fapta
comisă, pentru a evita asemenea circumstanțe pe viitor, or, faptul că
Dragan Vasile anterior a fost condamnat pentru infracțiuni de sustragere a
bunurilor, fapt care îl caracterizează din punct de vedere negativ, predispus de
comiterea noi infracțiuni.
3
Împotriva deciziei instanței de apel, la 31 mai 2018, declară recurs
ordinar inculpatul Dragan Vasile, prin care solicită casarea deciziei instanței de
apel, cu emiterea unei noi decizii prin care să-i fie aplicată amnistia.
În motivarea recursului, fără a invoca careva temeiuri de drept prevăzute
de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat că a fost în imposibilitate
să se prezinte la ședința instanței de apel și din acest motiv nu a solicitat să fie
amnistiat.
Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității
recursului, din motiv că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în
dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77
Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat
peste termen.
Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că termenul
de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Din materialele dosarului, rezultă că inculpatul Dragan Vasile la 20 martie
2018 și ulterior la 26 martie 2018 a depus cereri prin care a solicitat
examinarea cauzei penale în instanța de apel în lipsa sa (f.d. 192, 195), cereri ce
au fost admise de către instanța de apel, fiind dispusă examinarea cauzei în
lipsa inculpatului Dragan Vasile, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței
de judecată din 26 martie 2018 (f.d. 200), prin urmare dispozitivul deciziei și
decizia motivată au fost pronunțate în lipsa inculpatului.
Totodată, copia deciziei integrale din 26 aprilie 2018 a fost înmânată în
două exemplare escortei la aceeași dată (f.d. 219), iar la 27 aprilie 2018 i-a fost
adusă la cunoștință inculpatului, fapt confirmat prin semnătura acestuia
aplicată pe copia deciziei instanței de apel din 26 martie 2018 (f.d. 232–233).
Potrivit art. 231 alin. (1) Cod de procedură penală, termenele stabilite de
prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. Alin. (2) prevede că la
calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul
indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care
legea dispune altfel. Alin. (3) prevede că la calcularea termenelor pe ore sau pe
zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora
sau ziua în care acesta se împlinește.
Astfel, în speță, termenul de 30 zile se calculează, începând cu 28 aprilie
2018 și se epuizează la 28 mai 2018 (inclusiv), însă recursul ordinar a fost
declarat de către inculpatul Dragan Vasile, prin intermediul oficiului poștal
(f.d. 232), la 31 mai 2018, înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la data de
04 iunie 2018, cu numărul de intrare 1889 (f.d. 228).
4
Din cele expuse supra, instanța de recurs conchide, că recursul ordinar
declarat de inculpatul Dragan Vasile este depus peste termenul legal de 30 zile,
prevăzut în art. 422 Cod de procedură penală.
Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul
în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și
nulitatea actului efectuat peste termen.
Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității
pentru toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune
disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene
peremptorii.
În acest sens, art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune obligația
îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din
exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual,
conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.
Prin urmare, Colegiul penal, constatând încălcarea de către recurent a
prevederilor art. 422 Cod de procedură penală a ajuns la concluzia
inadmisibilității recursului declarat de către inculpatul Dragan Vasile, din motiv
că este depus peste termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Dragan Vasile,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie
2018, în cauza penală în privința lui Dragan Vasile XXXXX, ca fiind declarat peste
termen.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 octombrie 2018.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
5