1ra-1574/2018 — art. 326 alin. 1 CP

1ra-1574/2018 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1574/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Central din 14 iulie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2018, declarat de către

inculpatul

Luncaru Vasile xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.10.2016 – 14.07.2017;

Instanța de apel: 23.08.2017 – 11.04.2018;

Instanța de recurs: 09.07.2018 – 18.12.2018.

A C O N S T A T A T:

Luncaru Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din luna iunie 2013, la 2 (doi) ani

6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis;

- art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din 18 iulie 2016, la 2 (doi) ani 6

(șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 3 (trei)

ani 8 (opt) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Conform art. art. 84 alin. (2), 85 alin. (1), (2) Cod penal, la pedeapsa aplicată

i-a fost adăugată pedeapsa complementară, neexecutată, stabilită prin sentința

Judecătoriei Drochia din 09 aprilie 2015, stabilindu-i definitiv pedeapsa

închisorii pe termen de 3 (trei) ani 8 (opt) luni, cu executarea în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate în organele de drept pe termen de 2 (doi) ani 3 (trei) luni 14

(paisprezece) zile.

1

S-a dispus confiscarea de la Luncaru Vasile în beneficiul statului a

contravalorii sumei de 3000 (trei mii) euro, care conform cursului valutar mediu

stabilit de Banca Națională a RM pentru luna iunie 2013, constituia echivalentul

a 49180,80 (patruzeci și nouă mii una sută optzeci lei, 80 bani) lei.

Luncaru Vasile, într-o zi nestabilită din luna iunie a anului 2013, activând în

calitate de ofițer de urmărire penală în cadrul Secției Urmărire Penală al

Inspectoratului de poliție Drochia, numit în această funcție în baza ordinului

Șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 154 ef. din 03 mai 2013, prin

urmare în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind persoană

publică, acționând intenționat, a săvârșit infracțiunea de trafic de influență în

următoarele circumstanțe.

Astfel el, acționând în mod intenționat și din interes material, efectuând

urmărirea penală pe cauza penală nr. 2013120276 pornită la 05 iunie 2013, în

baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe faptul că, la 04 iunie 2013, aproximativ

la ora 16:00, cet. Putina Ghenadie aflându-se cu automobilul personal prin

preajma pădurii de lângă tabăra „Poienița însorită” din xxxxx, având-o în calitate

de pasageră pe minora xxxxx, ambii locuitori ai xxxxx, prin constrângere psihică

și fizică, contrar voinței acesteia a întreținut cu minora un raport sexual în formă

normală, susținând în fața lui Putina Ghenadie în cadrul exercitării urmăririi

penale că are influență asupra procurorului din cadrul Procuraturii r-lui Drochia

care, reieșind din prevederile art. 52 alin. (1) pct. 3), 22) Cod de procedură

penală, are atribuții de a conduce urmărirea penală, de a controla legalitatea

acțiunilor procesuale efectuate de către organul de urmărire penală și de a

dispune clasarea urmăririi penale, scoaterea persoanelor de sub urmărire

penală, pentru a-l determina pe procuror să înceteze urmărirea penală pe acest

caz cu scoaterea lui Putina Ghenadie de sub urmărire penală, reieșind din

atribuțiile acestuia prevăzute de Codul de procedură penală, a pretins și a primit

el personal de la Putina Ghenadie, care la acel moment avea stătut de bănuit, în

biroul său de serviciu din cadrul SUP al IP Drochia, bani ce nu i se cuvin în sumă

de 3000 euro, care conform cursului valutar mediu stabilit de Banca Națională a

Republicii Moldova pentru luna iunie 2013 constituie echivalentul a 49180,8 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal,

trafic de influență, pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani, pentru

sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care

susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să

îndeplinească sau nu acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite.

Tot el, începând cu data de 18 iulie 2016, acționând în mod intenționat și

din interes material, susținând că are influență asupra ofițerului de urmărire

penală din cadrul Inspectoratului de poliție Drochia, Partolea Ovidiu, precum și

asupra procurorului din cadrul Procuraturii raionului Drochia, în atribuțiile de

serviciu ale căruia intra conducerea urmăririi penale și adoptarea deciziei pe

cauza penală nr. 2016120428, pornită de SUP al IP Drochia conform art. 287 Cod

2

penal, în scopul de a-i determina pe aceștia de a primi o decizie favorabilă pentru

Galai Alexandru și Gavriliuc Victor, care au statut procesual de bănuit, dar și

pentru Țapu Petru și alții care urmează a fi recunoscuți și audiați în calitate de

bănuiți pe această cauză penală, personal a pretins de la Țapu Petru mijloace

bănești ce nu i se cuvin în sumă de 500 euro echivalentul a 10881,7 lei.

Ulterior, Luncaru Vasile, în scopul realizării intențiilor descrise mai sus, la

data de 28 iulie 2016, aproximativ la ora 17:00, întâlnindu-se cu cet. Țapu Petru

în or. Drochia pe str. 31 august și susținând în continuare că are influență asupra

ofițerului de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Drochia,

Partolea Ovidiu, în gestiunea căruia se afla cauza penală, precum și asupra

procurorului din cadrul procuraturii r-lui Drochia care, reieșind din prevederile

art. 52 Cod de procedură penală, are atribuții de a conduce urmărirea penală, de

a controla legalitatea acțiunilor procesuale efectuate de către organul de

urmărire penală și de a dispune încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei

penale sau scoaterea persoanelor de sub urmărire penală, pentru a-l determina

pe procuror să primească o decizie favorabilă pentru Galai Alexandru,

Gavriliuc Victor, Țapu Petru și alți figuranți pe această cauză penală, acțiuni ce

țin de atribuțiile acestuia de serviciu, a pretins în continuare 500 euro și a primit

personal de la Țapu Petru mijloace bănești pe care a indicat denunțătorului să fie

lăsați într-un pachet de la țigări „Rothmans” transmis în acest scop tot de către

el, iar pachetul de la țigări cu banii în suma indicată să fie aruncat jos sub un gard

în apropierea clădirii nr. 2 de pe str. 31 august, or. Drochia, astfel încât prin faptul

că au fost lăsați banii de declarant în locul indicat, manifestându-se primirea

propriu-zisă a banilor în sumă de 500 euro, care conform cursului valutar oficial

stabilit de către Banca Națională a Moldovei pentru data de 28 iulie 2016,

constituia 10881,7 lei, moment în care a fost reținut de către colaboratorii

Direcției Generale Teritoriale Nord al Centrului Național Anticorupție.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal,

trafic de influență, pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani, pentru

sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care

susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să

îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni

au fost sau nu săvârșite.

nemotivat, în care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare, din motivul lipsei în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal.

3.1. Inculpatul Luncaru Vasile, invocând ilegalitatea sentinței, de

asemenea a declarat apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare.

Cu referire la presupusa infracțiune din anul 2013, a invocat că prin

denunțul calomnios a lui Putina Ghenadie instanța a ignorat circumstanțele

constatate de fapt și de drept unde s-a stabilit că:

3

- la baza urmăririi penale a stat doar denunțul lui Putina Ghenadie, alte

probe pertinente fiind lipsă, astfel cu excepția declarațiilor martorului

denunțător Putina Ghenadie instanța nu a pus la baza sentinței de condamnare

nici o probă, contrar prevederilor art. 389 alin. (3) Cod de procedură penală, a

solicitat efectuarea confruntării cu martorul Putina Ghenadie, dar organul de

urmărire penală i-a refuzat;

- instanța a omis dispoziția art. 101 alin. (5) Cod de procedură penală, la

caz martorul Putina Ghenadie este martor protejat, deoarece în instanță a

declarat că a fost intimidat și impus de către colaboratorii CNA să facă denunțul

calomnios, el nedorind să facă acest lucru, astfel instanța a ignorat prevederile

art. 90 alin. (2) Cod de procedură penală;

- atât denunțul cât și declarațiile lui Putina Ghenadie cad sub incidența

art. 94 Cod de procedură penală;

- în cazul dat nici la urmărirea penală și nici în instanța de judecată nu au

fost acumulate probe cu caracter pertinent și concludent, că fapta a avut loc în

anul 2013, că ar fi avut loc în lipsa inițiativei colaboratorilor CNA care l-au impus

pe Putina Ghenadie să-l calomnieze, instanța adoptând sentința contrar

prevederilor art. 8 alin. (3), art. 389 Cod de procedură penală;

- procesul penal pe acest epizod urmează a fi încetat din lipsa faptului

infracțiunii în acțiunile sale;

- procurorul conștientizând lipsa probelor nu a renunțat la învinuire, în

paralel, a emis ordonanța din 22 septembrie 2016, de scoatere de sub urmărire

penală a bănuitului Partolea Ovidiu, invocând aceleași motive la care s-a referit

mai sus;

- fiind învinuit de trafic de influență, Partolea Ovidiu a fost scos de sub

urmărire penală, iar el condamnat, moment care denotă imparțialitatea

procurorului în complicitate cu instanța de judecată, din start fiind privat de

dreptul la un proces echitabil;

- instanța nu a apreciat obiectiv și sub toate aspectele declarațiile lui

Putina Ghenadie, invocând că în cadrul cauzei penale în baza art. 171 Cod penal,

avea statut de bănuit, pe când nu a fost recunoscut în această calitate. Instanța

invocă că el urma să influențeze procurorul în beneficiul lui Putina Ghenadie, pe

când ultimul în instanță și la urmărirea penală a declarat că nu cunoaște pe cine

trebuia să influențeze, deci, atât organul de urmărire penală, cât și instanța de

judecată au improvizat în acest sens;

- suspiciuni trezește și modul de sesizare a organului de urmărire penală,

or, în ședința de judecată martorul Putina Ghenadie a declarat că a fost citat de

colaboratorii CNA, care i-au comunicat că ei cunosc despre faptul că el i-ar fi dat

în vara anului 2013 suma de 3000 euro și că l-au impus să facă denunț, astfel

consideră că organul de urmărire penală, cunoscând despre presupusa

infracțiune din 2013, nu avea nevoie de denunțul lui Putina Ghenadie, dar urma

să se autosesizeze și să-i cerceteze penal pe ambii;

4

- în instanță, Putina Ghenadie a declarat că nu a vorbit cu nimeni, nu a

comunicat că i-ar fi dat careva mijloace bănești sau că ar fi estorcat de la el careva

sume bănești;

- instanța nu a indicat concret în ce circumstanțe, timpul și locul săvârșirii

infracțiunii, limitându-se la deducția personală, abstractă și imprecisă,

asumându-și rolul organului de urmărire penală, iar o astfel de învinuire nu

poate fi pusă la baza unei sentințe de condamnare;

- prima instanță eronat a invocat că el a avut influență asupra factorilor

de decizie, adică asupra procurorului, afirmație care poartă un caracter

declarativ, el avea doar o relație de subordonare față de procuror;

- instanța nu a constatat și nu a specificat ce fel de influență a avut loc,

deoarece martorul denunțător Putina Ghenadie a declarat, că el nu știe cine

chipurile trebuia să fie influențat;

- necătînd la faptul că infracțiunea de trafic de influență este săvârșită

doar cu intenție directă, instanța nu a probat sub nicio formă presupusa intenție

directă de a face factorul de decizie să îndeplinească o acțiune în exercitarea

funcției sale, indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită;

- instanța la pronunțarea sentinței nu a ținut cont de personalitatea

denunțătorului Putina Ghenadie, care la moment se află în arest pentru

săvârșirea infracțiunilor, fiind anterior cercetat și condamnat penal, inclusiv și la

privare de libertate, fiind o persoană pentru care calomnierea polițiștilor,

procurorilor este ceva prestigios și este apreciat în rândul condamnaților, or,

organul de urmărire penală a avut obligația să verifice veridicitatea denunțului

depus de Putina Ghenadie, dar și personalitatea acestuia (hot. Sandu contra

Moldovei din 11 februarie 2014, par. 35);

- referitor la presupusa infracțiune din 2016, constatată prin denunțurile

lui Galai Alexandru, Țapu Petru și Gavriliuc Victor indică, că vinovăția sa nu este

dovedită, iar sentința este ilegală deoarece în acțiunile sale lipsește latura

obiectivă a infracțiunii, că anume el ar fi comis fapta prejudiciabilă exprimată în

acțiunea de pretindere începând cu data de 18 iulie 2016 a mijloacelor financiare

de la denunțători, precum și de la alte persoane pentru a influența ofițerul de

urmărire penală și procurorul, pentru a-i determina pe aceștia de a emite o

decizie favorabilă pentru denunțători;

- din fapta incriminată s-a constatat și a recunoscut doar un singur

element - primirea, care a avut loc la 28 iulie 2016, iar acest element, prin prisma

art. 135 alin. (3) Cod de procedură penală, în coroborare cu art. 14 alin. (1) Cod

penal, denotă lipsa elementelor infracțiunii;

- instanța nu a dat apreciere că la caz lipsește și obiectul material al

infracțiunii, odată ce nu s-a constat pretinderea, care nu a avut loc, deoarece din

start Țapu Petru a comunicat că ei doresc să le fie soluționată problema,

îmbunătățită situația contra sumei de 500 euro, inițiativa parvenind de la

denunțători;

- instanța nu a reținut, că începând cu 18 iulie 2016 a avut loc o provocare,

ceea ce exclude probele care ar fi puse la baza unei sentințe de condamnare;

5

- prima instanță nu a dat apreciere declarațiilor martorilor

Galai Alexandru, Țapu Petru și Gavriliuc Victor, care au declarat că intenția de

a-l provoca a apărut după discuția cu un angajat CNA, prieten al lui

Galai Alexandru, ultimul având statut de colaborator confidențial, a transmis

mijloace financiare sub controlul organului de urmărire penală și i-a instigat pe

Gavriliuc Victor și Țapu Petru să depună denunțuri și să aibă rol activ la

inițiativele de provocare a celor de la CNA;

- instanța nu a ținut cont de prevederile art. 30 alin. (6) al Legii privind

activitatea specială de investigație, nr. 59 din 29 martie 2012, or, Galai Alexandru

a confirmat relațiile de prietenie cu colaboratorii CNA, acesta fiind instigator sub

acoperire;

- instanța flagrant a ignorat jurisprudența CEDO, care reține o provocare

ori de câte ori organul de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod

pasiv activitatea infracțională ci exercită o asemenea influență asupra persoanei

vizate, încât să determine săvârșirea infracțiunii, care fără această intervenție nu

ar fi fost săvârșită, cu scopul de a obține probe și a declanșa urmărirea penală

(hot. Texeira de Castro vs Portugalia din 09 iunie 1998, par. 38-39;

hot. Romanauskas contra Lituaniei din 05 februarie 2008, par. 67);

- în acest context indică, că conform descifrărilor telefonice, el niciodată

nu a telefonat denunțătorii la inițiativa sa, unicul apel fiind o revenire la apelul

acestora;

- provocarea a constat în rugăminți insistente, promisiuni false, solicitări

repetate etc.;

- instanța invocă că scopul special al infracțiunii incriminate a fost legat

de soluția privind scoaterea de sub urmărire penală a denunțătorilor, însă a lăsat

fără apreciere circumstanța că el cu certitudine cunoștea că ei au statut de

victimă și martori, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Zubco Dumitru,

Luncari Victor, precum și probele din dosar, astfel că la caz lipsește scopul

special, parte componentă a laturii subiective a infracțiunii;

- măsurile operative întreprinse nu pot sta la baza unei sentințe, deoarece

ele contravin Codului de procedură penală, organul de urmărire penală fiind

obligat să-l înștiințeze despre efectuarea și legalizarea lor, necătînd la faptul că

se afla în detenție, a fost înștiințat la domiciliu, instanța greșit interpretând că a

fost înștiințat la data de 29 iulie 2016;

- atât de organul de urmărire penală cât și de instanță i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, instanța i-a refuzat solicitarea

de a cita și audia martorii apărării, interzicea punerea întrebărilor martorilor

acuzării;

- instanța a adoptat decizia până la finisarea dezbaterilor și a ultimului

cuvânt, dat fiind că pentru 14 iulie 2017, orele 13:00 erau preconizate

dezbaterile, dar deja la ora 12:50, venind la ședință, escorta îl aștepta în hol

pentru a-l încătușa, totodată instanța a modificat conținutul dispozitivului;

- prima instanță nu a dispus etaparea sa la ședința din 11 august 2017,

unde urma să fie pronunțată sentința motivată și nici nu i-a expediat copia

6

sentinței, fiind nevoit prin intermediul administrației penitenciarului să solicite

copia sentinței.

au fost admise apelurile, casată parțial sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Luncaru Vasile a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 326 alin. (1) Cod penal, (pe epizodul săvârșit în iunie 2013) – la

2 (doi) ani închisoare;

- art. 326 alin. (1) Cod penal, (pe epizodul săvârșit în iulie 2016) – la

2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă - 3 (trei) ani

6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată, a fost adăugată parțial,

pedeapsa complementară stabilită anterior prin sentința Judecătoriei Drochia

din 09 aprilie 2015, stabilindu-i definitiv pedeapsa închisorii pe termen de

3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate în organele de drept pe termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 901 Cod penal, a fost stabilit ca Luncaru Vasile să execute

1 (unu) an 3 (trei) luni închisoare din pedeapsa stabilită în penitenciar de tip

semiînchis, iar restul pedepsei stabilite – 2 (doi) ani 3 (trei) luni închisoare, a fost

suspendat condiționat, cu stabilirea perioadei de probațiune de 2 (doi) ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Instanța de apel a ajuns la concluzia, că prima instanță a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Luncaru Vasile în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 326

alin. (1) Cod penal, (pe episodul din luna iunie 2013) și în baza art. 326 alin. (1)

Cod penal, (pe episodul din 08 iulie 2016), conform semnelor calificative -

traficul de influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani,

pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau

care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să

îndeplinească sau nu acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă

asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

Instanța de apel a statuat, că probele administrate de către prima instanță

în coroborare dovedesc deplin vina inculpatului Luncaru Vasile în faptele

incriminate, iar argumentele invocate în apel referitor la lipsa vinovăției acestuia,

că sentința de condamnare este bazată doar pe declarațiile martorului

denunțător Putina Ghenadie și Galai Alexandru, care se contrazic cu celelalte

probe existente pe cauza penală și din aceste considerente el urmează a fi achitat

7

de sub învinuirea formulată, au fost apreciate ca un mod de apărare a

inculpatului în vederea eschivării de răspundere penală.

Astfel, verificând suplimentar probele materiale instanța de apel a

constatat, că argumentele invocate în apelul declarat de inculpatul

Luncaru Vasile sunt contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt

stabilite de către prima instanță pe parcursul judecării cauzei.

4.2. Instanța de apel a respins argumentul inculpatului precum că procesul

penal referitor la învinuirea pe epizodul cu cet. Putina Ghenadie urmează a fi

încetat din lipsa faptului infracțiunii, deoarece nu-și recunoaște vinovăția, că la

baza urmăririi penale a stat doar denunțul calomnios a lui Putina Ghenadie, iar

alte probe pertinente fiind lipsă, apreciind că aceasta reprezintă o metodă de

apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de

procedură penală și art. 6 CțEDO.

În această ordine de idei, instanța de apel a indicat, că prima instanță corect

și întemeiat a statuat declarațiile martorului Putina Ghenadie, iar împrejurările

relatate de martor și-au găsit confirmare și prin celelalte probe anexate la

materialele cauzei penale care au fost suplimentar verificate de către instanța de

apel, cu consemnarea lor în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Au fost apreciate critic și argumentele precum că prima instanță nu a dat

apreciere cuvenită declarațiilor martorului Putina Ghenadie, deoarece în cadrul

judecării cauzei atât în prima instanță, cât și în instanța de apel nu au fost stabilite

circumstanțe, care pun la îndoială veridicitatea declarațiilor acestuia, ba din

contra martorul detaliat a descris împrejurările comiterii infracțiunii de către

inculpatul Luncaru Vasile.

În acest aspect, instanța de apel a reținut, că martorul Putina Ghenadie

chiar de la etapa urmăririi penale, cât și fiind audiat în prima instanță a indicat

direct la inculpatul Luncaru Vasile, care în anul 2013, deținând funcția de ofițer

de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Drochia și susținând că

el personal are influență asupra procurorului din cadrul Procuraturii Drochia, în

atribuțiile de serviciu a căruia intră examinarea, instrumentarea și adoptarea

deciziei pe cauza penală pornită în privința lui în baza art. 171 Cod penal, în

scopul de a-l determina pe acesta contrar atribuțiilor sale de serviciu să adopte

o decizie favorabilă pentru el, a pretins de la el și a primit bani ce nu i se cuvin în

sumă de 3000 euro.

Potrivit procesului-verbal de primire a denunțului din 02 august 2016,

Putina Ghenadie a fost preîntâmpinat despre răspunderea penală pentru

denunțarea calomnioasă conform art. 311 Cod penal (f.d. 34, vol.II).

Totodată, instanța de apel a indicat, că martorul Putina Ghenadie a fost

audiat într-un proces public sub jurământ, astfel că declarațiile acesteia nu pot fi

puse la îndoială.

Mai mult, s-a stabilit cu certitudine din materialele dosarului penal

nr. 2013120276, ridicate și anexate la cauza penală în speță (f.d. 43-135, vol.II),

că anume prin ordonanța ofițerului de urmărire penală a SUP al IP Drochia,

Luncaru Vasile din 05 iunie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale pe

8

materialele înregistrate în baza plângerii depusă de Crivoi Tatiana în privința lui

Putina Ghenadie, conform componenței de infracțiune prevăzută de art. 171

alin. (2) lit. b) Cod penal.

Tot de către inculpatul Luncaru Vasile, care la acel moment deținea funcția

de ofițer de urmărire penală a SUP al IP Drochia, au fost întocmite pe cauză și alte

acțiuni procesuale, ce denotă faptul că cauza penală se afla în gestiunea sa.

Referitor la afirmația invocată de către inculpat, precum că instanța a omis

dispoziția art. 101 alin. (5) Cod de procedură penală, la caz martorul

Putina Ghenadie este martor protejat, iar instanța a ignorat prevederile art. 90

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a reținut, că martorul

Putina Ghenadie a depus declarații atât la faza de urmărire penală, cât și la faza

de judecare a cauzei, careva plângeri împotriva acțiunilor sau actelor ilegale ale

organului de urmărire penală nu au fost înaintate de către ultimul, astfel că

declarațiile martorului au fost considerate ca probă admisibilă.

La fel, a fost respins și argumentul invocat de apelant referitor la faptul, că

atât denunțul, cât și declarațiile lui Putina Ghenadie cad sub incidența art. 94 Cod

de procedură penală, fiind menționat, că pe cazul dat nu a fost stabilită ca probă

administrată ilegal sau cu încălcarea prevederilor procedurii penale declarațiile

martorului Putina Ghenadie.

În acest sens, instanța de apel a făcut trimitere și la procesul-verbal din

29 septembrie 2016 de prezentare învinuitului și avocatului a materialelor de

urmărire penală, care după ce au luat cunoștință cu materialele cauzei (f.d. 2,

vol.III), deși au avut careva obiecții, n-au invocat încălcarea prevederilor

procedurale penale.

A fost apreciat ca fiind lipsit de temei și argumentul invocat de inculpat cu

referire la faptul, că prima instanță a menționat, că în cadrul cauzei penale în baza

art. 171 Cod penal, Putina Ghenadie avea statut de bănuit, pe când ultimul nu a

fost recunoscut în această calitate, deoarece argumentul dat contravine

materialelor prezentate și verificate suplimentar de către instanța de apel, care

atestă că la 24 decembrie 2013, Putina Ghenadie a fost recunoscut și audiat în

calitate de bănuit (f.d. 84-85 vol.II).

Instanța de apel a respins și afirmațiile inculpatului cu referire la faptul, că

prima instanță nu a analizat declarațiile martorului Putina Ghenadie,

menționând că anume din declarațiile acestuia și din probele scrise administrate

pe caz, cercetate în cadrul ședinței judiciare, rezultă cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvârșirea faptei incriminate în speță. Probe care ar dovedi că

martorul Putina Ghenadie incriminează pe nedrept inculpatul nu au fost

prezentate și temeiuri de a pune la îndoială declarațiile martorului

Putina Ghenadie nu sunt, luând în considerație și faptul că ultimul a dat declarații

fiind preîntâmpinat de răspundere penală pentru darea de declarații false.

Instanța de apel a respins ca declarative și afirmațiile inculpatului precum

că, provoacă revoltă și indignare modul în care prima instanță a apreciat

declarațiile lui Putina Ghenadie, martor denunțător, cu calitate de persoană

9

interesată în finalul cauzei, în condițiile în care probe obiective despre acțiuni de

trafic de influență din partea inculpatului administrate și examinate nu au fost.

Or, declarațiile inculpatului sunt combătute în tot, nu doar prin declarațiile

martorului Putina Ghenadie, dar și prin probele scrise ale cauzei penale, iar temei

de a pune la îndoială totalitatea de probe cercetate nu a fost stabilit, rezultând că

pe cauză există probe certe prin care se demonstrează acțiunile incriminate și

reținute în sarcina inculpatului.

Cu referire la afirmația invocată în apel, precum că prima instanță la

pronunțarea sentinței nu a ținut cont de personalitatea denunțătorului

Putina Ghenadie, care la moment se află în arest pentru săvârșirea infracțiunilor,

fiind anterior cercetat și condamnat penal, instanța de apel a menționat că

această circumstanță nu poate fi reținută în favoarea inculpatului, or,

comportamentul martorului nu este relevant speței, deoarece fiecare caz se

examinează în particular, la caz fiind cercetată fapta prejudiciabilă comisă de

inculpatul Luncaru Vasile din perspectiva întrunirii elementelor infracțiunii

imputate.

Au fost apreciate ca declarative și argumentele inculpatului precum că nu

au fost administrate probe din care ar rezulta că Luncaru Vasile a înaintat față de

denunțătorul Putina Ghenadie careva cereri de transmitere a mijloacelor bănești

în schimbul îndeplinirii unor acțiuni contrare obligațiilor sale de serviciu,

deoarece la baza sentinței de condamnare sunt puse probe certe în constatarea

vinovăției inculpatului.

4.3. La fel, instanța de apel a notat că versiunea inculpatului privind

nevinovăția sa în săvârșirea infracțiunii incriminate din anul 2016 cu referire la

denunțurile lui Galai Alexandru, Țapu Petru și Gavriluc Victor, că sentința este

ilegală și în acțiunile sale lipsește latura obiectivă a infracțiunii că anume el ar fi

comis fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pretindere începând cu data

de 18 iulie 2016 a mijloacelor financiare de la denunțători, precum și de la alte

persoane pentru a influența ofițerul de urmărire penală și procurorul, pentru a-i

determina pe aceștia de a emite o decizie favorabilă pentru denunțători, a fost

apreciată ca o strategie de apărare și de eschivare a inculpatului de la

răspunderea penală.

În acest sens instanța de apel a reținut, că în cadrul ședinței de judecată au

fost prezentate suficiente probe concludente, pertinente și utile, care

demonstrează pe deplin vinovăția lui Luncaru Vasile în săvârșirea infracțiunii

incriminate și anume: declarațiile martorilor Galai Alexandru, Țapu Petru,

Gavriliuc Victor, Luncari Victor, precum și ansamblul probelor scrise ale cauzei:

procesul-verbal de primire a denunțului din 26 iulie 2016, în care cet. Galai

Alexandru indică circumstanțele și modalitatea acțiunilor infracționale ale lui

Luncaru Vasile (f.d. 3-4, vol.I); ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 26

iulie de la Galai Alexandru a actelor ce confirmă atitudinea lui Luncaru Vasile la

comiterea infracțiunii de trafic de influență cu anexă (f.d. 7-10, vol.I);

procesul-verbal de primire a denunțului din 26 iulie 2016, în care Țapu Petru

indică circumstanțele și modalitatea acțiunilor infracționale ale lui

10

Luncaru Victor (f.d. 18, vol.I); procesul-verbal de primire a denunțului din

26 iulie 2016 în care cet. Gavriliuc Victor explică circumstanțele și modalitatea

acțiunilor lui Luncaru Vasile (f.d. 24, vol.I); ordonanța privind autorizarea

controlului transmiterii banilor din 27 iulie 2016 (f.d. 35, vol.I); copia

bancnotelor cu nominalul 4 a câte 100 euro și 2 a câte 50 euro (f.d. 53-54, vol.I);

procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor din 28 iulie 2016 (f.d. 57,

vol.I); procesul-verbal de reținere din 28 iulie 2016 a lui Luncaru Vasile (f.d.

59-60, vol.I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28 iulie 2016,

potrivit căruia în or. Drochia, str. 31 August, în apropiere cu imobilul 2 a, au fost

depistate și ridicate mijloace bănești în suma de 500 euro (f.d. 94-95, vol.I).

În viziunea instanței de apel, prima instanță a constatat corect că în

acțiunile lui Luncaru Vasile se regăsesc toate elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență, or, probele administrate și anexate la cauză

adeveresc pe deplin faptul pretinderii de către Luncaru Vasile a sumei de 500

euro în vederea contribuirii la soluționarea problemei privind adoptarea unei

decizii favorabile pentru Galai Alexandru, Gavriliuc Victor, Țapu Petru și alți

figuranți pe cauza penală. Faptul acceptării remunerației ilicite de către

inculpatul Luncaru Vasile a fost confirmat prin declarațiile martorului

Galai Alexandru, iar faptul primirii remunerației ilicite de către inculpat s-a

confirmat prin reținerea lui în flagrant delict, la data de 28 iulie 2016, la fața

locului în or. Drochia, str. 31 August, în apropierea cu imobilul 2 a, unde au fost

depistate și ridicate mijloace bănești în sumă de 500 euro, sumă pretinsă,

acceptată și primită de către inculpat (f.d. 53-54, 94-95, vol.I).

Instanța de apel a respins ca fiind lipsit de temei și argumentul invocat de

inculpat, precum că din fapta incriminată s-a constatat și a recunoscut doar un

singur element - primirea, care în viziunea apelantului denotă lipsa elementelor

infracțiunii, menționând că la caz s-au constatat cu certitudine toate semnele

calificative ale infracțiunii incriminate prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal –

pretinderea, acceptarea și primirea de bani, pentru sine sau alte persoane, de

către o persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unei

persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției

sale.

Instanța de apel a apreciat critic și argumentul invocat de către inculpat cu

referire la faptul, că procurorul a fost imparțial față de el, fiind privat de dreptul

la un proces echitabil, deoarece prin ordonanța din 22 septembrie 2016, l-a scos

de sub urmărire penală pe bănuitul Partolea Ovidiu, doar el fiind ca urmare

condamnat.

Sub acest aspect instanța de apel a reținut, că potrivit ordonanței

procurorului în Procuratura Anticorupție, Burlacu Dorin din 22 septembrie

2016, Partolea Ovidiu a fost scos de sub urmărire penală din lipsa în acțiunile

acestuia a faptului infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, prin ordonanța nominalizată s-a dispus continuarea urmăririi

penale în cauza în privința lui Luncaru Vasile pe art. 326 alin. (1) Cod penal, iar

ultimul nu a contestat ordonanța în cauză în conformitate cu prevederile art. 313

11

Cod de procedură penală atât procurorului ierarhic superior, cât și judecătorului

de instrucție.

La fel, instanța de apel a respins și alegațiile inculpatului referitor la faptul

că în speță a avut loc provocarea la săvârșirea infracțiunii incriminate și ca

urmare probele care au fost puse la baza sentinței de condamnare urmau a fi

excluse, menționând în acest sens, că acțiunile ofițerilor CNA nicidecum nu au

avut efectul unei provocări la săvârșirea infracțiunii imputate, ci dimpotrivă,

organul de urmărire penală a administrat probe care indică că infracțiunea ar fi

fost săvârșită și fără intervenția colaboratorilor CNA.

Or, potrivit materialelor cauzei, martorii Galai Alexandru, Țapu Petru și

Gavriliuc Victor nu l-au instigat pe Luncaru Vasile la săvârșirea infracțiunii, dar

inițiativa a aparținut inculpatului, care le-a promis că în schimbul sumei de 500

euro va soluționa chestiunea privind adoptarea unei decizii favorabile pentru ei,

a pretins, acceptat și primit suma solicitată.

Astfel, organele de drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor

infracționale, iar efectuarea măsurilor speciale de investigații în vederea

documentării și fixării lui Luncaru Vasile nu poate fi percepută ca o provocare,

întrucât la momentul efectuării acestei măsuri, organul de urmărire penală

dispunea de informații referitoare la săvârșirea unei infracțiuni de către inculpat.

Afirmația invocată în apel de către inculpatul Luncaru Vasile, precum că

atât de organul de urmărire penală cât și de instanță i-a fost încălcat dreptul la

un proces echitabil și dreptul la apărare, și anume că prin atitudinea unilaterală,

instanța fiind de partea acuzării, i-a refuzat dreptul de a cita și audia martorii

apărării, interzicea punerea întrebărilor martorilor acuzării, deși în privința lui

urma să fie adoptată o sentință de achitare, a fost apreciată ca declarativă.

Nu a fost reținută nici afirmația invocată de către inculpat referitor la faptul

că prima instanță a respins demersul de audiere a martorilor părții apărării,

deoarece declarațiile nu au importanță decisivă pe cauză din moment ce au fost

stabilite cu certitudine de către instanța de fond circumstanțele de drept și de

fapt a comiterii infracțiunii incriminate inculpatului Luncaru Vasile în raport cu

probele existente pe cauză, pe care instanța de fond le-a considerat suficiente,

pentru a fi puse la baza sentinței de condamnare.

4.4. De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a

individualizat pedeapsa în privința inculpatului, constatând în acțiunile

inculpatului starea de recidivă, dat fiind faptul că Luncaru Vasile anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Drochia din 09 aprilie 2015 în baza art. 310

alin. (2) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate în organele de drept pe un termen de 3 ani, săvârșind din nou

infracțiuni până la expirarea termenului prevăzut la art. 111 alin. (1) lit. g) Cod

penal, stabilind pedeapsa în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) și art. 72

alin. (4) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut, că potrivit modificărilor operate prin

Legea Parlamentului nr. 163 din 20 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial

12

nr. 364-370/20.10.17 art. 616, în vigoare din 20 decembrie 2017, la art. 34, 72

alin. (3), 82 Cod penal, starea de recidivă simplă a decăzut și la moment în

acțiunile inculpatului Luncaru Vasile nu este prezentă starea de recidivă.

În speță, inculpatul Luncaru Vasile este condamnat pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, care potrivit prevederilor

art. 16 Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, astfel

pedeapsa închisorii urmând a fi executată de către inculpatul Luncaru Vasile în

penitenciar de tip semiînchis.

Luând în considerație circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului

Luncaru Vasile, care se caracterizează pozitiv, nu este la prima abatere, anterior

a fost condamnat, însă la moment în acțiunile lui a decăzut starea de recidivă,

s-a aflat o perioadă lungă de timp sub arest preventiv și arestare la domiciliu, la

caz fiind aplicabile și prevederile art. 85 Cod penal prin adăugirea parțială a

pedepsei complementare stabilite anterior prin sentința Judecătoriei Drochia din

09 aprilie 2015 sub formă de privare de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate în organele de drept, instanța de apel a

considerat că corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea condamnării

cu suspendarea parțială a executării pedepsei închisorii, la caz nefiind stabilite

restricții de aplicare a prevederilor art. 901 Cod penal, iar pedeapsa aplicată

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61

alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane.

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8)-10) Cod de procedură penală,

contestă hotărârile judecătorești cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora

cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, după cum urmează:

- în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din 2013, din motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii;

- în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din 2016, din motiv că

fapta nu este prevăzută de legea penală.

În argumentarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătorești

contestate, susținând că instanțele de judecată la adoptarea acestora s-au bazat

pe presupunerile acuzatorului de stat invocate în rechizitoriu.

5.1. Cu referire la învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din luna iunie 2013, constatată prin

denunțul calomnios a lui Putină Ghenadie, recurentul menționează că instanțele

de fond au ignorat circumstanțele constatate în ședințele de judecată, unde cu

certitudine s-a stabilit că: la baza pornirii urmăririi penale a stat doar denunțul

lui Putina Ghenadie, alte careva probe pertinente lipsind, astfel cu excepția

declarației martorului denunțător, instanțele nu au pus la baza condamnării nici

o probă, contrar prevederilor art. 389 alin. (3) Cod de procedură penală.

Susține că la urmărirea penală a cerut efectuarea confruntării cu martorul

Putină Ghenadie, însă organul de urmărire penală i-a refuzat, fapt confirmat prin

13

procesul-verbal de aducere la cunoștință despre finisarea urmăririi penale din

29 septembrie 2016.

Totodată, procurorul greșit a invocat că Luncaru Vasile a refuzat să dea

declarații, fapt ce contravine înscrisurilor din procesul-verbal de audiere a

învinuitului din 23 septembrie 2016, deoarece acesta a dorit să facă declarații, ca

ulterior să fie posibilă efectuarea confruntărilor cu Putină Ghenadie, însă i-a fost

încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Instanțele de fond au omis dispoziția art. 101 alin. (5) Cod de procedură

penală, deoarece Putină Ghenadie, este martor protejat, întrucât în instanță

acesta a declarat că a fost intimidat și impus de către colaboratorii CNA să facă

denunț calomnios, prin urmare declarațiile martorului menționat cad sub

incidența art. 94 Cod de procedură penală.

Remarcă, că la caz, nici la o etapă a procesului penal, nu au fost acumulate

probe cu caracter pertinent și concludent, care ar confirma că fapta a avut loc în

2013, că ar fi avut loc dacă nu era inițiativa colaboratorilor CNA.

Instanțele nu au dat apreciere obiectivă și sub toate aspectele declarațiilor

lui Putină Ghenadie, prezentate de acuzator și puse ilegal la baza deciziei de

condamnare, invocând că în cadrul cauzei penale în baza art. 171 Cod penal, avea

statut de bănuit, pe când acesta nu a fost recunoscut în calitate de bănuit de către

Luncaru Vasile, ci de către alt ofițer de urmărire penală.

Instanțele au invocat că Luncaru Vasile urma să influențeze procurorul în

beneficiul lui Putină Ghenadie, însă nici la etapa urmăririi penale și nici în

instanța de judecată nu a relatat pe cine trebuia să influențeze, careva nume,

funcții, instituții.

Consideră că instanțele de judecată au încălcat prevederile art. 101, 385

alin. (1) Cod de procedură penală,

Din materialele cauzei reiese că, Luncaru Vasile, doar a pornit cauza penală

în privința lui Putina Ghenadie și a efectuat acțiuni de urmărire penală, cum ar fi

audierea părții-vătămate, dispunerea expertizei medico-legale, audierea

martorilor, iar nemijlocit acțiuni de urmărire penală cu implicarea

denunțătorului Putină Ghenadie, a efectuat deja alt ofițer de urmărire penală,

după concedierea lui Luncaru Vasile în 2013. Putină Ghenadie a avut și anterior

posibilitatea de a denunța faptul transmiterii sumei de 3000 euro, inculpatului,

însă a denunțat pretinsele acțiuni ilegale ale acestuia, abia în luna august 2016,

când deja ultimul se afla în arest, pe altă cauză.

Mai menționează că instanțele de fond, la emiterea soluției de condamnare

nu au ținut cont de personalitatea denunțătorului Putină Ghenadie, care la

momentul condamnării inculpatului se afla în stare de arest (f.d. 246), acesta

anterior a fost condamnat, fiind o persoană pentru care calomnierea polițiștilor,

procurorilor, avocaților și judecătorilor este apreciată în rândul condamnaților,

or, instanța de judecată a avut obligația să verifice nu numai veridicitatea

denunțului depus de către Putină Ghenadie, dar și personalitatea acestuia

(hot. Sandu vs Moldova, par. 35).

14

5.2. Cu referire la învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din luna iulie 2016, constatată prin

denunțurile lui Galai Alexandru, Țapu Petru și Gavriliuc Victor, recurentul invocă

că vinovăția sa nu este dovedită sub nicio formă și sentința în cazul dat este

ilegală, deoarece în acțiunile sale lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzută

de art. 326 alin. (1) Cod penal, că anume el a săvârșit acțiunea de pretindere

începând cu data de 18 iulie 2016, a mijloacelor financiare de la denunțători,

precum și de la alte persoane pentru a influența ofițerul de urmărire penală și

procurorul, pentru a-i determina pe aceștia de a primi o decizie favorabilă pentru

denunțători, deoarece ofițerul de urmărire penală nu este factor de decizie, iar

cine din procurori urma să primească decizia pe cazul dat, acesta nu cunoștea,

fapt confirmat de declarațiile martorului Partolea Ovidiu.

Din fapta incriminată inculpatul menționează că a recunoscut, doar un

singur element, și anume acceptarea sumei de 500 euro de la denunțători, iar

acest element prin prisma art. 135 alin. (3) Cod de procedură penală, în

coroborare cu art. 14 alin. (1) Cod penal, denotă lipsa elementelor infracțiunii.

Remarcă, că instanțele de fond nu au dat apreciere nici faptului că la caz

lipsește și obiectul material al infracțiunii, odată ce nu s-a constatat pretinderea,

fiindcă obiectul material al infracțiunii de trafic de influență, nu poate exista fără

scopul special al laturii subiective, astfel pretinderea nu a avut loc, deoarece

inițiativa a parvenit de la denunțători.

La fel, instanțele nu au reținut că începând cu 18 iulie 2016, a avut loc o

provocare, ceea ce exclude probele care au fost puse la baza condamnării (cauza

Sandu vs Moldova, cauza Romanauskas vs Lituania).

Consideră că instanțele de fond nu au luat în considerație declarațiile

martorului Gavriliuc Victor și nu au dat apreciere declarațiilor martorilor

Galai Alexandru, Țapu Petru și Gavriliuc Victor, care au declarat că intenția de a

provoca inculpatul a apărut după discuția cu organul de urmărire penală, iar

Galai Alexandru, elucidând relațiile sale de prietenie cu angajații CNA, de facto

s-a demascat că are statut de colaborator confidențial, deoarece dânsul a

înregistrat convorbirile telefonice și a transmis mijloace financiare sub controlul

organului de urmărire penală, a depus denunțul care a stat la baza pornirii

urmăririi penale și i-a instigat pe Gavriliuc Victor și Țapu Petru, să depună

denunțurile și să aibă rol activ la inițiativele de provocare a celor de la CNA.

În opinia recurentului, instanțele de fond nu au ținut cont de prevederile

alin. (6) art. 30 al Legii privind activitatea specială de investigație, nr. 59 din

29 martie 2012, potrivit căreia, investigatorului sub acoperire i se interzice să

provoace comiterea infracțiunii, în speță, instigator sub acoperire fiind

Galai Alexandru.

Instanțele de judecată în mod flagrant au ignorat jurisprudența CEDO, care

reține o provocare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la

a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională, ci exercită o asemenea influență

asupra persoanei vizate, încât să determine săvârșirea infracțiunii, care fără

această intervenție nu ar fi fost săvârșită, cu scopul de a obține probe și de a

15

declanșa o urmărire penală (hot. Texeira de Castro vs Portugalia din 09 iunie 1998

- par. 38-39; hot. Romanauskas vs Lituania din 05 februarie 2008 par. 67).

Subliniază recurentul, că a fost condamnat în temeiul probelor obținute în

cadrul activității speciale de investigații din 27-28 iulie 2016, atunci când

denunțătorii Galai Alexandru și Țapu Petru, fiind echipați de organul de urmărire

penală cu dispozitive speciale de înregistrare a convorbirii și cu banii - 500 euro

marcați, i-au transmis banii, banii fiind puși la dispoziție de organul de urmărire

penală.

Mai menționează că instanțele invocă că scopul special al infracțiunii a fost

legat de soluția privind scoaterea de sub urmărire penală a denunțătorilor, însă

au lăsat fără apreciere probele care demonstrează că inculpatul cu certitudine

cunoștea că denunțătorii au statut de victimă și martori în cadrul cauzei penale

pornite în baza art. 287 Cod penal, fapt confirmat prin declarațiile martorilor

Zubco Dumitru, Luncari Victor, precum și de probele scrise atașate la dosar, cum

ar fi procesul-verbal de constatare a faptelor, semnat de către inspectorul de

sector Zubco Dumitru, copiile autentificate din registrele de evidență a

infracțiunilor nr. 1 și nr. 2 al IP Drochia, precum și fișa de pornire a cauzei penale

conform art. 287 Cod penal și copia din registrul de evidență a cauzelor penale al

IP Drochia.

Este de opinia că măsurile operative întreprinse, nu pot sta la baza unei

sentințe de condamnare, deoarece ele contravin prevederilor codului de

procedură penală, or, organul de urmărire penală era obligat să-l înștiințeze

despre efectuarea și legalizarea măsurilor, pe când deși el se afla în arest, organul

de urmărire penală l-a înștiințat la domiciliu, fiind privat de dreptul de a le

contesta și de dreptul la un proces echitabil, iar instanța de judecată greșit a

constatat că a fost înștiințat la 29 iulie 2016, la domiciliu, pe când el începând cu

28 iulie 2016, se afla în izolatorul IP Rîșcani.

Cu referire la pedeapsa aplicată, menționează recurentul că o perioadă de

5 luni și 11 zile, s-a aflat ilegal în detenție, prin ce i-au fost încălcate drepturile

constituționale, fiind privat ilegal de libertate. La data stabilirii pedepsei

închisorii de 1 an și 3 luni, el deja se afla în arest timp de 1 an, 8 luni și 11 zile, iar

instanța de apel a apreciat acest fapt ca un simplu calcul eronat.

inculpat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

menționând că argumentele invocate în recurs au constituit obiect de examinare

în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

hotărârii de condamnare nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

lărgit concluzionează, că acesta urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței

și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

de achitare în privința lui Luncaru Vasile, de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din luna iunie

2013, din considerentele ce urmează a fi descrise.

16

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială a hotărârii

atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, cu dispunerea achitării inculpatului, atunci când se

constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri

ilegale.

Din conținutul recursului declarat de inculpat, se atestă că acesta invocă

temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8), 9), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanța de apel, inclusiv

și în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, când inculpatul a fost

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, ori când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluțiile

adoptate de către prima instanță și instanța de apel, precum și actele cauzei,

instanța de recurs conchide că argumentele recurentului sunt parțial întemeiate,

în speță fiind constatată eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, la adoptarea sentinței,

potrivit prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 1)-4) Cod de procedură penală,

instanța de judecată trebuie să soluționeze următoarele chestiuni în următoarea

consecutivitate:

1) dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul;

2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat;

3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea;

4) dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Totodată, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate în ședința instanței de apel sau se poate proceda

la cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima instanță.

Art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că apelul

constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca

instanța să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.

Astfel instanța de apel, soluționând apelul, poate să caseze (desființeze)

sentința primei instanțe și să pronunțe o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, adoptând una din soluțiile pe care le poate pronunța

17

prima instanță, prin aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei învinuirii,

dispunând, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea

procesului penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în

sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea

însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate,

pronunțând o nouă hotărâre.

Astfel, instanța de apel rejudecă fondul cauzei ca instanță de apel, și nu ca

primă instanță, prin modificarea gradului de jurisdicție.

Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de apel a

judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter

autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărâre, care au

fost greșit sau nelegal soluționate.

În consecință, la aplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 415

alin. (1) pct. 2) și art. 419 Cod de procedură penală, termenul „rejudecare” nu

desemnează o nouă desfășurare, de la început, a întregii activități procesuale ce

este îndeplinită de prima instanță, ci doar efectuarea unor acte procesuale care

nu au fost legal îndeplinite sau care sunt necesare, dar nu au fost efectuate de

prima instanță.

Alin. (5) art. 414 Cod de procedură penală stabilește că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar alin. (6) al aceluiași

articol stabilește că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile

pe probele cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința

de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care,

prin apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și,

dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția

materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante;

dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de

prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate

cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă

infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au

fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit în urma analizei complexe a cauzei, conchide că

prevederile legale expuse mai sus nu au fost pe deplin respectate de către

instanțele de fond la examinarea cauzei în privința inculpatului Luncaru Vasile,

18

fapt ce impune necesitatea casării parțiale a sentinței primei instanțe și a deciziei

pronunțate de către instanța de apel, deoarece instanțele au comis erori de drept

care condiționează intervenția instanței de recurs, cu admiterea recursului,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri privind dispunerea achitării

inculpatului Luncaru Vasile de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din luna iunie 2013, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În conformitate cu articolul 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

sentința de achitare se adoptă dacă nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală, procesul

penal are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni,

precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor cu

funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor

presupuse sau săvârșite, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să

fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă

la răspundere penală și condamnată.

Alin. (3) al aceluiași articol stabilește că organele de urmărire penală și

instanțele judecătorești în cursul procesului sunt obligate să activeze în așa mod

încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată și

ca nici o persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor

procesuale de constrângere.

În speță se atestă că potrivit rechizitoriului, Luncaru Vasile a fost învinuit

de faptul, că acesta, într-o zi nestabilită din luna iunie a anului 2013, activând în

calitate de ofițer de urmărire penală în cadrul Secției Urmărire Penală al

Inspectoratului de poliție Drochia, numit în această funcție în baza ordinului

Șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 154 ef. din 03 mai 2013, prin

urmare în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind persoană

publică, acționând intenționat, a săvârșit infracțiunea de trafic de influență în

următoarele circumstanțe.

Astfel el, acționând în mod intenționat și din interes material, efectuând

urmărirea penală pe cauza penală nr. 2013120276 pornită la 05 iunie 2013, în

baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe faptul că, la 04 iunie 2013, aproximativ

la ora 16:00, cet. Putina Ghenadie aflându-se cu automobilul personal prin

preajma pădurii de lângă tabăra „Poienița însorită” din xxxxx, având-o în calitate

de pasageră pe minora xxxxx, ambii locuitori ai xxxxx, prin constrângere psihică

și fizică, contrar voinței acesteia a întreținut cu minora un raport sexual în formă

normală, susținând în fața lui Putina Ghenadie în cadrul exercitării urmăririi

penale că are influență asupra procurorului din cadrul Procuraturii r-lui Drochia

care, reieșind din prevederile art. 52 alin. (1) pct. 3), 22) Cod de procedură

penală, are atribuții de a conduce urmărirea penală, de a controla legalitatea

acțiunilor procesuale efectuate de către organul de urmărire penală și de a

dispune clasarea urmăririi penale, scoaterea persoanelor de sub urmărire

penală, pentru a-l determina pe procuror să înceteze urmărirea penală pe acest

caz cu scoaterea lui Putina Ghenadie de sub urmărire penală, reieșind din

19

atribuțiile acestuia prevăzute de Codul de procedură penală, a pretins și a primit

el personal de la Putina Ghenadie, care la acel moment avea stătut de bănuit, în

biroul său de serviciu din cadrul SUP al IP Drochia, bani ce nu i se cuvin în sumă

de 3000 euro, care conform cursului valutar mediu stabilit de Banca Națională a

Republicii Moldova pentru luna iunie 2013 constituie echivalentul a 49180,8 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal,

traficul de influență, pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani, pentru

sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influență sau care

susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să

îndeplinească sau nu acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea

acțiuni au fost sau nu săvârșite.

Soluția dată de calificare a acțiunilor inculpatului a fost susținută de către

instanțele judecătorești (sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din 14 iulie

2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2018), care

l-au recunoscut vinovat și l-au condamnat pe Luncaru Vasile în baza art. 326

alin. (1) Cod penal.

Referitor la acest episod instanța de recurs reține că urmărirea penală în

privința lui Luncaru Vasile a fost începută la 09 august 2016 (f.d. 25, vol.II), în

baza denunțului cet. Putina Ghenadie din 02 august 2016 (f.d. 34, vol.II) în

privința faptelor care au avut loc în anul 2013, când Luncaru Vasile fiind ofițer de

urmărire penală, ar fi pretins, acceptat și primit de la Putina Ghenadie suma de

3000 euro, pentru a înceta cauza penală intentată în privința ultimului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Reieșind din materialele dosarului, Colegiul penal lărgit atestă că acuzarea

de stat în vederea demonstrării vinovăției inculpatului Luncaru Vasile de

săvârșirea infracțiunii incriminate, a anexat procesul-verbal de primire a

denunțului cet. Putina Ghenadie din 02 august 2016 (f.d. 34, vol.II);

procesul-verbal de audiere a martorului Putina Ghenadie din 02 august 2016 (f.d.

36-38, vol.II); procesul-verbal de audiere suplimentară a martorului

Putina Ghenadie din 09 septembrie 2016; ordonanța și procesul-verbal de

ridicare din 03 august 2016 a materialelor cauzei penale nr. 2013120276 în

privința lui Putina Ghenadie de la arhiva SUP al IP Drochia (f.d. 40-42, vol.II);

copia dosarului penal nr. 2013120276 în privința lui Putina Ghenadie pe 92 file

(f.d. 43-135, vol.II) precum și ordonanța de recunoaștere și atașare la dosar a

mijloacelor materiale de probă din 09 august 2016 (f.d. 136, vol.II).

Prima instanță descriind în sentință probatoriul nominalizat și declarațiile

date de către martorul denunțător Putină Ghenadie în cadrul ședinței de judecată

din 16 iunie 2017 (f.d. 80-84, vol.V) a constatat că vinovăția lui Luncaru Vasile în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din

luna iunie 2013, a fost dovedită integral.

Instanța de recurs însă ține să accentueze următoarele discrepanțe

constatate referitor la declarațiile martorului Putina Ghenadie:

20

a) prima instanță a trecut cu vederea faptul, că martorul Putina Ghenadie a

declarat în ședința de judecată că a fost chemat la CNA, la Bălți, unde a fost impus

de colaboratorii CNA să scrie plângere pe Luncaru Vasile;

b) la etapa urmăririi penale martorul Putina Ghenadie a declarat că

Luncaru Vasile i-a acordat un termen de 5 zile pentru transmiterea sumei de

3000 euro (f.d. 37, vol.II); pe când în ședința de judecată martorul respectiv a

susținut că Luncaru Vasile nu i-a acordat termen pentru a aduce banii (f.d. 82,

vol.V);

c) în declarațiile date la urmărirea penală martorul Putina Ghenadie afirma

că după transmiterea sumei respective (într-o zi din luna iunie 2013), alte acțiuni

de urmărire penală cu participarea sa ca bănuit nu au mai avut loc, nu a fost

chemat la organul de urmărire penală, iar mai târziu în adresa sa a parvenit o

scrisoare, în care se conținea ordonanța de clasare a urmăririi penale….în

continuare Putina Ghenadie, în declarațiile date, manifestându-și surprinderea

referitor la faptul că a fost reținut în anul 2015 de către angajații poliției de

frontieră.

Cu toate acestea, având în vedere că la materialele dosarului au fost

anexate în copii și materialele dosarului penal intentat în privința lui

Putina Ghenadie nr. 2013120276, Colegiul penal lărgit atestă că aceste afirmații

nu corespund probelor din dosarul nominalizat, întrucât:

- la 12 iulie 2013, cu participarea ofițerului de urmărire penală

Luncaru Vasile, a avut loc audierea părții vătămate xxxxx, recunoașterea acesteia

în calitate de parte vătămată și parte civilă (f.d. 58-63, vol.II);

- prin ordonanța din 10 septembrie 2013, în legătură cu concedierea lui

Luncaru Vasile, efectuarea urmăririi penale pe cauza penală dată a fost

încredințată altui ofițer de urmărire penală (f.d. 64, vol.II);

- la 24 decembrie 2013, Putina Ghenadie a fost audiat în calitate de bănuit

(f.d. 85, vol.II), iar la 21 martie 2014 Putina Ghenadie a fost reținut, fiind pus sub

învinuire în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d. 87-94, vol.II);

- ulterior Putina Ghenadie a fost anunțat în căutare, fiind reținut la

frontiera de stat, în data de 16 februarie 2015 (f.d. 117, 119, vol.II), iar prin

ordonanța din 13 aprilie 2015, în privința acestuia urmărirea penală a fost

încetată în legătură cu împăcarea părții vătămate cu învinuitul și clasarea

procesului penal (f.d. 134-135, vol.II).

Reieșind din cele constatate, Colegiul penal atestă că prima instanță l-a

condamnat pe Luncaru Vasile doar în baza declarațiilor acuzatorii ale

martorului-denunțător, Putina Ghenadie, a căror pertinență și concludență nu

poate fi verificată în coroborare cu alte probe.

De asemenea, Colegiul penal lărgit atestă și faptul că, judecând apelurile

declarate de către inculpatul Luncaru Vasile și avocatul acestuia, Ermurachi Igor,

în care au fost invocate argumente privind dezacordul cu sentința primei

instanțe pe acest capăt de învinuire, instanța de apel a concluzionat în mod

superficial că versiunea inculpatului privind nevinovăția sa reprezintă doar o

strategie de apărare, menționând că: „instanța de fond corect și întemeiat a

21

statuat declarațiile martorului Putina Ghenadie, iar împrejurările relatate de

martor și-au găsit conformare și prin celelalte probe anexate la materialele cauzei

penale, care au fost suplimentar verificate de către instanța de apel, cu

consemnarea lor în procesul-verbal al ședinței de judecată”.

La acest segment Colegiul penal lărgit notează că, în ședința instanței de

apel martorul Putina Ghenadie nu a fost audiat, însă în conținutul deciziei

instanța de apel face referire la declarațiile martorului respectiv date în ședința

de judecată a primei instanțe, cu toate că reieșind din conținutul procesului-

verbal al ședinței de judecată al instanței de apel, nu rezultă că o asemenea probă

ar fi fost verificată (f.d. 209-210 verso, vol.V), aceasta constituind o încălcare a

prevederilor art. 416 alin. (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța

de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Având în vedere cele enunțate, Colegiul penal lărgit constată că, la

cercetarea cauzei instanțele de fond nu au ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. art. 99-101 Cod de procedură penală, necercetând sub toate

aspectele probele administrate de părți, fără a le verifica minuțios și nu au dat o

apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,

care în ansamblul nu au confirmat vinovăția inculpatului Luncaru Vasile în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din

luna iunie 2013.

Tot aici, instanța de recurs remarcă că, în conformitate cu prevederile

art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru

Drepturile Omului, sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima

instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de stat în virtutea funcției lui

procesuale.

Conform proceselor-verbale a ședințelor de judecată din cadrul instanțelor

de fond, procurorul nu a prezentat nici o probă în susținerea acuzațiilor penale

aduse inculpatului, care ar fi demonstrat vinovăția acestuia în săvârșirea

traficului de influență în luna iunie 2013, la efectuarea urmăririi penale pe cauza

penală nr. 2013120276 pornită la 05 iunie 2013, în baza art. 171 alin. (2) lit. b)

Cod penal, în privința cet. Putina Ghenadie.

Potrivit jurisprudenței sale, în cauza Prince Hans-Adam II de Liechtenstein

c. Allemagne din 12.07.2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

menționat, că statele semnatare și-au asumat obligații de natură să asigure ca

drepturile garantate de Convenție să fie concrete și efective, nu teoretice și

iluzorii, iar cele cuprinse în art. 6 au tocmai acest scop: efectivitatea dreptului la

un proces echitabil, impunându-se statelor o obligație de rezultat: adoptarea în

ordinea juridică internă a măsurilor corespunzătoare și a mijloacelor necesare

realizării acestei obligații.

Prin urmare, în acțiunile inculpatului nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, or, în speță lipsesc probe

care să constate fapta din luna iunie 2013, conform legislației penale.

22

Circumstanțele enunțate relevă, astfel, că instanța de apel nu a soluționat

cauza în conformitate cu rigorile legale, adică hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția de condamnare a inculpatului.

Potrivit art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, în cazul în care

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, se adoptă o sentință de achitare, iar

conform jurisprudenței naționale, sentința de achitare pentru neconstatarea

faptei infracțiunii se adoptă în cazurile în care fapta social periculoasă nu a fost

dovedită.

În asemenea împrejurări și, dat fiind faptul că încălcările normelor

sus-menționate, au fost comise de către instanțele de fond, în speță se impune

soluția casării parțiale a sentinței și a deciziei contestate cu dispunerea achitării

inculpatului Luncaru Vasile de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din luna iunie 2013, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

De asemenea instanța de recurs menționează că, urmare a pronunțării unei

soluții de achitare pe acest capăt de învinuire, se impune și soluția de respingere

a cerinței procurorului cu privire la confiscarea de la Luncaru Vasile în beneficiul

statului a contravalorii sumei de 3000 euro.

7.1. Referitor la învinuirea înaintată inculpatului în baza art. 326 alin. (1)

Cod penal, pe episodul din luna iulie 2016, instanța de recurs atestă că inculpatul

solicită a fi achitat din motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Însă examinând aceste argumente în raport cu decizia contestată, Colegiul

penal conchide că motivele invocate de recurent, în privința episodului din luna

iulie 2016, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de autor.

Așadar, instanța de recurs statuează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal,

se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu

au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, pentru săvârșirea faptelor imputate pe

episodul de trafic de influență în luna iulie 2016, prima instanță l-a recunoscut

vinovat și condamnat pe Luncaru Vasile în baza art. 326 alin. (1) Cod penal,

soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că probele administrate au

confirmat integral vinovăția lui Luncaru Vasile în săvârșirea infracțiunii

incriminate prin actul de învinuire.

Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia, că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

23

concludenții, veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată

privind vinovăția lui Luncaru Vasile în săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență, pe episodul din luna iulie 2016.

Instanța de recurs apreciază ca fiind lipsite de suport juridic afirmațiile

inculpatului, precum că din fapta incriminată acesta a recunoscut doar un singur

element, și anume primirea sumei de 500 euro, însă în acțiunile sale lipsește

latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod penal, or instanța

de apel corect a reținut încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, fiind

prezente toate elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 326

alin. (1) Cod penal, pe acest episod.

La fel, nu pot fi reținute nici argumentele recurentului precum că a fost

provocat la săvârșirea infracțiunii din luna iulie 2016 de către colaboratorii CNA,

iar probele obținute în urma provocării urmau a fi excluse, întrucât din

conținutul deciziei atacate rezultă că aceste argumente au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, cărora le-a fost dată apreciere corespunzătoare,

fiind respectate prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.3. din prezenta

decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010,

statuează că art. 6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal lărgit reține că autorul își întemeiază recursul și în baza

pct. 9) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul în care inculpatul a fost condamnat

pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

La capitolul incidenței temeiului invocat de recurent și prevăzut de pct. 9)

alin. (1) art. 427 Codul de procedură penală, Colegiul penal relevă că, condiția

esențială pentru tragerea persoanei la răspundere penală constă în aceea că fapta

imputată să fie prevăzută de legea penală ca infracțiune.

Totodată, acest motiv de casare poate fi aplicat și în cazul când la momentul

săvârșirii fapta a fost prevăzută de lege ca infracțiune, însă la momentul

examinării în recurs a încetat a mai fi considerată ca infracțiune, fiind exclusă din

codul penal, fiindcă nu se poate dispune condamnarea pentru o faptă

neîncriminată de lege și nu poate exista pedeapsă fără infracțiune.

În viziunea Colegiului penal lărgit, în prezenta speță temeiul invocat de

către recurent nu este incident ca motiv de casare a hotărârilor judecătorești

24

atacate, deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca

infracțiune și anume conform art. 326 alin. (1) Cod penal, traficul de influență,

pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani, pentru sine sau pentru o altă

persoană, de către o persoană care are influență sau care susține că are influență

asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

De asemenea, instanța de recurs menționează că fapta săvârșită de către

inculpat nu a fost dezincriminată, neîncetând a mai fi infracțiune și nu a fost

exclusă din Codul penal.

Prin urmare, instanța de recurs constată că inculpatul Luncaru Vasile, pe

episodul săvârșit în luna iulie 2016, a fost condamnat pentru o faptă care este

prevăzută de legea penală a Republicii Moldova, iar argumentele invocate sub

acest aspect sunt neîntemeiate.

7.2. Cu referire la dezacordul inculpatului cu pedeapsa aplicată de către

instanțele de fond, argumente care sunt incidente temeiului de casare prevăzut

la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

consideră că instanța de apel corect i-a aplicat lui Luncaru Vasile, pedeapsa pe un

termen de 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pentru episodul

din luna iulie 2016.

Însă având în vedere soluția privind achitarea lui Luncaru Vasile de către

instanța de recurs de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din luna iunie 2013, Colegiul penal lărgit

consideră necesar de a interveni în pedeapsa stabilită inculpatului de către

instanța de apel, considerându-l condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal,

pe episodul săvârșit în luna iulie 2016, la 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată

urmează a fi adăugată pedeapsa complementară neexecutată, stabilită anterior

prin sentința Judecătoriei Drochia din 09 aprilie 2015, cu stabilirea pedepsei

definitive 2 (doi) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate în organele de drept pe termen de 2

(doi) ani.

De asemenea, Colegiul penal consideră că instanța de apel, reieșind din

personalitatea inculpatului corect a statuat asupra aplicării în privința acestuia a

condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei închisorii conform

prevederilor art. 901 Cod penal, pedeapsă care corespunde și scopului legii

penale prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal.

Astfel, în baza art. 901 Cod penal, Luncaru Vasile urmează să execute 1

(unu) an 3 (trei) luni închisoare, din pedeapsa stabilită, în penitenciar de tip

semiînchis, iar restul pedepsei – 9 (nouă) luni închisoare, se suspendă

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

În rest, decizia instanței de apel urmând a fi menținută.

25

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Luncaru Vasile

xxxxx, în propria cauză penală, se casează parțial sentința Judecătoriei Drochia,

sediul Central din 14 iulie 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 11 aprilie 2018 și se pronunță o nouă hotărâre după cum urmează:

Luncaru Vasile xxxxx se achită de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, pe episodul din luna iunie 2013, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Luncaru Vasile xxxxx se consideră condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod

penal, pe episodul săvârșit în luna iulie 2016, la 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată se

adaugă pedeapsa complementară neexecutată, stabilită anterior prin sentința

Judecătoriei Drochia din 09 aprilie 2015, cu stabilirea pedepsei definitive 2 (doi)

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumită activitate în organele de drept pe termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 901 Cod penal, Luncaru Vasile xxxxx urmează să execute

1 (unu) an 3 (trei) luni închisoare, din pedeapsa stabilită, în penitenciar de tip

semiînchis, iar restul pedepsei – 9 (nouă) luni închisoare, se suspendă

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

Se respinge solicitarea procurorului cu privire la confiscarea de la

Luncaru Vasile xxxxx în beneficiul statului a contravalorii sumei de 3000 (trei

mii) euro.

În rest, decizia instanței de apel se menține.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

26