1ra-1122/18 — Art. 201-1 alin. 2 lit. c Cp

1ra-1122/18 — Art. 201-1 alin. 2 lit. c Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1122/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de

către avocatul Druță Boris în numele inculpatului Crăciun Andrei, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

06 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Crăciun Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.09.2017 – 06.12.2017;

Instanța de apel: 29.01.2018 – 06.03.2018;

Instanța de recurs: 10.05.2018 – 13.09.2018;

A C O N S T A T AT :

2017, inculpatul Crăciun Andrei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal fiindu-i stabilită

pedeapsa în baza acestei Legi, sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei)

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 85 alin. (1), (3) Cod penal, pentru cumul de sentințe,

la pedeapsa aplicată lui Crăciun Andrei i s-a adăugat parțial, pedeapsa stabilită

în baza sentinței Judecătoriei Nisporeni din 06 august 2015, prin care Craciun

Andrei a fost condamnat conform art.2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, la 3 (trei)

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar

conform art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal, pedeapsa cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani și i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani, închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

1

Andrei, la data de 13 aprilie 2017, aproximativ pe la orele 14-00, aflându-se în

gospodăria fratelui său Crăciun Valeriu, care este situată în orașul Nisporeni,

str. Tîngelești, nr. 26, având calitate de membru al familiei în temeiul art. 1331

Cod penal, în urma unui conflict apărut pe fundalul neînțelegerii la efectuarea

lucrărilor de construcție și din motivul că Crăciun Valeriu din neatenție a stricat

geamul de la casa lui Craciun Andrei, ultimul i-a aplicat fratelui său Crăciun

Valeriu o lovitură cu lopata în regiunea toracelui, cauzându-i, conform

raportului de expertiză judiciară nr. 76 „D” din 06 iunie 2017 fractura coastei VI

pe stânga fără deplasarea fragmentelor, complicat cu un pneumo-hemororex pe

stânga minor, echimoza hemitoracelui pe stânga, care au fost cauzate în

rezultatul loviturilor cu un obiect dur contodent, cu suprafața nelimitată, posibil

în timpul și circumstanțele indicate, nu provoacă pericol pentru viață,

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în ansamblu în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare medie.

Astfel, instanța de judecată a încadrat acțiunile inculpatului în baza

prevederilor art. 201/1 alin. (2) lit. c) Cod penal, violența în familie, adică

acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru

al familiei, manifestată prin acțiuni violente, care au provocat vătămarea medie a

integrității corporale sau a sănătății.

inculpatului Crăciun Andrei și de către procuror.

3.1. Avocatul Nastas Victor în numele inculpatului Crăciun Andrei, declarând

apel a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din

06 decembrie 2017 și recalificarea faptei, pentru care Crăciun Andrei a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2)

lit. c) Codul penal în sensul atenuării, calificând-o conform art. 157 Codul penal,

invocând următoarele argumente:

- concluziile instanței sunt în contradicție esențială cu declarațiile părții

vătămate Crăciun Valeriu, martorului Crăciun Tatiana si inculpatului Crăciun

Andrei. Consideră că sentința contestată este neîntemeiată din motiv că, nu a

fost demonstrat în cadrul urmăririi penale și a ședințelor de judecată caracterul

intenționat al faptei imputate. Partea vătămată a declarat caracterul

neintenționat al faptei încă de la adresarea sa la instituția medicală. În cadrul

urmăririi penale a refuzat să fie recunoscut drept parte vătămată. Aceeași

poziție a avut-o și în ședințele de judecată. Martorul Crăciun Tatiana de

asemenea a susținut la faza de urmărire penală și în procesul penal caracterul

neintenționat al celor întâmplate;

- apărarea consideră că fapta imputată inculpatului a fost săvârșită din

glumă, conform declarațiilor părților la proces și nu poate fi calificată ca violență

intenționată și urmează a fi recalificată în conformitate cu prevederile art.157

2

Cod penal, după indicii cauzarea din imprudență a leziunilor corporale de

gravitate medie.

3.2. Procurorul declarând apel a solicitat casarea sentinței în partea

respingerii cererii procurorului privitor la încasarea de la inculpatul Crăciun

Andrei a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 640

lei, invocând următoarele argumente:

- cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza penală în privința

lui Crăciun Andrei urmează a fi încasate din contul acestuia.

au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului Caragia Gheorghe și a

avocatului Nastas Victor în numele inculpatului Crăciun Andrei, cu menținerea

sentinței fără modificări.

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și corect au ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit anume

infracțiunea imputată.

A menționat instanța de apel că, deși inculpatul Crăciun Andrei nu își

recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate, vinovăția lui se dovedește

integral de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente,

utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Crăciun Valeriu;

- declarațiile martorului Crăciun Tatiana.

Vinovăția inculpatului se mai demonstrează și prin următoarele probe:

- procesul-verbal de autosesizare din data de 19 mai 2017, prin care s-a

constatat comiterea infracțiunii;

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 16 iunie 2017, prin care

s-a examinat lopata, cu care Crăciun Andrei l-a lovit pe fratele său Crăciun

Valeriu, cauzându-i leziuni corporale medii;

- concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. 76” D” din data de 06

iunie 2017, prin care la Crăciun Valeriu s-a constatat fractura coastei VI pe

stânga fără deplasarea fragmentelor, complicat cu un pneumo-hemororex pe

stânga minor, echimoza hemitoracelui pe stânga, care au fost cauzate în

rezultatul loviturilor cu un obiect dur contodent, cu suprafața nelimitată, posibil

în timpul și circumstanțele indicate, nu provoacă pericol pentru viață,

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în ansamblu în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare medie.

A conchis instanța de apel că, toate probele prezentate de acuzatorul de

stat au fost analizate și examinate minuțios de către instanța de judecată, cu

respectarea principiului contradictorialității, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod procedură penală, instanța de judecată apreciind fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, din punct

de vedere al coroborării lor, deducând existența intenției în comiterea

acțiunilor infracționale și vinovăția inculpatului în comiterea faptelor imputate.

Astfel, instanța de apel a considerat nefondată poziția apelantului, precum

că din cumulul de probe administrate în instanța de fond nu rezultă vina

3

inculpatului de comiterea faptei încriminate, prevăzute la art. 2011 alin. (2)

lit. c) Cod penal, considerând că în acțiunile lui Crăciun Andrei se conțin

elementele infracțiunii prevăzute la art. 157 Cod penal, dat fiind faptul că,

partea vătămată s-a ales cu vătămări corporale medii nu în urma unei atitudini

neglijente, criminale ale inculpatului față de consecințele survenite, dar

deoarece din probele examinate s-a constatat cu certitudine că dânsul l-a lovit

intenționat cu lopata pe Crăciun Valeriu peste coaste.

Astfel, instanța de apel a conchis că, inculpatul și-a dat seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut că acțiunile sale pot cauza urmări

prejudiciabile, în acest fel confirmându-se caracterul intenționat al acțiunilor

sale.

Privitor la demersul apărării de încetare a procesului penal pe motivul

împăcării părților, instanța de apel a menționat că art. 109 Cod penal și 276 Cod

de procedură penală nu prevede posibilitatea încetării procesului penal pe

motivul împăcării părților în cazul infracțiunii prevăzute de art. 2011 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a menționat că solicitarea procurorului cu

privire la încasarea de la Crăciun Andrei, în beneficiul statului, a cheltuielilor

judiciare în mărime de 640 lei este una neîntemeiată, deoarece argumentele

aduse în sprijinul acesteia nu au un suport legal, astfel fiind respinse de către

instanța de apel.

Totodată, instanța de apel nu a constatat existența încălcări de ordin

procedural pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, motiv pentru care,

apelurile procurorului Caragia Gheorghe și a apărătorului Nastas Victor în

interesele inculpatului Crăciun Andrei, declarate împotriva sentinței

Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 06 decembrie 2017, au fost respinse

ca nefondate.

Instanța de apel de asemenea a subliniat, că la stabilirea pedepsei

inculpatului Crăciun Andrei prima instanță a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că infracțiunea comisă de inculpat face

parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul Crăciun Andrei anterior a

mai comis infracțiuni, ultima dată a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Nisporeni din 06 august 2015, în baza art. 2011 alin.(2) lit. a) Cod penal la 3

(trei) ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ( doi) ani.

Prin urmare, prima instanță corect i-a stabilit pedeapsa pe art. 2011

alin.(2) lit. a) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani,

iar în conformitate cu art. 85 alin. (1), (3) Cod penal, pentru cumul de sentințe,

la pedeapsa aplicată lui Crăciun Andrei i-a adăugat parțial, pedeapsa stabilită în

baza sentinței Judecătoriei Nisporeni din 06 august 2015, prin care Crăciun

Andrei a fost condamnat conform art. 2011 alin.(2) lit. a) Cod penal, la 3 (trei)

ani închisoare, iar conform art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal, pedeapsa cu

închisoare a fost suspendata condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani și

4

i-a stabilit pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani, închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, ținând totodată cont de faptul că

Crăciun Andrei a săvârșit infracțiunea imputată în termenul de probă, ceea ce

denotă faptul că dânsul n-a făcut concluziile necesare și a continuat să comită

infracțiuni similare, și astfel, suspendarea condiționată repetată a executării

pedepsei închisorii nu va atinge scopul prevăzut de lege: de reeducare și

corectare a lui Crăciun Andrei.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și avocatul

Druță Boris în numele inculpatului Crăciun Andrei.

6.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina,

declarând recurs la 20 aprilie 2018, în termen, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare, cu

remiterea cauzei în această parte la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- soluția instanței de apel prin care a fost menținută sentința instanței de

fond privind încasarea cheltuielilor de judecată, contravine normelor procesual

penale în vigoare.

6.2. Avocatul Druță Boris în numele inculpatului Crăciun Andrei, declarând

recurs la 04 mai 2018, în termen, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care să fie recalificată infracțiunea incriminată

inculpatului, în baza art. 157 Cod penal.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 2) și 6)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- în faza urmăririi penale și a examinării judiciare nu s-a respectat

principiul individualizării acțiunilor inculpatului;

- instanțele au ignorat faptul că inculpatul este rudă cu celelalte părți ale

conflictului, mai mult ca atât Crăciun Andrei a susținut că a provocat leziunile

părții vătămate din imprudență.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

5

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

7.1. Referitor la recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume că, în viziunea sa, instanțele de judecată nu au motivat

respingerea încasării cheltuielilor de judecată, adoptând în acest sens o decizie

neargumentată.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând

corect la concluzia de a respinge apelul procurorului, cu menținerea sentinței

fără modificări, prin care a fost respinsă solicitarea procurorului privind

încasarea de la inculpat a sumei de 640 lei, ce constituie cheltuieli pentru

efectuarea expertizei medico-legale, or, cheltuielile suportate de către organul

de urmărire penală în speță nu sunt unele de natura de a impune cheltuieli

neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente suportate anume de către

stat.

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod penal stipulează, că cheltuielile judiciare

cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite

pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru

restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de

efectuare a expertizei judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin. (3) prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele

cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,

asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții

legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate

în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de

urmărire penală sau a instanței.

6

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt

obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea

vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul,

traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la

citarea organului de urmărire penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea

însărcinării respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la

recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat

în cadrul unei însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire

penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Prin urmare, suma de 640 lei este compusă din efectuarea expertizei

medico-legale privind stabilirea gradului leziunilor corporale (Raport de

expertiză judiciară nr. 76 D din 06 iunie 2017 (f. d. 47 – 48)), or, aceste

cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care

pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în

vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli

suplimentare suportate de către organul de urmărire penală sau de către

instanță, în legătură cu efectuarea urmării penale sau judecarea cauzei.

Așa dar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că

aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și

are atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației

aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului

costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei

întru stabilirea cauzei decesului victimei, sunt evidente și necesare pentru a

demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatului Crăciun Andrei.

Colegiul penal atestă, că recurentul invocând temeiurile de drept prevăzute

de art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția precum și pct. 12) faptei săvârșită i

s-a dat o încadrare juridică greșită, își exprimă convingerea că instanțele de

judecată au încadrat greșit acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (2) lit. c)

Cod penal, dat fiind faptul că, acțiunile inculpatului nu au avut un caracter

intenționat, iar cauzarea leziunilor corporale părții vătămate au fost din

imprudență, prin urmare fapta urma a fi calificată în baza art. 157 Cod penal

care prevede „vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății

cauzată din imprudență”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate, Colegiul penal conchide că, instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417

alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

7

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat a ajuns la concluzia privind respingerea

apelului avocatului inculpatului ca fiind nefondat, menținând sentința fără

modificări, potrivit căreia inculpatul a fost condamnat anume pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, motivându-și soluția

potrivit pct. 5 al prezentei decizii, concluzii pe care instanța de recurs le

însușește și nu consideră necesar repetarea acestora.

Astfel, Colegiul penal consideră, că este întemeiată concluzia instanței de

apel precum că învinuirea înaintată inculpatului este confirmată prin probe

pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii menționate.

Totodată, Colegiul penal conchide, că în speță nu a fost admisă o eroare

gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de

altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator

o susține.

Prin urmare, în cadrul examinării prezentei cauze de către instanța de apel,

o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs, or, în susținerea

concluziilor sale instanța de apel a menționat, că toate probele prezentate de

acuzatorul de stat au fost analizate și examinate minuțios de către instanța de

judecată, cu respectarea principiului apărării și contradictorialității, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, instanța apreciind fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

din punct de vedere al coroborării lor, deduce existența intenției în comiterea

acțiunilor infracționale și vinovăția inculpatului în faptele imputate.

Cu referire la motivele recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală, care prevede că, hotărârea instanței de apel poate fi

8

supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci

când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal reține

următoarele:

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Reieșind din prevederile legale și practica judiciară stabilită, pentru

verificarea existenței temeiului, prevăzut în art. 427 alin. 1) pct. 12) Cod de

procedură penală instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvârșită,

așa cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, dar va supune unui

control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificând dacă acestea

au fost încadrate corect potrivit normei penale.

În speța dată, inculpatul Crăciun Andrei, a fost pus sub învinuire de către

organul de urmărire penală și condamnat de către instanțele ierarhic inferioare

în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal - „violența în familie, adică acțiunea sau

inacțiunea intenționată, comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente, care au provocat vătămare

medie a integrității corporale”.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța a ținut cont

de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea

vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2)

lit. c) Cod penal, stabilind clar existența elementelor infracțiunii imputate.

Colegiul reține, că instanța de apel întemeiat, motivându-și soluția, a

respins solicitarea privind casarea sentinței și emiterea unei noi hotărâri prin

care inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 157 Cod

penal, menționând, că cumulul de probe administrat în speță confirmă, că

acțiunile inculpatului au avut un caracter intenționat, or, partea vătămată s-a

ales cu vătămari corporale medii nu în urma unei atitudini neglijente a

inculpatului, dar deoarece ultimul l-a lovit intenționat cu lopata pe Crăciun

Valeriu, astfel că inculpatul și-a dat seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, a prevăzut că acțiunile sale pot cauza urmările prejudiciabile

stipulate .

Colegiul penal de asemenea atestă că recurentul, de fapt, își exprimă

dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub

aspectul casării ca fiind ilegală hotărârea contestată.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi

9

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Colegiul penal consideră, că toate probele prezentate au primit o apreciere

justă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic

acumulat la prezenta cauză.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare apreciind probele în sensul art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă privind

condamnarea inculpatului Cărciun Andrei, deoarece în acțiunile lui sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală, deoarece instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, prin

urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursurile ordinare

urmează a fi declarate inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de către avocatul Druță

Boris în numele inculpatului Crăciun Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Crăciun

Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

10