1ra-717/2018 — Art. 151 alin. 1CP

1ra-717/2018 — Art. 151 alin. 1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-717/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecători: Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Țurcan Anatolie și Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Hriplivaia Valentina în numele inculpatului Lazăr Andrei, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 09 iunie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Lazăr Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar

XXXXX, domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.09.2016 – 09.06.2017;

Instanța de apel: 13.07.2017 – 20.12.2017;

Instanța de recurs: 01.03.2018 – 05.06.2018.

A C O N S T A T AT :

Lazăr Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat pe art. 151 alin. (1) Cod

penal la șase ani închisoare în penitenciar de tip închis, fiindu-i înlocuită măsura

preventivă din obligarea de nepărăsire a localității în arest, urmând ca pedeapsa

să fie pusă în executare la momentul reținerii lui.

A fost admisă acțiunea civilă, dispunându-se încasarea de la inculpat în

beneficiul părții vătămate Beschieru Andrian a prejudiciului moral în sumă de

50000 lei și cheltuielile de judecată 3500 lei.

seara de 21 martie 2015 în jurul orelor 20:00 aflându-se în strada din

localitatea Soltănești, r-nul Nisporeni, în apropierea magazinului ce-i aparținea

lui Coguteac Veaceslav, din cauza relațiilor ostile, în urma unui conflict apărut

între el și partea vătămată Beschieru Andrian, urmărind scopul cauzării acestui

vătămărilor corporale, intenționat a încercat să-i aplice o lovitură cu o rangă

metalică peste corp, pe care o luase din camionul de model „Kamaz” ce-l

conducea, în vederea curmării acțiunilor cărui, victima a scos din toc pistolul de

model ”Baikal 442” cu nr. XH0908108 pe care-l deținea legal, efectuând o

împușcătură în sus, astfel oprindu-i acțiunea, însă în momentul în care a

intenționat să pună arma înapoi în toc, a fost apucat de către inculpat pe la

spate de mâina în care o ținea, deposedându-l de ea și efectuându-i o

1

împușcătură în piciorul drept a victimei, cauzându-i leziune corporală gravă,

periculoasă pentru viață sub formă de fractură deschisă în treimea medie a

osului femural drept.

numele inculpatului Lazăr Andrei, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

emiterea unei hotărâri de achitare a inculpatului, deoarece infracțiunea nu a fost

comisă de inculpat, invocând următoarele argumente:

- instanța a dat o apreciere unilaterală a probatoriului prezentat de acuzare,

căruia nemotivat i-a acordat prioritate în raport cu probele prezentate de

apărare, statuând la baza sentinței de condamnare în exclusivitate versiunea

părții vătămate Beschieru Andrian ce este destul de contradictorie în raport cu

depozițiile martorilor audiați la caz, neconfirmându-se nici prin alte probe

directe și concludente, lăsându-se fără apreciere depozițiile martorului Cheslău

Andrei, care deși la faza urmăririi penale susține, că ar fi auzit doar o singură

împușcătură, la judecarea fondului susținea repetarea acestei, iar fratele victimei

Beschieru Ion, concubina acestuia Amarfii Ana, precum și lucrătorul medical

Bocșeneanu Iulia, oferind doar niște detalii postfaptice ce nu reflectă adevărul la

caz, cu atât mai mult, că în rezultatul examinării pistolului, pe suprafața lui n-au

fost depistate urmele amprentelor digitale a inculpatului, fapt ce denotă

caracterul declarativ a versiunii privind înlăturarea lor, în situația în care

hainele lui nu au fost supuse examinării, ea fiind combătută chiar prin

declarațiile fratelui victimei Beschieru Ion, ce a venit la fața locului imediat după

evenimentul produs, i-a găsit pe cei doi în lipsa oricăror alte persoane, expertiza

medico-legală neoferind un răspuns cert privind posibilul traumatism personal

al victimei, reieșind din mecanismul producerii împușcăturii, la adoptarea

sentinței instanța admițând unele imprecizii, reținându-i inculpatului în fapt

elementele infracțiunii de escrocherie, iar de drept condamnându-l pe art. 151

alin. (1) Cod penal.

2017, a fost respins apelul avocatului Hriplivaia Valentina în numele

inculpatului Lazăr Andrei ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

de fond a respectat normele legislației procesual-penale ce se referă la

examinarea obiectivă, multilaterală și completă a cauzei penale cu respectarea

principiului nemijlocirii, oralității și contradictorialității procesului penal

(art. 314 Cod de procedură penală); în limita învinuirii formulate în rechizitoriu

(art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală); cu verificarea tuturor

împrejurărilor de fapt și constatarea certă a aspectelor de drept importante

pentru justa soluționare a cauzei, printr-o cercetare amplă a probelor

administrate de către organul de urmărire penală, cărora li s-a dat o apreciere

obiectivă din punct de vedere al pertinenții, utilității, veridicității, concludenții

și coroborării reciproce (art. art. 100-101 Cod de procedură penală).

Astfel, concluzionând temeinicia sentinței de condamnare adoptată în cazul

din speță, pe motivul unei aprecieri obiective a probelor administrate la faza

urmăririi penale, ce au servit obiect de cercetare judiciară, instanța de apel cu

referire la normele procesual – penale, actele normative relevante cazului dat, a

2

conchis ca fiind dovedită vinovăția lui Lazăr Andrei în fapta lui imputată prin

învinuirea formulată în rechizitoriu.

Instanța de apel a menționat că, inculpatul neagă cu desăvârșire acuzațiile

lui aduse și fapta comisă, probatoriul administrat la caz de către partea acuzării

ce a servit obiect de cercetare judecătorească în instanța de fond și repetat în

cea de apel, îi confirmă integral vina în comiterea ei, rezultată din depozițiile:

- victimei Beschieru Andrian;

- martorilor Beschieru Ion, Amarfii Ana, Chelsău Andrei, Bocșneanu

(Șterbeț) Iulia, Croitoru Nicolai.

A mai reținut instanța de apel că, pe lângă probele verbale descrise mai sus,

instanța de fond corect a statuat la baza sentinței de condamnare și cele

materiale administrate la caz, cum sunt: p/v din 21.03.2015 de cercetare a

locului faptei, potrivit cărui la distanța de 15 m. de partea carosabilă lângă

gardul unei gospodării se află automobilul de model ”Kamaz” fără numere de

înmatriculare, iar la distanța de 4 m. de la roata din spate – stângă, pe pământ

fiind depistat un tub de cartuș, cu inscripția 9 mm. S&B, ce a fost ridicat de la

fața locului (f. d. 33-34); permisul de port armă nr. 101 pe numele lui Andrian

Beschieru (f. d. 35); raportul de constatare medico-legală nr. 72D din

11.05.2015 și cel de expertiză medico-legală nr.155D din 10.09.2015, adoptate

în baza datelor din fișa medicală nr. 1761 și 2251 a spitalului raional Nisporeni,

potrivit căror la victima Beschieru Andrian este depistată fractura deschisă în

1/3 medie a femurului drept, putând surveni în urma acțiunii unui obiect dur

contodent, care putea fi niște gloanțe, trase dintr-o armă de foc, trasă de la o

distanță mai mare decât acțiunea factorilor adăugători, posibil la timpul și

împrejurările indicate, calificându-se ca vătămare corporală gravă, periculoasă

pentru viață (f.d. 40; 45), prin raportul de expertiză criminalistică nr. 8960 din

10.09.2015 constatându-se, că pistolul cu seria și numărul „XHO 9081”

prezentat spre examinare se referă la categoria armelor de foc, letale,

prezentând prin sine un pistol cu țeavă scurtă, ghintuită de calibrul 9*18mm

”Makarov”, cu lovitură central de model ”Baikal-442”, destinat pentru trageri cu

cartușe de calibru 9*18mm, neputând fi trase cartușe de alt calibru, fiind

imposibil de a constata distanța de efectuare a împușcăturii și persoana care ar

fi efectuată (f.d. 53-58).

Totodată, întru respectarea principiului contradictorialității și a egalității

armelor în proces, instanța de apel prin admiterea cererii formulată de către

apărător, a dispus audierea la ședința instanței de apel a martorilor Coguteac

Grigore și Coguteac Svetlana, cea din urmă fiind verișoara inculpatului a fost

informată despre dreptul de a refuza depunerea declarațiilor, însă dorind de a

le face, a fost avertizată și de răspunderea penală pentru darea mărturiilor false,

susținând, că în ziua incidentului nu a auzit careva împușcături, văzându-l pe

Beschieru A. în drum doborât la pământ, iar pe nepotul său Lazăr A. împingând

de la el într-o altă direcție pistolul pe care l-a ridicat de jos cu o hârtie, primul

refuzând să-i arate ce are la picior și nevăzând la el careva răni sau urme de

sânge, deși locul în care ei se aflau era bine luminat fiind în fața gospodăriei

sale, după care venise ambulanța și colaboratorii de poliție, ce fusese chemați

3

probabil de fratele victimei, ce-și făcuse apariția ulterior, comunicându-i, despre

împușcătura efectuată de către Lazăr A. (f.d. 281-283).

La rândul său, martorul Coguteac Grigore a comunicat, că fiind la el în

ospeție Lazăr Andrei a ieșit afară, îndreptându-se spre mașina ce se afla în

stradă, urmându-l la timp de vreo cinci minute și văzându-l discutând la telefon,

iar Beschieru A. era deja doborât la pământ, apropiindu-se de ei, Lazăr A. i-a

comunicat, că victima încercase să-l împuște, la locul faptei fiind și un pistol ce

se afla la 2-3 m de Beschieru A., fapt despre care-l comunicase soției, pentru a-i

acorda ajutor medical, neauzind zgomot de împușcătură, nevăzând când a venit

fratele victimei (f.d. 283-284).

Astfel, instanța de apel a reținut că probele verbale și cele scrise

administrate în prezenta cauză, ce au servit obiect de cercetare judecătorească

atât în instanța de fond, cât și cea de apel, denotă cu certitudine prezența în

acțiunile inculpatului Lazăr A. a elementelor de ”vătămare intenționată gravă a

integrității corporale și a sănătății, ce este periculoasă pentru viață” prevăzute

de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Respectiv, instanța de apel a menționat, că baza probantă administrată în

prezenta cauză, denotă caracterul intenționat al acțiunilor infracționale comise

de către inculpat, nerecunoașterea vinovăției prin formularea unei versiuni de

automutilare personală de către victimă prin efectuarea unei împușcături în

piciorul drept, în timp ce inculpatul încerca să-l deposedeze de arma de foc, în

vederea evitării pretinsului pericol, negăsindu-și confirmare, fiind considerată

de către instanța de apel a fi o încercare de inducere în eroare asupra

adevăratelor împrejurări ale cauzei, motiv pentru care a fost respinsă de către

instanța de judecată ca fiind declarativă și absolut neîntemeiată.

Instanța de apel a conchis, că dimpotrivă probatoriul sus enunțat denotă

intenția cu care inculpatul a acționat, veridice rămânând a fi depozițiile victimei

A. Beschieru și a martorului Chelsău Andrei, ce primul își făcu apariția la fața

locului, pe când declarațiile martorilor Svetlana și Grigorii Coguteac au fost

apreciate critic, ținându-se cont de relațiile de rudenie dintre ei și inculpat, fiind

respinse, deoarece vin în contradicție cu cele declarate de către Chelsău Andrei,

care la fel ca și partea vătămată a negat apariția la locul faptei a celor doi

martori ai apărării.

Mai mult ca atât, confirmarea de care martorul Ghelescu Andrei, că a auzit

cele două împușcături fiind la o distanță mai mare de la locul faptei, decât cea în

care este poziționată gospodăria Svetlanei și Grigorii Coguteac, denotă faptul, că

cei din urmă nu mărturisesc adevăratele împrejurări ale cazului, iar predarea

armei de către inculpat, ținând-o într-o bucată de hârtie igienică, cu atât mai

mult denotă caracterul veridic al declarațiilor victimei, privind înlăturarea de pe

suprafața lui a amprentelor digitale, cu o soluție cu miros de alcool.

De altfel, versiunea descrisă de inculpat privind mecanismul cauzării

vătămărilor corporale personal de către partea vătămată, nu poate fi acceptată

nici în aspectul în care cel din urmă atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în

instanțele de fond și apel a susținut împrejurarea în care inculpatul l-a

deposedat de armă, intenționat efectuând împușcătura în direcția piciorului la o

distanță foarte mică, ceea ce a și provocat vătămarea lui atât de gravă, or, și

4

potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 72 d din 11.05.2015

vătămarea corporală a apărut în urma acțiunii unui obiect dur contondent,

putând fi niște gloanțe, trase dintr-o armă de foc, la o distanță mai mare decât

acțiunea factorilor adăugători, în timpul și circumstanțele indicate și după

caracterul lor corespund categoriei vătămării corporale grave periculoase

pentru sănătate.

Respectiv, instanța de apel a reținut lipsa caracterului îndoielnic al

declarațiilor victimei, care sunt consecvente și coroborează cu restul probelor

administrate la caz, motiv pentru care se constată corectă soluția statuării lor la

baza sentinței de condamnare.

În atare împrejurări instanța de apel a conchis, că argumentele invocate de

apelantă referitor la lipsa bazei probante ce ar demonstra vinovăția inculpatului

în comiterea faptei incriminate, sunt absolut declarative, fiind lipsite de temei

real, iar probele nominalizate mai sus confirmă integral vinovăția inculpatului.

Contrar opiniei părții apărării referitor la prezența pe caz a temeiurilor de

achitare a inculpatului Lazăr A. de sub învinuirea adusă, instanța de apel,

susținând concluzia instanței de fond, a conchis că partea acuzării a administrat

probe incontestabile și suficiente pentru a dovedi vinovăția inculpatului, fapta

comisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. de

art. 151 alin. (1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a statuat că, argumentele apelantei referitor la lipsa

unei aprecieri obiective a probelor cercetate în ședința de judecată sau pretinsa

lor interpretare în favoarea acuzării, nu și-au găsit confirmare la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța de fond examinând și apreciind probele sub

toate aspectele complet și obiectiv și în strictă conformitate cu prevederile art.

art. 100-101 Cod de procedură penală, or, toate actele întocmite de către OUP

au fost semnate de părți, nefiind invocate la acea etapă careva obiecții.

Raportând aspectele de fapt a cauzei la doctrina penală referitoare la

art. 151 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a reținut, că latura obiectivă a

infracțiunii specificate la art. 151 Cod penal se manifestă prin fapta

prejudiciabilă ce constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a vătămării grave

a integrității corporale sau a sănătății; urmările prejudiciabile survenite sub

formă de vătămări grave a integrității corporale sau a sănătății și legătura de

cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile survenite. În

acord cu prevederile alin. (1) art. 151 Cod penal, indicatorii vătămării grave a

integrității corporale sau a sănătății rămân a fi pericolul pentru viață, prin (...)

printr-o altă vătămare a sănătății, însoțită de pierderea stabilă a cel puțin 1/3

din capacitatea de muncă.

Totodată, latura subiectivă a infracțiunii exprimându-se prin vinovăție sub

formă de intenție directă sau indirectă, în cazul din speță predominând prima,

în care făptuitorul își dădea seama de urmările ce pot surveni, infracțiunea fiind

materială, consumată la momentul producerii vătămărilor grave a integrității

corporale și a sănătății.

Referitor la argumentele apărării precum, că nu au fost date răspuns la

toate întrebările indicate în ordonanța privind dispunerea efectuării expertizei

balistice din 10.09.2015 (f. d. 49), instanța de apel a ținut să menționeze, că în

5

concluzia raportului de expertiză nr. 8960 din 22 septembrie 2015 expertul s-a

expus cert asupra faptului, ce nu ține de competența sa și de aprecierea juridică

a faptei penale și elementelor constitutive a componenței de infracțiune

imputate.

A mai menționat instanța de apel că, prima instanță a individualizat corect

pedeapsa stabilită inculpatului, iar categoria și termenul pedepsei aplicate

inculpatului corespund tuturor circumstanțelor, fiind dată o deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal.

ordinar avocatul Hriplivaia Valentina în numele inculpatului Lazăr Andrei, prin

care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea inculpatului.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 12)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel nu a luat măsurile necesare pentru ca probele

concludente și utile, prezentate de partea apărării să fie cercetate și apreciate la

justa lor valoare, astfel ca toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică,

iar prin această inactivitate instanța de apel a provocat o stare de neclaritate cu

privire la soluția adoptată, or, cum se explică faptul că fiecare din criteriile

invocate de către instanța de apel referitor la probele aduse, sunt expuse

deficitar și selectiv preluate din soluția adoptată de către instanța de fond, în

speța dată;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de

partea apărării, a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- din decizia instanței de apel se vede că aceasta nu cuprinde nici-o soluție

în vederea „descrierii faptei criminale, considerate ca fiind dovedită", respectiv,

odată ce o hotărâre a unei instanțe de apel nu conține aceste constatări, instanța

de apel și, ulterior, instanța de recurs nu pot din punct de vedere procesual să

verifice probatoriul în cauză, să examineze și să se pronunțe asupra motivelor

invocate de apelant sau de recurent;

- instanțele ierarhic inferioare nu au elucidat contradictorialitatea

declarațiilor părții vătămate, care de fiecare dată, când a fost audiată, a depus

declarații diferite;

- nu este clară poziția instanței de apel în contextul în care prima instanță

și instanța de apel au dat preferință declarațiilor părți vătămate Beschieru

Andrian și ale martorilor Beschieru Ion, care este fratele pătimitului și

martorului Amarfii Ana, care este concubina pătimitului, în situația în care este

evident că aceștia au depus mărturii doar în favoarea pătimitului Beschieru

Andrian și au relatat cele cunoscute doar din cele menționate de către Beschieru

Andrian;

- într-un mod neclar, instanțele de fond au ignorat totalmente relatările

inculpatului Lazăr Andrei, precum și ale martorilor Croitoru Nicolai, Coguteac

Svetlana și Coguteac Grigorii, și a indicat într-un mod eronat faptul că aceștia se

află în careva relații de rudenie cu Lazăr Andrei, or, martorii vizați au fost

audiați sub jurământ, fiind preîntâmpinați despre răspunderea penală pe care o

6

poartă în cazul depunerii declarațiilor false, cu atât mai mult relatările acestor

martori au fost confirmate integral în cursul judecării cauzei instanței de apel,

datorită coroborării acestor mărturii cu celelalte probe. Important de menționat

că martorii Coguteac Grigorii și Coguteac Svetlana în ședința instanței de apel

au declarat că, s-au prezentat la poliție pentru a face declarații, însă nu au fost

audiați, li s-a spus că vor primi citații, dar așa și nu au fost citați. Mai mult ca

atât, nici în instanța de judecată nu au fost citați. Aici urmează de menționat că,

organul de urmărire penală intenționat nu a întreprins toate măsurile pentru a

stabili adevărul, iar faptul că apărătorul în prima instanță a renunțat de la proba

cu acești martori echivalează că inculpatul nu a fost asistat de apărător;

- concluziile instanței de fond și apel sunt totalmente contradictorii,

deoarece în cazul de față, nu s-a confirmat că anume Lazăr Andrei a tras cu

arma, cu care însuși partea vătămată Beschieru Andrian a venit și l-a amenințat

pe Lazăr Andrei, or, inculpatul a relatat clar că dânsul nu a avut conflicte cu

Beschieru Andrian, iar ultimul era agresiv în adresa sa și îi cerea careva bani;

- este total contradictorie concluzia instanței de apel precum că în acțiunile

lui Lazăr Andrei s-a constatat intenția directă prin declarațiile părții vătămate

Beschieru Andrian și ale martorului Cheslău Andrei, iar declarațiile martorilor

Coguteac Svetlana și Coguteac Grigore au fost apreciate critic, deoarece aceștia

se află în relații de rudenie cu Lazăr Andrei, fiind respinse, deoarece vin în

contradicție cu cele relatate de către martorul nominalizat, cât si cu Cheslău

Andrei, care la fel a negat apariția celor doi martori. În sensul expus, este de

reținut că de fapt nici martorul Cheslău Andrei nu a fost martor ocular la cele

întâmplate la data de 21 martie 2015, și acesta la fel a relatat cele cunoscute

doar din spusele pătimitului Beschieru Andrian, mai mult ca atât martorul,

Cheslău Andrei a relatat clar că nu a văzut ceva în mâna lui Lazăr Andrei, când

acesta se îndrepta spre automobilul său;

- nu este clar cum a constatat instanța de fond intenția directă a lui Lazăr

Andrei de a cauza vătămări corporale grave pătimitului Beschieru Andrei, în

contextul în care la acest capitol, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, s-

au bazat exclusiv pe relatările subiective ale părții vătămate precum că Lazăr

Andrei ar fi avut această intenție, deși însuși inculpatul, cât și martorul Croitoru

Nicolai au relatat clar că anume pătimitul Beschieru Andrian a fost persoana

care a inițiat conflictul;

- prin relații ostile se înțeleg nemijlocit caracterul tensionat și agresiv,

neagrearea persoanei, ura, cât și alte sentimente de ostilitate față de persoană,

circumstanțe lipsă la caz, în situația în care chiar și Beschieru Andrian a

menționat că i-a cerut lui Lazăr Andrei să restituie datoria acestuia față de

mama sa și nu a menționat că se află cu acesta în relații ostile, de fapt și Lazăr

Andrei a menționat că anume Beschieru Andrian s-a apropiat și i-a cerut să-i

întoarcă datoria mamei sale, după care conflictul a degenerat în altercație și din

vina pătimitului s-a produs împușcătura;

- nu a fost combătută prin nici-o probă afirmația lui Lazăr Andrei Mihail,

care a indicat că de fapt, împușcătura a fost efectuată anume de către Beschieru

Andrian, în timpul, altercației, adică în acel moment, pistolul se afla în mâna lui

Beschieru Andrian, care apăsând pe trăgaci, singur s-a împușcat în picior;

7

- prin raportul de expertiză medico-legală nr. 155 D din 10 septembrie

2015 nu s-a dat răspuns la toate întrebările;

- conform raportului de expertiză criminalistică nr. 8960, din 22

septembrie 2015, „pistolul cu seria numărul „XHO 9081”, prezentat spre

examinare se referă la categoria armelor de foc letale, prezentând prin sine un

pistol cu țeava scurtă, ghintuită de calibrul 9*18 mm „Makarov”, cu lovitură

central de model „Baikal”, destinat pentru trageri cu cartușe de calibrul 9*18

mm. Cartușe de alt calibru nu pot fi trase din această armă. Totodată s-a

menționat că nu este posibil de a da răspuns la întrebarea „care este direcția,

distanța și unghiul din care s-a tras", din motiv că nu au fost prezentate obiecte

purtătoare de urme. La fel s-a menționat că nu este de competența expertului

criminalist de a răspunde la întrebarea dacă „putea să fie efectuată împușcătura

de însăși partea vătămată". Astfel, acțiunile organului de urmărire penală nu au

fost efectuate pe deplin pentru a exclude dubiul dat, iar în contextul dat, în

cursul judecării cauzei, s-a înaintat cerința cu privire la efectuarea unei

expertize suplimentare, cerere care însă a fost respinsă în mod neîntemeiat;

- instanța de apel incorect a constatat că versiunea descrisă de către

inculpat privind mecanismul cauzării vătămărilor corporale, personal de partea

vătămată, nu poate fi acceptată nici în aspectul în care cel din urmă pe parcursul

urmăririi penale, cât și în instanțele de fond și apel a susținut împrejurarea în

care inculpatul l-a deposedat de armă, intenționat efectuând împușcătura în

direcția piciorului la o distanță foarte mică, ceia ce a și provocat vătămarea lui

atât de gravă, or, și potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 72D din 11

mai 2015 vătămarea corporală a apărut în urma acțiunii unui obiect dur

contondent, posibil gloanțe, trase din arma de foc, la o distanță mai mare decât

acțiunea factorilor adăugători;

- instanța de fond și cea de apel, au constatat comiterea de către Lazăr

Andrei a infracțiunii de vătămare corporală gravă a integrității corporale sau a

sănătății, incriminând unele calificative, care de fapt nici nu se regăsesc în

învinuirea de fapt, circumstanțele în care s-a comis pretinsa faptă infracțională,

dar și din punct de vedere de drept.

declarat, pledează pentru declararea inadmisibilității acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, deoarece consideră că motivele invocate în recurs au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, și o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei și respectiv hotărârea contestată conține motive legale pe

care se întemeiază soluția.

motivele invocate, Colegiul conchide că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

parțială a hotărârii atacate și cu pronunțarea unei noi hotărâri, în cazul în care

nu se agravează situația condamnatului.

8

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, totodată fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

În recursul declarat de avocat, se invocă temeiurile stipulate în pct. 6), 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel, atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal constată, că sunt neîntemeiate argumentele recursului

potrivit cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 414 alin.(2) Cod de

procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale examinate de

prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța a ținut cont

de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, și întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea

vinovăției inculpatului Lazăr Andrei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 151 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal de asemenea constată, că recurentul, de fapt, își exprimă

dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către prima instanță și instanța

de apel, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi

considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate.

9

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Colegiul penal consideră, că toate probele prezentate au primit o apreciere

corectă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din probele acumulate

la prezenta cauză.

Astfel, Colegiul penal conchide, că este întemeiată concluzia instanței de

apel precum că învinuirea înaintată inculpatului este confirmată prin probe

pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare

gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de

altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator

o susține.

Însă, în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

Cu referire la argumentele recurentului prin care se susține că instanța de

apel a pronunțat o hotărâre nemotivată, instanța de recurs amintește, că în

numeroase hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat

următoarele; „art. 6 obligă instanțele să-și motiveze deciziile, însă nu trebuie

interpretat ca impunând un răspuns detailat pentru toate argumentele avansate

de către părți. Întinderea acestei obligații de motivare poate varia după natura

deciziei și nu poate fi analizată decât în lumina circumstanțelor fiecărei spețe”

(decizia Driemond Bouw BV vs Olanda, 02.02.1999).

În alt caz (Coroi vs R. Moldova, 15.03.2011), Curtea a specificat că, „este

adevărat că decizia curții de apel a fost foarte succintă și doar a menținut

hotărârea primei instanțe. Totuși, având în vedere faptul că fondul cauzei a fost

examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că hotărârea acesteia

este motivată suficient, precum și având în vedere natura motivelor invocate de

reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că respingerea recursului

fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor articolului 6 § 1 al

Convenției”.

Astfel, Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea hotărârii atacate sub

aspectele indicate, reține, că erorile de drept invocate de recurent nu au fost comise

de către instanța de apel, deoarece aceasta s-a expus suficient de detaliat și

argumentat asupra chestiunilor ce țin vinovăția, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și pedeapsa stabilită inculpatului specificate și în apelul avocatului, iar

instanța de recurs ordinar nu identifică nici un temei de a interveni în decizia

instanței de apel sub aceste aspecte, acceptând și însușind motivarea acesteia.

10

De asemenea instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de

recurent, au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel,

cărora instanța le-a dat o motivare argumentată, așa cum este indicat în pct. 5

din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-a însușit-o și a cărei

reluare nu se mai impune.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările,

care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide, că opinia

recurentului precum că: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursurilor

ordinare.

Cu referire la argumentul apărării, precum că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, Colegiul penal lărgit constată, că recursul depus nu

conține o motivare sub acest aspect și anume indicarea normei de drept în baza

căreia urmează a fi încadrate acțiunile inculpatului.

Totodată, Colegiul penal lărgit analizând materialele cauzei, atestă că

potrivit art. 72 Cod penal alin. (1) pedeapsa cu închisoare se execută în

următoarele penitenciare:

a) de tip deschis;

b) de tip semiînchis;

c) de tip închis;

(2) În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele

condamnate la închisoare pentru infracțiuni săvârșite din imprudență.

(3) În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele

condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave,

săvârșite cu intenție.

(4) În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate

la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, instanțele ierarhic

inferioare, la stabilirea categoriei penitenciarului în care inculpatul urmează

să-și ispășească pedeapsa, neîntemeiat au determinat categoria penitenciarului

– de tip închis, or, reieșind din actul de învinuire și sentința de condamnare,

menținută de instanța de apel, inculpatul a fost pus sub învinuire și condamnat

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, ce se

clasifică a fi gravă potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată că, în temeiul

prevederilor art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, urmează a fi casată

11

decizia instanței de apel și sentința în partea stabilirii tipului penitenciarului,

ținând cont de faptul că, persoanele vinovate de comiterea infracțiunilor grave,

urmează să ispășească pedeapsa închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit, consideră necesar de a schimba

tipul penitenciarului în care își execută pedeapsa inculpatul din penitenciar de

tip închis în temeiul art. 72 alin. (3) Cod penal, în penitenciar de tip semiînchis,

pe motiv că infracțiunea săvârșită cu intenție de inculpatul Lazăr Andrei,

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, conform art. 16 Cod penal face parte

din categoria infracțiunilor grave.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Hriplivaia Valentina în

numele inculpatului, casează parțial sentința Judecătoriei Ungheni, sediul

Nisporeni din 09 iunie 2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

20 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Lazăr Andrei XXXXX, în partea

stabilirii categoriei penitenciarului în privința lui Lazăr Andrei, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre prin care:

Lazăr Andrei XXXXX se consideră vinovat și condamnat în baza art. 151

alin. (1) Cod penal, la 6 (șase) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Țurcan Anatolie

Boico Victor

12