1ra-1933/2018 — art. 189 alin. 4 CP

1ra-1933/2018 — art. 189 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1933/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Pavliuc Ghenadie în numele inculpatului Bîzgan Andrei, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Bîzgan Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Bîzgan Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

189 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Vulpe Liviu s-a admis în principiu.

Andrei a fost învinuit în aceea că, la 28 iulie 2016, în intervalul de timp de la ora

11:00 până la 12:30, având scopul dobândirii unor mijloace bănești, în sumă de

3000 lei, l-a răpit pe Vulpe Liviu, ulterior deplasându-se pe teritoriul parcului

“Muzeul Satului”, situat pe bd. Dacia, 54, mun. Chișinău, unde l-a amenințat cu

violența fizică, precum și pe rudele acestuia, la fel i-a aplicat violența

nepericuloasă pentru viață și sănătatea acestuia, după care l-a imobilizat prin

aplicarea unor legături din plastic la mâini și cu o creangă i-a aplicat lovituri în

regiunea tălpilor, astfel pricinuindu-i părții vătămate dureri fizice și psihice.

1

Astfel, a fost învinuit că, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (4) Cod penal, șantajul, adică cererea de a

transmite bunurile proprietarului, amenințând cu violență persoana, rudele sau

apropiații acestuia, săvârșită cu răpirea proprietarului.

Prima instanță analizând ansamblul probator cercetat, a considerat dovedită

integral vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1)

Cod penal, or, agravanta – cu răpirea proprietarului, prima instanță nu a reținut-o,

indicând că aceasta nu a fost demonstrată de partea acuzării în instanța de judecată,

menționând că răpirea părții vătămate nu a avut loc, menționând că inculpatul cu

partea vătămată se aflau în pădure, loc deschis, la o distanță unul de altul de 3 m.,

având posibilitatea oricând să plece.

Mai mult, a statuat că partea vătămată benevol a urcat în mașină, fără a fi

amenințat și s-a deplasat în pădurea de la ieșirea din mun. Chișinău, iar pe

parcursul drumului până la destinație nu a cerut niciodată șoferului să stopeze

mașina sau să coboare.

Astfel, prima instanță a conchis că prin acțiunile sale intenționate, inculpatul,

a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) Cod penal, șantajul, adică

cererea de a transmite bunurile proprietarului, amenințând cu violență persoana.

3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

189 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare sub formă

de 10 ani, încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, invocând că, la

calificarea infracțiunii și stabilirea pedepsei de instanța de judecată, incorect a

apreciat circumstanțele cauzei, prima instanță nu a luat în considerație faptul că,

infracțiunea este gravă, partea vătămată în cadrul urmăririi penale și cercetării

judecătorești a indicat concret la faptul comiterii răpirii de inculpat împreună cu

acțiunea de șantaj. De asemenea, partea vătămată a fost privată de libertate ilegal

prin aplicarea lațurilor de plastic de inculpat, fapt care demonstrează inclusiv

acțiunea de răpire.

3.2 Avocatul Vuico Angela în numele părții vătămate Vulpe Liviu, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței judecătoriei în partea laturii civile, dispunând

încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate, prejudiciul material cauzat

prin infracțiune în mărime de 22 369 lei, prejudiciul moral cauzat prin infracțiune

în mărime de 20 000 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 lei,

invocând că în urma acțiunilor întreprinse de inculpat față de partea vătămată și

anume având scopul dobândirii unor mijloace bănești prin șantaj, partea vătămată a

fost nevoit sa i-a credite de la bănci, astfel i-a fost cauzat prejudiciul material prin

infracțiune, ce îl estimează în mărime de 22 369 lei. Atât la urmărirea penală, cât și

2

la examinarea cauzei în instanța de judecată au fost prezentate contractele de credit

la care s-a expus partea vătămată, a fost confirmat și de martorul Carmalichina

Ludmila. Prima instanță nu a intrat în esență și nu a studiat minuțios probele

anexate. Prejudiciul moral cauzat părții vătămate și familiei sale se exprimă prin

stresurile care le-a avut din acea perioadă, umilința care a avut-o din partea

inculpatului, frica să nu se întâmple lucruri neplăcute cu membrii familiei sale.

3.3 Inculpatul, prin care a solicitat casarea sentinței, cu dispunerea aplicării

unei pedepse mai blânde sau aplicarea Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu

încetarea procesului penal în privința sa.

s-a admis demersul părții vătămate și al avocatului său Vuico Angela privind

retragerea cererii de apel declarată și a încetat procedura de apel, apelul declarat de

inculpat a fost respins ca nefondat, admis din alte motive, inclusiv din oficiu,

apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin care:

S-a recunoscut culpabil și condamnat inculpatul Bîzgan Andrei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul Bîzgan

Andrei, la 28 iulie 2016, în intervalul de timp de la ora 11:00 până la 12:30, având

scopul dobândirii unor mijloace bănești, în sumă de 3 000 lei, l-a răpit pe Vulpe

Liviu, ulterior deplasându-se pe teritoriul parcului “Muzeul Satului”, situat pe bd.

Dacia, 54, mun. Chișinău, unde l-a amenințat cu violența fizică, precum și pe

rudele acestuia, la fel i-a aplicat violența nepericuloasă pentru viață și sănătatea

acestuia, după care l-a imobilizat prin aplicarea unor legături din plastic la mâini și

cu o creangă i-a aplicat lovituri în regiunea tălpilor, astfel pricinuindu-i părții

vătămate dureri fizice și psihice.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul, a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 189 alin. (4) Cod penal, șantajul, adică cererea de a transmite

bunurile proprietarului, amenințând cu violență persoana, rudele sau apropiații

acestuia, săvârșită cu răpirea proprietarului.

Instanța de apel, a considerat că prima instanță eronat a constatat încadrarea

acțiunilor inculpatului în temeiul art. 189 alin. (1) Cod penal, incorect a aplicat

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, a dat o apreciere improprie

stării de fapt și de drept, inclusiv probelor din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor.

Mai mult, instanța de apel a constatat că prima instanță a omis să constate

fapta comisă conform constatării în partea descriptivă a sentinței, prin ce a încălcat

prevederile art. 394 alin. (1) Cod de procedură penală.

3

Instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 189 alin. (4) Cod penal, se dovedește prin:

- declarațiile părții vătămate date în cadrul primei instanței și susținute în

instanța de apel prin care a indicat că s-a urcat în mașină fiindcă era speriat,

anterior inculpatul l-a mai bătut, au ieșit cu mașina din oraș, a fost legat cu

hamuturi în mașină, când a văzut că i se învinețesc degetele inculpatul a tăiat

hamuturile, i-a spus să se așeze jos, inculpatul a luat un băț gros de jos cu care la

lovit la picioare, călcâie, el fiind desculț, l-a electrocutat la mâini, după care l-a

întrebat unde-s banii și de ce nu răspunde la telefon, el nu era dator, inculpatul i-a

cerut să se dezbrace, l-a filmat și fotografiat, a încercat să-l violeze, în momentul

acela a venit poliția;

- declarațiile martorului Caufman Vadim, care a indicat că inculpatul i-a spus

să vină la cooperativa garajului nr. 14, când a ajuns acolo era un taxi de culoare

albă în care se afla șoferul, inculpatul și un bărbat care stătea așezat, s-a întors spre

mașina sa și în acel moment a strigat poliția să se așeze jos;

- declarațiile martorului Carmalîchina Ludmila, care a indicat că în luna iulie

– august 2015, a fost telefonată de soțul său, Vulpe Liviu, pentru a face rost de

3 000 lei pentru a-i da inculpatului ca acesta să îl elibereze, și încă 3 000 lei pentru

a achita toate datoriile, a sunat la poliție, la ora 22:00 a fost telefonată de soț, care

i-a comunicat că vine acasă, când l-a întâlnit pe soț a văzut că la el partea stângă a

corpului era paralizată, acasă a mai văzut mai multe răni pe picioare și mâini,

vânătăi pe spate. Peste o lună soțul ei iar a fost răpit, fiind telefonată de poliție care

i-au comunicat că l-au găsit legat de o mașină, au fost amenințări ca să își retragă

plângerea, nu cunoaște de ce soțul l-a iertat, el nu dorește să vorbească despre

aceasta deoarece îi provoacă amintiri neplăcute;

- declarațiile martorului Lesnic Gulnara;

- declarațiile martorului Onofraș Alexandr, care a indicat că de el s-a apropiat

inculpatul și a comandat taxiul pentru 2 ore, a plecat la str. Cantemir unde s-a mai

urcat o persoană, după au plecat la cooperativa de garaje nr. 14, i s-a spus să

aștepte, a mai venit o mașină, s-a coborât o persoană, la un moment a auzit

împușcături pentru că venise poliția și au început să îl bată pe băiatul josuț, nu ține

minte multe pentru că a adormit și s-a trezit când a venit poliția, nimeni nu a spus

să oprească în timp ce mergea, el era să oprească, erau pasageri obișnuiți;

- plângerea depusă de Vulpe Liviu la IP Botanica mun. Chișinău din 28 iulie

2016, prin care este consemnat faptul că, solicită tragerea la răspundere penală a

persoanelor ca având scopul dobândirii unor mijloace bănești în sumă de 3 000 lei,

l-au răpit, l-au amenințat cu violența precum și pe rudele sale, au aplicat violența

asupra sa;

- procesul – verbal de cercetare la fața locului din data de 28 iulie 2016, prin

care a fost examinat locul incidentului, unde au fost depistate și ridicate 6

4

fragmente de lanț confecționat din masă plastică, două clește, un băț și 3 mucuri de

țigară;

- procesul – verbal de examinare a obiectelor din 12.10.2016;

- raportul de expertiză nr. 3662 din 29 iulie 2016, în rezultatul examenului

medico – legal la cet. Vulpe Liviu, s-a stabilit că leziuni corporale vizibile lipsesc;

- procesul – verbal de confruntare din 22 martie 2016, prin care s-a constatat

că atât partea vătămată cât și inculpatul și-au menținut declarațiile.

Instanța de apel a apreciat critic poziția apărării, precum că inculpatul nu a

răpit partea vătămată, or, în această situație este inexplicabilă starea de frică a părții

vătămate, cu atât mai mult că și martorul Carmalîchina Ludmila a relatat că a fost

telefonată de partea vătămată să facă rost de bani ca să-i dea inculpatului ca să-l

elibereze.

Instanța de apel a constatat starea de frică, indicând că spaima nu poate apărea

de la o simplă solicitare de a-i fi returnați banii, care a fost necesitatea de a pleca

cu partea vătămată în pădure cu taxiul în scopul de a cere să i se restituie banii, or

inculpatul avea posibilitate să-i ceară la domiciliul părții vătămate.

Mai mult instanța de apel a indicat că, partea vătămată a menționat, când a

pornit mașina s-a speriat, are coșmaruri pe ce s-a întâmplat și că inculpatul nu i-a

zis unde merg, a fost amenințată, ce s-a exprimat prin influență psihică a victimei,

fiind exprimată prin amenințări cu violența.

La calificarea infracțiunii nu contează dacă a existat sau nu în realitate

posibilitatea de a realiza amenințarea, dar este suficient ca victima să perceapă

amenințarea ca una reală, or, comportamentul schimbat al părții vătămate, starea

de neliniște, de frică a fost observată la victimă de către soția acestuia.

Cu privire la solicitarea inculpatului în ceea ce privește aplicarea amnistiei,

instanța de apel a indicat că, inculpatul nu a recunoscut vina, nu s-a căit sincer, nu

a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, prin declarațiile sale a încercat să se

eschiveze de la răspundere penală, mai mult, conform prevederilor art. 10 alin. (1)

pct. d) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, prevederile art. 1 – 9 nu

se aplică persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru

infracțiunile prevăzute din Codul penal: .... art. 189 alin. (3) – (6) Cod penal,

Pavliuc Ghenadie în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în alt

complet de judecată, invocând că:

- instanța de apel trebuia să dea o apreciere corectă a depozițiilor date de către

partea vătămată și martori, deoarece cele declarate în ședința de judecată n-au dat

careva declarații împotriva lui Bîzgan Andrei;

5

- declarațiile martorilor Caufman Vadim, Carmalîchina Ludmila, Lesnic

Gulnara, Onofraș Alexandr, puse la baza deciziei, nu au fost verificate în ședința

de judecată nici prin citire și nici nu au fost ascultați personal acești martori,

respectiv instanța de apel nu a respectat procedura judecării apelului ignorând

prevederile art. 414 alin. (1), (2), (3) Cod de procedură penală;

- din depozițiile persoanelor audiate în ședințele de judecată s-a stabilit că

răpirea nu a avut loc, or, prin declarațiile martorilor Onofraș și Caufman,

confirmate de declarațiile părții vătămate, ultimul benevol a urcat în automobil,

fără a fi amenințat, pe parcursul drumului până la destinație nu a cerut șoferului să

stopeze automobilul sau să coboare;

- instanța de apel arbitrar a apreciat motivul schimbării declarațiilor părții

vătămate;

- nici un document din materialele dosarului nu dovedește faptul că inculpatul

a săvârșit infracțiunea, instanța de apel nu a indicat adecvat care probe ar confirma

vinovăția;

- corpurile delicte urmau să fie prezentate, examinate în ședințele de judecată,

deoarece nimeni nu indică asupra acestor obiecte;

- prin raportul de expertiză medico – legală se dovedește că asupra părții

vătămate nu a fost aplicată careva forță fizică și respectiv nu putea fi răpit;

- din probele acumulate rezultă că nici reținerea părții vătămate nu a avut loc,

or, partea vătămată și inculpatul se aflau în parc în loc public la o distanță de 3

metri;

- agravanta – cu răpirea proprietarului, nu a fost demonstrată;

- inculpatul i-a recuperat prejudiciul moral și cheltuielile pentru asistență

juridică, ceia ce poate fi considerat ca o circumstanță atenuantă;

- inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer, a recuperat prejudiciul moral

și cheltuielile pentru asistență juridică, astfel, urmează a fi aplicate prevederile

Legii nr. 210 cu privire la amnistie;

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentarea învinuirii în

Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursul înaintat, a

solicitat respingerea recursului motivând prin faptul că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, a verificat, s-a pronunțat și a

apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, mai mult, procurorul a mai indicat că, prevederile Legii nr. 210 din

29 iulie 2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, nu pot fi aplicate în privința inculpatului.

6

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

însă nu descrie concret, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Mai mult, Colegiul penal, lecturând textul recursului reține că, avocatul

pledează asupra recalificării faptei și stabilirea unei pedepse mai blânde, argumente

ce se raportează la temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10),

12) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal în urma cercetării

materialelor cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8), Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat, întemeindu-și soluția,

7

prin care inculpatul Bîzgan Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (4) Cod penal, în baza probelor verificate și

apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, conform cerințelor

art. 414 Cod de procedură penală, iar decizia instanței de apel cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, și în partea contestată de avocat în prezentul recurs, din

care considerente instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni

în decizia contestată.

Instanța de recurs relevă, că argumentele avocatului invocate în recurs,

referitor la recalificarea infracțiunii săvârșită de inculpat în baza art. 189 alin. (1)

Cod penal și stabilirea unei pedepse mai blânde cu aplicarea și a prevederilor Legii

nr. 210 privind amnistia din 29.07.2016, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic de

către instanța de apel răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în decizia

adoptată (f.d. 181 – 192 v.II), motivare pe care Colegiul penal o însușește ca

corectă, ce este conform practicii CtEDO, hotărîrea Albert vs România din

16.02.2010.

Mai mult, instanța de recurs menționează că, nu poate fi acceptat argumentul

avocatului precum că, declarațiile martorilor Caufman Vadim, Carmalîchina

Ludmila, Lesnic Gulnara, Onofraș Alexandr, puse la baza deciziei, nu au fost

verificate în ședința de judecată nici prin citire și nici nu au fost ascultați personal

acești martori, or, instanța de recurs constată că din procesul – verbal al ședinței de

judecată a instanței de apel din 27 iunie 2018(f.d. 163 – 170 v.II), rezultă că,

instanța de apel, conform art. 414 Cod de procedură penală, a verificat probele

indicate și înscrisurile din materialele cauzei cercetate de prima instanță(f.d. 167 –

168 v.II), plus instanța de apel a pus la baza deciziei declarațiile părții vătămate

Vulpe Liviu date la confruntarea cu inculpatul din 22 martie 2017(f.d. 139 – 143

v.I) unde partea vătămată a declarat, că „la 28 iulie 2016 în timp ce se afla la

serviciu cet. Bîzgan Andrei a venit la mine în sect. Centru al capitalei, unde mi-a

comunicat să urc în automobil, unde am refuzat, dar din consideratul că m-a

influențat și speriat eu am urcat, la care am fost dus într-o pădure, în pădure a fost

imobilizat prin hamut(legat din masă plastică) la mâini și picioare, unde sub unghii

îmi dădea cu-n dispozitiv electrocutor, iar la tălpi mă lovea cu un băț. În timpul

torturării mă întreba de ce nu-i răspundeam la telefon, m-a mai întrebat de ce nu-i

dau banii, apoi îmi amenința familia”.(f.d. 140 v.I).

Instanța de recurs mai indică că, argumentul avocatului în susținerea

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10), precum că inculpatul a recuperat

prejudiciul moral și cheltuielile pentru asistență juridică – ceia ce poate fi

considerat ca o circumstanță atenuantă, nu este pertinent, or, inculpatului i s-a

stabilit o pedeapsă minimă conform sancțiunii prevăzute de art. 189 alin. (4) Cod

penal(red. 23.05.2013), care prevede închisoare de la 10 la 13 ani.

8

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pavliuc

Ghenadie în numele inculpatului Bîzgan Andrei, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Bîzgan Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

9