1ra-468/2019 — art. 217 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău /sediul Rîșcani/ din 02 iulie 2018, Nogovicico Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 luni închisoare. Conform art. 85 alin. (1), prin cumul de sentințe, a fost adăugată parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 martie 2016, stabilindu-i lui Nogovicico Vasile pedeapsa definitivă de 4 ani 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. De asemenea, prin sentință s-a soluționat soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Nogovicico Vasile, la 13 iulie 2017, aproximativ la ora 16:40, acționând intenționat, urmărind premeditat scopul păstrării ilegale a drogurilor pentru consum personal, aflându-se la intersecția străzilor Avram Iancu - Sfântul Petru, mun. Chișinău, a fost stopat de către echipajul mobil de reacționare operativă, deoarece manifesta comportament inadecvat și a fost suspectat în consum de droguri. 1 Ulterior, fiind condus la IP Râșcani al DP mun. Chișinău, recunoscând faptul că a consumat droguri, Nogovicico Vasile a predat benevol un pachețel din folie de staniol în care se afla masa vegetală de culoare galben-cafenie cu miros specific. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-4235 din 04.08.2017, s-a constatat că masa vegetală mărunțită de culoare galben-cafenie (0,185 g), ridicată la data de 13 iulie 2017 de la Nogovicico Vasile Simion, conține cannabinoidul sintetic MDMB (N)-2201, (methyl 2-(l-(5-fluoropentyl)-l, H- indazol-3 carboxamido)-3,3-dimethylbutanoate), care reprezintă analog al substanței stupefiante AB-PESTACA-CHM, care este inclusă în „Tabelul I. Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr. 1 Substanțe psihotrope”. Prima instanță a indicat că acțiunile inculpatului Nogovicico Vasile au fost calificate de către procuror în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, însă a recalificat acțiunile inculpatului Nogovicico Vasile în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, după indicii calificativi - păstrarea drogurilor, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Căuș Radu în numele inculpatului Nogovicico Vasile, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Nogovicico Vasile să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă - cu muncă neremunerată în folosul comunității, iar conform art. 87 alin. (2) Cod penal să fie dispusă executarea desinestător a acestei pedepsei. În argumentarea apelului, apelantul a invocat că: - inculpatului Nogovicico Vasile i s-a stabilit o pedeapsă prea aspră, fără a fi luate în considerare toate circumstanțele atenuante menționate de apărare; - inculpatul Nogovicico Vasile are la întreținere doi copii minori, fiind unicul întreținător al familiei; - casarea totală a încheierii, prin care a fost admis demersul Biroului de Probațiune Hâncești, privind anularea condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei neexecutate și remiterea cauzei respective la rejudecare în aceeași instanță la Judecătoria Hâncești, (sediul Central), în alt complet de judecată, iar situația inculpatului trebuia să revină la starea de până la pronunțarea încheierii, adică inculpatul fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 martie 2016 conform art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 5 ani închisoare, fără amendă, cu suspendarea executării pedepsei conform art. 90 Cod penal pe o perioadă de probațiune de 3 ani; - inculpatul nu a săvârșit această infracțiune intenționat, nu a știut despre ce substanțe este vorba, dacă sunt sau nu interzise pentru păstrare; 2 - în cadrul judecării cauzei, inculpatul și-a recunoscut parțial vinovăția, se căiește sincer de cele comise, lipsesc careva prejudicii materiale, și-a manifestat acordul de a da declarații, este unicul întreținător al familiei, are la întreținere doi copii minori iar unul are grad de invaliditate, lipsesc circumstanțele agravante.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că inculpatul Nogovicico Vasile a săvârșit infracțiunea incriminată, iar pedeapsa aplicată este legală, echitabilă și proporțională. Verificând probele cercetate de prima instanță, instanța de apel a conchis că deși inculpatul Nogovicico Vasile și-a recunoscut vinovăția, s-a constatat că infracțiunea incriminată, și că, acțiunile lui au fost corect calificate și se încadrează în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, după semnele calificative - păstrarea drogurilor, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare. Totodată, instanța de apel a menționat că în instanța de apel inculpatul și-a recunoscut vinovăția și a solicitat aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a constatat că prima instanță pentru individualizarea pedepsei, corect a aplicat prevederile art. 7, 61 și 75-78 Cod penal, și a ținut cont că inculpatul Nogovicico Vasile, anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, și antecedentul penal nu este stins, oficial este neangajat în câmpul muncii, are la întreținere 2 copii minori. Mai mult, instanța de apel a reținut că aplicarea în baza unei sentințe anterioare a unei sancțiuni penale urma să convingă inculpatul Nogovicico Vasile despre necesitatea corijării comportamentului și încetării conduitei infracționale. Însă, inculpatul Nogovicico Vasile a continuat comportamentul antisocial, de desconsiderare a normelor de conviețuire socială, activitatea ilegală, prin ce a demonstrat că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul, nu a conștientizat prejudiciabilitatea acțiunilor sale și importanța valorilor sociale lezate, și a comis din nou o infracțiune. În continuare, instanța de apel a respins afirmațiile apelantului, precum că, prima instanță incorect a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului Nogovicico Vasile, considerându-le, menționând că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată și în măsură să influențeze personalitatea inculpatului în vederea corectării lui. 3 Ținând cont de circumstanțele cauzei și prevederile legii penale, de recunoașterea vinovăției în cele comise, precum și de faptul că, infracțiunile au fost săvârșite de o persoană cu antecedente penale nestinse, instanța de apel a concluzionat că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, apreciind pedeapsa aplicată ca una echitabilă și proporțională faptei comise de către inculpat.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Nogovicico Vasile, care fără a se referi la un anumit temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, argumentând că are doi copii minori la întreținere, este singurul întreținător al familiei, un copil este bolnav, starea financiară a familiei sale este precară.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că prin soluția instanței de apel referitor la mărimea, categoria și modul de executare a pedepsei, s-a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal. Astfel, constată că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția, a ținut cont pe deplin de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final a stabilit o pedeapsă echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile 4 instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În speță se reține, că recurentul în cererea de recurs își manifestă dezacordul cu individualizarea pedepsei stabilite, critici ce cad sub incidența temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că „s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest sens următoarele. Astfel, ținând cont de criticile recurentului, precum că: „are doi copii minori la întreținere, este singurul întreținător al familiei, un copil este bolnav, starea financiară a familiei sale este precară”, din care considerent solicită aplicarea în privința sa a pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității, Colegiul penal atestă că sunt neîntemeiate, or instanța de apel în decizie (f.d. 175 – 177), și- a motivat corect soluția de menținere a sentinței primei instanțe, prin care inculpatului Nogovicico Vasile pentru cumul de sentințe, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, ținând cont în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, precum și de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale, de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului Nogovicico Vasile, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, prevederi legale care au fost raportate just la circumstanțele cauzei penale, gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și la personalitatea inculpatului Nogovicico Vasile, care și-a recunoscut vinovăția doar în instanța de apel (f.d. 162), și deși anterior a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare cu suspendare condiționată a executării acesteia, în perioada de probațiune a săvârșit o nouă infracțiune intenționată, ce denotă că nu a conștientizat gravitatea conduitei sale infracționale și nu s-a corijat. Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale, nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o 5 instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Nogovicico Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Nogovicico Vasile Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 18 aprilie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 6