1ra-226/2019 — art. 186 al. 2 lit. c, d; 187 al. 2 lit. b, f, CP

Dosarul nr.1ra-226/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de inculpatul

Prepelița Vasile prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 23 mai 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Prepelița Vasile xxxxx, născut la data de xxxxxx,

originar și domiciliat în mun. xxxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar, în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

Prepelița Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

art. 186 al. 2, lit. c), d) și 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal și în conformitate cu art. 84

al. 1 Cod penal i-a fost stabilită definitiv pedeapsa sub formă de 4 ani și 6 luni

închisoare fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceiași hotărâre a fost condamnat și Dragunov Evgheni, în privința căruia

decizia este irevocabilă.

aproximativ ora 19:30 min., Prepelița Vasile, având scopul însușirii ilegale a

bunurilor altei persoane, prin acces liber a pătruns în apartamentul cet. Malinici

Andrei, situat în mun. Chișinău, str. A. Șciusev 102 ap. 23, de unde intenționat a

sustras pe ascuns o pereche de pantofi bărbătești de marcă „Bata” confecționați din

piele întoarsă de culoare sură la preț de 1700 lei și o pereche de pantofi bărbătești de

marcă „Bagatt” confecționați din piele întoarsă de culoare bej la preț de 2700 lei,

astfel cauzând părții vătămate Malinici Andrei un prejudiciu material în sumă 4400

lei, ce constituie proporții considerabile.

Tot el, Prepelița Vasile la 15.01.2017, aproximativ la ora 14:30 min., aflându-se

în mun. Chișinău, str. Alexei Șciusev intersecție cu strada Petru Movilă, acționând de

1

comun acord și împreună cu Dragunov Evgheni, cu scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, sub pretextul de a efectua un apel telefonic, în mod deschis

au sustras din mâna lui Brînză Ion un telefon mobil de model „Samsung Galaxy J3”,

cu numere IMEI xxxxx și xxxxx, în valoare de 3 600 lei și de pe cap o căciulă de

culoare albastru-închis, cu inscripția „FBI” în valoare de 100 lei, după care cu

bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate

un prejudiciu material în proporții considerabile, în sumă totală de 3 700 lei.

Prepelița Vasile, a declarat apel, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței

judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 23.05.2017, în partea aplicării pedepsei

inculpatului Prepeliță Vasile în conformitate cu prevederile art. 364/1 Cod de

procedură penală și art. 90 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa definitivă 4 ani 6 luni, cu

suspendarea executării pedepsei pe un termen de 1 an.

Apelantul consideră că, reieșind din gravitatea infracțiunilor incriminate, gradul

prejudiciabil al faptelor săvârșite și persoana inculpatului Prepeliță Vasile, atitudinea

acestuia după comiterea infracțiunii, atitudinea acestuia față de fapta comisă, intenția

și aportul său în vederea reparării benevole a pagubelor material prin restituirea

bunurilor sustrase, căința sinceră, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră față

de inculpat, considerând neîntemeiat că în cazul de față este rațional ca inculpatul să

execute real pedeapsa închisorii.

2017, a fost respins, ca nefondat, apelul apărătorului Dodica Ruslan în interesele

inculpatului Prepelița Vasile, cu menținerea sentinței primei instanțe.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

tras concluzia că, inculpatul Prepelița Vasile a săvârșit anume infracțiunile imputate.

Totodată, potrivit materialelor cauzei, inculpatul Prepelița Vasile, în cadrul

examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură

simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de judecată a ținut cont,

la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, de toate circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i pedeapsă corectă,

echitabilă și legală, și anume: de caracterul prejudiciabil al infracțiunii - că se atribuie

la categoria celor mai puțin grave și respectiv grave, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării lor, de persoana inculpaților, care anterior au mai comis

mai multe infracțiuni fiind și condamnați pentru comiterea lor.

Astfel, Prepelița Vasile, ultima dată a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 23.09.2016, în baza art. art. 287 alin.(1), 349 alin.(11) Cod

penal - 11000 lei amendă, și chiar dacă la momentul comiterii infracțiunilor imputate

dânsul avea antecedente penale stinse, din cele menționate supra rezultă faptul că

2

dânsul n-a stat pe calea corijării și îndreptării, iar pedepsele anterioare nu și-au atins

scopul.

Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că, pedeapsa închisorii,

numite în privința lui Prepelița Vasile nu poate fi alta, decât cu executare în

penitenciare de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului nu pot fi

aplicate nici prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării

pedepsei, or, deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea

efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare

condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat

convingerea ei.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, în cazul în care instanța de

judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, în același rând și în

conformitate cu prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, aceste

circumstanțe nu mai pot servi, repetat, temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență

juridică.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că, argumentele

apelantului de a aplica inculpatului o pedeapsă mai blândă, sub formă de închisoare

cu suspendarea executării ei pe o anumită durată de probațiune, nu sunt fondate și

dacă vor fi acceptate asemenea argumente, pedeapsa aplicată nu-și v-a atinge

scopurile de îndreptare și reeducare a persoanei condamnate. Or potrivit prevederilor

art. 61 alin. (2) Codul penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cit și a altor persoane.

Astfel, instanța de apel a conchis că, pedeapsa numită lui Prepelița Vasile este

legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și

personale, corect constatate de către instanța de fond, sentința fiind legală și

întemeiată.

data de 12 noiembrie 2018, declară recurs ordinar prin care solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 23 mai 2017 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să-i fie aplicată pedeapsa mai blândă cu aplicarea art. 90 Cod penal

invocând că are la întreținere un copil minor și părinții foarte bătrâni și bolnavi care

au nevoie de sprijinul și ajutorul său.

pct. 11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, prin care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, recurentul nu s-a

referit la vreun temei din cele indicate la art. 427 alin.(1) Cod de procedura penala, de

fapt, exprimându-si dezacordul cu măsura de pedeapsa stabilita de către instanțele

3

judecătorești inferioare în baza art.art.186 alin.(2) și 187 alin.(2) Cod penal,

solicitând stabilirea unei pedepse mai blânde.

Potrivit materialelor dosarului indică acuzarea, că decizia motivata a Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21.11.2017, a fost pronunțată pe data de

19.12.2017 și tot în aceiași zi i-a fost înmânata inculpatului, V. Prepelita, contra

semnătură (f. d. 187).

În astfel de împrejurări, menționează procurorul că, termenul de declarare a

recursului ordinar de către inculpat, împotriva deciziei instanței de apel, pronunțată

integral la 19.12.2017, a expirat la 19.01.2018, iar recurentul a depus recursul la

12.11.2018 (f. d. 227).

Asemenea circumstanțe certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare

cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, stabilit prin prisma art. 422 Cod de

procedură penală nu a fost respectat de recurent, fără a fi invocate careva argumente

plauzibile privind depunerea tardivă a contestației.

materialului din dosar și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile

de la data pronunțării deciziei.

Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor

pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care

acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare,

termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre

care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public,

în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată.

Sub acest aspect și cu referire la recursul declarat la 12 noiembrie 2018 de către

inculpat (pct. 5. din decizie), se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat decizia motivată la 19 decembrie 2017, în

prezența inculpatului, acestuia fiindu-i înmânată copia deciziei motivate, fapt ce se

confirmă prin recipisa semnată de ultimul ( f. d. 187).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 19 decembrie 2017,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei

de 23 ianuarie 2018.

Totodată, recursul ordinar al inculpatului, potrivit ștampilei de pe plic, a fost

depus la oficiul poștal la 07 noiembrie 2018 și înregistrat la Curtea Supremă de

Justiție pe 12 noiembrie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege, peste

aproximativ 1 an de zile (f. d. 227-228).

4

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în

termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât

de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală

prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Concomitent și jurisprudența CEDO menționează despre dezavantajarea unei

părți față de alta, în situația în care instanța extinde termenul legal de contestare a

unei hotărâri judecătorești definitive, se face atingere principiului securității

raporturilor juridice garantat de art. 6 CEDO (a vedea Hotărârea Chirea versus

Republica Moldova).

Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acesta urmează a

fi declarat inadmisibil.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Prepelița

Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

noiembrie 2017, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

5