1ra-1592/2018 — art. 187 al. 2 lit. b, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 al. 2 lit. b, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1592/2018 — art. 187 al. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1592/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
06 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Elena Covalenco,
Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Iurie Bejenaru,
judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, prin care se
solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 23 mai 2017 și
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, declarat
de inculpatul
Dragunov Evgheni XXX, născut la XXX,
originar și domiciliat în XXX.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 07.12.2016 pînă la 23.05.2017;
Instanța de apel de la 01.09.2017 pînă la 21.11.2017;
Instanța de recurs de la 12.07.2018 pînă la 06.11.2018.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost
legal executată.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar, în cauză
în baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 23 mai 2017, cauza
fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
Dragunov Evgheni a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiuni prevăzute de
art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal și condamnat la închisoare pe un termen de 4 ani
fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Prin aceiași hotărâre a fost condamnat și Prepelița Vasile, însă în privința lui
hotărârile nu se contestă.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, la 15.01.2017,
aproximativ la ora 14:30 min., Dragunov Evgheni aflându-se în mun. Chișinău, str.
XXX intersecție cu strada XXX, acționând de comun acord și împreună cu Prepelița
Vasile, cu scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, sub pretextul de a
efectua un apel telefonic, în mod deschis au sustras din mâna lui Brînză Ion un
telefon mobil de model „Samsung Galaxy J3”, cu numere IMEI XXX și XXX, în
valoare de 3 600 lei și de pe cap o căciulă de culoare albastru-închis, cu inscripția
„FBI” în valoare de 100 lei, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii
infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate un prejudiciu material în proporții
considerabile, în sumă totală de 3 700 lei.
Fără a contesta vinovăția, inculpatul Dragunov Evgheni și apărătorul său
Rogojan Liubovi, au declarat apel, prin care au solicitat casarea sentinței primei
instanțe în privința lui Dragunov Evgheni, condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b),
f) Cod penal și stabilirea unei pedepse mai blânde, nonprivative de libertate, pe motiv
că, a recunoscut pe deplin vina în cele încriminate, a solicitat ca judecata sa se facă pe
baza probelor acumulate la urmărirea penală și se căiește sincer de cele săvârșite.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie
2017, s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului Dragunov Evgheni și a apărătorului
său Rogojan Liubovi, cu menținerea sentinței primei instanțe.
1
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea
sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a
tras concluzia că, inculpatul Dragunov Evgheni a săvârșit anume infracțiunea
imputată.
Totodată, potrivit materialelor cauzei, inculpatul Dragunov Evgheni, în
cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate
în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură
simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală.
De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de judecată a ținut cont,
la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, de toate circumstanțele
reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i pedeapsă corectă,
echitabilă și legală, și anume: de caracterul prejudiciabil al infracțiunii - că se atribuie
la categoria celor grave, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
lui, de persoana inculpată, care anterior a comis mai multe infracțiuni.
Astfel, Dragunov Evgheni, ultima dată a fost condamnat prin sentința
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08.10.2008, în baza art. 187 alin. (2) Cod
penal, la 4 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a fost
suspendată executarea pedepsei aplicate, pe o perioadă de probațiune de 2 ani și chiar
dacă la momentul comiterii infracțiunii imputate dânsul avea antecedente penale
stinse, din cele menționate, rezultă faptul că, dânsul n-a stat pe calea corijării și
îndreptării, iar pedepsele anterioare nu și-au atins scopul.
Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că, pedeapsa închisorii,
numite în privința lui Dragunov Evgheni nu poate fi alta, decât cu executare în
penitenciare de tip semiînchis.
Totodată, instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului nu pot fi
aplicate nici prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării
pedepsei, or, deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma
convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea
efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare
condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat
convingerea ei.
De asemenea, instanța de apel a menționat că, în cazul în care instanța de
judecată a constatat circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa, în același rând și în
conformitate cu prevederile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, aceste
circumstanțe nu mai pot servi, repetat, temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod
penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă valență
juridică.
În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că, argumentele
apelanților de a aplica inculpatului o pedeapsă mai blândă, sub formă de închisoare
cu suspendarea executării ei pe o anumită durată de probațiune, nu sunt fondate și
dacă vor fi acceptate asemenea argumente, pedeapsa aplicată nu-și v-a atinge
scopurile de îndreptare și reeducare a persoanei condamnate. Or potrivit prevederilor
art. 61 alin. (2) Codul penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît din
partea condamnaților, cit și a altor persoane.
Astfel, instanța de apel a conchis că pedeapsa numită lui Dragunov Evgheni
este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și
2
personale, corect constatate de către instanța de fond, sentința fiind legală și
întemeiată.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul Dragunov Evgheni,
declară recurs ordinar prin care solicită casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,
cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicată pedeapsa nonprivativă de
libertate. În motivarea recursului se invocă că, inculpatul a recunoscut vina încă de la
urmărirea penală, în instanța de fond a solicitat examinarea cauzei în procedura
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. Totodată, la reținerea inculpatului,
acesta și-a lovit degetele de la mână, iar ulterior prin neacordarea asistenței medicale,
acestuia i-au fost amputate degetele mînei drepte. Astfel, prin toate circumstanțele
menționate, inculpatul consideră că există posibilitate de a aplica o pedeapsă
nonprivativă de libertate.
5.1. Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care a pledat pentru
dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat în cauză, ca fiind vădit
neîntemeiat. În susținerea acestei solicitări, procurorul a invocat legalitatea acțiunilor
de urmărire penală și instanțelor ierarhic inferioare. Suplimentar, procurorul a
menționat că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
decizia adoptată fiind susținută de motivele legale pe care se întemeiază soluția.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele
invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită
declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal consideră că recursul declarat
de către inculpatul Dragunov Evgheni urmează a fi admis din următoarele
considerente.
În conformitate cu prevederile art. 434 Cod de procedură penală, Colegiul penal,
judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, verifică legalitatea
hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în recurs de titularul acestuia, doar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1) Cod
de procedură penală.
Reieșind din textul recursului, recurentul invocă ca temeiuri de casare a deciziei
art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
Din textul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită
de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui Dragunov
Evgheni în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, și, critică hotărârile recurate
numai referitor la pedeapsa închisorii cu executarea ei reală aplicată de instanța de
fond și de apel, totodată invocând că pedeapsa stabilită este prea severă, fiind una
disproporțională faptei săvârșite fără a reține circumstanțele atenuante prezente în
cauză.
Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, în
baza căreia a fost condamnat Dragunov Evgheni, prevede o pedeapsă sub formă de
închisoare de la 5 ani la 7 ani.
Conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în cazul în
care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca
3
judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
inculpatul beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege
în cazul pedepsei cu închisoarea, adică aceasta se reduce cu o treime din maximul și
din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze
instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.
Instanța de apel verificând legalitatea sentinței, a constatat că, prima instanță la
stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, aplicându-i inculpatului pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege,
însă, reieșind din circumstanțele cauzei și gravitatea infracțiunii comise a considerat
neîntemeiată soluția referitor la aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, la momentul adoptării deciziei de
către instanța de apel, pedeapsa stabilită lui Dragunov Evgheni corespundea
prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată conform
prevederilor legale, ținându-se seama și de prevederile art. 3641 Cod de procedură
penală.
Totodată, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel incorect și-a
motivat soluția în partea executării pedepsei stabilite, invocând că odată ce pedeapsa
a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, aceste circumstanțe nu mai pot servi repetat, temei de aplicare a prevederilor
art. 90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceiași situație de drept i se acordă o dublă
valență juridică, ori, aceste norme sunt distincte, una fiind o normă procesuală și alta
materială.
Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe
un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7
ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este
rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în
hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și
perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de
judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune pe
care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin respectarea
condițiilor probațiunii, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Astfel, instanța de recurs reține că, în speță, nu există care-va restricții privind
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece dispoziția dată are la origine
persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și
modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a
cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă
de la momentul descoperirii ei.
Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel
mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, ținând seama de circumstanțele
cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.
Colegiul penal lărgit ținând cont de gravitatea faptei săvârșite, de persoana
inculpatului, de starea de sănătate, de lipsa circumstanțelor agravante și prezența în
cauză a circumstanțelor atenuante - recunoașterea vinei, căința sinceră în cele comise,
contribuirea activă la descoperirea infracțiunii comise prin descrierea faptelor,
consideră că corijarea și reeducarea inculpatului poate avea loc fără izolarea lui de
4
societate, cu executarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de probațiune,
deoarece aceasta, conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în cazul
săvârșirii unei infracțiuni grave, astfel că în speță nu este nici un impediment pentru
aplicarea acestei norme de drept.
În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că, hotărârile atacate urmează a fi
parțial casate în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri în această parte, la care se va ține seama de prevederile art. 61, 70, 75, 90
Cod penal, cât și ale art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art. 427 Cod de
procedură penală, admite recursul, casează parțial sau total hotărârea atacată, rejudecă
cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.
În acest context, recursul ordinar declarat de către avocatul Dragunov Evgheni
se va admite, cu casarea parțială a sentinței primei instanțe și deciziei instanței de
apel în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea
unei noi hotărâri, iar în rest, dispozițiile hotărârilor contestate se vor menține.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar, declarat de inculpatul Dragunov Evgheni XXX,
casează parțial sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 23 mai 2017 și
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, în partea
stabilirii pedepsei, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre,
potrivit căreia:
Lui Dragunov Evgheni XXX, recunoscut vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit.
b), f) Cod penal, la 4 ani închisoare, fără amendă, în temeiul art. 90 Cod penal, se
suspendă condiționat executarea pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune
de 2 ani.
Se dispune eliberarea lui Dragunov Evgheni, din penitenciar în caz dacă nu se
deține în baza unei alte hotărâri de condamnare sau măsuri de reprimare.
În rest se mențin dispozițiile hotărârilor contestate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 27 noiembrie 2018.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Ion Guzun
Liliana Catan
Iurie Diaconu
Iurie Bejenaru
5