CASE OF POPOV v. UKRAINE

CAUZUL CU POPOV v. UKRAINE (Declarația nr. 20817/24) JUDGMENT STRASBOURG 23 octombrie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Popov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Andreas Zünd , Președintele Diana Sârcu, Mykola Gnatovskyy , judecători și Viktoriya Maradudina, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 2 octombrie 2025, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), la 5 iulie 2024. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI ALEGAT A ARTICOLUL 6 § 1 din Convenție Reclamantul se plânge de lipsa de raționament în hotărârea judecătorului. El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa de lungă durată și stabilită, aceasta nu ar trebui să acționeze ca instanță de a patra instanță și, prin urmare, nu va contesta în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție hotărârea instanțelor naționale, cu excepția cazului în care concluziile lor pot fi considerate arbitrare sau manifestement irazonabile (a se vedea Bochan c. Ucraina (n. 2) [GC], nr. 22251/08, § 61, CEDO 2015, cu alte referințe). art. 6 1 obligă instanțele interne să dea motive pentru hotărârile lor. Această datorie nu poate fi înțeles ca fiind necesară o răspuns detaliat la fiecare argument, iar întrebarea respectării acestei datorii nu poate fi stabilită decât în funcție de circumstanțele cazului (a se vedea Ruiz Torija c. Spania, 9 decembrie 1994, § 29, Seria A nr. 303 A, și García Ruiz v. Spania [GC], nr. 30544/96, § 26, CEDO 1999 I). Aceste principii au fost aplicate în mai multe cazuri ucrainene (de exemplu, Pronina v. Ucraina , nr. 63566/00, § 25, 18 iulie 2006; Benderskiy v. Ucraina , nr. 22750/02, §§ 42-47, 15 noiembrie 2007; și Bogatova v. Ucraina , nr. 5231/04, §§ 18 și 19, 7 octombrie 2010). Revizuirea faptelor prezentului caz în funcție de aceste principii, Curtea consideră că instanța internă nu a reușit să furnizeze motivele hotărârilor lor și nu a abordat argumentele relevante și importante susținute de reclamant. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEII Legea (a se vedea, în special, Pronina, citată mai sus, § 29), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; declară că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind lipsa de raționament în hotărârea judecătorului; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 23 octombrie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitare depunere de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (nu de raționare sau raționare inadecvată în hotărârea instanței) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Obiectivul procedurii interne Argument cheie pe care instanța nu a reușit să le abordeze Hotărârea interimar Finală Data Denumirii instanței Sumele acordate pentru prejudiciu moral [per reclamant (în euro) [1] 20817/24 05/07/2024 Pavlo Oleksiyovych POPOV 1979 Între 21/05/2020 și 14/05/2021 reclamantul a primit beneficii de șomaj. În iunie 2023 Centrul Regional pentru Ocuparea Locațiilor Zakarpatskyy (Centrul pentru Ocuparea forței de muncă) au inițiat proceduri împotriva reclamantului care solicită rambursare a 104.943 hryvnia ucraineană (aprox. 2 500 de euro) din prestațiile de șomaj plătite susținând că din moment ce reclamantul a furnizat informații false Centrului, el nu are dreptul la prestațiile de șomaj. În special, în momentul în care reclamantul a primit, de asemenea, un alt tip de plăți de ajutor social, deoarece a avut grijă de un copil cu handicap. Reclamantul a susținut în fața instanțelor că asistența financiară acordată unui copil cu handicap nu constituie venitul său și, prin urmare, nu interferează cu eligibilitatea sa pentru prestațiile de șomaj. Reclamantul a subliniat, de asemenea, faptul că reclamația a fost depusă în afara unei perioade de prelungire, care constituie un motiv separat pentru concedierea sa. La 17/07/2023, instanța de primă instanță a respins reclamația, raționând că Centrul de Angajare nu a dovedit că reclamantul acționează cu o credință proastă, în timp ce Centrul nu a verificat în mod corespunzător conformitatea reclamantului cu toate criteriile de eligibilitate pentru prestațiile de șomaj. În plus, instanța a motivat faptul că o perioadă de prelungire ar putea fi aplicată numai atunci când există motive pentru a permite cererea civilă; întrucât nu este cazul, nu este necesar să se examineze problema unei perioade de prelungire în detaliu. La 23/01/2024, instanța de apel a anulat hotărârea instanței de primă instanță și a hotărât împotriva reclamantului, raționând că a fost datoria reclamantului să furnizeze informații exacte Centrului de Ocupare. Instanța de apel nu a furnizat nicio observație cu privire la argumentele reclamantului cu privire la expirarea unei perioade de prelungire pentru depunerea unei astfel de cereri. Reclamantul a interzis în cassare, dar la 05/03/2024 Curtea Supremă a refuzat să deschidă procedura de cassare, deoarece cazul era nesemnificativ ratione valoris Curtea de apel nu a furnizat niciun comentariu cu privire la argumentul reclamantului cu privire la expirarea unei perioade de limitare pentru depunerea unei cereri, care constituie un motiv separat pentru concedierea sa. 23/01/2024, Curtea de Apel Zakarpatskyy; 05/03/2024 Curtea Supremă 1.500 [1] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF

POPOV v. UKRAINE

(Application no. 20817/24)

JUDGMENT

STRASBOURG

23 October 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Popov v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Andreas Zünd

, President

,

Diana Sârcu,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 2 October 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 5 July 2024.

2.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the application.

THE FACTS

3.

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 of the Convention

4.

The applicant complained of the lack of reasoning in court decision. He relied on Article 6 § 1 of the Convention.

5.

The Court reiterates that according to its long-standing and established case-law, it should not act as a court of fourth instance and will not therefore question under Article 6 § 1 of the Convention the judgment of the national courts, unless their findings can be regarded as arbitrary or manifestly unreasonable (see

Bochan

v. Ukraine (no. 2)

[GC],

no.

22251/08, § 61, ECHR 2015, with further references).

6.

Article 6

§

1 obliges domestic courts to give reasons for their judgments. This duty cannot be understood as requiring a detailed answer to every argument, and the question of compliance with that duty can only be determined in the light of the circumstances of the case (see

Ruiz Torija v.

Spain

, 9 December 1994, § 29, Series A no. 303

‑

A, and

García Ruiz v.

Spain

[GC], no.

30544/96, § 26, ECHR 1999

‑

I). Those principles were applied in a number of Ukrainian cases (see, for example,

Pronina v. Ukraine

, no.

63566/00, § 25, 18 July 2006;

Benderskiy v.

Ukraine

, no.

22750/02, §§

42-47, 15 November 2007; and

Bogatova

v. Ukraine

, no.

5231/04, §§

18 and 19, 7 October 2010).

7.

Reviewing the facts of the present case in the light of those principles, the Court considers that the domestic courts failed in their duty to provide reasons for their decisions and did not address pertinent and important arguments raised by the applicant. The specific procedural failings, indicated in the appended table, prompt the Court to conclude that the applicant was stripped of his right to a reasoned court decision.

8.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

9.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Pronina,

cited above, § 29), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that this application discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the lack of reasoning in court decision;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 23 October 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Andreas Zünd

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention

(lack of reasoning or inadequate reasoning in court decision)

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Subject matter of the domestic proceedings

Key argument the court failed to address

Final domestic decision

Date

Name of the court

Amount awarded for non-pecuniary damage [per applicant

(in euros)

[1]

20817/24

05/07/2024

Pavlo Oleksiyovych POPOV

1979

Between 21/05/2020 and 14/05/2021 the applicant has been receiving unemployment benefits. In June 2023 the Zakarpatskyy Regional Employment Centre (the Employment Centre) instituted proceedings against the applicant seeking reimbursement of 104,943 Ukrainian hryvnias (approx. 2,500 euros) of the paid unemployment benefits arguing that since the applicant had provided false information to the Centre, he was not entitled to unemployment benefits. In particular, at the relevant time the applicant has been also receiving another type of social aid payments since he has been taking care of a child with disabilities. The applicant argued before the courts that financial assistance to a child with disabilities does not constitute his income and thus does not interfere with his eligibility for unemployment benefits. The applicant also stressed that the claim had been lodged outside of a limitation period, which was a separate ground for its dismissal.

On 17/07/2023 the first-instance court dismissed the claim, reasoning that the Employment Centre did not prove that the applicant had been acting in bad faith, while the Centre had not duly checked compliance of the applicant with all the eligibility criteria for unemployment benefits. The court further reasoned that a limitation period could be applied only when there are grounds to allow the civil claim; since it is not the case, there is no need to examine the issue of a limitation period in detail.

On 23/01/2024 the appellate court quashed the first-instance court decision and ruled against the applicant, reasoning that it was the applicant’s duty to provide accurate information to the Employment Centre. The appellate court provided no comment on the applicant’s arguments about expiration of a limitation period for lodging such a claim.

The applicant appealed in cassation but on 05/03/2024 the Supreme Court refused to open the cassation proceedings as the case was insignificant

ratione valoris

.

The appellate court provided no comment on the applicant’s argument about expiration of a limitation period for lodging a claim, which constitutes a separate ground for its dismissal.

23/01/2024, Zakarpatskyy Court of Appeal;

05/03/2024

Supreme Court

1,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant.