1ra-451/20 — 285 alin. 1 CP

1ra-451/20 — 285 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-451/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Mardari Dumitru

Craiu Nicolae

judecând, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, de avocatul Aronov Roman în

numele lui Petrenco Grigore, Grigorciuc Pavel, Amerberg Mihail, Roșco Alexandr, Jurat

Vladimir, Buznea Oleg și Druzi Andrei și de avocatul Popescu Ion în numele lui Cudinov

Iurii, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

martie 2019 în cauza penală privindu-i pe

PETRENCO Grigore XXX, născut la XXX, originar

și domiciliat în XXX;

GRIGORCIUC Pavel XXX, născut la XXX, originar

din XXX, domiciliat în XXX;

AMERBERG Mihail XXX, născut la XXX, originar

și domiciliat în XXX;

ROȘCO Alexandr XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX;

JURAT Vladimir XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX;

BUZNEA Oleg XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX;

DRUZI Andrei XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în r-nul XXX;

1

IVANCIUC Sergiu XXX, născut la XXX, originar

din XXX, domiciliat în XXX

și

CUDINOV Iurii XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.10.2015 – 28.06.2017;

Instanța de apel: 29.03.2018 – 12.03.2019;

Instanța de recurs: 19.11.2019 – 11.02.2020.

c o n s t a t ă:

Petrenco Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza următoarelor norme:

- art. 285 alin. (1) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare;

- art. 42, 285 alin. (2) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare;

- art. 42, 285 alin. (3) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500

unități convenționale, echivalentul a 10000 (zece mii) lei.

În conformitate cu art. 84 alin. (1), (3) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate lui Petrenco Gr. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani 6 (șase) luni și amendă în mărime de 500

unități convenționale, echivalentul a 10000 (zece mii) lei.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicată în privința lui Petrenco Gr. pe o perioadă de probațiune de 4

(patru) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, Petrenco Gr. a fost obligat să nu-și

schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

Grigorciuc Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza următoarelor norme:

- art. 285 alin. (1) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare;

- art. 42, 285 alin. (2) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare;

- art. 42, 285 alin. (3) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400

unități convenționale, echivalentul a 8000 (opt mii) lei.

2

În conformitate cu art. 84 alin. (1), (3) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial de pedepse aplicate lui Grigorciuc P. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani 6 (șase) luni și amendă în mărime de

400 unități convenționale, echivalentul a 8000 (opt mii) lei.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicată în privința lui Grigorciuc P. pe o perioadă de probațiune de 4

(patru) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, Grigorciuc P. a fost obligat să nu-și

schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

Amerberg Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 285 alin. (1) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare;

- art. 42, 285 alin. (2) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare;

- art. 42, 285 alin. (3) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400

unități convenționale, echivalentul a 8000 (opt mii) lei.

În conformitate cu art. 84 alin. (1), (3) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial de pedepse aplicate lui Amerberg M. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani 6 (șase) luni și amendă în mărime de

400 unități convenționale, echivalentul a 8000 (opt mii) lei.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicată în privința lui Amerberg M. pe o perioadă de probațiune de

4 (patru) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, Amerberg M. a fost obligat să nu-și

schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

Roșco Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 285 alin. (2)

Cod penal la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicată în privința lui Roșco Al. pe o perioadă de probațiune de 3

(trei) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, Roșco Al. a fost obligat să nu-și schimbe

domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

3

Jurat Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 285 alin. (2)

Cod penal la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicată în privința lui Jurat Vl. pe o perioadă de probațiune de 3

(trei) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, Jurat Vl. a fost obligat să nu-și schimbe

domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

Buznea Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod

penal la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicată în privința lui Buznea O. pe o perioadă de probațiune de 3

(trei) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, Buznea O. a fost obligat să nu-și schimbe

domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

Druzi Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod

penal la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 90 alin. (1), (2) Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare aplicată în privința lui Druzi A. pe o perioadă de probațiune de 3

(trei) ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, Druzi A. a fost obligat să nu-și schimbe

domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

Ivanciuc Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 141 alin. (1) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare;

- art. 42, 285 alin. (2) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare;

- art. 290 alin. (1) Cod penal la 6 (șase) luni închisoare.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial de pedepse aplicate lui Ivanciuc S. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare aplicată în privința lui Ivanciuc S. pe o perioadă de probațiune de 4 (patru) ani,

4

dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară încrederea ce

i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, Ivanciuc S. a fost obligat să nu-și schimbe

domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

Cudinov Iurii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 141 alin. (1) Cod

penal la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea aplicată în privința lui Cudinov Iu. pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani,

dacă nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară încrederea ce

i s-a acordat.

În temeiul art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, Cudinov Iu. a fost obligat să nu-și

schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent.

Tot Cudinov Iurii, învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2)

Cod penal, a fost achitat, pe motivul lipsei faptei infracțiunii.

Acțiunea civilă intentată de către Regia Transport Electric Chișinău față de Petrenco

Gr., Amerberg M., Grigorciuc P., Buznea O., Jurat Vl., Roșco Al., Druzi A., Ivanciuc S. și

Cudinov Iu. privind repararea prejudiciului material în sumă de 2624,83 lei, s-a respins ca

fiind neîntemeiată.

06.09.2015, începând cu ora 14:00, de comun acord și prin înțelegere cu Grigorciuc P. și

Amerberg M., aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni 26, mun. Chișinău, în imediata

apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție directă, conștientizând

acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, a organizat și condus dezordini în masă, la

care au participat mai multe persoane, inclusiv prin aplicarea violenței și opunere de

rezistență violentă reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de

lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel prin acțiunile sale inculpatul Petrenco Gr. a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 285 alin. (1) Cod penal - organizarea și conducerea unor dezordini în masă, însoțite de

aplicarea violenței împotriva persoanelor, însoțite de aplicarea obiectelor utilizate în

calitate de armă, precum și de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Tot el, Petrenco Gr., la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, de comun acord și prin

înțelegere cu Grigorciuc P. și Amerberg M., aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni 26, mun.

Chișinău, în imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție

directă, conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, acționând în

5

complicitate cu alte persoane neidentificate organului de urmărire penală, au participat activ

la opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și

aplicarea de lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale Petrenco Gr. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42, 285

alin. (2) Cod penal - complicitate la participare activă dezordini în masă, însoțite de

aplicarea violenței împotriva persoanelor, aplicarea altor obiectelor utilizate în calitate de

armă, precum și, de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Tot el, la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, de comun acord și prin înțelegere cu

Amerberg M., aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni, 26, mun. Chișinău, în imediata

apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție directă, conștientizând

acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, acționând în complicitate cu alte persoane

neidentificate organului de urmărire penală, au chemat la nesupunere violentă

reprezentanților autorităților, la dezordini în masă, precum și la săvârșirea actelor de

violență împotriva persoanelor, exprimată prin aplicarea de lovituri cu obiecte aflate asupra

lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile inculpatul Petrenco Gr. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

42, 285 alin. (3) Cod penal - complicitate la chemările la nesupunere violentă activă

cerințelor legitime ale reprezentanților autorităților și la dezordini în masă, precum și la

săvârșirea actelor de violență împotriva persoanelor.

Grigorciuc P. începând cu ora 14:00, de comun acord și prin înțelegere cu Petrenco Gr.

și Amerberg M., aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni, 26, mun. Chișinău, în imediata

apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție directă, conștientizând

acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, a organizat și condus dezordini în masă, la

care au participat mai multe persoane, inclusiv prin aplicarea violenței și opunere de

rezistență violentă reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de

lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Grigorciuc P. a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 285 alin. (1) Cod penal - organizarea și conducerea unor dezordini în masă, însoțite de

aplicarea violenței împotriva persoanelor, de aplicarea obiectelor utilizate în calitate de

armă, precum și de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Tot el, la 06.09.2015, începând cu orele 14:00, de comun acord și prin înțelegere cu

Petrenco Gr. și Amerberg M., aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni, 26, mun. Chișinău, în

imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție directă,

conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, acționând în complicitate cu

6

alte persoane neidentificate organului de urmărire penală, au participat activ la opunere de

rezistență violentă reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de

lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Grigorciuc P. a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 42, 285 alin. (2) Cod penal - complicitate la participare activă dezordini în masă,

însoțite de aplicarea violenței împotriva persoanelor, aplicarea altor obiecte utilizate în

calitate de armă, precum și, de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Totodată, Grigorciuc P. a fost învinuit de faptul că, la 06.09.2015, începând cu orele

14:00, de comun acord și prin înțelegere cu Petrenco Gr. și Amerberg M., aflându-se pe str.

Bănulescu-Bodoni 26, mun. Chișinău, în imediata apropiere a sediului Procuraturii

Generale, acționând cu intenție directă, conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării

situației, acționând în complicitate cu alte persoane neidentificate organului de urmărire

penală, au chemat la nesupunere violentă reprezentanților autorităților, la dezordini în masă,

precum și la săvârșirea actelor de violență împotriva persoanelor, exprimată prin aplicarea

de lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Grigorciuc P. a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 42, 285 alin. (3) Cod penal - complicitate la chemările la nesupunere violentă activă

cerințelor legitime ale reprezentanților autorităților și la dezordini în masă, precum și la

săvârșirea actelor de violență împotriva persoanelor.

Amerberg M., la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, de comun acord și prin înțelegere

cu Petrenco Gr. și Grigorciuc P., aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni, 26, mun. Chișinău, în

imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție directă,

conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, a organizat și condus

dezordini în masă, la care au participat mai multe persoane, inclusiv prin aplicarea violenței

și opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și

aplicarea de lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale Amerberg M. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 285

alin. (1) Cod penal - organizarea și conducerea unor dezordini în masă, însoțite de

aplicarea violenței împotriva persoanelor, de aplicarea obiectelor utilizate în calitate de

armă, precum și de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Tot el, la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, de comun acord și prin înțelegere cu

Petrenco Gr. și Grigorciuc P., aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni 26, mun. Chișinău, în

imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție directă,

conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, acționând în complicitate cu

7

alte persoane neidentificate organului de urmărire penală, au participat activ la opunere de

rezistență violentă reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de

lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale Amerberg M. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42,

285 alin. (2) Cod penal - complicitate la participare activă dezordini în masă, însoțite de

aplicarea violenței împotriva persoanelor, aplicarea altor obiectelor utilizate în calitate de

armă, precum și, de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Tot el, la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, de comun acord și prin înțelegere cu

Petrenco Gr., aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni, 26, mun. Chișinău, în imediata apropiere

a sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție directă, conștientizând acțiunile sale,

în scopul destabilizării situației, acționând în complicitate cu alte persoane neidentificate

organului de urmărire penală, au chemat la nesupunere violentă reprezentanților

autorităților, la dezordini în masă, precum și la săvârșirea actelor de violență împotriva

persoanelor, exprimată prin aplicarea de lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în

calitate de armă.

Tot el, la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, de comun acord și prin înțelegere cu

Petrenco Gr., aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni, 26, mun. Chișinău, în imediata apropiere

a sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție directă, conștientizând acțiunile sale,

în scopul destabilizării situației, acționând în complicitate cu alte persoane neidentificate

organului de urmărire penală, au chemat la nesupunere violentă reprezentanților

autorităților, la dezordini în masă, precum și la săvârșirea actelor de violență împotriva

persoanelor, exprimată prin aplicarea de lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în

calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale Amerberg M. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42,

285 alin. (3) Cod penal - complicitate la chemările la nesupunere violentă activă cerințelor

legitime ale reprezentanților autorităților și la dezordini în masă, precum și la săvârșirea

actelor de violență împotriva persoanelor.

Roșco Al., la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni

26, mun. Chișinău, în imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu

intenție directă, conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, împreună cu

Buznea O., Jurat Vl., Druzi A., Grigorciuc P., Amerberg M., Mirca T. și alte persoane

neidentificate, fiind chemați de către Petrenco Gr. la nesupunere violentă activă, a participat

activ la dezordini în masă, inclusiv prin aplicarea violenței și opunere de rezistență violentă

8

reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de lovituri cu obiecte

aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale Roșco Al. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42, 285

alin. (2) Cod penal - participarea activă la dezordini în masă, însoțite de aplicarea violenței

împotriva persoanelor, aplicarea obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și de

opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Jurat Vl., la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni

26, mun. Chișinău, în imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu

intenție directă, conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, împreună cu

Buznea O., Mirca T., Roșco Al., Grigorciuc P., Amerberg M., Druzi A. și alte persoane

neidentificate, fiind chemați de către Petrenco Gr. la nesupunere violentă activă, a participat

activ la dezordini în masă, inclusiv prin aplicarea violenței și opunere de rezistență violentă

reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de lovituri cu obiecte

aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale Jurat Vl. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42, 285

alin. (2) Cod penal - participarea activă la dezordine în masă, însoțite de aplicarea violenței

împotriva persoanelor, aplicarea obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și de

opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Buznea O., la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni

26, mun. Chișinău, în imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu

intenție directă, conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, împreună cu

Mirca T., Jurat Vl., Roșco Al., Grigorciuc P., Amerberg M., Druzi A. și alte persoane

neidentificate, fiind chemați ce către Petrenco Gr., la nesupunere violentă activă, a participat

activ la dezordini în masă, inclus prin aplicarea violenței și opunere de rezistență violentă

reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de lovituri cu obiecte

aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale Buznea O. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42, 285

alin. (2) Cod penal - participarea activă la dezordine în masă, însoțite de aplicarea violenței

împotriva persoanelor, aplicarea obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și de

opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Druzi A., la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni

26, mun. Chișinău, în imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale, acționând cu

intenție directă, conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, împreună cu

Buznea O., Jurat Vl., Roșco Al., Grigorciuc P., Amerberg M., Mirca T. și alte persoane

9

neidentificate, fiind chemați de către Petrenco Gr. la nesupunere violentă activă, a participat

activ la dezordini în masă, inclusiv prin aplicarea violenței și opunere de rezistență violentă

reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de lovituri cu obiecte

aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale Druzi A. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42, 285

alin. (2) Cod penal - participarea activă la dezordine în masă, însoțite de aplicarea violenței

împotriva persoanelor, aplicarea obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și de

opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Cudinov Iu., fiind cetățean al Republicii Moldova, în perioada anilor 2014 - 2015,

aflându-se pe teritoriul Ucrainei, intenționat, având scopul violării integrității teritoriale a

statului respectiv și subminării orânduirii constituționale a Republicii Ucraina, manifestate

prin contribuirea la secesionarea regiunilor separatiste Donețk și Lugansk și la menținerea

pretinsei statalități a entităților statale indicate, nerecunoscute și autoproclamate, din interes

material, s-a înrolat și a satisfăcut serviciul militar în așa-numitele forțe armate ale

autoproclamatei republici populare Donețk și anume, în „1-ая Славянская бригада”, în

cadrul căreia, contra unei remunerări bănești, a participat în calitate de ostaș, la conflictul

militar care are loc în sud-estul Ucrainei, în regiunile Donețk și Lugansk.

Astfel, prin acțiunile sale Cudinov Iu. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 141 alin.

(1) Cod penal - participarea mercenarului într-un conflict armat, la acțiuni militare sau la

alte acțiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orânduirii constituționale

ori violarea integrității teritoriale a statului.

Totodată, Cudinov Iu. a fost învinuit de faptul că, la 06.09.2015, începând cu ora

14:00, aflându-se pe str. Bănulescu-Bodoni, 26, mun. Chișinău, în imediata apropiere a

sediului Procuraturii Generale, acționând cu intenție directă în complicitate cu Ivanciuc S.,

Roșco Al., Buznea O., Jurat Vl., Druzi A., Grigorciuc P., Amerberg M., Mirca T. și alte

persoane neidentificate, conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, fiind

chemați și instigați de către Petrenco Gr. la nesupunere violentă activă față de forțele de

ordine, a participat activ la dezordini în masă, inclusiv prin aplicarea violenței și opunere de

rezistență violentă reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de

lovituri cu obiecte aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Cudinov Iu. în conformitate cu

prevederile art. 42, 285 alin. (2) Cod penal - participarea activă la dezordine în masă,

însoțite de aplicarea violenței împotriva persoanelor, aplicarea obiectelor utilizate în

calitate de armă, precum și de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

10

Ivanciuc S., fiind cetățean al Republicii Moldova, în perioada anilor 2014 - 2015,

aflându-se pe teritoriul Ucrainei, intenționat, având scopul violării integrității teritoriale a

statului respectiv și subminării orânduirii constituționale a Republicii Ucraina, manifestate

prin contribuirea la secesionarea regiunilor separatiste Donețk și Lugansk și la menținerea

pretinsei statalități a entităților statale indicate, nerecunoscute și autoproclamate, din interes

material, s-a înrolat și a satisfăcut serviciul militar în așa-numitele forțe armate ale

autoproclamatei republici populare Donețk și anume, în „1-ая Славянская бригада”, în

cadrul căreia, contra unei remunerări bănești, a participat în calitate de ostaș, la conflictul

militar care are loc în sud-estul Ucrainei, în regiunile Donețk și Lugansk.

Astfel, prin acțiunile sale Ivanciuc S. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 141 alin.

(1) Cod penal - participarea mercenarului într-un conflict armat, la acțiuni militare sau la

alte acțiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orânduirii constituționale

ori violarea integrității teritoriale a statului.

Tot el, Ivanciuc S., la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, aflându-se pe str. Bănulescu-

Bodoni, 26, mun. Chișinău, în imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale,

acționând cu intenție directă în complicitate cu Cudinov Iu., Roșco Al., Buznea O., Jurat

Vl., Druzi A., Grigorciuc P., Amerberg M., Mirca T. și alte persoane neidentificate,

conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării situației, fiind chemați și instigați de

către Petrenco Gr., la nesupunere violentă activă față de forțele de ordine au participat activ

la dezordini în masă, inclusiv prin aplicarea violenței și opunere de rezistență violentă

reprezentanților autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de lovituri cu obiecte

aflate asupra lor, utilizate în calitate de armă.

Astfel, prin acțiunile sale Ivanciuc S. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 42. 285

alin. (2) Cod penal - participarea activă la dezordine în masă, însoțite de aplicarea violenței

împotriva persoanelor, aplicarea obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și de

opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Tot el, Ivanciuc S., urmărind scopul păstrării ilegale a munițiilor la domiciliul său

temporar, situat pe str. Călăraș, 3, mun. Chișinău, a păstrat în perioada anului 2015, un

glonte care a fost depistat și ridicat la 13.11.2015, pe la ora 21:00, în rezultatul percheziției

efectuate pe cauza nr. 2015028154, care conform raportului de expertiză nr. 10416 din

23.11.2015 reprezintă „un cartuș ce face parte din categoria muniției letale, de calibrul

7,62 x 54 mm…”.

Astfel, prin acțiunile sale Ivanciuc S. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 290 alin.

(1) Cod penal – păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

11

Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procuror, avocatul Popescu I. în

interesele inculpatului Cudinov Iu., avocatul Musteață S. în interesele inculpatului Ivanciuc

S., avocatul Aronov R. în interesele inculpaților Petrenco Gr., Roșco Al., Druzi A., Buznea

O., Jurat Vl., Amerberg M. și Grigorciuc P.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care

- Petrenco Gr. să fie recunoscut culpabil de comiterea următoarele infracțiuni: în baza

art. 285 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

4 ani; în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani; în baza art. 42, 285 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub

formă de amendă în mărime de 500 u.c.; în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, de a-i stabili pedeapsa definitivă de 4

ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă

în mărime de 500 u.c.;

- Amerberg M. să fie recunoscut culpabil de comiterea următoarele infracțiuni: în baza

art. 285 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani; în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani; în baza art. 42, 285 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub

formă de amendă în mărime de 500 u.c.; în temeiul prevederilor art. 84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor stabilite, de a-i stabili pedeapsa

definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu amendă în mărime de 500 u.c.;

- Grigorciuc P. să fie recunoscut culpabil de comiterea următoarele infracțiuni: în baza

art. 285 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani; în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani; în baza art. 42, 285 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub

formă de amendă în mărime de 500 u.c.; în temeiul prevederilor art. 84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor stabilite, de a-i stabili pedeapsa

definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu amendă în mărime de 500 u.c.;

- Buznea O. să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art.

42, 285 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

12

- Jurat Vl. să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42,

285 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- Roșco Al. să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art.

42, 285 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- Druzi A. să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42,

285 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- Cudinov Iu. să fie recunoscut culpabil de comiterea următoarele infracțiuni: în baza

art. 141 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

4 ani; în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani; în temeiul prevederilor art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor stabilite, de a-i stabili pedeapsa definitivă de 4

ani și 6 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- Ivanciuc S. să fie recunoscut culpabil de comiterea următoarele infracțiuni: în baza

art. 141 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

4 ani; în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani; în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă

de închisoare pe un termen de 1 ani; în temeiul prevederilor art. 84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor stabilite, de a-i stabili pedeapsa

definitivă de 4 ani și 9 luni închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de Regia Transport Electric să fie admisă integral, cu

încasarea acesteia în mod solidar de la inculpați.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat următoarele:

- sentința este neîntemeiată, iar pedeapsa aplicată prea blândă, având în vedere că, deși

instanța de judecată a dat apreciere parțial corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei, nu a

luat în considerație principiul individualizării pedepsei penale, conform căruia instanța

aplică pedeapsa luând în considerație caracterul și gravitatea infracțiunilor săvârșite, motivul

și scopul celor comise, precum și personalitatea inculpaților;

- infracțiunile comise de inculpați au avut un caracter complex și o rezonanță socială

sporită, urmărind scopul de a dezaproba orânduirea constituțională și socială, acțiuni care au

degenerat în dezordini în masă;

13

- inculpații nu au recunoscut vinovăția, prejudiciul material cauzat nu l-au acceptat și

nu l-au recuperat cu toate că a fost generat ca rezultat al acțiunilor lor infracționale. În

momentul comiterii infracțiunii, o parte din ei erau sub influența substanțelor narcotice și a

alcoolului, unii dintre ei fiind condamnați pentru infracțiuni săvârșite cu aplicarea violenței,

iar cel mai justificativ motiv fiind rezonanța socială a cazului cercetat, circumstanțe care

condiționează aplicarea în privința inculpaților a unor pedepse mai aspre, și anume, în

limitele celor solicitate de acuzare;

- rezonanța socială și gradul prejudiciabil al infracțiunii care a avut loc și-a lăsat

amprenta pa parcursul ultimilor ani, când inculpații fiind conduși de Petrenco Gr., asistat de

Amerberg M. și Grigorciuc P., sub pretextul organizării protestelor pașnice, au acționat în

scopul destabilizării orânduirii constituționale, sociale instituite, prin luarea cu asalt a unui

edificiu de o importanță majoră în stat, cum este Procuratura Generală, care este un sediu, în

care se deține acte, documente de importanță deosebită, iar accederea în interiorul clădirii,

accesul liber la acte, dosare, arhive etc., ar fi cauzat prejudicii grave și în proporții deosebit

de mari;

- în urma aplicării acestor pedepse blânde față de inculpați, nu vor fi atinse scopurile

principale ale pedepsei penale, și anume: funcția de constrângere - pentru persoana ce a

nesocotit norma penală. Pedeapsa principală pentru acțiunile imputate inculpaților, urma să

fie mai aspră, cu izolare de societate și lipsirea de libertate, motivul fiind gravitatea

infracțiunilor, privarea de libertate constituind un element de eficiență juridică a pedepsei;

funcția de reeducare prin pedeapsă urmează scopul formării unei noi atitudini față de

valorile sociale, la care se adaugă prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii, având un puternic

rol și efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, de îndreptarea

condamnaților; funcția de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni - pedeapsa precede

săvârșirea infracțiunilor, prin aceea că, până la săvârșirea infracțiunii, are menirea de a

realiza o prevenție generală;

- instanța nu a luat în considerație probele administrate pe parcursul urmăririi penale,

cu referire la capătul de acuzare în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, incriminat

inculpatului Cudinov Iu., care împreună cu ceilalți inculpați a participat activ la dezordine în

masă;

- până la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, inculpații

Ivanciuc S. și Cudinov Iu., au participat în calitate de mercenari în conflictul armat de pe

teritoriul Republicii Ucraina, manifestate prin contribuirea la secesionarea regiunilor

14

separatiste Donețk și Lugansk și la menținerea pretinsei statalități a entităților statale

indicate, nerecunoscute și autoproclamate, având intenții și interese comune;

- la 06.09.2015, având o înțelegere prealabilă, cunoscând despre organizarea marșului

de protest condus de către Petrenco Gr., Grigorciuc P., Amerberg M. și alte persoane

neidentificate, modul și locul unde urma să ajungă mulțimea, inițial, s-au întâlnit în unul din

localurile amplasate la intersecția străzilor: bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, cu str. Bănulescu-

Bodoni, mun. Chișinău, loc în care au servit băuturi alcoolice, după care direct s-au deplasat

în imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale, ajunși la fața locului, și-au ales

poziții convenabile lor, unde sub pretextul participării la acțiunea de protest, au purces la

acțiuni care au degenerat în dezordini în masă;

- la scurt timp după acțiunile de protest, la 13.11.2015, inculpații Ivanciuc S. și

Cudinov Iu., intenționând să plece pe teritoriul Republicii Ucraina, regiunile separatiste

Donețk și Lugansk, pentru a continua aceleași acțiuni ilegale, și-au procurat bilete de la

compania „Air Moldova”, pe direcția Chișinău-Domodedovo aeriană, după care în aceeași

zi, fiind la punctul de control, au fost reținuți de către colaboratorii Serviciului de Securitate

și Informații al Republicii Moldova, iar în urma perchezițiilor efectuate în privința acestora,

în bagaje, cât și la domicilii, au fost depistate și ridicate livret militar eliberat de Ministerul

Apărării al autoproclamatei Republici Populare Donețk, alte documente, haine și obiecte, ce

confirmă antrenarea și participarea activă a acestora la conflictul armat din acele regiuni;

- aceste fapte se mai confirmă prin declarațiile făcute pe parcursul procesului de către

organizatorii pretinsei acțiuni de protest, în special de către Grigore Petrenco, care încerca

să convingă instanța, că persoanele ca Ivanciuc S. și Cudinov Iu., nu au fost chemați la

protest, iar el și celelalte persoane, nu fac parte din categoria persoanelor cu idei separatiste

și extremiste, exprimându-și și dezacordul conexării cauzelor penale, în care ultimii erau

învinuiți de participarea în calitate de mercenari în conflicte armate și păstrare neautorizată a

munițiilor;

- așadar, ulterior celor menționate, a fost audiat inculpatul Cudinov Iu., care la fel

parțial a refuzat de a răspunde la întrebările acuzatorilor de stat. Declarațiile - inculpatului

Cudinov Iu., urmează a fi apreciate critic din punct de vedere al veridicității acestora, încât,

pe parcursul urmăririi penale, a invocat că la 06.09.2015, pe perioada acțiunilor de protest

nu s-a aflat în fața sediului Procuraturii Generale. Ulterior, făcând cunoștință cu materialele

cauzei, convingându-se că organul de urmărire penală a administrat probe ce confirmă

prezența sa în acea perioadă de timp, în acel loc, cât și participarea la acțiunile de protest,

deja, a recunoscut că s-a aflat în fața sediului Procuraturii Generale, loc unde se desfășura

15

acțiunea de protest, însă a negat participarea sa, încât partea acuzării nu a prezentat probe

suficiente, iar careva persoane audiate nu au indicat la el;

- declarațiile lui Cudinov Iu., care inițial nega prezența sa în fața sediului Procuraturii

Generale, iar ulterior a recunoscut că s-a aflat, dar nu mai mult de jumătate de oră, totodată,

refuzând de a răspunde parțial la întrebările acuzatorilor de stat, cunoscând declarațiile lui

Ivanciuc S. de la urmărirea penală, fiind sigur că acesta nu v-a fi audiat de instanță, încât era

înlăturat din ședințe până la pronunțarea sentinței, poartă un caracter critic, orientate spre a

crea o imagine incorectă instanței, cu referire la acțiunile sale, în final urmărind scopul

eschivării de la răspunderea penală;

- instanța până a ajunge la concluzia că Cudinov Iu. urmează a fi achitat pe capătul de

acuzare, privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 285 Cod penal, nu a luat în

considerație circumstanțele comiterii infracțiunii, relația sa cu alți inculpați, rolul și locul

aflării lui în ziua comiterii infracțiunii, alte date ce confirmă personalitatea acestuia, faptul

că era în stare de ebrietate alcoolică, limitându-se doar la declarațiile ultimului, care nu a

recunoscut vinovăția, nu pe motiv că nu ar fi comis careva fapte ilegale, ci că nu a fost la

fața locului, iar ulterior, că chiar și dacă a fost, acuzarea nu a prezentat probe suficiente în

privința sa.

3.2. Avocatul Popescu I., acționând în interesul inculpatului Cudinov Iu., a solicitat

admiterea casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Cudinov Iu. să fie achitat pe episodul incriminat în baza art. 141

alin. (1) Cod penal, din motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunii și fapta

nu a fost săvârșită de inculpat.

În motivarea cerințelor din apel s-au invocat următoarele aspecte:

- instanța urma să țină cont de faptul că sentința de condamnare trebuie să se bazeze pe

probe exacte, când toate versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost

înlăturate și apreciate corespunzător;

- învinuirea înaintată și reținută în sentință nu corespunde circumstanțelor reale, nu

este legală, ceea ce se confirmă prin depozițiile inculpatului și a martorilor. Învinuirea

înaintată și starea de fapt constatată de instanță nu și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul

cercetării judecătorești, iar probele administrate au dat temei de a concluziona, că în cazul

dat există probe suficiente care stabilesc cu certitudine lipsa în acțiunile lui Cudinov Iu. a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal;

- fiind audiat în cadrul urmăririi penale Cudinov Iu., pe învinuirea adusă în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 141 alin. (1) și art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, vina sa în

16

comiterea acestor infracțiuni nu a recunoscut (este și firesc să nu recunoască ceea ce nu a

săvârșit) și a declarat că, la 06.09.2015, nu a participat la manifestația petrecută în fața

Procuraturii Generale, de asemenea, nu a participat ca ostaș în conflictul din Ucraina,

regiunea Donețk;

- instanța a reținut că vinovăția inculpatului Cudinov Iu. în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal, participarea mercenarului într-un conflict armat, la

acțiuni militare sau la alte acțiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea

orânduirii constituționale a statului este dovedită prin următoarele probe: procesul-verbal de

reținere a lui Cudinov Iu. și un bilet de avion pentru compania „Air Moldova” în direcția

Chișinău - Domodedovo, pe numele lui;

- instanța prin metoda deducției a considerat că livretul militar, ridicat de la inculpat,

poate fi considerat ca probă, ce ar confirma vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal;

- biletul electronic cu nr. 5722402511983 și livretul militar pe numele lui Cudinov Iu.

eliberat de RM, nu au nici o tangență cu învinuirea adusă inculpatului;

- procesul-verbal de ridicare din 13.11.2015 de la Cudinov Iu., a unor obiecte relevante

la cauza penală, printre care: o pereche de botine din piele de culoare neagră de mărimea 43,

o husă de culoare neagră cu inscripția în limba rusă, „Voina devizii 2”, un chipiu de culoare

neagră haki, o coadă cu stea cu cinci colțuri pe care este imprimat secera și ciocanul, o vestă

tactică de culoarea verde, o pereche de pantaloni de culoare verde, o vestă tactică de culoare

haki cu inscripția „Splav”, un sac de dormit, în viziunea instanței obiectele sus-enumerate

prezintă probe relevante în susținerea învinuirii, însă nu s-a expus, ce valoare probantă în

învinuirea adusă inculpatului, au obiectele ridicate la 13.11.2015 de la Cudinov Iu.;

- ordonanța de recunoaștere ca document din 17.11.2015 a scrisorii nr. 2/1160 din

17.11.2015 a Serviciului de Informație și Securitate, cu anexele 30 poze, prin care s-a

constatat faptul implicării lui Cudinov Iu. în calitate de mercenar în formațiunile militare în

regiunile de est ale Ucrainei, ale autoproclamatei Republici Populare Donețk și Lugansk,

orientate spre răsturnarea, subminarea orânduirii constituționale, violarea integrității

teritoriale a Republicii Ucraina;

- apărarea consideră că scrisoarea prezentată de Serviciul de Informație și Securitate, și

concluziile făcute în ea au un caracter de presupunere, dar nu de constatare că Cudinov Iu.

ar fi fost implicat în calitate de mercenar în formațiunile militare în regiunile de est ale

Ucrainei, ale autoproclamatei Republici Populare Donețk și Lugansk, orientate spre

răsturnarea, subminarea orânduirii constituționale, violarea integrității teritoriale a Ucrainei;

17

- în sentință a fost tălmăcit art. 141 Cod penal, însă nu s-a demonstrat prin ce acțiuni și

anume unde și în ce interval de timp Cudinov Iu. ar fi participat în conflict armat, la acțiuni

militare, prin ce acțiuni sau probe se demonstrează fapta prejudiciabilă;

- vinovăția persoanei de comiterea unei infracțiuni nu poate fi întemeiată pe

contradicții, erori și greșeli. Astfel, în acțiunile sale lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii;

- mai mult, pe tot parcursul desfășurării procesului penal, atât de organul de urmărire

penală și acuzare, cât și de instanța de fond s-a încălcat grav principiul prezumției

nevinovăției, din motive sus indicate, acestea dând o preferință preventivă, deschisă și clar

vizibilă probelor acuzării, ignorând vădit probele apărării, precum și din cauza că dovedirea

nevinovăției a fost pusă în sarcina exclusivă a apărării, fapt ce contravine art. 6 CEDO;

3.3. Avocatul Aronov R., acționând în interesul inculpaților Petrenco Gr., Roșco Al.,

Druzi A., Buznea O., Jurat Vl., Amerberg M. și Grigorciuc P., a solicitat casarea sentinței,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

toți inculpații să fie achitați în baza art. 285 alin. (1)–(3) Cod penal, pe motiv că fapta

acestora nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea cerințelor s-au invocat următoarele aspecte:

- intentarea urmăririi penale în privința membrilor „grupului Petrenco” nu este altceva

decât o simplă persecutare din partea organelor de drept. Această concluzie derivă și din

faptul că învinuirea adusă inculpaților este una greșită, iar încadrarea acțiunilor acestora prin

prisma art. 285 alin. (1) - (3) Cod penal este în mod vădit eronată și nu rezistă nici unei

critici juridice;

- analiza conținutului sentinței formulate denotă caracterul formal al acesteia, sentința

este una abstractă, ceea ce înseamnă că instanța a încălcat mai multe drepturi și chiar

principii generale, care au menirea să asigure dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6

par. 1 din Convenție;

- la caz, este incident temeiul prevăzut de art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală, și anume - fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, care duce

inevitabil la casarea sentinței în partea condamnării inculpaților în baza art. 285 alin. (2) -

(3) Cod penal, cu adoptarea unei hotărâri de achitare;

- atât instanța de fond, cât și acuzatorul de stat, au făcut o încadrare juridică incorectă a

faptelor comise de inculpați, calificându-le eronat în baza art. 285 alin. (2)-(3) Cod penal și

apreciind critic declarațiile inculpaților și a apărătorilor date la etapa urmăririi penale și în

18

instanța de fond referitoare la faptul că dânșii nu au comis infracțiunile prevăzute de art. 285

alin. (2)-(3) Cod penal;

- sentința de condamnare în aspectul legat de stabilirea vinovăției este în mod vădit

neîntemeiată, fără un conținut efectiv;

- instanța nu a argumentat corect și just motivele admiterii sau respingerii unor probe,

de care circumstanțe de fapt și de drept s-a călăuzit la pronunțarea sentinței de condamnare,

în baza căror temeiuri a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpaților în cauza penală

actuală;

- instanța a încălcat grav principiul individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale în cazul lui Petrenco Gr. și alții, fapt ce confirmă că cercetarea penală a dosarului dat

în judecată a fost efectuată superficial și unilateral;

- actul procesual de condamnare emis de instanță contravine art. 1 alin. (2) CPP;

- la fel, instanța, ignorând prevederile alin. (3) al art. 384 CPP, nu a întreprins toate

măsurile prevăzute de lege pentru a cerceta, sub toate aspectele, complet și obiectiv,

circumstanțele cauzei pentru stabilirea unei pedepse obiective în sensul scopului legii

penale;

- sub imperiul prezumției nevinovăției, la examinarea în instanță a dosarului penal,

sarcina probațiunii este pusă pe seama procurorului, însă pentru confirmarea faptului că

inculpații ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 285 alin. (1)-(3) Cod penal, acuzatorul de

stat nu a prezentat în fața instanței de judecată nici un fel de probe clare, rezonabile,

pertinente și suficiente, care ar demonstra cu claritate existența celor patru elemente clasice

care formează componența infracțiunii;

- în același mod, se poate constata că învinuirea adusă membrilor „grupului Petrenco”

este și absurdă, pe când în cauza Becciev v. Moldova Curtea Europeană a reținut:

argumentele pro și contra condamnării nu trebuie să fie generale și abstracte;

- urmărirea penală a fost efectuată cu încălcări procesuale grave, nu are suport

probatoriu;

- sentința de condamnare poate fi adoptată numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin

ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată;

- la caz, vinovăția inculpaților nu a fost confirmată prin probe pertinente și

concludente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în

probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea membrilor „grupului Petrenco”;

19

- în cazul de față, membrii „grupului Petrenco” nici nu se pot apăra, deoarece

învinuirea este neconcretă și chiar absurdă;

- nici unul din martorii interogați nu au confirmat anumite acțiuni ilegale săvârșite de

inculpații în sensul art. 285 alin. (1)-(3) Cod penal;

- martorii audiați în cadrul urmăririi penale, nu au furnizat instanței de judecată

suficientă informație, pentru a se considera că declarațiile acestora pot fi apreciate drept

probe pertinente, concludente și utile, care ar confirma vinovăția inculpatului;

- în speță nu există latura obiectivă a infracțiunii, deoarece acțiunile întreprinse de

inculpați nu au fost îndreptate spre organizarea unor dezordini în masă; nu există nici latura

subiectivă a infracțiunii; membrii „grupului Petrenco” nu sunt subiecți ai infracțiunii

imputate; nu există nici obiect al infracțiunii.

3.4. Avocatul Musteață S., acționând în interesul inculpatului Ivanciuc S., a solicitat

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin.

(2) Cod penal, să fie achitat, pe motiv că nu sunt întrunite elementele componenței de

infracțiune.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat următoarele:

- probele prezentate de acuzare nu conțin date că Ivanciuc S. ar fi fost în complicitate

cu alți inculpați și a participat activ la anumite dezordini în masă prin aplicarea violenței,

opunerea rezistenței violente reprezentanților autorităților prin îmbrâncire, aplicare de

lovituri cu obiecte aflate asupra lor;

- înregistrările audio-video cercetate de prima instanță nu identifică inculpatul Ivanciuc

S. ca aplicând violență, iar acuzarea nu a combătut declarațiile inculpatului că „a devenit

curios și a pătruns în mulțime pentru a vedea de aproape ce se întâmplă”;

- imaginile foto din dosar, care identifică inculpatul Ivanciuc S. în fața sediului

Procuraturii Generale, denotă lipsa oricărei violențe din partea acestuia, el sau stă ca

observator lângă protestatari atunci când aceștia s-au așezat pe scările sediului Procuraturii

Generale sau se află acolo neavând nici un obiect în mână sau se află peste drum de sediul

Procuraturii Generale. Declarațiile majorității așa-numitor martori reprezentanți ai

autorităților, care nu indică deloc la Ivanciuc S. ca participant activ la acel protest;

- nici o probă a acuzării nu conține date despre o anumită complicitate, înțelegere a lui

Ivanciuc S. cu alți inculpați. Date despre participarea pașnică a lui Ivanciuc S. la alte

proteste nu au nici o relevanță asupra calificării acțiunilor acestuia;

20

- apreciind probele cercetate, se poate face concluzia că a avut loc un protest pașnic, în

care protestatarii au dorit să-și expună mesajele și să manifeste, scandeze, în fața sediului și

pe scările sediului Procuraturii Generale într-o zi de odihnă și astfel de acțiuni nu pot fi

apreciate ca atentând la ordinea și securitatea publică și nu pot fi calificate ca dezordini în

masă;

- prin acțiunile inculpatului nu a fost afectată activitatea instituțiilor publice, așa cum

afirmă prima instanță, mai ales că era într-o zi de odihnă;

- colaboratorii de poliție au împiedicat protestatarii să protesteze și să manifeste pe

scările sediului Procuraturii Generale, îmbrâncindu-i în mod violent, ceea ce a creat situații

de traumatizare a protestatarilor, care erau îngrămădiți pe scările de la intrare și a necesitat

acțiuni din partea unor persoane pentru a-și menține echilibrul și a nu cădea de la acțiunile

polițiștilor. Anumite probe că Ivanciuc S. s-ar fi aflat în acel moment pe scările pragului de

la intrarea în sediul Procuraturii Generale nu au fost cercetate. Ulterior, el apare în imaginile

foto și video, după ce s-a format cordonul de polițiști, alături de alți protestatari care nu erau

reținuți, dar fără să manifeste violență sub orice formă;

- simpla prezență a lui Ivanciuc S. în zona protestului nu poate fi calificată ca „opunere

de rezistență violentă reprezentanților autorităților”;

- astfel, în acțiunile lui Ivanciuc S. nu se întrunesc elementele componenței de

infracțiune de participare activă la dezordini în masă;

- prima instanță nici nu a dat o apreciere juridică acțiunilor polițiștilor, care era

necesitatea de a împinge protestării după ce s-a format cordonul de polițiști care a înlăturat

temerea pătrunderii protestărilor în sediul Procuraturii Generale. Asemenea acțiuni ale

colaboratorilor de poliție nu erau necesare.

apelurile declarate de avocatul Popescu I. în interesele inculpatului Cudinov Iu. și de

avocatul Aronov R. în interesele inculpaților Roșco Al., Druzi A., Buznea O., Jurat Vl. au

fost respinse, ca nefondate, iar apelurile declarate de procuror, de avocatul Aronov R. în

interesele inculpaților Petrenco Gr., Amerberg M., Grigorciuc P. și de avocatul Musteață S.

în interesele inculpatului Ivanciuc S. au fost admise, cu casarea parțială a sentinței, inclusiv

din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Petrenco Gr., Grigorciuc P. și Amerberg M. recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (3) Cod penal se liberează de pedeapsă penală în

21

temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concursul de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate prin sentință,

- lui Petrenco Gr. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă cu închisoare pe termen de 4

(patru) ani 6 (șase) luni. În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1), (6) Cod penal,

pedeapsa aplicată a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani.

- lui Grigorciuc P., recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 285

alin. (1) Cod penal i-a fost aplicată pedeapsă cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani. În

conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concursul de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă cu închisoare

pe termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, care în corespundere cu prevederile art. 90 alin. (1),

(6) Cod penal a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani.

- lui Amerberg M. recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 285

alin.(1) Cod penal i-a fost aplicată pedeapsa cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani. În

conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă cu închisoare pe

termenul de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, care în corespundere cu prevederile art. 90 alin. (1), (6)

Cod penal a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani.

Ivanciuc S., recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin.

(1) Cod penal, se liberează de pedeapsă penală aplicată în temeiul art. 60 Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. În

conformitate cu art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concursul de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani 6

(șase) luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Termenul de

executare a pedepsei de calculat din data reținerii ultimului, cu includerea în durata pedepsei

a perioadei reținerii și arestului preventiv din 13.11.2015, ora 14.50 până la 27.03.2016, ora

17.00 și a arestului la domiciliu din 27.03.2016, ora 17.00 până la 26.04.2016, ora 17.00.

Lui Cudinov Iu., recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 141

alin. (1) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoarea pe termen de 4 (patru) ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Termenul de executare a pedepsei de

calculat din data reținerii, cu includerea în durata pedepsei a perioadei reținerii și arestului

preventiv din 13.11.2015, ora 14.50 până la 03.03.2016, ora 18.00 și a arestului la domiciliu

din 03.03.2016, ora 18.00 până la 26.04.2016, ora 17.00.

22

Acțiunea civilă înaintată de ÎM „Regia de Transport Electric” împotriva inculpaților

Petrenco Gr., Grigorciuc P., Amerberg M., Roșco Al., Druzi A., Buznea O., Jurat Vl.,

Ivanciuc S. privind încasarea prejudiciului material în sumă de 2624 (două mii șase sute

douăzeci și patru) lei 83 bani, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

prejudiciului cauzat să se pronunțe instanța civilă.

În rest, sentința a fost menținută.

declarat de acuzatorii de stat, în partea achitării lui Cudinov Iu. în baza art. 42, 285 alin.

(2) Cod penal a menționat următoarele.

Prin cererea de apel formulată de acuzatorii de stat, instanța constată că aceștia solicită

pronunțarea unei sentințe de condamnare în privința lui Cudinov Iu. în baza art. 42, 285 alin.

(2) Cod penal, însă raportând acestea la materialele dosarului se atestă că învinuirea

imputată inculpatului în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod penal nu și-a găsit confirmarea,

motiv pentru care, instanța va respinge această solicitare.

Norma penală incriminată la art. 42, 285 alin. (2) Cod penal se exprimă prin

complicitate la participare activă la dezordini în masă, însoțite de aplicarea violenței

împotriva persoanelor, aplicarea altor obiecte utilizate în calitate de armă, precum și, de

opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților. Sub aspectul laturii obiective,

semnele acesteia sunt constituite din fapta prejudiciabilă exprimată în participare activă la

acțiunile de aplicare a violenței împotriva persoanelor, însoțite de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților.

În baza materialelor probatorii administrate la dosar, instanța de apel a statuat că

acțiunile prejudiciabile ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate inculpatului

Cudinov Iu. nu au fost probate în mod pertinent și concludent, fiind prezentate doar ca niște

presupuneri că el ar fi comis această infracțiune.

În cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, cât și în apel nu au fost înlăturate

dubiile în probarea învinuirii inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 285

alin. (2) Cod penal, or, atât din declarațiile părților vătămate, a martorilor, din înregistrările

video, pozele fotografice, alte înscrisuri cercetate în cadrul ședințelor de judecată nu rezultă

faptul participării lui Cudinov Iu. la acțiunile de dezordine în masă din 06.09.2015 din fața

sediului Procuraturii Generale, mun. Chișinău, str. Bănulescu-Bodoni 26.

Or, chiar și argumentele invocate de către acuzatorii de stat în cererea de apel precum

că: „până la comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 42, 285 alin. (2) Cod penal,

inculpații Ivanciuc S. și Cudinov Iu. au participat în calitate de mercenari în conflictul

23

armat de pe teritoriul Republicii Ucraina”, și „că Cudinov Iu. și Ivanciuc S., având o

înțelegere prealabilă au participat la acțiuni care au degenerat în dezordini în masă”, nu

sunt susținute prin careva probe pertinente și concludente, sunt afirmații care nu au un

suport probatoriu și care nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Tot în acest context, instanța de apel a apreciat că argumentele acuzatorului de stat

potrivit căruia, la 13.11.2015, inculpații Ivanciuc S. și Cudinov Iu., intenționând să plece pe

teritoriul Republicii Ucraina, regiunile separatiste Donețk și Lugansk au fost reținuți de

către colaboratorii Serviciului de Securitate și Informații al Republicii Moldova, iar în urma

perchezițiilor efectuate în privința acestora, în bagaje, cât și la domicilii, au fost depistate și

ridicate livret militar eliberat de Ministerul Apărării al autoproclamatei Republici Populare

Donețk, alte documente, haine și obiecte, nu constituie o probă în vederea constatării

participării inculpatului Cudinov Iu. la acțiunile de dezordini în masă, or, acțiunile descrise,

care sunt susținute prin probe pertinente și concludente confirmă antrenarea și participarea

activă a lui Cudinov Iu. și Ivanciuc S. la conflictul armat din acele regiuni.

Cu referire la declarațiile martorului Ivanciuc I., la care face referire procurorul,

Colegiul a consemnat că acestea confirmă doar relația dintre Cudinov Iu. și Ivanciuc S., însă

declarațiile date nu pot fi apreciate în sens larg și anume că, ar confirma într-un mod direct

sau indirect participarea inculpatului Cudinov Iu. la acțiunile de dezordini în masă.

În ceea ce privește declarațiile martorului Erizanu Iu. instanța a considerat că aceste

declarații nu pot fi apreciate ca o probă pertinentă și concludentă în vederea demonstrării

vinovăției lui Cudinov Iu. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod

penal, or, martorul, nu și-a putut aminti cu exactitate despre contextul în care l-a văzut pe

Cudinov Iu. la momentul desfășurării protestelor, mai mult că la data audierii în instanța de

fond, acest martor nu a menționat că l-ar fi văzut pe Cudinov Iu. la protestul organizat la

06.09.2015.

Astfel, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod penal nu a fost

confirmată în cadrul cercetării judecătorești, în acest sens, nu au fost administrate probe

pertinente și concludente, or, concluziile despre vinovăția inculpatului nu pot fi întemeiate

pe presupuneri. Pe când considerentele primei instanțe sunt motivate și argumentate din

punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul că vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 42, 285 alin. (2) Cod penal nu este dovedită în

cadrul procesului penal, prima instanță reținând în mod just „lipsa faptei infracțiunii”.

Subsidiar, instanța de apel a subliniat că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

24

soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru

a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate,

în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărîrile

CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Pertinentă în acest sens este și jurisprudența CtEDO care a statuat că noțiunea de

proces echitabil presupune că o instanță care și-a motivat hotărârea, să fi analizat în mod

real chestiunile esențiale care i-au fost supuse judecății (Hotărârea CEDO privind cauza

Boldea împotriva României, din 15.02.2007).

În speță, partea acuzării nu a prezentat nici o probă care ar demonstra că inculpatul

Cudinov Iu. a participat activ la dezordine în masă, însoțite de aplicarea violenței împotriva

persoanelor, aplicarea obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și de opunere de

rezistență violentă reprezentanților autorităților. În hotărârea emisă în cauza Telfner contra

Austria din 20 martie 2001, 33501/96, CtEDO a considerat că, din simplul fapt că

reclamantul era principalul utilizator al vehiculului și din faptul că nu a dormit acasă în acea

noapte, nu se naște obligația acestuia de a oferi o explicație, dat fiind că nu există nici măcar

un început de probă împotriva acestuia. În acest context, Colegiul Penal reține că prezumția

de nevinovăție a inculpatului prevalează în cazul dat, iar sarcina probei îi revine acuzării,

sarcină cu care aceasta din urmă nu s-a isprăvit.

Cu referire la apelul declarat de acuzatorii de stat, Șendrea N. și Brînza I. în partea

agravării pedepsei penale în privința inculpaților: Petrenco Gr., Grigorciuc P. și

Amerberg M. pentru comiterea de către aceștia a infracțiunii prevăzute de art. 42, 285

alin. (3) Cod penal și cu referire la apelul declarat de avocatul Aronov R. în interesele

inculpaților: Petrenco Gr., Amerberg M. și Grigorciuc P., instanța a evidențiat

următoarele.

Soluționând chestiunea referitor la individualizarea pedepsei penale în privința

inculpaților Petrenco Gr., Grigorciuc P., Amerberg M. pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 42, 285 alin. (3) Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului Petrenco

Gr. pedeapsa sub formă de 500 unități convenționale, iar inculpaților Grigorciuc P. și

Amerberg M. pedeapsa sub formă de 400 unități convenționale.

Fapta infracțională comisă de Petrenco Gr., Grigorciuc P., Amerberg M. și calificată în

baza art. 42, 285 alin. (3) Cod penal a fost săvârșită la 06 septembrie 2015. În conformitate

cu art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea reglementată la art. 42, 285 alin. (3) Cod penal se

califică ca infracțiune „ușoară”. În temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se

25

liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele

termene - 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. Potrivit art. 275 alin. (4) Cod

procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi

efectuată, și va fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție.

În speță, termenul de 2 ani s-a împlinit la 06 septembrie 2017, deci după ce a fost

pronunțată sentința instanței de fond. Așadar, la data judecării apelurilor declarate împotriva

sentinței a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală în privința

inculpaților Petrenco Gr., Grigorciuc P., Amerberg M. în baza art. 42, 285 alin. (3) Cod

penal, iar în temeiul art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, Colegiul a casat inclusiv din

oficiu sentința.

Cu referire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Petrenco Gr. s-a

menționat că acuzatorii de stat au solicitat ca inculpatul să fie recunoscut culpabil de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 285 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, iar în baza art. 42, 285 alin. (2) Cod penal să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, însă aceste revendicări au

fost pe deplin confirmate de către instanța de fond, prin sentința pronunțată, deci, o evaluare

suplimentară a acestora nu este necesară.

Totodată, având în vedere că s-a dispus liberarea inculpatului Petrenco Gr. de

pedeapsă penală în temeiul art. 60 alin. (1), lit. a) Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, instanța de apel va soluționa

chestiunea referitor la stabilirea pedepsei pentru concurs de infracțiuni și, respectiv,

chestiunea referitor la modalitatea de executare a pedepsei.

Procurorii au pledat pentru stabilirea lui Petrenco Gr., pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor, pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 500 u.c.

Instanța de apel a reținut că Petrenco Gr. a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 285 alin. (1) Cod penal și art. art. 42, 285 alin. (2) Cod penal,

infracțiuni care în conformitate cu art. 16 Cod penal, se califică ca infracțiuni „grave”.

Totodată, Petrenco Gr. nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate.

Din materialele cauzei rezultă că inculpatul are studii superioare, este căsătorit, are doi

copii minori la întreținere, nu este angajat în câmpul muncii, anterior nu a fost judecat, la

moment este anunțat în căutare. În acord cu prevederile art. 76, 77 Cod penal în privința

inculpatului careva circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost reținute.

26

Din aceste considerente, instanța a respins solicitarea procurorilor privind stabilirea

față de inculpat a modalității de executare reală a pedepsei, or, argumentele aduse în acest

sens vizează contextul în care au fost săvârșite infracțiunile și nu se referă în mod direct la

personalitatea inculpatului, la periculozitatea acestuia și la capacitatea acestuia de a se

corecta și a păși pe calea reeducării, prevenirii de săvârșire a unor noi infracțiuni.

Așadar, în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, instanța a conchis de a-i stabili

lui Petrenco Gr., pentru concursul de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani 6 (șase) luni. Sub

aspectul modalității de executare a pedepsei penale, instanța de apel reieșind din lipsa

circumstanțelor agravante, personalitatea inculpatului Petrenco Gr., care nu are antecedente

penale, are studii superioare, are doi copii minori la întreține, atestă aplicabilitatea

prevederilor art. 90 alin. (1), (6) Cod penal și va dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani, obligându-l pe inculpat ca

în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și

prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

Cu referire la individualizarea pedepsei în privința inculpaților Grigorciuc P. și

Amerberg M. instanța de apel a consemnat că, din cererea de apel formulată de acuzatorii de

stat rezultă că aceștia solicită ca inculpații Grigorciuc P., Amerberg M. să fie recunoscuți

culpabili de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 285 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani (fiecăruia); în baza art. 42, 285 alin.

(2) Cod penal, stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani (fiecăruia),

iar în temeiul prevederilor art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor stabilite, a stabili pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 500 u.c.

(fiecăruia).

Cu referire la solicitarea expusă, instanța de apel atestă că instanța de fond a acționat în

conformitate cu solicitarea acuzatorului de stat, din care motiv, o evaluare suplimentară a

acestora nu este necesară. În ceea ce privește pedeapsa penală aplicată lui Grigorciuc P.,

Amerberg M. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 285 alin. (1) Cod penal se

atestă că instanța de fond a dispus aplicarea pentru fiecare inculpat a unei pedepse sub formă

de 4 (patru) ani, iar conform solicitărilor din apelul acuzatorilor de stat, se solicită aplicarea

unei pedepse sub formă de 3 (trei) ani.

Infracțiunea imputată inculpaților Amerberg M., Grigorciuc P. prevăzută de art. 285

alin. (1) Cod penal se califică ca infracțiune gravă, vina în comiterea infracțiunii inculpații

27

nu au recunoscut-o. Acuzatorii de stat solicită aplicarea unei pedepse mai blânde pentru

inculpații Grigorciuc P., Amerberg M., de aceea se va admite solicitarea cu stabilirea

inculpaților Grigorciuc P., Amerberg M. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 285

alin. (1) Cod penal pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, fiecăruia.

La fel, instanța de apel a reținut că inculpații Grigorciuc P., Amerberg M. nu au recunoscut

vina în comiterea infracțiunilor incriminate. Din materialele cauzei rezultă că Grigorciuc P.

are domiciliu în mun. Chișinău, nu este angajat în câmpul muncii, anterior a fost judecat. În

acord cu prevederile art. art. 76, 77 Cod penal în privința inculpatului Grigorciuc P. careva

circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost reținute.

Totodată, instanța a respins solicitarea procurorului privind stabilirea față de inculpații

Grigorciuc P., Amerberg M. a modalității de executare reală a pedepsei, or, argumentele

aduse în acest sens vizează contextul în care au fost săvârșite infracțiunile și nu se referă în

mod direct la personalitatea inculpaților, la periculozitatea acestora și la capacitatea acestora

de a se corecta și a păși pe calea reeducării, prevenirii de săvârșire a unor noi infracțiuni.

După care. fiind soluționată chestiunea individualizării pedepsei penale în

conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, instanța a stabilit inculpatului Grigorciuc P.,

pentru concursul de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate prin sentință,

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei penale, instanța de apel reieșind din

lipsa circumstanțelor agravante, ținând cont de personalitatea inculpatului Grigorciuc P.,

care nu are antecedente penale, atestă aplicabilitatea prevederilor art. 90 alin. alin. (1), (6)

Cod penal și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probațiune de 4 (patru) ani, obligându-l pe inculpat ca în termenul stabilit să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă

cinstită să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

În privința lui Amerberg M., instanța de apel, în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod

penal, pentru concursul de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate a conchis

asupra aplicării pedepsei definitive sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6

(șase) luni, care în temeiul art. 90 alin. alin. (1), (6) Cod penal, se va suspenda condiționat

pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Ivanciuc S.,

instanța de apel a menționat că prin cererea de apel s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai

aspre inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, și

28

anume, sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, prima instanță i-a aplicat

pedeapsa sub formă de 6 (șase) luni închisoare.

Instanța de apel a reținut că fapta infracțională comisă de Ivanciuc S. și calificată în

baza art. 290 alin. (1) Cod penal a fost săvârșită în perioada anului 2015, atunci când

domiciliul acestuia, la 13.11.2015, în rezultatul percheziției efectuate pe cauza nr.

2015028154, a fost depistat și ridicat un glonț, care conform raportului de expertiză nr.

10416 din 23.11.2015 reprezintă un cartuș ce face parte din categoria muniției letale, de

calibrul 7,62 x 54 mm. În conformitate cu art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea

reglementată la art. 290 alin. (1) Cod penal se califică ca infracțiune „mai puțin gravă”.

În temeiul art. 60 alin. (1), lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: 5 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave. Potrivit art. 275 alin. (4) Cod procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi

încetată în cazurile în care: a intervenit termenul de prescripție.

În speță, instanța de apel a constatat că inculpatul Ivanciuc S. recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal urmează a fi liberat de

pedeapsa penală aplicată, în temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu expirarea termenului

de prescripție de tragere la răspundere penală.

Tot din cererea de apel rezultă că acuzatorii de stat solicită ca Ivanciuc S. să fie

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunilor prevăzute de: art. 141 alin. (1) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, în baza art. 42, 285 alin.

(2) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, iar în

temeiul prevederilor art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor stabilite, de a-i stabili pedeapsa definitivă de 4 ani și 9 luni închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la solicitările descrise supra privind aplicarea inculpatului Ivanciuc S.

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod penal a pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, s-a menționat că instanța de fond a acționat în

conformitate cu solicitarea acuzatorului de stat, din care motiv, o evaluare suplimentară a

acesteia nu este necesară, iar aplicarea în baza art. 141 alin. (1) Cod penal, a pedepsei de 4

ani închisoare, instanța de apel o apreciază ca nefondată și pasibilă respingerii, or, în acest

sens acuzatorul de stat nu a făcut referire la careva circumstanțe care nu au fost evaluate de

către prima instanță.

29

Astfel, în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate prin sentință, instanța de apel a conchis asupra

stabilirii lui Ivanciuc S. a pedepsei definitive sub formă de închisoare pe un termen de 4

(patru) ani 6 (șase) luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța analizând

personalitatea inculpatului în coraport cu caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor comise

de acesta atestă că soluția instanței de fond privind suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu este întemeiată. Or, în privința inculpatului Ivanciuc S. dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei nu este o măsură echitabilă și nu va aduce atingere

scopului pedepsei penale de corectarea a inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni, având în vedere faptul că inculpatul a admis acțiuni violente orientate spre

răsturnarea și subminarea orânduirii constituționale ori spre violarea integrității teritoriale a

statului.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Cudinov Iu.

pe capătul de acuzare incriminat acestuia în baza art. 141 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a menționat că aplicarea unei pedepse mai blânde nu va asigura eficiența scopului

pedepsei penale, și anume funcția de constrângere pentru persoana ce a nesocotit norma

penală.

Instanța de apel statuează asupra ineficienței aplicării unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia în privința inculpatului Cudinov Iu. concluzii ce rezultă

din gravitatea infracțiunii comise de inculpat, or, privarea de libertate constituie un element

de eficiență juridică a pedepsei, funcția de reeducare prin pedeapsă urmează scopul formării

unei noi atitudini față de valorile sociale, la care se adaugă prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, având un puternic rol și efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei

antisociale, de îndreptarea condamnaților, funcția de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni.

După săvârșirea infracțiunii pedeapsa aplicată trebuie să reflecte periculozitatea faptei

penale săvârșite, pericolul pe care îl prezintă persoana inculpatului lăsat în societate, iar

interdicțiile și limitările drepturilor condamnatului stabilite de instanța de judecată trebuie să

îndeplinească un rol de reeducare, dar și de prevenție specială, astfel încât pe viitor să nu se

mai săvârșească alte fapte penale.

Astfel, având în vedere personalitatea inculpatului de a se corecta și reeduca, de a

preveni săvârșirea de noi infracțiuni, s-a menționat că scopul pedepsei se poate atinge doar

cu izolarea acestuia de societate, ceea ce va constitui o pedeapsă echitabilă, de natură să

aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal. Instanța de apel va

30

aplica inculpatului Cudinov Iu. recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 141 alin. (1) Cod penal pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale în privința inculpaților Buznea O.,

Jurat Vl., Roșco Al., Druzi A., s-au menționat următoarele.

În acest sens, acuzarea de stat pledând pentru agravarea pedepsei penale, cu dispunerea

executării reale a pedepsei penale sub formă de închisoare. În susținerea acestei poziției,

acuzatorii de stat au făcut referire la faptul că prin aplicarea unei pedepse blânde față de

inculpați nu va fi atins scopul pedepsei penale, precum și la periculozitatea faptelor penale

săvârșite și pericolul pe care îl constituie inculpații, astfel, interdicțiile și limitările

drepturilor inculpaților stabilite de instanța de judecată nu îndeplinesc un rol de reeducare,

dar și de prevenție specială, astfel încât pe viitor condamnații vor avea în continuare

posibilitatea de a săvârși alte acțiuni analogice.

Instanța de apel a reținut că acțiunile infracționale ale inculpaților Buznea O., Jurat

Vl., Roșco Al., Druzi A. cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 42,

285 alin. (2) Cod penal, care în conformitate cu art. 16 Cod penal, se califică ca infracțiune

„gravă”. Din materialele cauzei penale rezultă că inculpatul Buznea O. nu a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii incriminate, are domiciliu în mun. Chișinău, nu are antecedente

penale, nu este angajat în câmpul muncii. Inculpatul Jurat Vl. nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, are domiciliu în mun. Chișinău, nu are antecedente

penale, nu este angajat în câmpul muncii. Inculpatul Roșco Al. nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, are domiciliu în mun. Chișinău, anterior nu a fost judecat,

nu este angajat în câmpul muncii. Inculpatul Druzi A. nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, are domiciliu în mun. Chișinău, are doi copii minori la întreținere,

anterior a fost judecat, nu este angajat în câmpul muncii.

Colegiul analizând personalitățile inculpaților în coraport cu caracterul și gravitatea

infracțiunii comise atestă că solicitarea acuzatorului de stat privind dispunerea executării

reale a pedepsei sub formă de închisoare este nefondată, deoarece în acest sens nu au fost

invocate și nici stabilite careva circumstanțe agravante, iar această măsură de pedeapsă

solicitată de acuzatorul de stat nu este una echitabilă, din care motive urmează a fi respinsă.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de ÎM „Regia de Transport Electric”

împotriva inculpaților Petrenco Gr., Grigorciuc P., Amerberg M., Roșco Al., Druzi A.,

Buznea O., Jurat Vl., Ivanciuc S., instanța a consemnat următoarele.

31

La 29.05.2017, ÎM „Regia Transport Electric” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva inculpaților, prin care a solicitat recunoașterea sa în calitate de parte civilă și

încasarea din contul inculpaților în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de

2624,83 lei. În motivarea acțiunii, ÎM „Regia Transport Electric”, a indicat că, în fapt, la

06.09.2015 în rezultatul manifestațiilor efectuate de către inculpați în intervalul orei 16:10-

16:45 a fost suspendată circulația troleibuzelor de pe str. Bănulescu-Bodoni intersecție cu

str. Cosmonauților. Pe acest caz a fost sesizată Direcția de poliție municipală prin cererea nr.

070/836 din 08.09.2015. Partea civilă a susținut că conform calculului anexat la cererea de

chemare în judecată, timpul cumulativ pierdut în rezultatul suspendării circulației

troleibuzelor constituie 19,7 ore, ceea ce se estimează în pierderi de 2624, 83 lei, pe care

partea civilă îl consideră ca fiind unul considerabil. Astfel, solicitând încasarea din contul

inculpaților Petrenco Gr., Amerberg M., Grigorciuc P., Buznea O., Jurat Vl., Roșco Al. și

Druzi A., Ivanciuc S. și Cudinov Iu. în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de

2624,83 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 05.06.2017 a fost admisă

cererea ÎM „Regia Transport Electric” privind recunoașterea în calitate de parte civilă (f.d.

194, vol. XVII).

Potrivit sentinței, instanța a dispus respingerea acțiunii civile înaintată de ÎM „Regia

Transport Electric” împotriva inculpaților Petrenco Gr., Amerberg M., Grigorciuc P.,

Buznea O., Jurat Vl., Roșco Al. și Druzi A., Ivanciuc S. și Cudinov Iu. privind repararea

prejudiciului material în sumă de 2624,83 lei.

În conformitate cu art. 219 alin. (1), (2), art. 221 alin. (1), (2), art. 387 alin. (3) Cod de

procedură penală, coroborate cu art. 118 alin. (1) Cod procedură civilă, instanța de apel a

menționat că soluția instanței de fond privind respingerea acțiunii civile este prematură și nu

poate fi menținută, or, la cererea de chemare în judecată, ÎM „Regia Transport Electric” a

anexat actul privind prejudiciul material cauzat RTE, precum și calculul pierderilor

suportate din data de 06.09.2015, indicând timpul pierdut de 19,7 ore precum și un eventual

venit de 133,24 lei/oră. Drept urmare, s-a menționat că acțiunea civilă înaintată de ÎM

„Regia Transport Electric” este pasibilă admiterii, însă în vederea precizării cuantumului

prejudiciului cauzat instituției urmează a fi administrate probe suplimentare. În ședința

instanței de apel nu a fost posibil de stabilit exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile,

or, reprezentantul ÎM „Regia Transport Electric”, fiind legal citat în temeiul art. 412 alin. (5)

Cod de procedură penală nu s-a prezentat.

32

De aceea, instanța de apel a admis în principiu acțiunea civilă înaintată împotriva

inculpaților privind încasarea prejudiciului material în sumă de 2624 lei 83 bani, urmând ca

asupra cuantumului prejudiciului cauzat să se pronunțe instanța civilă.

Cu referire la apelul declarat de avocatul Popescu I. în interesul inculpatului

Cudinov Iu., instanța a menționat că aceste acest nefundat notând în acest sens următoarele

motive.

Norma penală reglementată la art. 141 alin. (1) Cod penal incriminează fapta privind

participarea mercenarului într-un conflict armat, la acțiuni militare sau la alte acțiuni

violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orânduirii constituționale ori violarea

integrității teritoriale a statului.

În cursul cercetării judecătorești, instanța de apel a stabilit că inculpatul Cudinov Iu.,

fiind cetățean al Republicii Moldova, în perioada anilor 2014-2015, aflându-se pe teritoriul

Ucrainei, intenționat, având scopul violării integrității teritoriale a statului respectiv și

subminării orânduirii constituționale a Republicii Ucraina, manifestate prin contribuirea la

secesionarea regiunilor separatiste Donețk și Lugansk și la menținerea pretinsei statalități a

entităților statale indicate, nerecunoscute și autoproclamate, din interes material, s-a înrolat

și a satisfăcut serviciul militar în așa-numitele forțe armate ale autoproclamatei republici

populare Donețk și anume, în „1-ая Славянская бригада”, în cadrul căreia, contra unei

remunerări bănești, a participat în calitate de ostaș, la conflictul militar care are loc în sud-

estul Ucrainei, în regiunile Donețk și Lugansk, acțiuni care se încadrează în elementele

laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de apel a stabilit că inculpatul a prevăzut și

urmărit scopul atingerii aduse valorilor sociale ocrotite de legea penală, acționând cu

vinovăție sub forma intenției directe, cu scopul răsturnării orânduirii constituționale, precum

și violarea integrității teritoriale a statului Republica Ucrainei, precum și scopul primirii

recompensei materiale. Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani, care se încadrează în vârsta și starea

psihologică a inculpatului. Subiectul special al infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1)

Cod penal are și calitatea specială de „mercenar”, prin care potrivit art. 130 Cod penal se

înțelege persoana special recrutată, în țară sau în străinătate, pentru a lupta într-un conflict

armat, care ia parte la operațiunile militare în vederea obținerii unui avantaj personal sau a

unei remunerări promise de către o parte la conflict sau în numele acesteia, care nu este nici

cetățean al părții la conflict, nici rezident pe teritoriul controlat de o parte la conflict, nu este

membru al forțelor armate ale unei părți la conflict și nu a fost trimisă de către un stat, altul

33

decât partea la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului

respectiv. Elementele specifice subiectului infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod

penal sunt raportate inculpatului Cudinov Iu., fapt ce rezultă din probele cercetate pe

parcursul examinării cauzei penale în ședințele de judecată.

Instanța de apel a respins poziția părții apărării potrivit căreia inculpatul Cudinov Iu.

nu a comis infracțiunea imputată lui, deoarece, în acest sens, careva probe pertinente și

concludente, care să combată probele acuzatorului de stat, nu au fost administrate.

Cu referire la argumentele avocatului Popescu I. precum că nu au fost prezentate probe

exacte, pertinente și concludente că – livretul militar ridicat de la Cudinov Iu. este eliberat

de Ministerul Apărării al auto-praclamatei Republicii Populare Donețk și nu este unul

falsificat, instanța de apel le apreciază ca nefondate, or, livretul militar a fost depistat la

Cudinov Iu. la momentul reținerii acestuia, care apreciat în coroborare cu alte probe

administrate în acest sens, dovedesc faptul că inculpatul a participat într-un conflict armat,

la acțiuni militare sau la alte acțiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea

orânduirii constituționale ori violarea integrității teritoriale a statului.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu a stabilit necesitatea inculpatului de a deține un

livret militar „fals”, în contextul în care, asupra acestuia au fost depistate și un bilet de avion

compania „Air Moldova” pe direcția Chișinău-Domodedovo pe numele lui Cudinov Iu.,

precum și au fost ridicate - o pereche de botine din piele de culoare neagră de mărimea 43, o

husă materie de culoare neagră cu inscripția în limba rusă, „Voina devizii 2”, un chipiu de

culoare neagră haki, o coadă cu stea cu cinci colțuri pe sare este imprimat secera și ciocanul,

o vestă tactică de culoare verde, o pereche de pantaloni de culoare verde, o vestă tactică de

culoare haki cu inscripția „Splav”, un sac de dormit.

Totodată, instanța a respins argumentele avocatului privind dezacordul cu privire la

aprecierea probelor administrate de dosar, deoarece instanța de fond a apreciat fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, și în baza cărora a fost stabilită

vinovăția inculpatului Cudinov Iu. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1)

Cod penal.

Cu referire la apelul declarat de avocatul Musteață S. în interesul inculpatului

Ivanciuc S., instanța a consemnat următoarele.

Prin cererea de apel partea apărării solicită casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ivanciuc S., învinuit în

34

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, să fie achitat, pe motiv

că nu sunt întrunite elementele componenței de infracțiune.

Cu referire la argumentele avocatului precum că acuzarea de stat nu a combătut

declarațiile inculpatului că „a devenit curios și a pătruns în mulțime pentru a vedea de

aproape ce se întâmplă”, instanța de apel le-a apreciat, ca nefondate, or, partea vătămată

Pașa V. a indicat că l-a văzut pe Ivanciuc S. în fața Procuraturii Generale la protestul din

06.09.2015. Totodată, l-a văzut pe Ivanciuc S. când a aruncat șlapi rupți în picioarele

polițistului.

Instanța de apel a respins și argumentele avocatului Musteață S. precum că simpla

prezență a lui Ivanciuc S. în zona protestului nu poate fi calificată ca „opunere de rezistență

violentă reprezentanților autorităților” și că de fapt inculpatul Ivanciuc S. a acționat pașnic,

or, din probele administrate la dosar s-a stabilit că acțiunile lui Ivanciuc S. din data de

06.09.2015, din fața sediului Procuraturii Generale, s-au exprimat prin participare activă la

dezordinile în masă, spiritul de inițiativă al acestuia exprimat prin opunere de rezistență

reprezentanților autorității, fapt ce rezultă expres din imaginile nr. 61-65 din secvențele

video, a mapelor „CTC DISC 1, fișier 189, CTC Disc1 00190, CTC Disc 3.2 MOV030”.

Mai mult, din imaginile video este vizibil cum inculpatul Ivanciuc S. îmbrâncește activ

colaboratorii de poliție, opune rezistență, nu se supune cerințelor, trăgând cu putere,

împreună cu alți manifestanți, de epoleții pe care încercau să-i instaleze printre mulțime,

acțiuni care se încadrează în semnele laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 42, 285

alin. (2) Cod penal - complicitate la participare activă dezordini în masă, însoțite de

aplicarea violenței împotriva persoanelor, aplicarea altor obiectelor utilizate în calitate de

armă, precum și, de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 42, 285 alin. (2) Cod

penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor

cercetate pe parcursul examinării cauzei penale, Colegiu Penal a constatat că inculpatul

Ivanciuc S. a prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală,

acționând cu vinovăție sub forma intenției directe, având ca motiv năzuința de a dezaproba

activitatea Procuraturii Generale. Din considerentele arătate, instanța a conchis asupra

respingerii solicitarea părții apărării privind pronunțarea unei sentințe de achitare în privința

inculpatului Ivanciuc S.

Cu referire la apelul declarat de avocatul Aronov R. în interesul inculpaților

Petrenco Gr., Amerberg M., Grigorciuc P., Roșco Al., Druzi A., Buznea O., Jurat Vl.,

instanța de apel a menționat următoarele.

35

Prin cererea de apel formulată de avocat s-a solicitat achitarea inculpaților, din motiv

că fapta lor nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Lecturând apelul instanța a

stabilit că argumentele apărătorului sunt generale și se referă la aceea că acuzatorul de stat și

instanța de fond au calificat incorect faptele inculpaților, toate afirmațiile și argumentele

invocate de către prima instanță nu reflectă în nici un mod existența în acțiunile inculpaților

a elementelor constitutive ale infracțiunii, sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate

aspectele, instanța de fond nu a argumentat corect și just motivele admiterii sau respingerii

unor probe, de care circumstanțe de fapt și de drept s-a călăuzit instanța la pronunțarea unei

sentințe de condamnare.

Analizând argumentele invocate de avocat, instanța de apel le-a apreciat, ca nefondate,

or, aceste argumente nu constituie temei de achitare a inculpaților și nici nu combat

circumstanțele de fapt și drept stabilite de către instanța de fond.

În baza probelor administrate la dosar, s-a constatat că acțiunile infracționale ale lui

Petrenco Gr. cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 285 alin. (1)

Cod penal, fapta prejudiciabilă exprimându-se prin acțiunile inculpatului Petrenco Gr. de

organizare și conducere a dezordinilor în masă însoțită de aplicarea violenței împotriva

persoanelor, de aplicarea obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și de opunere de

rezistență violentă reprezentanților autorităților.

În cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit că organizarea și conducerea dezordinilor

în masă de către Petrenco Gr. din data de 06.09.2015, din fața sediului Procuraturii Generale

din mun. Chișinău, str. M. G. Bănulescu-Bodoni 26, s-a exprimat prin pregătirea și

planificarea provocărilor în vederea incitării agresivității maselor de oameni, fapt ce rezultă

din declarațiile părților vătămate, a martorilor acuzării audiați pe parcursul cercetării

judecătorești, precum și a imaginilor video anexate la dosar de la fața locului, din care

rezultă că inculpatul Petrenco Gr. îndreptându-se rapid spre ușile Procuraturii Generale și

izbindu-se de acestea, având intenția de intra înăuntru și în acel moment fiind oprit de către

reprezentanții poliției, a opus rezistență violentă reprezentanților autorităților publice, având

rolul de organizator al protestului și, respectiv, conducând cu masele de protestatari, prin

îndemnare la opunere de rezistență, creând astfel o atmosferă propice pentru aplicarea

violenței împotriva reprezentaților autorităților publice din partea protestatarilor, exprimată

prin aplicarea obiectelor folosite în calitate de armă sub forma lancelor de la drapele, din

polipropilen (aliaj) de culoare albă, ridicate de la fața locului, recunoscute în calitate corpuri

delicte.

36

Totodată, organizarea acțiunilor de dezordine în masă din partea inculpatului Petrenco

Gr. s-a exprimat și prin crearea condițiilor necesare de realizare acestora, prin aducerea la

protest a obiectelor neindicate în declarația prealabilă nr. 1 din 01.09.2015 din numele lui

Petrenco Gr. și Dispoziția Primăriei mun. Chișinău nr. 727-d din 04.09.2015, sub formă de

lanțuri, lacăte, paleți și corturi, fapt ce denotă caracterul organizat al acțiunilor inculpatului

Petrenco Gr. și a altor inculpați.

Obiectul material al infracțiunii incriminate reprezintă corpurile persoanelor agresate,

îndeosebi ale părților vătămate, față de care a fost exprimată violența fizică, soldată cu

vătămări, fapt ce rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală anexate la dosar.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 285 alin. (1) Cod penal,

având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor cercetate pe

parcursul examinării cauzei penale, s-a stabilit că inculpatul Petrenco Gr. a prevăzut și

urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, acționând cu vinovăție sub

forma intenției directă, având ca motiv năzuința de a dezaproba activitatea Procuraturii

Generale.

Scopul premeditat al inculpatului Petrenco Gr. în săvârșirea infracțiunii de organizare

și conducere a dezordinilor în masă, la data de 06.09.2015 din fața sediului Procuraturii

Generale a fost demonstrat și prin nerespectarea Dispoziției Primăriei mun. Chișinău nr.

727-d din 04.09.2015 privind acordarea permisiunii și ajutorului necesar în vederea

desfășurării marșului de protest organizat, unde protestatarii la data de 06.09.2015 urmau să

se deplaseze pe o singură bandă a carosabilului pe traseul: Scuarul Academiei de Științe a R.

Moldova – bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, până la str. Vlaicu Pârcălab (f.d. 153, vol. III), cât și

nerespectarea declarației preliminare nr.1 din 01.09.2015 semnată de inculpatul Petrenco

Gr. în care este indicat traseul „de la Academia de Științe spre Piața Marii Adunări

Naționale”.

Astfel, în contradicție cu actele în cauză, inculpatul Petrenco Gr. împreună cu alți

inculpați și protestatari au demarat marșul de protest de la Scuarul Academiei de Științe a R.

Moldova, având ca destinație finală - Procuratura Generală din mun. Chișinău, str. M. G.

Bănulescu-Bodoni 26 și nu str. Vlaicu Pîrcălab, precum a fost stabilit în Dispoziția

Primăriei mun. Chișinău nr. 727-d din 04.09.2015, indicată supra.

Mai mult, pe parcursul cercetării judecătorești și anume din declarațiile părților

vătămate audiate în ședințele de judecată, s-a stabilit cu certitudine că, atât inculpatul

Petrenco Gr., cât și alți inculpați, la 06.09.2015 au fost somați de către reprezentanții

autorităților publice, asupra necesității respectații traseului pe care urma să se desfășoare

37

marșul de protest, stabilit în Dispoziția Primăriei indicată mai sus, fapt ignorat la acel

moment de către Petrenco Gr.

Cu referire la stabilirea în acțiunile lui Petrenco Gr. a elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.42, 285 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a stabilit că

acțiunile inculpatului din data de 06.09.2015, din fața sediului Procuraturii Generale din

mun. Chișinău, str. M.G. Bănulescu-Bodoni 26, s-au exprimat prin participare activă la

dezordinile în masă, spiritul de inițiativă al acestuia exprimat prin chemările efectuate prin

megafon asupra protestatarilor privind rămânerea pe loc, forțarea cordonului de poliție,

precum și opunerea de rezistență reprezentanților autorității, acțiuni care se încadrează în

semnele laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod penal -

complicitate la participare activă dezordini în masă, însoțite de aplicarea violenței împotriva

persoanelor, aplicarea altor obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și, de opunere de

rezistență violentă reprezentanților autorităților, fapt ce rezultă din ansamblul probelor

cercetate atât în instanța de fond, cât și în apel.

Obiectul material al infracțiunii îl reprezintă corpurile persoanelor agresate, îndeosebi

a părților vătămate, față de care a fost exprimată violența fizică soldată cu vătămări, fapt ce

rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală anexate la dosar.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 42, 285 alin. (2) Cod

penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor

cercetate pe parcursul examinării cauzei penale, Colegiul Penal a stabilit că inculpatul

Petrenco Gr. a prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală,

acționând cu vinovăție sub forma intenției directă, având ca motiv năzuința de a dezaproba

activitatea Procuraturii Generale.

Cu referire la stabilirea în acțiunile inculpatului Petrenco Gr. a elementelor constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.42, 285 alin. (3) Cod penal, instanța de apel a stabilit că sub

aspectul laturii obiective a componenței de infracțiune prevăzută de art.42, 285 alin. (3) Cod

penal, fapta prejudiciabilă s-a exprimat prin acțiunile inculpatului Petrenco Gr. de adresare a

chemărilor la nesupunere violentă activă cerințelor legitime ale reprezentanților autorităților.

Astfel, potrivit art. 8 al Legii nr. 26 din 22.02.2008 privind întrunirile, sunt interzise

întrunirile prin care se urmărește: îndemnarea la război de agresiune, la ură națională,

rasială, etnică sau religioasă; incitarea la discriminare sau violență publică; subminarea

securității naționale sau a integrității teritoriale a țării, săvârșirea infracțiunilor, încălcarea

ordinii publice sau organizarea tulburărilor în masă, încălcarea moralității publice, a

38

drepturilor și a libertăților altor persoane ori punerea în pericol a vieții sau a sănătății

acestora.

Instanța de apel a stabilit că acțiunile inculpatului din 06.09.2015 din fața sediului

Procuraturii Generale, s-au exprimat prin adresări verbale, cât și prin intermediul

dispozitivului de amplificare a sunetului a chemărilor față de protestatari, la nesupunere

activă cerințelor legitime ale reprezentanților autorităților, în vederea curmării acțiunilor

legale ale acestora de menținere a ordinii publice, fapt dovedit prin probele cercetate atât în

instanța de fond, cât și în instanța de apel.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art.42, 285 alin. (3) Cod

penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor

cercetate pe parcursul examinării cauzei penale, instanța de apel a constatat că inculpatul

Petrenco Gr. a prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală,

acționând cu vinovăție sub forma intenției directă, având ca motiv năzuința de a-și înlesni

activitatea infracțională.

Cu referire la argumentele părții apărării precum că Petrenco Gr., în momentul când a

ajuns la Procuratura Generală împreună cu coloana de protestatari, s-a urcat lent pe scările

Procuraturii Generale pentru a fi auzit mai bine de către mulțime, acestea au fost apreciate

critic, fiind combătute prin materialele probatorii administrate la dosar, și anume prin

imaginile video din care rezultă că inculpatul la data de 06.09.2015 ajungând în fața

Procuraturii Generale a alergat pe scări, îndreptându-se rapid spre ușa Procuraturii.

Totodată, deși inculpatul afirmă că, atât acțiunile sale cât și a protestatarilor din fața

Procuraturii Generale au fost pașnice, aceste argumente urmează a fi respinse ca fiind

neveridice, deoarece după cum rezultă din declarațiile părților vătămate, a martorilor și a

imaginilor video anexate la dosar (imaginile nr. 12-13, 17-18, 19-20 din secvențele video de

la sec. 00.10 și 00.15, sec. 00.34 și 00.37, sec. 00.54 și 00.56 din „Mapa CTC video 1,

fișierul nr. 00178”, precum și din imaginile nr. 21-39 a secvențelor video din mapa „CTC

Disc 3.1 MOLDOVA”) la data de 06.09.2015 acțiunile inculpatului Petrenco Gr. s-au

manifestat prin îmbrânceli, chemări la nesupunere și opunere de rezistență reprezentanților

autorității împuterniciți cu menținerea ordinei publice.

La fel, din imaginile nr. 43-59 din secvențele video din mapa „M2U02684”, mapa IP

Centru, se observă cum mulțimea este dezorganizată în imediata apropiere a inculpaților,

moment în care utilizând suporturile de drapeluri le aplică în calitate de armă, iar

organizatorii Petrenco Gr., Grigorciuc P. și Amerberg M. nu întreprind măsuri în vederea

calmării mulțimii de protestatari, contrar prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 26 din

39

22.02.2008 privind întrunirile, care prevede următoarele – „dacă în timpul desfășurării

întrunirii unii participanți încalcă ordinea publică sau prevederile art. 8, organizatorul, în

caz de necesitate împreună cu poliția, îi va îndepărta pe aceștia”.

Cu privire la argumentele părții apărării referitor la faptul că aducerea la protest a

lanțurilor și lacătelor au fost în vederea fixării corturilor pentru a nu fi demontate ulterior,

instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, or, în acest sens, instanța de fond a statuat că pe

parcursul cercetării judecătorești inculpatul deși a avut posibilitatea, nu a demonstrat

intenția de a lega corturile și nici funcționalitatea practică a acestui argument. Mai mult

decât atât, dubii că aceste lanțuri și lăcăți au fost luate cu alt scop decât pentru a lega

corturile între ele, apare și atunci când în urma percheziției corporale la inculpatul

Amerberg M., au fost ridicate: un cuțit de buzunar, balonaș spray cu inscripția „PFEFFER”

KO YET, iar în rezultatul examinării medicale a cet. Buznea O. s-a concluzionat prezența la

acesta, a consecințelor consumului de stupefiante.

Tot în acest sens, urmează a se indica și prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 26

din 22.02.2008 privind întrunirile, potrivit cărora „în timpul întrunirilor este interzisă

deținerea de arme, de explozive, de orice substanțe interzise sau alte obiecte ce pot pune în

pericol viața sau sănătatea oamenilor”.

De asemenea, instanța a apreciat critic și argumentele părții apărării referitor la faptul

că din declarația prealabilă adresată Primăriei nu este indicat concret traseul de deplasare a

marșului de protest, din care considerent inculpatul Petrenco Gr. a calificat somațiile

reprezentanților autorității publice privind interzicerea deplasării protestatarilor pe anumite

benzi ca fiind ilegale, or, conform Dispoziției Primăriei mun. Chișinău nr. 727-d din

04.09.2015 privind acordarea permisiunii și ajutorului necesar în vederea desfășurării

marșului de protest organizat, protestatarii la data de 06.09.2015 urmau să se deplaseze pe o

singură bandă a carosabilului pe traseul: Scuarul Academiei de Științe a R. Moldova – bd.

Ștefan cel Mare și Sfînt, până la str. Vlaicu Pîrcălab.

La fel, instanța a apreciat critic și argumentul inculpatului Petrenco Gr. precum că la

solicitarea reprezentanților Primăriei de a elibera spațiul de lângă Procuratura Generală,

dânsul a calificat solicitarea în cauză ca fiind drept o glumă de prost gust, o amenințare și o

intimidare, deoarece Primăria nu are asemenea atribuții, deoarece aceste afirmații vin în

contradicție cu prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 26 din 22.02.2008 „privind

întrunirile”, care stipulează că: „dacă în timpul desfășurării întrunirii au loc acțiuni prin care

se încalcă grav prevederile art. 8, reprezentantul autorității administrației publice locale va

cere organizatorului sistarea imediată a întrunirii. Aceasta este o măsură excepțională, ce

40

poate fi folosită doar dacă alte măsuri nu sunt suficiente pentru asigurarea desfășurării

întrunirii în mod legal”.

În cadrul cercetării judecătorești, instanța a stabilit că conducerea dezordinilor în masă

de către Grigorciuc P. din data de 06.09.2015 s-a exprimat prin pregătirea și planificarea

provocărilor în vederea incitării agresivității maselor de oameni, fapt ce rezultă din

declarațiile părților vătămate, a martorilor acuzării audiați pe parcursul cercetării

judecătorești, indicate supra, precum și a imaginilor video anexate la dosar de la fața locului,

din care rezultă că inculpatul Grigorciuc P. îndreptându-se rapid spre ușile Procuraturii

Generale împreună cu alți inculpați și izbindu-se de acestea, având intenția de a intra

înăuntru și în acel moment fiind oprit de către reprezentanții Poliției, a opus rezistență

violentă reprezentanților autorităților publice, având rolul de organizator al protestului și,

respectiv, conducând cu masele de protestatari, prin îndemnare la opunere de rezistență,

creând astfel o atmosferă propice pentru aplicarea violenței împotriva reprezentaților

autorităților publice din partea protestatarilor, exprimată prin aplicarea obiectelor folosite în

calitate de armă sub forma lancelor de la drapele, din polipropilen (aliaj) de culoare albă,

ridicate de la fața locului, recunoscute în calitate corpuri delicte.

Totodată, organizarea acțiunilor de dezordine în masă din partea inculpatului

Grigorciuc P. s-a exprimat și prin crearea condițiilor necesare de realizare acestora, prin

aducerea la protest a obiectelor neindicate în declarația prealabilă nr. 1 din 01.09.2015 din

numele lui Petrenco Gr. și Dispoziția Primăriei mun. Chișinău nr. 727-d din 04.09.2015,

sub formă de lanțuri, lacăte, ridicate de la inculpatul Grigorciuc P. de la fața locului, de către

reprezentații autorităților publice, fapt ce denotă caracterul organizat al acțiunilor

inculpatului Grigorciuc P. și a altor inculpați.

Obiectul material al infracțiunii în reprezintă corpurile persoanelor agresate, îndeosebi

a părților vătămate, față de care a fost exprimată violența fizică soldată cu vătămări, fapt ce

rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală anexate la dosar.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 285 alin. (1) Cod penal,

având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor cercetate pe

parcursul examinării cauzei penale, instanța de apel a stabilit că Grigorciuc P. împreună cu

alți inculpați a prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală,

acționând cu vinovăție sub forma intenției directe, având ca motiv năzuința de a dezaproba

activitatea Procuraturii Generale.

Scopul premeditat al inculpatului Grigorciuc P. în săvârșirea infracțiunii de organizare

și conducere a dezordinilor în masă, la 06.09.2015 a fost dovedit și prin nerespectarea

41

Dispoziției Primăriei mun. Chișinău nr. 727-d din 04.09.2015 privind acordarea

permisiunii și ajutorului necesar în vederea desfășurării marșului de protest organizat,

unde protestatarii la 06.09.2015 urmau să se deplaseze pe o singură bandă a carosabilului pe

traseul: Scuarul Academiei de Științe a R. Moldova – bd. Ștefan cel Mare și Sfînt, până la

str. Vlaicu Pîrcălab (f.d. 153, vol. III), cât și nerespectarea declarației preliminare nr. 1 din

01.09.2015 semnată de inculpatul Petrenco Gr. în care este indicat traseul „de la Academia

de Științe spre Piața Marii Adunări Naționale”.

Astfel, în contradicție cu actele în cauză inculpatul Grigorciuc P. împreună cu alți

inculpați și protestatari au demarat marșul de protest de la Scuarul Academiei de Științe a R.

Moldova, având ca destinație finală - Procuratura Generală din mun. Chișinău, str. M. G.

Bănulescu-Bodoni 26 și nu str. Vlaicu Pîrcălab, precum a fost stabilit în Dispoziția

Primăriei mun. Chișinău nr. 727-d din 04.09.2015.

Mai mult, din declarațiile părților vătămate audiate în ședințele de judecată, s-a stabilit

cu certitudine că atât Petrenco Gr., cât și Grigorciuc P., au fost somați de reprezentanții

autorităților publice, asupra necesității respectării traseului pe care urma să se desfășoare

marșul de protest, stabilit în dispoziția Primăriei indicată mai sus, fapt ignorat la acel

moment de inculpați.

Cu referire la stabilirea în acțiunile inculpatului Grigorciuc P. a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, sub aspectul laturii

obiective a componenței de infracțiune, instanța de apel a stabilit fapta prejudiciabilă

exprimată în acțiunile inculpatului Grigorciuc P. de participare activă la acțiunile de aplicare

a violenței împotriva persoanelor, însoțite de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților.

În cadrul cercetării judecătorești, instanța de apel a stabilit că acțiunile lui Grigorciuc

P. din data de 06.09.2015, din fața sediului Procuraturii Generale din mun. Chișinău, str.

M.G. Bănulescu-Bodoni 26, s-au exprimat prin participare activă la dezordinile în masă,

spiritul de inițiativă al acestuia exprimat prin chemările efectuate asupra protestatarilor

privind rămânerea pe loc, acțiuni care se încadrează în semnele laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod penal - complicitate la participare activă

dezordini în masă, însoțite de aplicarea violenței împotriva persoanelor, aplicarea altor

obiectele utilizate în calitate de armă, precum și, de opunere de rezistență violentă

reprezentanților autorităților, fapt ce rezultă din ansamblul probelor cercetate în ședința de

judecată în instanța de fond, cât și în apel.

42

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 42, 285 alin. (2) Cod

penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor

cercetate pe parcursul examinării cauzei penale, instanța de apel a stabilit că inculpatul

Grigorciuc P. a prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală,

acționând cu vinovăție sub forma intenției directă, având ca motiv năzuința de a dezaproba

activitatea Procuraturii Generale.

Cu referire la stabilirea în acțiunile inculpatului Grigorciuc P. a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 42, 285 alin. (3) Cod penal, sub aspectul

laturii obiective a componenței de infracțiune, instanța de apel a stabilit fapta prejudiciabilă

exprimată în acțiunile inculpatului Grigorciuc P. de adresare a chemărilor la nesupunere

violentă activă cerințelor legitime ale reprezentanților autorităților.

În conformitate cu art. 8 al Legii nr. 26 din 22.02.2008 privind întrunirile sunt interzise

întrunirile prin care se urmărește: îndemnarea la război de agresiune, la ură națională,

rasială, etnică sau religioasă; incitarea la discriminare sau violență publică; subminarea

securității naționale sau a integrității teritoriale a țării, săvârșirea infracțiunilor, încălcarea

ordinii publice sau organizarea tulburărilor în masă, încălcarea moralității publice, a

drepturilor și a libertăților altor persoane ori punerea în pericol a vieții sau a sănătății

acestora. Acțiunile inculpatului Grigorciuc P. din data de 06.09.2015, din fața sediului

Procuraturii Generale, s-au exprimat prin adresări verbale, cât și prin intermediul

dispozitivului de amplificare a sunetului, a chemărilor față de protestatari, la nesupunere

activă cerințelor legitime ale reprezentanților autorităților, în vederea curmării acțiunilor

legale ale acestora de menținere a ordinii publice, fapt dovedit prin probele cercetate în

ședința de judecată în instanța de fond, cât și în apel.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 42, 285 alin. (3) Cod

penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor

cercetate pe parcursul examinării cauzei penale, instanța de apel a constatat că inculpatul

Grigorciuc P. a prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală,

acționând cu vinovăție sub forma intenției directă, având ca motiv năzuința de a-și înlesni

activitatea infracțională prevăzută la art. 285 alin. (1), 42, 285 alin. (2) Cod penal.

În ceea ce privește argumentele inculpatului precum că protestul din 06.09.2015 din

fața Procuraturii Generale a fost unul pașnic, instanța de apel le-a apreciat critic, or, după

cum a constatat și instanța de fond, din probele cercetate pe parcursul examinării cauzei

penale, s-a stabilit că acțiunile inculpatului Grigorciuc P. s-au manifestat prin îmbrânceli și

opunere de rezistență reprezentanților autorității împuterniciți cu menținerea ordinei publice,

43

chemări la dezordine fapt probat prin înregistrările video din „Mapa CTC video 1 fișierul nr.

00178” sec. 00:02, precum și din imaginile nr. 21-39 a secvențelor video din mapa „CTC

Disc 3.1 MOLDOVA”.

Mai mult, din imaginile nr. 43-59 din secvențele video din mapa „M2U02684”, mapa

IP Centru, se observă cum mulțimea este dezorganizată în imediata apropiere a inculpaților,

moment în care utilizând suporturile de drapel le aplică în calitate de armă, iar organizatorii

Petrenco Gr., Grigorciuc P. și Amerberg M. nu întreprind măsuri în vederea calmării

mulțimii de protestatari, contrar prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 26 din

22.02.2008 privind întrunirile, care prevede: „dacă în timpul desfășurării întrunirii unii

participanți încalcă ordinea publică sau prevederile art. 8, organizatorul, în caz de

necesitate împreună cu poliția, îi va îndepărta pe aceștia”.

La fel, instanța de apel a apreciat critic și argumentele inculpatului Grigorciuc P.

privind aducerea la protest a lanțurilor în vederea folosirii lor pentru prezentarea unor acte

teatralizate, ca simbol al statelor acaparate, or, din imaginile video examinate, rezultă că

actiniile inculpatului Grigorciuc P. au fost îndreptate spre destabilizarea situației, instigare și

participare la acțiunile de dezordine în masă din fața sediului Procuraturii Generale, fapt ce

pune la îndoială argumentul inculpatului privind utilizarea acestor obiecte, potrivit

destinației indicate. Mai mult decât atât, dubii că aceste lanțuri și lăcăți au fost luate cu alt

scop decât pentru a fi utilizate pentru „spectacol”, apare și atunci când în urma percheziției

corporale la inculpatul Amerberg M., au fost ridicate: un cuțit de buzunar, balonaș spray cu

inscripția „PFEFFER” KO YET”, fapt ce este în contradicție cu prevederile art. 16 alin. (3)

din Legea nr. 26 din 22.02.2008 „privind întrunirile” în care este stipulat că „în timpul

întrunirilor este interzisă deținerea de arme, de explozive, de orice substanțe interzise sau

alte obiecte ce pot pune în pericol viața sau sănătatea oamenilor”.

Instanța de apel a apreciat critic și argumentele inculpatului Grigorciuc P. referitor la

faptul că a dorit să utilizeze scările Procuraturii Generale în calitate de scenă pentru a fi

auzit mai bine de către protestatari, deoarece aceste afirmații au fost combătute prin

imaginile video anexate la dosar, din conținutul cărora rezultă că inculpatul Grigorciuc P. la

data de 06.09.2015 ajungând în fața Procuraturii Generale a alergat pe scări îndreptându-se

rapid spre ușile Procuraturii, forțându-le exprimând intenția de a intra înăuntru.

Cu referire la stabilirea în acțiunile inculpatului Amerberg M. a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 285 alin. (1) Cod penal, sub aspectul laturii

obiective a componenței de infracțiune, instanța de apel a stabilit fapta prejudiciabilă

exprimată în acțiunile inculpatului Amerberg M. de conducere a dezordinilor în masă

44

însoțită de aplicare violenței împotriva persoanelor, de aplicarea obiectelor utilizate în

calitate de armă, precum și de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

În cadrul cercetării judecătorești, instanța de apel a stabilit că conducerea dezordinilor

în masă de către inculpatul Amerberg M. din 06.09.2015 din fața sediului Procuraturii

Generale, s-a exprimat prin pregătirea și planificarea provocărilor în vederea incitării

agresivității maselor de oameni, fapt ce rezultă din declarațiile părților vătămate, a

martorilor acuzării audiați pe parcursul cercetării judecătorești, precum și a imaginilor video

anexate la dosar de la fața locului, din care rezultă că inculpatul Amerberg M. îndreptându-

se rapid spre ușile Procuraturii Generale împreună cu alți inculpați, având intenția de intra

înăuntru și în acel moment fiind oprit de către reprezentanții Poliției, a opus rezistență

violentă reprezentanților autorităților publice, conducând cu masele de protestatari, prin

îndemnare la opunere de rezistență, creând astfel o atmosferă propice pentru aplicarea

violenței împotriva reprezentaților autorităților publice din partea protestatarilor, exprimată

prin aplicarea obiectelor folosite în calitate de armă sub forma lancelor de la drapele, din

polipropilen (aliaj) de culoare albă, ridicate de la fața locului, recunoscute în calitate corpuri

delicte.

Obiectul material al infracțiunii îl reprezintă corpurile persoanelor agresate, îndeosebi

a părților vătămate, față de care a fost exprimată violența fizică, soldată cu vătămări, fapt ce

rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală anexate la dosar.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 285 alin. (1) Cod penal,

având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor cercetate pe

parcursul examinării cauzei penale, instanța de apel a stabilit că inculpatul Amerberg M.

împreună cu alți inculpați a prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de

legea penală, acționând cu vinovăție sub forma intenției directă, având ca motiv năzuința de

a dezaproba activitatea Procuraturii Generale.

Scopul premeditat al inculpatului Amerberg M. în săvârșirea infracțiunii de organizare

și conducere a dezordinilor în masă, la data de 06.09.2015 din fața sediului Procuraturii

Generale este dovedit și prin nerespectarea Dispoziției Primăriei mun. Chișinău nr. 727-d

din 04.09.2015 privind acordarea permisiunii și ajutorului necesar în vederea desfășurării

marșului de protest organizat, unde protestatarii la data de 06.09.2015 urmau să se deplaseze

pe o singură bandă a carosabilului pe traseul: Scuarul Academiei de Științe a R. Moldova –

bd. Ștefan cel Mare și Sfînt până la str. Vlaicu Pîrcălab (f.d. 153, vol. III), cât și

nerespectarea declarației preliminare nr. 1 din 01.09.2015 semnată de inculpatul Petrenco

45

Gr. în care este indicat traseul „de la Academia de Științe spre Piața Marii Adunări

Naționale”.

Astfel, în contradicție cu actele în cauză inculpatul Amerberg M. împreună cu alți

inculpați și protestatari au demarat marșul de protest de la Scuarul Academiei de Științe a

Republica Moldova, având ca destinație finală - Procuratura Generală din mun. Chișinău,

str. M. G. Bănulescu-Bodoni 26 și nu str. Vlaicu Pîrcălab, precum a fost stabilit în

Dispoziția Primăriei mun. Chișinău nr. 727-d din 04.09.2015, indicată supra.

Mai mult, pe parcursul cercetării judecătorești, și anume din declarațiile părților

vătămate audiate în ședințele de judecată, s-a stabilit cu certitudine că atât inculpatul

Petrenco Gr., cât și Amerberg M., au fost somați la data de 06.09.2015 de către

reprezentanții autorităților publice, asupra necesității respectării traseului pe care urma să se

desfășoare marșul de protest, stabilit în dispoziția Primăriei indicată mai sus, fapt ignorat la

acel moment de către inculpatul Amerberg M.

Cu referire la stabilirea în acțiunile inculpatului Amerberg M. a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, sub aspectul

laturii obiective a componenței de infracțiune, instanța de apel a stabilit fapta prejudiciabilă

exprimată în acțiunile inculpatului Amerberg M. de participare activă la acțiunile de aplicare

a violenței împotriva persoanelor, însoțite de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților.

Prin urmare, instanța de apel conchide că acțiunile inculpatului Amerberg M. din data

de 06.09.2015, din fața sediului Procuraturii Generale, s-au exprimat prin participare activă

la dezordinile în masă, spiritul de inițiativă al acestuia, exprimat prin chemările efectuate

asupra protestatarilor privind rămânerea pe loc, acțiuni care se încadrează în semnele laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod penal - complicitate la

participare activă dezordini în masă, însoțite de aplicarea violenței împotriva persoanelor,

aplicarea altor obiectele utilizate în calitate de armă, precum și, de opunere de rezistență

violentă reprezentanților autorităților, fapt ce rezultă din ansamblul probelor cercetate în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, cât și în apel.

Obiectul material al infracțiunii îl reprezintă corpurile persoanelor agresate, îndeosebi

a părților vătămate, față de care a fost exprimată violența fizică soldată cu vătămări, fapt ce

rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală anexate la dosar.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 42, 285 alin. (2) Cod

penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor

cercetate pe parcursul examinării cauzei penale, instanța de apel a stabilit că inculpatul

46

Amerberg M. a prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală,

acționând cu vinovăție sub forma intenției directe, având ca motiv năzuința de a dezaproba

activitatea Procuraturii Generale.

Cu referire la stabilirea în acțiunile inculpatului Amerberg M. a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 42, 285 alin. (3) Cod penal, sub aspectul

laturii obiective a componenței de infracțiune, instanța de apel a stabilit fapta prejudiciabilă

exprimată în acțiunile inculpatului Amerberg M. de adresare a chemărilor la nesupunere

violentă activă cerințelor legitime ale reprezentanților autorităților.

Acțiunile inculpatului Amerberg M. din 06.09.2015, din fața sediului Procuraturii

Generale, s-au exprimat prin adresări verbale, cât și prin intermediul dispozitivului de

amplificare a sunetului, a chemărilor față de protestatari, la nesupunere activă cerințelor

legitime ale reprezentanților autorităților, în vederea curmării acțiunilor legale ale acestora

de menținere a ordinii publice, fapt dovedit prin probele cercetate în ședința de judecată în

instanța de fond, cât și în apel.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 42, 285 alin. (3) Cod

penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor

cercetate pe parcursul examinării cauzei penale, instanța de apel a stabilit că inculpatul

Amerberg M. a prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală,

acționând cu vinovăție sub forma intenției directă, având ca motiv năzuința de a-și înlesni

activitatea infracțională prevăzută la art. art. 285 alin. (1), 42, 285 alin. (2) Cod penal.

Cu referire la stabilirea în acțiunile inculpaților Roșco Al., Buznea O., Druzi A. și

Jurat Vl. a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 42, 285 alin. (2)

Cod penal, sub aspectul laturii obiective a componenței de infracțiune, instanța de apel a

stabilit fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile inculpaților de participare activă la

acțiunile de aplicare a violenței împotriva persoanelor, însoțite de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților.

În cadrul cercetării judecătorești, instanța de apel a stabilit că acțiunile inculpaților

Roșco Al., Buznea O., Druzi A., Jurat Vl. din data de 06.09.2015 în fața sediului

Procuraturii Generale din mun. Chișinău, str. M.G. Bănulescu-Bodoni 26, s-au exprimat

prin participare activă la dezordinile în masă, spiritul de inițiativă al acestuia exprimat prin

chemările efectuate asupra protestatarilor privind rămânerea pe loc, acțiuni care se

încadrează în semnele laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 42, 285 alin. (2) Cod

penal - complicitate la participare activă dezordini în masă, însoțite de aplicarea violenței

împotriva persoanelor, aplicarea altor obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și, de

47

opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților, fapt ce rezultă din ansamblul

probelor cercetate în ședința de judecată în instanța de fond, cât și în apel.

Obiectul material al infracțiunii îl reprezintă corpurile persoanelor agresate, îndeosebi

a părților vătămate, față de care a fost exprimată violența fizică, soldată cu vătămări, fapt ce

rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală anexate la dosar.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 42, 285 alin. (2) Cod

penal, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei raportate la ansamblul probelor

cercetate pe parcursul examinării cauzei penale, instanța de apel a stabilit că inculpații a

prevăzut și urmărit atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, acționând cu

vinovăție sub forma intenției directă, având ca motiv năzuința de a dezaproba activitatea

Procuraturii Generale.

Cu referire la argumentele inculpatului Roșco Al. precum că protestul din data de

06.09.2015 din fața Procuraturii Generale a fost unul pașnic, instanța de apel le va aprecia

critic, or, din probele cercetate pe parcursul examinării cauzei penale, s-a stabilit că acțiunile

inculpatului Roșco Al. s-au manifestat prin îmbrânceli și opunere de rezistență

reprezentanților autorității împuterniciți cu menținerea ordinei publice, fapt confirmat prin

imaginile nr. 14-16 din secvențele video de la sec. 00.52, 00.54 și 00.57 din „Mapa CTC

video 1, fișierul nr. 00178”.

La fel, instanța de apel a respins și argumentele inculpatului Roșco Al. precum că a

dorit să utilizeze scările Procuraturii Generale în calitate de scenă pentru a fi auzit mai bine

de către protestatari, or, aceste afirmații sunt combătute de probele acuzării, și anume prin

imaginile video anexate la dosar se atestă că inculpatul Roșco Al. la data de 06.09.2015

ajungând în fața Procuraturii Generale s-a rupt de mulțime, alergând rapid spre scările

Procuraturii, rămânând pe scări, iar în scurt timp s-a deplasat spre ușile Procuraturii

Generale, forțându-le, după care a fost îndepărtat din acel loc de către poliție.

Cu referire la cele expuse de inculpatul Druzi A. precum că protestul din data de

06.09.2015 din fața Procuraturii Generale a fost unul pașnic, iar protestatarii se supuneau

ordinelor poliției, instanța de apel nu le-a acceptat, or, din probele cercetate pe parcursul

examinării cauzei penale, s-a stabilit că acțiunile inculpatului Druzi A. s-au manifestat prin

îmbrânceli, destabilizarea situației și opunere de rezistență reprezentanților autorității

împuterniciți cu menținerea ordinei publice, fapt ce rezultă din „înregistrarea video sec.

00.06, 00.34 și 00.37 din „Mapa CTC video 1 fișier nr. 00178”.

La fel, au fost apreciate, ca nefondate, argumentele inculpaților că, la 06.09.2015,

începând cu ora 14.00, Petrenco Gr., Grigorciuc P., Amerberg M., Roșco Al., Jurat Vl.,

48

Buznea O., Druzi A. și Ivanciuc S. au protestat pașnic în fața Procuraturii Generale, iar

intentarea cauzei penale în privința membrilor „grupului Petrenco” nu este altceva decât o

simplă persecutare din partea organelor de drept, or prin probele administrate la cauza

penală s-a stabilit cu certitudine organizarea și planificarea provocărilor în vederea incitării

agresivității maselor de oameni, crearea de către organizatorii protestului a atmosferei

propice pentru aplicarea violenței împotriva persoanelor și a condițiilor necesare de realizare

a dezordinilor în masă. În esență, acțiunile unor mase de oameni (circa 1000 oameni) au fost

folosite de persoane interesate ca instrument de atingere a scopurilor, luând în considerație

psihologia mulțimii și canalizând conduita acesteia în direcția dorită.

S-a reținut totodată, că la această dată, în imediata apropiere a sediului Procuraturii

Generale și în fața instituției au fost dirijate masele de oameni în vederea săvârșirii

dezordinilor de masă, coordonarea acțiunilor participanților la dezordini în masă,

îndrumarea nemijlocită a maselor de oameni în vederea aplicării atacurilor asupra

colaboratorilor poliției, a aplicării obiectelor utilizate în calitate de armă, în vederea opunerii

de rezistență reprezentanților autorităților, blocării activității transportului.

În speță, datorită faptului că poliția a acționat prompt, s-a reușit să se gestioneze

situația de criză, fără a o lăsa să degenereze. Din materialele video administrate la dosar, s-a

reținut că printre manifestați erau oameni în vârstă, copii și adolescenți, care nu

conștientizau pe deplin sensul acestor manifestări, astfel efectivul poliției a fost pus într-o

situație oarecum delicată de a îndepărta oamenii de niște eventuale pericole.

Cu referire la argumentele inculpaților, precum că instanța de apel a încălcat dreptul

lor la un proces echitabil pentru că nu a audiat pretinsele părți vătămate pe cauza penală și

nu a vizionat înregistrările video anexate de acuzatorul de stat la materialele cauzei penale,

instanța le-a considerat nefondate, or la judecarea în apel, în linii mari, ședința are aceeași

structură, sub aspectul etapelor procesuale ce o alcătuiesc, ca și judecata în prima instanță.

Potrivit celor recomandate în pct. 14 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 22 din 12.12.2005, cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel,

cercetarea judecătorească în apel constă în administrarea probelor noi sau cercetarea

suplimentară a probelor administrate de prima instanța. Cercetarea judecătorească în apel,

ca etapă procesuală, este facultativă. Apelantul este în drept să solicite administrarea

probelor noi în condițiile prevăzute de art. 413 alin. (3) din Codul de procedură penală sau

cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima instanță. Cu privire la

admisibilitatea, concludenții și utilitatea probelor, se audiază opiniile intimatului și ale

49

celorlalți participanți, care, la rândul lor, pot propune probe noi, întru combaterea celor

propuse de apelant.

Astfel, instanța de apel se pronunță prin încheiere, asupra cererilor de administrare a

unor noi probe sau de cercetare suplimentară a probelor administrate de prima instanță,

motivând admiterea sau respingerea cererii, în dependență de faptul dacă aceste probe sunt

concludente sau utile cauzei.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, principiul egalității armelor, rezultat din art. 6 al

Convenției, semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața

unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți din

proces. Acest principiu, în opinia susținută de CtEDO, este elementul unei noțiuni mai largi

de proces echitabil, care impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și

susține cauza sa în condiții, care să nu o plaseze într-o situație de un dezavantaj net în raport

cu „adversarul” ei. În contextul exigenței „egalității armelor” în sensul unui just echilibru

între părți CtEDO atribuie o importanță deosebită aparențelor și sensibilității problemelor

unei bune administrări a justiției (CEDH, Menet vs France, 14 iunie 2005, Peric vs Croatia,

27 martie 2008).

CtEDO prin jurisprudența sa a decis, că legislația națională, pentru realizarea exigenței

indicate poate utiliza diverse metode, însă acestea trebuie să garanteze înștiințarea „părții

adverse” despre depunerea observațiilor și să asigure posibilitate acesteia să le comenteze,

fiind totodată necesară acordarea persoanei împotriva căreia există o acuzație penală a

timpului și facilităților necesare pregătirii apărării, fiindu-i puse la dispoziție atât timpul

necesar, cât și mijloacele materiale și juridice adecvate.

Totodată, CtEDO în mod constant a decis că, admisibilitatea, administrarea și

pertinența probelor reprezintă probleme care au a fi reglementate de normele de drept intern,

iar aprecierea lor aparține instanțelor naționale, iar misiunea încredințată Curții de

Convenție nu constă în a se pronunța asupra modului cum au procedat instanțele naționale

în această materie (spre exemplu, dacă au admis în mod justificat ca probe anumite

mărturii), ci constă în faptul, că ea trebuie să examineze dacă procedura în cauză, în

ansamblul ei, inclusiv în privința administrării probelor, a avut un caracter echitabil

(CtEDO, Isgro vs Italia, 19 februarie 1991).

Dreptul înscris în art. 6 paragraf 3 lit. d) CEDO constă în posibilitatea ce trebuie să-i

fie acordată acuzatului de a contesta o mărturie făcută în defavoarea sa, de a putea cere să

fie audiați martori care să-l disculpe, în aceleași condiții în care sunt audiați și interogați

martorii acuzării. Acest drept constituie o aplicație a principiului contradictorialității în

50

procesul penal și, în același timp, o componentă importantă a dreptului la un proces

echitabil. Prin urmare, potrivit jurisprudenței CtEDO, nu este suficient ca „acuzatul” să arate

că nu a fost în măsură să interogheze un anumit martor în apărarea sa, spre a ajunge la

concluzia încălcării sus-citate, dar este necesar ca cel interesat să probeze în mod verosimil

că ascultarea acestui martor era utilă aflării adevărului în cauza dată și că refuzul jurisdicției

naționale de a asculta acest martor a condus la prejudicierea dreptului la apărare al

reclamantului (CEDH dec. din 5 aprilie 2001 Erich Priebke vs Italia, 13 aprilie 2006 Vaturi

vs France ).

La caz, instanța de apel a concluzionat că s-au respectat drepturile fundamentale ale

inculpaților, expuse supra, iar hotărârea instanței corespunde jurisprudenței CtEDO la acest

capitol, deoarece inculpaților li s-au adus la cunoștință toate probele administrate de partea

acuzării, fiindu-le acordat timpul necesar pentru pregătirea apărării sale, inclusiv și de a

acumula probe de natură să dovedească netemeinicia afirmațiilor acuzării.

În acest sens, au fost evidențiate că, potrivit Deciziei nr. 68g/2016 din 14 iunie 2016,

Curtea Constituțională a menționat că principiul contradictorialității, garantat de art. 24 Cod

de procedură penală, implică și concursul instanței de judecată, aliniatul (4) stabilind, că:

„Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile

prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare”, însă legiuitorul prin sintagma

„ajutor” a accentuat principiul participării active a părților la proces, principiu care prin

substanța sa este contrar atitudinii pasive a părților la proces, și plasării obligațiilor acestora

în seama părții adverse sau a instanței de judecată.

Cu referire la afirmațiile inculpaților că la etapa urmăririi penale au fost deținuți timp

de patru luni și jumătate în Penitenciarul nr.13, fiindu-le aplicat un tratament inuman și

degradant, încălcându-se art. 3 al CEDO, iar dreptul lor la întrunire pașnică a fost încălcat

prin aplicarea în calitate de măsură preventivă a interdicțiilor de a merge în locuri unde se

petrec acțiuni de proteste în masă, instanța de apel a reținut că, din 1 ianuarie 2019 au intrat

în vigoare modificările la Codul de procedură penală, care prevăd introducerea unui nou

remediu preventiv și compensatoriu pentru a se plânge de condițiile de detenție. Inculpații în

măsura în care susțin că au fost deținuți în condiții contrare art. 3 al Convenției, trebuie să se

folosească de noua soluție în cauză pentru ca să obțină la nivel național recunoașterea

încălcării. Deoarece în ședința instanței de apel nu au înaintat solicitările respective, li se

explică că pot să apeleze la soluția oferită de Codul de procedură penală, în termen de patru

luni de la intrarea în vigoare a modificărilor.

51

numele inculpaților: Petrenco Gr., Roșco Al., Druzi A., Buznea O., Jurat Vl., Amerberg M.,

Grigorciuc P. și avocatul Popescu I. în numele inculpatului Cudinov Iu., au declarat

recursuri ordinare solicitând desființarea deciziei, cu adoptarea unei soluții corecte.

6.1. Potrivit cererii inițiale de recurs declarate de procuror, acesta a solicitat casarea

totală a deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare. Potrivit cererii de

concretizarea a cerințelor din recurs, procurorul intervine deja cu solicitarea casării parțiale

a deciziei instanței de apel, în partea ce-l vizează pe Cudinov Iu., cu remiterea cauzei la

rejudecare, doar în această parte, în alt complet de judecată.

Având în vedere faptul că procurorul a renunțat la cerințele inițiale din recursul

declarat la 08.05.2019, prin care, în esență, și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de

apel referitor la menținerea achitării în privința lui Cudinov Iu. în baza art. 42, 285 alin. (2)

Cod penal și în partea individualizării pedepsei în privința tuturor inculpaților, acestea nu

vor fi descrise în contextul ce urmează.

Cu privire la noile cerințe expuse în cererea adresată instanței de recurs în temeiul art.

423 Cod de procedură penală, partea acuzării pledează pentru menținerea deciziei instanței

de apel în partea individualizării pedepsei în privința inculpaților, cu excepția lui Cudimov

Iu., menționând că prerogativa procesuală exclusivă de individualizare a pedepsei conform

Codului e procedură penală îi revine doar instanței de judecată și analizând suplimentar

motivele recursului ordinar, reieșind din caracterul și gravitatea faptelor prejudiciabile, de

motivul acestora, de persoana și personalitatea celor vinovați, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpaților, precum și de condițiile de viață ale familiei acestora, de rezonanța

socială și din faptul că în cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea

comisă, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când

gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea unei atare

pedepse, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul, pedeapsa stabilită lui

Petrenco Gr., Grigorciuc P., Amerberg M., Roșco Al., Jurat Vl., Buznea O., Druzi A.,

Ivanciuc S., de către Curtea de Apel Chișinău este una echitabilă, fiind individualizate în

strictă conformitate cu criteriile și prevederile legale.

Reieșind din cele expuse, procurorul, conducându-se de prevederile art. 53; 407; 423

Cod de procedură penală, își retrage parțial cerințele recursul ordinar declarat în temeiul

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicitând încetarea procedurii de recurs

în privința inculpaților Petrenco Gr., Grigorciuc P., Amerberg M., Roșco Al., Jurat Vl.,

52

Buznea O., Druzi A., Ivanciuc S. Totodată, solicitând admiterea parțială a recursului ordinar

înregistrat la 08.05.2019, cu casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău, conform

motivelor invocate, în privința lui Cudinov Iu., cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.2. Avocatul Aronov R., acționând în interesele inculpaților: Petrenco Gr., Roșco Al.,

Druzi A., Buznea O., Jurat Vl., Amerberg M., Grigorciuc P., solicită casarea sentinței și

deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții de achitare în

privința acestora în baza art. 285 alin. (1) și (2) Cod penal, din motiv că fapta inculpaților nu

întrunește elementele infracțiunii, cu respingerea acțiunii civile, ca neîntemeiată.

Sentința de condamnare în privința lui Petrenco Gr., Roșco Al., Druzi A., Buznea O.,

Jurat Vl., Amerberg M., Grigorciuc P. nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil și

chiar legal, în lumina art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală. La fel, apărătorul invocă că

hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii, iar motivarea soluției este expusă

neclar, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere al temeiniciei actului judiciar, instanța

fiind obligația de a arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea

judecătorului, precum cele pe baza cărora au fost înlăturate sau respinse cererile formulate

de părți. Sub acest aspect, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-

și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i

sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia

dintre părți.

În sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanțele de judecată trebuie să indice cu

suficientă claritate motivele pe care își întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor

supuse aprecierii.

Soluția adoptată de instanța de apel este nemotivată, neregăsindu-se în cuprinsul

acesteia argumentarea ce 1-au determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză or,

avocatul remarcă că nu s-a făcut o analiză multilaterală și coerentă a tuturor probelor, eronat

apreciindu-le și în așa fel, adoptând o decizie pripită.

Din examinarea actelor dosarului, se constată că, atât în fază de urmărire penală, cât și

în aceea de judecată, nu s-au administrat probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor

pentru care inculpații au fost condamnați, iar pentru unele fapte nici nu s-a examinat dacă

erau îndeplinite toate cerințele înscrise în Codul penal pentru a fi considerate infracțiuni.

Așadar, sentința criticată este nefondată și nelegitimă din următoarele considerente de

fapt și de drept, și anume:

53

Intentarea urmăririi penale în privința inculpaților în cauza penală respectivă nu este

altceva decât o simplă persecutare din partea organelor de drept. Această concluzie derivă și

din faptul că învinuirea adusă inculpaților este una greșita, iar încadrarea acțiunilor acestora

prin prisma art. 285 alin. (1) - (2) Cod penal este în mod vădit eronată și nu rezistă nici unei

critici juridice.

Analiza conținutului sentinței formulate denotă caracterul formal al acesteia.

Mai mult, sentința este una abstractă, ceea ce înseamnă că instanța de fond a încălcat

mai multe drepturi și chiar principii generale, care au menirea să asigure dreptul la un

proces echitabil în sensul art. 6 par. l din Convenția Europeană.

La caz, este incident temeiul de achitare prevăzut de art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, și anume - fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, care

duce inevitabil la casarea sentinței.

Mai mult, partea apărării consideră că atât instanța de fond, cât și acuzatorul de stat, au

făcut o încadrare juridică incorectă a faptelor comise de inculpați, calificându-le eronat în

baza art. 285 alin. (1) - (2) Cod penal și apreciind critic declarațiile inculpaților și a

apărătorilor date la etapa urmăririi penale și în instanța de fond. Toate argumentele și

afirmațiile invocate de către Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, în sprijinul sentinței

criticate nu reflectă în niciun mod existența în acțiunile inculpaților a elementelor

constitutive ale infracțiunii, sunt lipsite de suport juridic, sub toate aspectele. Or, simpla

afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi

acceptată ca adevăr, iar modalitatea de motivare utilizată de prima instanță, respectiv,

negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile

(necombătute). În același mod putem constata că pedeapsa contestată este inumană.

Potrivit pt. 6 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție privind sentința

judecătorească la nr. 5 din 19.06.2006, vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră

dovedită numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției

nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi

înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat

răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală.

La caz, informațiile conținute în actul judecătoresc sunt insuficiente pentru a permite

condamnarea inculpaților. Instanța judecătorească nu poate să se limiteze la enumerarea în

sentință a probelor prin care se confirmă împrejurările ce au importanță pentru soluționarea

justă a dosarului penal, dar este obligată să expună conținutul acestor probe și să le

aprecieze după intimă ei convingere, bazată pe cercetarea multi-aspectuală, completă,

54

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege, ceea ce nu s-a făcut în cadrul cercetărilor judecătorești.

Partea apărării concluzionează că cercetarea judecătorească a dosarului penal a fost

efectuată superficial, motiv pentru care sentința urmează a fi casată.

În același mod, partea apărări a constatat că învinuirea adusă inculpaților este și

absurdă, pe când în cauza Becciev v. Moldova Curtea Europeană a reținut: argumentele pro

și contra condamnării nu trebuie să fie generale și abstracte.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că nu s-a constatat existența

componenței infracțiunii și, respectiv, nu s-a constatat și existența faptei infracțiunii

imputate, iar partea apărării ține cont că, în conformitate cu art. 390 alin. (1) pct. 1) CPP,

sentința de achitare se adoptă dacă nu s-a constatat existența faptei infracțiunii incriminate.

La caz, vinovăția inculpaților nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, iar

sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii

urmând a fi interpretate în favoarea membrilor „grupului Petrenco”.

Reieșind din cele consemnate supra, partea apărării consideră că au fost încălcate

prevederile art. 19 CPP, art. 20 din Constituție și art. 6 și 13 din CEDO, care prevăd

desfășurarea procesului penal în strictă conformitate cu principiile și normele unanim

recunoscute ale dreptului internațional, în special accesul liber la justiție, consecință ce duce

ineluctabil la achitarea inculpaților pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Este bine de știut faptul că dezordinile de masă sunt acțiuni ce atentează la ordinea și

securitatea publică, săvârșite de o grupă de persoane, însoțite de violență asupra persoanelor,

pogromuri, incendieri, distrugeri, precum și opunere de rezistență reprezentanților

autorităților. în timpul dezordinilor de masă se dezorganizează activitatea normală a

transportului, întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor aflate în teritoriul respectiv.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute în alin. (1) art. 285 CP se realizează prin

comiterea uneia dintre următoarele acțiuni: a) organizarea unor dezordini de masă; b)

conducerea acțiunilor în cadrul dezordinilor de masă.

Organizarea unor dezordini de masă poate să se exprime prin diferite forme: prin

planificarea, pregătirea și instigarea la comiterea unor astfel de acțiuni, crearea unor grupuri

de persoane pentru provocarea și ațâțarea dezordinilor de masă, conducerea acțiunilor

participanților la dezordinile de masă etc.

Conducerea acțiunilor de dezordini în masă nu presupune întotdeauna și participarea

activă, nemijlocită, obligatorie a conducătorului la comiterea acestei infracțiuni, cu toate că

aceste persoane, de regulă, pot avea și această calitate.

55

Prin opunere de rezistență autorităților se are în vedere nesupunerea față de

cerințele legale ale reprezentanților organelor de stat de a înceta dezordinile de masă.

Alin. (2) art. 285 CP stabilește următoarele circumstanțe calificative care agravează

răspunderea penală pentru săvârșirea aceleiași acțiuni însoțite:

- de violența și batjocorirea persoanelor; prin violență se are în vedere atât violența

fizică cât și cea psihică, iar prin batjocorire se înțelege insulta, dezonorarea gravă publică

adusă demnității unei persoane concrete;

- de pogromuri, distrugeri, incendieri sau alte acțiuni asemănătoare, prin care se

înțelege degradarea, distrugerea totală sau parțială a unor edificii, clădiri, unități de transport

statale sau particulare etc. (a se vedea comentariul de la art. 197 CP);

- de rezistența armată autorităților, prin care se înțelege opunerea de rezistență

reprezentanților autorităților în timpul îndeplinirii obligațiunilor funcționale prin aplicarea

sau amenințarea cu folosirea armelor de foc, a substanțelor explozive, a armelor albe etc.

Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă.

Prima instanță eronat a concluzionat că în acțiunile inculpaților sunt prezente semnele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 285 Cod penal, iar învinuirea adusă inculpaților

în săvârșirea infracțiunii poartă un caracter declarativ.

În lumina celor enunțate, este important să se înțeleagă că instanța de fond a avut

obligația să răspundă la aceste întrebări foarte importante pentru soluționarea cauzei, în lipsa

acestor răspunsuri, este pusă sub semnul întrebării legalitatea întregului proces penal.

Niciunul din martorii interogați nu au confirmat anumite acțiuni ilegale săvârșite de

inculpații în sensul art. 285 alin. (1) - (2) Cod penal. Mai mult, prin declarațiile martorilor,

nu se confirmă că inculpații au comis o faptă cu vinovăție.

Se reamintește că, potrivit art. 113 Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către

persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători.

Actul de învinuire se caracterizează prin imprecizii cu privire la detaliile esențiale ale

situației de fapt. În așa mod, învinuirea adusă inculpaților contravine în mod evident

dreptului garantat prin art. 6 par. 3 din Convenție. În speța dată, părții apărării îi revine doar

să presupună contra căror argumente să se apere. Caracterul formal și, în același timp,

abstract al învinuirii rezultă din faptul că prin actul de acuzare se pretinde că inculpații ar fi

încălcat în totalitate cerințele art. 285 Cod penal. Or, procurorul a transcris în învinuire

56

conținutul deplin al normei menționate, fără a se încerca să se demonstreze pertinența

prevederilor respective cazului în speță.

Analizând probele examinate de către partea apărării și documentele anexate la

materialele dosarului, se poate trage concluzia că lipsește, cu certitudine, atât latura

obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii. Analiza completă a probelor ne permite să

formulăm următoarele concluzii: în acțiunile inculpaților lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 285 alin. (1) - (2) Cod penal. În special, se susține că nu există

latura obiectivă a infracțiunii, deoarece acțiunile întreprinse de inculpați nu au fost

îndreptate spre organizarea unor dezordini în masă; nu există nici latura subiectivă a

infracțiunii; inculpații nu sunt subiecți ai infracțiunii imputate; nu există nici obiect al

infracțiunii în cauza dată.

În drept, recurentul își fundamentează cererea de recurs în baza art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

6.3. Avocatul Popescu I. acționând în interesele inculpatului Cudinov Iu. solicită

casarea sentinței și deciziei instanței de apel în partea condamnării inculpatului în baza art.

141 alin. (1) Cod penal, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Instanța de apel, atât la judecarea cauzei, cât și în textul deciziei s-a limitat

exclusiv la redarea argumentelor invocate în sentință, fără a se expune relevant în

privința motivelor indicate de apărare, și nu a apreciat corect circumstanțele de fapt

la încadrarea juridică corectă a faptelor, fără a evolua în concret motivele invocate

de apelanți și fără a analiza probele care conduc la aflarea adevărului în cauză, în

special fără a înlătura apărările inculpatului și fără a respecta prevederile art. 419 CPP,

conform cărora rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță. În aceste circumstanțe consider că

sentința și decizia instanței de apel sunt ilegale.

Deși conform principiului imparțialității și echității instanței de judecată i se

oferă locul de arbitru, în cazul lui Cudinov Iu. instanțele au luat o poziție prin care

au purces pe calea deducerii probabilității ca în final să-l condamne pe Cudinov Iu. în

baza acestora și a unor presupuneri.

De asemenea, instanța de apel, nu a apreciat fiecare probă separat, nu s-a expus în

mod convingător de ce respinge probele prezentate de inculpat, dar s-a expus în mod

general. Acest fapt denotă imparțialitatea judecătorului și manifestarea lui în favoarea

57

acuzării în detrimentul apărării, prin ce instanța a încălcat principiul contradictorialității în

procesul penal stipulat în art. 24 alin. (2) CPP.

Potrivit art. 26 alin. (3) CPP, judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte

concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă de

la ideea preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii.

Instanța de apel unilateral a făcut trimitere la unele probe din dosar,

concluzionând că acestea confirmă vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

din art. 141 alin. (1) Cod penal, fără a cerceta minuțios probele acumulate în prima

instanță, dând prioritate unora și excluzându-le pe altele.

În instanța de apel, la faza examinării probelor acuzării, participanților li s-a adus la

cunoștință doar cu numirea unor file de dosar, fără a fi examinare. Consider că instanța de

apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile sale numai pe probele cercetate de către

instanța de fond, dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel, nu

au fost examinate probele acuzării, care ar demonstra vina inculpatului Cudinov Iu. în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 141 alin. (1) Cod penal și nu au fost reflectate în

procesul-verbal al ședinței de judecată.

Totodată, instanța de apel în motivarea soluției sale, în partea descriptivă a deciziei nu

a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul apărării. Or, potrivit art.

394 CPP, instanța este obligată să indice probele pe care se întemeiază concluziile sale și

motivele pentru care instanța a respins alte probe.

Consider greșită și eronată, aprecierea instanței de apel, care a considerat că livretul

militar depistat în momentul reținerii la inculpatul Cudinov Iu. și în coroborare cu alte probe

administrate în acest sens ( care nu au fost examinate în instanța de apel), dovedesc faptul

că inculpatul a participat într-un conflict armat, la acțiuni militare sau la alte acțiuni violente

orientate spre răsturnarea sau subminarea orânduirii constituționale ori violarea integrității

teritoriale a statului.

De asemenea, apărătorul consideră că concluziile instanțelor de judecată, precum că

biletul de avion depistat la inculpat, cu traseul Chișinău - Domodedovo, ar proba vina

acestuia, nu sunt convingătoare în participarea ultimului într-un conflict armat, la acțiuni

militare sau la alte acțiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orânduirii

constituționale ori violarea integrității teritoriale a statului.

Admiterea de către instanța de fond și instanța de apel a erorilor de procedură

menționate și în special punerea la baza sentinței a presupunerilor după cum și interpretarea

dubiilor în defavoarea inculpatului, neexaminarea tuturor probelor în instanța de apel,

58

aprecierea eronată a probelor la judecarea cauzei în instanța de apel, a atins grav soluția și

evident accesul la justiție a inculpatului, drept fundamental consfințit în art. 19 CPP, art. 20

a Constituției și art. 6 din CEDO.

Mai mult, pe tot parcursul desfășurării procesului penal, atât de organul de

urmărire penală, cât și de instanța de fond, iar ulterior și instanța de apel s-a

încălcat grav principiul prezumției nevinovăției, din motivele sus indicate, acestea

dând o preferință preventivă, deschisă și clar vizibilă probelor acuzării, ignorând

vădit probele apărării, precum și din cauza că dovedirea nevinovăției a fost pusă în

sarcina exclusivă a apărării, fapt ce contravine art. 6 CEDO.

Este ilegal de a pune în sarcina învinuitului obligațiunea de a-și dovedi

nevinovăția și lucrul acesta este imposibil în baza principiului prezumției

nevinovăției, deoarece conform legii, învinuitul se consideră nevinovat atât timp cât

vinovăția sa nu a fost dovedită în conformitate cu legea. Din această situație reiese că,

dacă învinuitul care nu-și recunoaște vinovăția nu a prezentat anumite probe în apărare, în

sarcina organelor statului, în baza principiului oficialității, se pune obligația de a colecta

toate probele, atât în apărare, cât și în învinuire.

În drept, prezentul recurs ordinar este motivat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 12) din Codul de procedură penală.

lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, inclusiv din alte considerente

decât cele arătate de titulari.

Pornind de la aceea că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de

drept, prin urmare rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea

erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei,

regulă stipulată indirect și în art. 434 Cod de procedură penală, potrivit căreia, judecând

recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recursuri de titularii acestora.

În aceiași ordine de idei, se menționează că, potrivit dispoziției art. 414 Cod de

procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și

care, prin apel, se transmit instanței de apel, se referă la următoarele aspecte: dacă fapta

reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește

59

chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au

fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu dispunerea

rejudecării cauzei.

Instanța de recurs, în corespundere cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, este în drept să judece cauza și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpaților.

Din punct de vedere procesual, soluția de admitere a recursurilor declarate, în drept, se

întemeiază pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit

căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii

atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cazul în care esența erorilor judiciare admise nu poate fi înlăturată de către

instanța de recurs la această etapă a procedurii.

Din analiza coroborată a motivelor expuse în recursurile ordinare, Colegiul constată că

acestea se subscriu cazului de casare prevăzut de pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, iar recurenții, reprezentați de partea apărării și cea a acuzării, pledează

pentru desființarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare din varii

motive de casare descrise de aceștia în cererile depuse.

În contextul ce urmează, având în vedere că, per se, cererile de recurs sunt catalogate

de instanța de recurs ca admisibile, se va purcede la expunerea de motive conjugate, ce au

fundamentat concluzia despre casarea soluției adoptate de instanța de apel ad integrum.

Mai întâi, supunând analizei actul adoptat de instanța de apel, în raport cu erorile

semnalate de recurenți, Colegiul Penal lărgit constată că instanța a eșuat să examineze

minuțios aspectele învinuirii înaintate inculpaților, raportându-le la actele cauzei și

probatoriul administrat, totodată aceasta a desconsiderat poziția procesuală și versiunile

înaintate de inculpați pe marginea celor întâmplate în ziua de 06.09.2015, începând cu ora

14:00, pe str. Bănulescu-Bodoni 26, mun. Chișinău, în imediata apropiere a sediului

Procuraturii Generale. De facto, instanța de apel, ajungând la aceiași concluzie despre

vinovăția inculpaților, ca și prima instanță, nu a pătruns în esența problemei de drept deduse

judecății, ci în linii generale a statuat că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor

incriminate prin rechizitoriu.

60

Desfășurând cele expuse, se reamintește că, Curtea de la Strasbourg, cu fiecare ocazie

posibilă menționează că echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul

acesteia, iar efectul art. 6 § 1 este, inter alia, de a plasa „tribunalul” sub obligația pozitivă

de a instrumenta cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, raportând învinuirea înaintată

inculpaților la probele susținute de procuror, prin dezbaterea argumentelor aduse de părți,

fără a fi prejudiciat fondul.

Instanța de recurs ține să precizeze că nu simpla înaintare a învinuirii este

determinantă pentru a se da eficiență unui proces echitabil, desfășurat în limitele legalității

și imparțialității, aceasta constituind doar o precondiție procedurală, ci stabilirea vinovăției

inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței. Or,

ceea ce prevalează este existența unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în

măsura în care se neagă principiul aflării adevărului.

În recursurile declarate de partea apărării în interesele inculpaților se invocă, printre

multe altele, și despre formalismul actului de învinuire și cel de sesizare a instanței îndreptat

împotriva inculpaților în cazul incriminării acestora în baza art. 285 Cod penal.

Potrivit textului incriminator, inculpații, de fapt, au fost puși sub învinuire pentru că: „

... la 06.09.2015, începând cu ora 14:00, de comun acord și prin înțelegere, aflându-se pe str.

Bănulescu-Bodoni 26, mun. Chișinău, în imediata apropiere a sediului Procuraturii

Generale, acționând cu intenție directă, conștientizând acțiunile sale, în scopul destabilizării

situației, au organizat și condus dezordini în masă, la care au participat mai multe persoane,

inclusiv prin aplicarea violenței și opunere de rezistență violentă reprezentanților

autorităților, exprimată prin îmbrâncire și aplicarea de lovituri cu obiecte aflate asupra lor,

utilizate în calitate de armă.

Acțiunile descrise supra, de către partea acuzării au fost încadrate juridic în baza art.

285 alin. (1) Cod penal - organizarea și conducerea unor dezordini în masă, însoțite de

aplicarea violenței împotriva persoanelor, însoțite de aplicarea obiectelor utilizate în

calitate de armă, precum și de opunere de rezistență violentă reprezentanților autorităților.

Într-o manieră similară, procurorul a descris și fapta prejudiciabilă imputată

inculpaților în temeiul art. 42, 285 alin. (2) Cod penal, învinuindu-i pe unii de complicitate

la participarea activă la dezordini în masă, însoțite de aplicarea violenței împotriva

persoanelor, aplicarea altor obiectelor utilizate în calitate de armă, precum și, de opunere de

rezistență violentă reprezentanților autorităților.

61

În materie penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei

persoane și implicit cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care instanța o poate reține

împotriva sa, este o condiție esențială a echității procedurii.

Așadar, actul de învinuire trebuia să conțină descrierea detaliată a acțiunilor imputabile

fiecărui inculpat în parte, cu arătarea concretă a modalităților normative de realizare a

acțiunii prejudiciabile, adică a laturii obiective, a infracțiunii prescrise de art. 285 Cod

penal, ceea ce la caz nu se constată. Or, uzând de un formalism excesiv, partea acuzării prin

transpunerea succintă și repetitivă a faptelor fie de organizare, fie de chemare la nesupunere

sau de complicitate la dezordini în masă, le-a imputat inculpaților comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 285 alin. (1), (2), (3) Cod penal.

Instanțele de fond deși urmau să verifice minuțios aspectele factologice ale învinuirii

în coroborare cu încadrarea juridică a faptei imputate inculpaților, nu au evidențiat aceste

momente în hotărârile judecătorești adoptate. De fapt, instanțele, neraportând învinuirea

înaintată inculpaților la prevederile art. 325 Cod de procedură penală, au conchis că

vinovăția acestora de comiterea infracțiunii prescrise de art. 285 Cod penal, a fost dovedită

indubitabil prin probatoriul administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată.

În această parte recurenții – partea apărării, au dreptate afirmând că: „Actul de

învinuire se caracterizează prin imprecizii cu privire la detaliile esențiale ale situației de

fapt. În așa mod, învinuirea adusă inculpaților contravine în mod evident dreptului garantat

acestora prin art. 6 par. 3 din Convenție. În speța dată, părții apărării îi revine doar să

presupună contra căror argumente să se apere. Caracterul formal și, în același timp,

abstract al învinuirii rezultă din faptul că prin actul de acuzare se pretinde că inculpații ar

fi încălcat în totalitate cerințele art. 285 Cod penal. Or, procurorul a transcris în învinuire

conținutul deplin al normei menționate, fără a se încerca să se demonstreze pertinența

prevederilor respective cazului în speță.”

În continuare, Colegiul Penal lărgit observă că instanța de apel la fel de superficial a

analizat actele cauzei ca și prima instanță, menținând, fără careva rezerve, baza factologică

reținută de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, în sarcina inculpaților, intervenind doar în

partea stabilirii pedepsei și statuând asupra aplicării art. 60 Cod penal, pe unele epizoade, în

care termenul a fost prescris.

Omisiunea instanței de apel de a face o analiză amplă asupra tuturor circumstanțelor

cauzei și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte, care confirmă sau infirmă

vinovăția inculpaților de cele incriminate, este cu certitudine o lacună care nu poate fi

corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor urmând a fi înlăturată de

62

instanța de apel, prin rejudecarea cauzei. Statuările ce preced, denotă cu certitudine că, la

caz, instanța de apel în linii generale a analizat aspectele învinuirii aduse inculpaților.

Tot aici urmează de remarcat că la trasarea liniilor directorii dintre ilicitul penal și

libertatea de exprimare sau de întrunire, se va ține seama că, Curtea Europeană în

jurisprudența sa pe acest segment a reiterat că aplicarea sancțiunilor penale asupra unei

persoane care își exercită dreptul la libera exprimare poate fi considerată compatibilă cu art.

10: „…doar în circumstanțe excepționale, în special când alte drepturi fundamentale au fost

grav prejudiciate…” (a se vedea mutatis mutandis, Cumpǎnǎ și Mazǎre c. României [GC],

nr. 33348/96, § 115, ECHR 2004-XI).

În prezenta cauză, instanțele de fond la general s-au expus asupra faptului că acțiunile

inculpaților au depășit prevederile expuse în textul Legii nr. 26 din 22.02.2008 privind

întrunirile, pentru a cădea sub incidența acesteia.

În general, Colegiul apreciază că instanța de apel întru-un mod laconic a stabilit că

probele administrate la caz și cercetate de instanțe în cadrul ședințelor de judecată îi

incriminează indubitabil pe inculpați, fără a ține seama în acest sens și de poziția procesuală

a părții apărării și de declarațiile date de inculpați vizavi de cele întâmplate în ziua de

06.09.2015, în imediata apropiere a sediului Procuraturii Generale situată pe str. Bănulescu-

Bodoni 26 din mun. Chișinău.

Mai mult, din textul deciziei recurate se constată că instanța a enumerat probele puse

la baza condamnării inculpaților, dar nu a purces pe fiecare caz de incriminare în parte să

supună analizei probatoriu pentru a afirma cu certitudine că vinovăția acestora a fost

dovedită în afara oricărui dubiu.

Drept urmare, toate acestea denotă că recurenții au dreptate afirmând că instanțele de

fond vădit tendențios și pripit s-au expus asupra vinovăției inculpaților de comiterea

infracțiunii de dezordini în masă.

În acest punct de analiză, Colegiul Penal lărgit ține să reitereze că, de fiecare dată când

se impută o atare infracțiune, circumstanțele factologice urmează să conțină descrierea

concretă a modalităților normative de realizare a laturii obiective a acesteia. La caz,

descrierea acestora în rechizitoriu lipsește, făcând ca actul de învinuire să fie lipsit de

claritate.

Avocatul Popescu I. justificat afirmă în cererea de recurs că instanța de apel, atât la

judecarea cauzei, cât și în textul deciziei, s-a limitat exclusiv la redarea

argumentelor invocate în sentință, fără a se expune relevant în privința motivelor

indicate de apărare, și nu a apreciat corect circumstanțele de fapt la încadrarea

63

juridică a faptelor, fără a evalua în concret motivele invocate de apelanți și fără a

analiza probele care conduc la aflarea adevărului în cauză, în special fără a înlătura

apărările inculpatului și fără a respecta prevederile art. 419 CPP, conform cărora

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în prima instanță.

Deși, conform principiului imparțialității și echității, instanței de judecată i se

conferă locul de arbitru, în cazul inculpaților instanțele de fond au luat o poziție

prin care au purces pe calea deducerii unor probabilității ca în final să-i condamne pe

aceștia în baza articolelor expuse în rechizitoriu.

În cauza John Murray vs. Regatul Unit (cererea nr. 18731/91, hotărârea din 8

februarie 1996 paragraful 51) Curtea a indicat că anumite deducții logice pot fi reținute de

către organul de urmărire penală sau de instanțele de judecată. Cu toate acestea, a fost

menționat că ele pot avea loc doar în situația în care acuzarea a acumulat împotriva

acuzatului cel puțin un „început de probă” (prima facie case), adică anumite indicii care

derivă din probe directe și indubitabile, care examinate în mod logic și în coraport cu alte

circumstanțe, pot să convingă un juriu independent (judecător) despre existența elementelor

infracțiunii.

Dezvoltând aceleași principii, în cauza Telfner vs. Austria (cererea nr. 33501/96

hotărârea din 20 martie 2001, paragraf 15-18) Curtea a indicat că instanțele naționale la

îndeplinirea sarcinilor lor, nu ar trebui să pornească de la ideea preconcepută că învinuitul a

comis infracțiunea incriminată, sarcina probei este pe seama acuzării de stat, iar de orice

îndoială ar trebui să beneficieze acuzatul. Prezumția de nevinovăție este încălcată în cazul în

care sarcina probei este mutată de la acuzare la apărare. La pct. 18 din aceeași hotărâre,

Curtea a specificat că a cere inculpatului să ofere o explicație asupra unor circumstanțe

faptice indicate de acuzare, în condițiile în care ultima nu a fost în măsură să administreze

probe suficient de serioase care ar „cere”, o explicație plauzibilă din partea acuzatului,

echivalează cu mutarea sarcinii probei de pe umerii acuzării pe cei ai apărării fapt care a fost

recunoscut ca fiind contrar art. 6 par. 2 CEDO.

Prin urmare, instanțele de fond, neclarificând toate cele consemnate supra, dar

raliindu-se la opinia procurorului despre vinovăția inculpaților, au încălcat principiile

echității procedurii și le-a lezat dreptul acestora la o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptate împotriva lor. (a se vedea art. 6 paragraf. 1 CEDO)

64

Este inacceptabil faptul că instanța de apel, procedând de o manieră similară ca și

prima instanță, nu a acordat o atenție sporită celor consemnate de inculpați pe parcursul

instrumentării acestei cauze penale.

Pe cale de consecință, toate acestea denotă că recurenții – partea apărării, au dreptate

afirmând că instanțele de fond vădit tendențios și pripit s-au expus asupra vinovăției

inculpaților de comiterea infracțiunilor incriminate acestora prin rechizitoriu, fără a le

respecta garanțiile procesuale și a le acorda dreptul, în contradictoriu, de a-și prezenta

poziția de apărare.

Față de cele ce preced, este necesară o precizare substanțială, și anume că după

investirea instanței de apel cu soluționarea în fond a cauzei, părților trebuie să le fie

asigurate toate garanțiile unui proces echitabil, prin urmare dacă apelul constituie o

continuare a judecării fondului cauzei, acestea sunt valabile și pentru instanța respectivă.

De regulă, fiecare dintre părțile care se confruntă într-un proces penal, (acuzarea și

apărarea) este deținătoarea propriului adevăr, pe care încearcă să-l impună în urma unei

confruntări corecte. De aici decurge importanța deosebită pe care sistemul adversial o

acordă procedurii, care trebuie să fie corectă, echitabilă, să asigure egalitatea armelor și să

contribuie la aflarea adevărului.

Potrivit cererilor de recurs depuse de apărătorii inculpaților, aceștia pe dreptate afirmă

că, alegațiile lor nu au fost luate în considerare de către instanța de apel, care s-a focusat

doar pe poziția acuzatorului de stat preluând-o integral și menținând condamnarea în

privința inculpaților pe capetele de acuzare incriminate acestora.

Vizavi de poziția procesuală a procurorului, care a venit în apel cu solicitarea de a fi

agravată pedeapsa în privința tuturor inculpaților, după care în recurs, inițial, a înaintat

aceleași pretenții, apoi și le-a retras, lăsându-se a se înțelege că este de acord cu modalitatea

de individualizare a pedepsei în privința acestora, cu excepția lui Cudinov Iu., în partea lui

cauza urmând a fi remisă la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată

pentru ca instanța să-și revadă poziția vizavi de pedeapsa stabilită ultimului, Colegiul

consideră că aceste cerințe sunt admisibile și trebuie luate în considerare de Curtea de Apel

Chișinău, la rejudecarea cauzei.

Din considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii, la rejudecarea

cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile expuse în dispozițiile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să

judece cauza în strictă conformitate cu exigențele legii procesual-penale și să țină seama de

cele invocate în această decizie, având în vedere motivele casării ei, să înlăture omisiunile

65

admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în acord cu art. 417 Cod de procedură

penală.

Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Valentina Bradu, de avocatul Aronov Roman în numele lui Petrenco Grigore,

Grigorciuc Pavel, Amerberg Mihail, Roșco Alexandr, Jurat Vladimir, Buznea Oleg și Druzi

Andrei și de avocatul Ion Popescu în numele lui Cudinov Iurii, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2019, în cauza penală privindu-i

pe Petrenco Grigore XXX, Grigorciuc Pavel XXX, Amerberg Mihail XXX, Roșco Alexandr

XXX, Jurat Vladimir XXX, Buznea Oleg XXX, Druzi Andrei XXX, Ivanciuc Sergiu XXX

și Cudinov Iurii XXX, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Cudinov Iurii XXX urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă a fost reținut în

baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2019 și dacă în

privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau dacă acesta nu

execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 11 martie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Mardari Dumitru

Judecător Craiu Nicolae

66