1ra-604/2020 — art. 187 alin. 2, 85 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 alin. 2, 85 Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 6, 8 Cpp
1ra-604/2020 — art. 187 alin. 2, 85 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-604/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
12 februarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Iurie Diaconu,
Judecători Liliana Catan, Anatolie Țurcan,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 01 august
2019 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2019,
declarat de avocatul Marinescu Dumitru în numele inculpatului
Timotin Victor XXXXX, născut la
XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, str. XXXXX,
XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova, condamnat
anterior prin:
1) sentința Judecătoriei Chișinău din 21.03.2018, în
baza art. 192 alin. (1), 90 Cod penal la 1 an închisoare, cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un
termen de probațiune de 1 an.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 14.02.2019 - 01.08.2019,
instanța de apel: 30.08.2019 - 15.10.2019,
instanța de recurs: 17.12.2019 - 12.02.2020.
Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 01 august 2019, Timotin Victor a fost
condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la 5 ani închisoare.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea
parțială a pedepsei fixate potrivit sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21
martie 2018, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.
Instanța de fond a constatat că, la 28.05.2018, în jurul orei 2130, inculpatul
Timotin V., urmărind scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane,
aflându-se în curtea blocului de locuit amplasat pe str. Petru Zadnipru, 21, din sect.
Ciocana, mun. Chișinău, în mod deschis a sustras de la minora Artene A. un telefon
1
mobil de model „Samsung J3 2016”, cu numărul de IMEI XXXXX, IMEI: XXXXX,
la prețul de 2000 lei, în care activa cartela sim „Orange” cu nr. 060XXXXX, la preț de
50 lei și o cartelă ,,Unite” cu nr. 0675XXXXX la prețul de 50 lei, o husă din silicon la
preț de 150 lei și un stick de memorie cu capacitatea de 8 GB la prețul de 150 lei, după
care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând părții vătămate
daune considerabile, în sumă totală de 2400 lei.
Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, însă aceasta este pe deplin
dovedită prin totalitatea probelor administrate în cadrul ședinței de judecată, inclusiv
declarațiile părții vătămate, martorilor, procesele-verbale privind acțiunile de urmărire
penală, și i-a încadrat acțiunile în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, ca jaful, adică
sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții
considerabile, sancțiunea cărui prevede pedeapsă de la 5 la 7 ani închisoare, cu (sau
fară) amendă în mărime de la 850 la 1.350 unități convenționale.
Luând în considerare, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, nu a reparat
prejudiciul cauzat părții vătămate, se caracterizează din punct de vedere negativ, este
la evidența medicului narcolog, anterior judecat, a comis o infracțiune cu intenție fiind
în termen de probațiune, instanța concluzionat că în privința inculpatului este echitabilă
aplicarea unei pedepse minime sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fără
amendă, ori, acesta nu este angajat în câmpul muncii și nu va fi în posibilitate să o
achite.
La 22 august 2019, avocatul Marinescu Dumitru a declarat apel, solicitând
repune în termen a apelului, casarea sentinței jud. Chișinău sed. Centru din 25.03.2019
și pronunțarea unei hotărâri, pin care a fi dispusă achitarea inculpatului Cortac Igor
Anatol, în cauza penală de învinuire în baza art. 2641 alin. (1) CP, din motivul că fapta
nu a fost săvârșită de inculpat.
Apelantul a invocat că, vinovăția lui Timotin V. nu a fost dovedită.
În speță persistă un șir de dubii care urmează a fi interpretate în favoarea
inculpatului, ori, potrivit declarațiilor acestuia, el nu a săvârșit infracțiunea de jaf.
Timotin V. nu cunoscut despre sentința Judecătoriei Chișinău din 01.08.2019,
aflând despre respectiva la 20.08.2019, când a fost reținut în baza sentinței menționate
pentru a fi plasat în penitenciar pentru executarea pedepsei, din care motiv solicită
repunea în termen a apelului declarat.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie
2019, apelul a fost respins, ca depus peste termen.
Instanța de apel a statuat că, inculpatul Timotin V. și apărătorul său Marinescu
D. au fost în ședința de judecată din 19.06.2019 (f.d. 216) și au cunoscut despre faptul
că în cauza dată, s-a anunțat întrerupere pentru 17.07.2019, orele 1400 (f.d. 217).
Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 01.08.2019, apărătorul
Marinescu D. a fost prezent la ședința de judecată în cadrul căreia a fost deliberată si
pronunțată sentința (f.d. 219).
În ședința judiciară din 17.07.2019 nu s-a prezentat nicio parte și cauza a fost
amânată pentru 01.08.2019, orele 1400 (f.d. 218).
La 01.08.2019, în ședința judiciară de la orele 1400 a participat apărătorul
Marinescu D., fiind pronunțată sentința integrală si explicat căile de atac (f.d. 219).
2
De asemenea, potrivit recipisei anexate la dosar (f.d. 228), apărătorului Marinescu
D., la aceiași dată, la 01.08.2019, i-a fost înmânată copia sentinței motivate și i s-a adus
la cunoștință despre termenul de atac cu apel de 15 zile.
Astfel, termenul de atac al sentinței sus-indicate decurge din momentul
pronunțării ei integrale, de pe data de 01.08.2019, iar apărătorul Marinescu D. a depus
apel la 22.08.2019 (f.d. 237), adică peste 21 zile, iar inculpatul Timotin V. în genere nu
a depus apel.
În astfel de împrejurări, acest apel este depus peste termen, cu omiterea
termenului de depunere a apelului, fără motive întemeiate, nefiind stabilite careva
temeiuri de repunere a apelului declarat ori, conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură
penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.
Avocatul Marinescu D. a fost prezent la ședința de judecată din 01.08.2019,
ședința în cadrul căreia a fost deliberată și pronunțată sentința, dânsul a cunoscut
termenul de atac, de 15 zile, fapt confirmat prin recipisa anexată la dosar (f.d. 229), însă
a depus apelul peste termen, fără motive întemeiate.
Astfel, dânsul a omis termenul de depunere a apelului fară careva motive
întemeiate, motiv din care apelul nu poate fi repus în termen, întrucât nu sunt motive
întemeiate prevăzute la art. 403 Cod de procedură penală.
Ori, prin motive întemeiate se are în vedere acele circumstanțe de ordin obiectiv,
a căror producere nu depinde de voința titularului dreptului de apel (calamitate
naturală, accident, boală, etc.) Deci, în contextul celor statuate, instanța de apel
amintește că termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui este stabilită
exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și având un caracter imperativ, în sensul că
depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.
În aceiași ordine de idei, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, prevede
că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen.
Prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre părțile procesului
penal pe o treaptă mai avantajoasă decât cealaltă parte, se încalcă vădit principiul
egalității armelor, care inter alia prevede că flecare parte trebuie să beneficieze de o
posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i plaseze într-o
situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă. În cele din urmă, se notează că
aplicarea regulilor privind termenele de procedură este susceptibilă de a încălca
principiul egalității armelor și a securității raporturilor juridice, în general, în măsura
în care fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași mijloace pentru a prezenta
argumentele sale în fața unei instanțe (a se vedea în acest sens, Varnima Corporation
International S.A. contra Greciei, nr.48906/06, §27, 28 mai 2009; Ben Naceur contra
Franței, nr.63879/00, §32, 3 octombrie 2006; Wynen contra Belgiei, nrJ2576/96, §32
CEDO 2002-VIII).
Așadar, raportând cauzei textele de procedură penală indicate mai sus și
statuările din jurisprudența constantă a CtEDO, termenul de declarare a apelului a fost
omis din circumstanțe care sunt imputabile părții și nicidecum instanței de judecată.
3
Avocatul Marinescu Dumitru a declarat recurs ordinar, solicitând casarea
sentinței și deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de
apel.
Recurentul a invocat că, Timotin V. a fost reținut la 20.08.2019, respectiv la
această dată a cunoscut despre existența pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei
Chișinău din 01.08.2019 și a contestat-o în termen de 2 zile din moment ce a început
executarea pedepsei ori, conform art. 404 Cod de procedură penală, participantul la
proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței, și nu a fost informat
despre adoptarea sentinței, poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 15
zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.
În speță, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, deoarece a respins apelul
ca fiind unul peste termen, ceea ce constitui temei de recurs conform art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,
inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în
care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se
reține că potrivit circumstanțelor reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, instanța de
apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind
tardivitatea apelului declarat de avocat, în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
Astfel, potrivit art. 338 alin. (1) Cod de procedură penală, partea dispozitivă a
hotărîrii motivate se pronunță în ședință publică. Conform art. 402 alin. (1) Cod de
procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței
integrale. În corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în
care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală la
calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul,
nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi
nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.
Conform jurisprudenței CtEDO, exigența de publicitate a deciziilor nu trebuie
neapărat să ia forma unei lecturi în voce a hotărârii în cazul când hotărârea este
publicată, înmânată sau expediată părților. De la data pronunțării hotărârii începe a
curge termenul de exercitare a căii de atac. Același fapt este prevăzut și de legislația
autohtonă (Hotărârea în cauza Sutter vs. Elveția).
4
Deci, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data pronunțării
hotărârii (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire la pronunțarea hotărârilor
judecătorești în procesul penal).
În această consecutivitate se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de
judecată, sentința integrală a fost pronunțată la 01 august 2019, în lipsa inculpatului,
dar în prezența apărătorului Marinescu D., la aceiași dată ultimului fiindu-i înmânată
copia sentinței motivate, fiindu-i adus la cunoștință despre termenul de atac cu apel de
15 zile, avocatul contrasemnând și o recipisă în acest sens (f.d. 219, 228, vol. I).
Astfel, termenul de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei de 19 august
2019.
Totodată, potrivit ștampilei, apelul avocatului Marinescu D. a fost înregistrat la
Judecătoria Chișinău pe 22 august 2019, adică peste termenul prevăzut de lege și
instanța de apel întemeiat l-a respins ca fiind declarat peste termen (f.d. 175, pct. 3., 4. din
decizie).
Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că întârzierea
menționată nu a fost determinată de motive întemeiate, fiind conformă jurisprudenței
naționale, potrivit cărei, repunerea în termen se operează doar dacă întârzierea a fost
determinată de motive întemeiate: calamitate naturală, accident, boală ș.a., pe care
apreciindu-le, instanța de apel va constata dacă situația invocată de apelant constituie
în mod efectiv o cauză de împiedicare a declarării apelului. Admiterea repunerii în
termen produce efectul apelului declarat în termen. În caz contrar, apelul va fi respins.
Repunerea în termen este prerogativa instanței de apel (Hotărârea Plenului CSJ a RM din
12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 7. - 8.).
Totodată, soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu implică o
verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare
de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal.
Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres
că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen.
Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât
nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și nulitatea
oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea Plenului CSJ nr.
22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, pct. 6.).
Mai mult, potrivit art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, participantul la
proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat
despre adoptarea sentinței poate declara apel și peste termen.
Însă, conform procesului-verbal, inculpatul a participat în ședințele de judecată
din 13 și 22 martie, 25 aprilie, 13 mai și 19 iunie 2019, lipsind doar la pronunțarea
sentinței (f.d. 202, 208, 212, 213, 216, 218, 219).
Prin urmare, referirea recurentului la prevederile art. 404 alin. (1) Cod de
procedură penală nu este întemeiată, deoarece în speță nu sunt întrunite condiițiile
prescrise în această normă procesuală, adică lipsa inculpatului atât la judecarea, cât și
la pronunțarea sentinței.
5
Pe lângă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate fi
atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea apelului.
Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal în aspectul vizat, deoarece
apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac (pct. 3. și 4. din decizie).
Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis
erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată conține
motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul vădit
neîntemeiat.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Marinescu Dumitru,
împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 01 august 2019 și deciziei Colegiul penal
al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2019, în privința inculpatului Timotin
Victor XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 martie 2020.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Anatolie Țurcan
6