1ra-238/2020 — Art. 287 alin. 2 lit. b CP

Prima instanță: 15.06.2016 - 10.01.2018;

Instanța de apel : 22.06.2018 - 28.11.2018;

Instanța de recurs ordinar : 23.08.2019 - 22.01.2020. Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, ACONSTATAT : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 10 ianuarie 2018 inculpatul Chiruneț Dmitri a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie 10000 (zece mii) lei. S-a dispus încasarea de la Chiruneț Dmitri în beneficiul părții vătămate Xxxxx suma de 10000 (zece mii) lei, cu titlu de despăgubire materială a prejudiciului moral cauzat. Inculpatul Perepecica Ivan învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2). lit. b) Cod penal a fost achitat, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că, Perepecica Ivan intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, acționând cu intenții huliganice, manifestate prin deosebită obrăznicie și cinism, încălcând grosolan ordinea publică, pe data de 04 aprilie 2016 în jurul orelor 02:00, aflându-se pe strada Trandafirilor, mun. Chișinău, fără 1 careva motive a inițiat un conflict cu Xxxxx. Urmare acțiunilor huliganice, i-a aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1614/D din 16 iunie 2016, vătămări corporale ușoare. 3. Împotriva sentinței au declarat apeluri: 3.1. acuzatorul de stat, procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Botanica, Artin Irina, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Perepecica Ivan să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal și stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 750 unități convenționale. Încasarea cheltuielilor judiciare din contul lui Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri în sumă de 57 lei. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte: - instanța de fond neîntemeiat a reținut o parte din declarațiile părții vătămate Xxxxx, care cu certitudine a declarat atât la faza de urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești că i-au fost aplicate lovituri de către ambii inculpați. Cu atât mai mult, Xxxxx nu a presupus, dar a afirmat că anume Chiruneț Dmitri a fost cel care a inițiat conflictul și care primul a aplicat o lovitură din spate în regiunea capului, după care au mai urmat două lovituri în față, după care cu genunchiul i-a aplicat lovitură în regiunea organelor genitale. După ce a căzut jos, i-au fost aplicate lovituri peste cap și corp, acesta a mai declarat că la acel moment deja lovituri primea din partea a două persoane. Când a ridicat capul l-a observat și pe Perepecica Ivan, care îl numea cu cuvinte necenzurate și care îi propunea să clarifice conflictul în parcul din preajmă. La fel, Perepecica Ivan îl lovea ușor cu piciorul; - astfel, la emiterea sentinței de achitare nu existau temeiuri pentru instanța de judecată de a da o apreciere critică declarațiilor părții vătămate; - instanța de judecată eronat a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Perepecica Ivan nu pot fi încadrate în componența infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal; - acuzarea a considerat că acțiunile acestuia se încadrează corect în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care se deosebesc prin obrăznicie deosebită, săvârșită de două sau mai multe persoane; - acest fapt s-a dovedit atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești prin cumulul de probe care au fost acumulate; - astfel, în cadrul ședinței de judecată partea vătămată Xxxxx a declarat că a primit lovituri atât din partea lui Chiruneț Dumitru cât și a lui Perepecica Ivan, care a început să-și bată joc de Xxxxx prin cuvinte înjositoare; - potrivit conținutului raportului de constatare medico-legală nr. 1447 din 04.04.2016, s-a constatat că pentru efectuarea expertizei medico-legale au fost suportate cheltuieli în sumă de 57 lei; 2 - conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de către condamnat, instanța de fond având posibilitatea de a obliga pe ultimul să recupereze cheltuielile judiciare. 3.2. avocatul Lilian Osoian în interesele părții vătămate Xxxxx, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpaților Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri să le fie aplicate pedeapsa prevăzută de Codul penal, ținându-se cont de solicitările procurorului. Încasarea din contul inculpaților Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri a prejudiciului moral cauzat părții vătămate în sumă de 100 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2600 lei. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte: - instanța de fond a diminuat excesiv cuantumul prejudiciului moral de la 100 000 lei până la 10 000 lei și nu a încasat cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 2600 lei, ce se confirmă prin chitanța nr. 65479394 din 06.10.2017, prin care se confirmă că CA „Lilian Osoian” au fost transferați conform contractului de asistență juridică nr. 28 din 18.07.2017 suma de 2600 lei; -inculpatul Chiruneț Dmitrii urmează a fi tras la răspundere penală și aplicată pedeapsa penală, or. materialele cauzei penale conțin probe ce confirmă vinovăția acestuia.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2018, apelurile declarate de acuzatorul de stat, procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Botanica, Artin Irina și de avocatul Osoian Lilian în interesele părții vătămate Xxxxx au fost admise, casându-se sentința integral, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri au fost recunoscuți vinovați în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, fiindu-le aplicată pedeapsă cu amendă după cum urmează: lui Perepecica Ivan - 500 (cinci sute) unități convenționale, ce constituie 10 000 (zece mii) lei, iar lui Chiruneț Dmitri - 700 (șapte sute) unități convenționale, ce constituie 14 000 (paisprezece mii) lei. S-a încasat, în mod solidar, de la inculpații Chiruneț Dmitri și de la Perepecica Ivan în beneficiul părții vătămate Xxxxx suma de 2600 (două mii șase sute) lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de câte 25000 (douăzeci și cinci mii) lei fiecare, cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca fiind nefondată. Cheltuielile de judecată în sumă de 57 (cincizeci și șapte) lei, suportate de organul de urmărire penală în legătură cu efectuarea expertizei medico-legale s-a încasat de la inculpații Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan. 4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a atestat că instanța de fond la pronunțarea unei sentințe de condamnare în privința inculpatului Chiruneț Dmitri și pronunțarea unei sentințe de achitare în privința inculpatului Perepecica Ivan a încălcat normele de drept procedurale prevăzute la art. 389 alin. (1) și art. 394 alin. (1) pct. 1) 3 Cod de procedură penală, respectiv, art. 390 alin. (1) și art. 394 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, ceea ce constituie erori de drept și care sunt susceptibile de a fi corectate în procedura de judecare a apelului, prin desființarea totală a sentinței. În acest sens, instanța de apel a atestat că partea descriptivă a sentinței emise în privința ambilor inculpați Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan contravine dispozitivului sentinței, totodată, sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Din textul sentinței contestate, instanța de apel a desprins că instanța de fond a pronunțat o sentință de achitare în privința inculpatului Perepecica Ivan învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv că „fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”. Însă în conformitate cu art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, a constatat în acțiunile lui Perepecica Ivan fapta infracțională, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. Or, la pronunțarea sentinței de achitare în privința inculpatului, instanța de fond în conformitate cu art. 394 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală urma să indice învinuirea pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată. La fel din textul sentinței contestate, instanța de apel a desprins că instanța de fond a pronunțat o sentință de condamnare în privința inculpatului Chiruneț Dmitri în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, însă, și în acest caz, instanța de fond a admis erori de drept, or, prima instanță nu a constatat în corespundere cu prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, fapta infracțională, considerată ca fiind dovedită, locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. Totodată, instanța de fond deși a pronunțat o sentință de condamnare în privința inculpatului Chiruneț Dmitri a reținut în conformitate cu art. 394 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, învinuirea pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată. Astfel, Colegiul penal judecând apelurile și având în vedere circumstanțele stabilite supra, a constatat că inculpatul Chiruneț Dmitri, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, în comun cu Perepecica Ivan, acționând din intenții huliganice, manifestate prin deosebită obrăznicie și cinism, încălcând grosolan ordinea publică, pe data de 04 aprilie 2016 în jurul orelor 02:00, aflându-se pe str. Trandafirilor, mun. Chișinău, fără careva motiv a inițiat un conflict cu Xxxxx. Urmare acțiunilor huliganice, au aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1614/D din 16 iunie 2016, vătămări corporale ușoare. Inculpatul Perepecica Ivan intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, în comun cu Chiruneț Dmitri, acționând cu intenții huliganice, manifestate prin deosebită obrăznicie și cinism, încălcând grosolan ordinea publică, pe 4 data de 04 aprilie 2016 în jurul orelor 02:00, aflându-se pe strada Trandafirilor, mun. Chișinău, fără careva motive a inițiat un conflict cu Xxxxx. Urmare acțiunilor huliganice, au aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1614/D din 16 iunie 2016, vătămări corporale ușoare. Necătând la faptul că inculpatul Perepecica Ivan vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, iar inculpatul Chiruneț Dmitri și-a recunoscut vina, vinovăția acestora este constatată prin următoarele mijloace de probă administrate la dosar, după cum urmează: declarțiile părții vătămate Xxxxx (f.d. 194-195); martorului Gaureac Anastasia (f.d. 196); martorului Olievschi Nicolae (f.d. 197); martorul Ghelici Fiodor, raportul de constatare medico-legală nr. 1447 din 04 aprilie 2016 din care rezultă că la cet. Xxxxx s-au constatat echimoze la nivelul feței și scrot, excoriații la nivelul cotului drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare neînsemnată (f.d. 42); raportul de expertiză medico-legală nr. 1614/D din 30 mai 201, conform concluziei căruia, la Xxxxx s-a constatat traumă închisă a scrotului manifestată prin ruptură a testiculului drept, echimoze la nivelul feței și scrotului, excoriații la nivelul cotului drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele enunțate. Leziunile descrise condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară (f.d. 44-45). Colegiul penal analizând probele administrate în cursul de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, cercetate și verificate în instanța de apel, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor a considerat că acțiunile infracționale ale inculpaților Perepecica Ivan, Chiruneț Dmitri cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal - huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvârșit de două persoane. Din textul apelului declarat de acuzatorul de stat rezultă că sentința instanței de fond se contestă în partea pronunțării unei sentințe de achitare în privința inculpatului Perepecica Ivan, în acest sens, acuzatorul de stat a solicitat ca inculpatul Perepecica Ivan să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal și stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 750 u.c. Totodată, din textul apelului declarat de avocatul Lilian Osoian în interesele părții vătămate Xxxxx rezultă că apelanții au solicitat ca inculpaților Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri să le fie aplicate pedeapsa prevăzută de Codul penal, ținându-se cont de solicitările procurorului. Din conținutul sentinței contestate, instanța de apel a desprins că prima instanță a pronunțat o sentință de achitare în privința inculpatului Perepecica Ivan învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv că „fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”, totodată, instanța de fond l-a 5 recunoscut vinovat pe inculpatul Chiruneț Dmitri de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal. Instanța de apel a atestat că prima instanță la adoptarea sentinței de achitare în privința inculpatului Perepecica Ivan a apreciat doar probele care sunt în favoarea inculpatului, fără a aprecia probele administrate de acuzatorul de stat, or, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată nu sunt argumentate și nu sunt indicate motivele admiterii sau respingerii lor, atât de învinuire, cât și de apărare. Ca rezultat, instanța de fond neîntemeiat a recalificat acțiunile infracționale ale inculpatului Chiruneț Dmitri în baza art. 287 alin. (1) Cod penal. În speță, prin probele administrate de acuzatorul de stat la materialele cauzei și, care însă au fost incorect apreciate de prima instanță este prezentă agravantă prevăzută de lit. b) alin. (2) art. 287 Cod penal „de două sau mai multe persoane”. Conform art. 101 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală. (1) Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. (2) Reprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. În această ordine de idei, cu referire la ansamblul de probe administrate de acuzatorul de stat privind stabilirea vinovăției inculpaților Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan în privința comiterii infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2). lit. b) Cod penal, instanța de apel a constatat că acuzatorul de stat a administrat la materialele cauzei penale suficiente probe pertinente și concludente care atestă culpabilitatea inculpaților. Din materialele cauzei penale instanța de apel a constatat că inculpații Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan, aflându-se pe str. Trandafirilor, mun. Chișinău, deci într-un loc public, acționând din intenții huliganice, manifestate prin deosebită obrăznicie și cinism, încălcând grosolan ordinea publică au inițiat un conflict cu Xxxxx și urmare a acțiunilor huliganice, inculpații au aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului părții vătămate Xxxxx cauzându-i conform raportului de expertiză medico- legală nr. 1614/D din 16 iunie 2016, vătămări corporale ușoare. În acest sens, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului Perepecica Ivan, respectiv, a lui Chiruneț Dmitri se stabilește prin declarațiile părții vătămate Xxxxx prin care se confirmă că Chiruneț Dmitri i-a aplicat o lovitură din spate peste cap, tot el i-a mai aplicat două lovituri cu pumnul peste față și apoi cu genunchiul la organele genitale. Din cauza durerilor acesta a căzut jos, iar după ce a căzut i-au mai fost aplicate lovituri peste cap și corp. A indicat că loviturile i-au fost aplicate de două persoane. Când a ridicat capul lângă el se afla numai Perepecica Ivan care îl numea cu cuvinte necenzurate și care îi propunea să clarifice conflictul în parc. La fel, din declarațiile părții vătămate Xxxxx instanța de apel a reținut că ultimul a comunicat că după ce a căzut jos loviturile i s-au aplicat în spate și consideră că au fost aplicate de două persoane, însă nu poate spune dacă loviturile se aplicau simultan, 6 deoarece era în stare de șoc, dar când a ridicat capul a văzut că Perepecica Ivan, lovindu-1 cu piciorul îi spunea să se ridice de jos și să nu se mai prefacă. Totodată, Colegiul penal a reținut că și în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, partea vătămată a indicat că ambii inculpați l-au bătut. Perepecica Ivan îl lovea în cap și în spate, în timp ce Chiruneț Dmitri îl lovea din altă parte. Așadar, în contextul aprecierii declarațiilor părții vătămate Xxxxx, Colegiul penal a reținut aceste declarații ca fiind pertinente și concludente sub aspectul stabilirii vinovăției inculpaților Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan în săvârșirea infracțiunii de huliganism, cu agravanta de „două persoane”, or, partea vătămată a declarat că ambii inculpați i-au aplicat lovituri, iar faptul că dânsul a descris cu o precizie mai exactă care au fost loviturile aplicate de inculpatul Chiruneț Dmitri și anume „Chiruneț Dmitri i-a aplicat o lovitură din spate peste cap, tot el i-a mai aplicat două lovituri cu pumnul peste față și apoi cu genunchiul la organele genitale” nu dezvinovățesc acțiunile celuilalt inculpat Perepecica Ivan, or, tot partea vătămată a indicat că loviturile au fost aplicate de două persoane, totodată, partea vătămată căzând jos de la loviturile aplicate, când a ridicat capul l-a văzut că Perepecica Ivan, care lovindu-1 cu piciorul, îi spunea să se ridice de jos și să nu se mai prefacă. Instanța de apel a apreciat declarațiile părții vătămate Xxxxx și cu declarațiile martorului Olievschi Nicolae căruia partea vătămată i-a comunicat că s-a bătut cu Chiruneț Dmitri, totodată, acesta a confirmat și prezența lui Perepecica Ivan la momentul conflictului, și anume când partea vătămată a ridicat capul de jos Ivan Perepecica stătea alături. Din conținutul sentinței, Colegiul penal a reținut că la baza sentinței, instanța de fond a invocat procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale din 04 aprilie 2016, prin care Xxxxx solicită să fie tras la răspundere Chiruneț Dmitri care la 04.04.2016 fără motiv i-a aplicat lovituri și i-a cauzat leziuni corporale. Însă, instanța de apel nu a reținut procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale din 04 aprilie 2016 drept o probă pertinentă și concludentă la baza unei sentințe de achitare în privința inculpatului Perepecica Ivan, doar pe motivul că partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere doar a inculpatului Chiruneț Dmitri. În acest sens, instanța de apel a relevat că potrivit art. 94 alin. (4) Cod de procedură penală, (4) Plîngerile depuse în cursul procesului și hotărîrile procesuale adoptate nu constituie probe ale vreunor circumstanțe care au importanță în cauza respectivă, ele fiind doar o dovadă a faptului că a fost depusă o plîngere și a fost adoptată o hotărîre. Instanța de apel a relevat că instanța de fond a reținut procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale din 04 aprilie 2016, prin care Xxxxx solicită să fie tras la răspundere Chiruneț Dmitri, fără a aprecia declarațiile părții vătămate Xxxxx conform cerințelor de pertinență și concludență, or, ultimul în cadrul audierii acestuia în instanța de fond a indicat că atât inculpatul Chiruneț Dmitrii, cât și inculpatul Perepecica Ivan i-au aplicat lovituri. Totodată, instanța de apel nu a reținut procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale din 04 aprilie 2016, drept probă în vederea stabilirii nevinovăției inculpatului 7 Perepecica Ivan, or, partea vătămată Xxxxx în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel a indicat că a depus plângere doar pe Chiruneț Dmitri pentru a nu fi amenințat de către ambii, deoarece îi era frică. În acest sens, instanța de apel a reținut că în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond partea vătămată Xxxxxa declarat că Chiruneț Dmitri l-a telefonat și l-a amenințat că dacă o să scrie plângere la Procuratură, atunci și el o să scrie, iar în ședința instanței de apel a indicat că Perepecica Ivan nu s-a apropiat niciodată de el pentru a- și cere iertare, dimpotrivă îl amenință și îl înjosește. Așadar, Colegiul penal a atestat că instanța de fond la pronunțarea sentinței de achitare în privința inculpatului Perepecica Ivan, precum și la recalificarea acțiunilor inculpatului Chiruneț Dmitri în baza art. 287 alin. (1) Cod penal nu a acordat eficiență juridică faptului că infracțiunea de huliganism a fost comisă prin participație simplă de către inculpatul Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan, faptele cărora au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Latura obiectivă a infracțiunii s-a materializat în fapta prejudiciabilă exprimată acțiuni ce au încălcat grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra părții vătămate, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită. Din declarațiile părții vătămate Caciulă V., apreciate în coroborare cu declarațiile martorilor Gaureac Anastasia, Olievschi Nicolae, instanța de apel a constatat că ambii inculpați Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan au aplicat lovituri părții vătămate și care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1614/D din 16 iunie 2016 se califică ca vătămări corporale ușoare. Acțiunile inculpaților au fost manifestate în loc public, pe strada Trandafirilor, mun. Chișinău. Latura subiectivă a infracțiunii comisă de inculpații Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan se caracterizează prin intenția directă a inculpaților, care cu bună știință a comis infracțiunea. Totodată, s-a constatat că inculpații sunt persoane responsabile, care la momentul comiterii faptei aveau împlinită vârsta tragerii la răspundere penală în condițiile infracțiunii incriminate. Cu referire la agravantă reglementată la lit. b) alin. (2) art. 287 Cod penal, instanța de apel a constatat că infracțiunea a fost comisă prin participație simplă de către Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan. La individualizarea pedepsei în privința inculpaților Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal. Instanța de apel a reținut că inculpatul Perepecica Ivan nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, iar inculpatul Chiruneț Dmitri a recunoscut vina. În privința inculpatului Chiruneț Dmitri în conformitate cu art. 76 Cod penal s-a reținut circumstanța atenuantă - „recunoașterea vinei”, iar careva circumstanțe agravante potrivit art. 77 Cod penal nu au fost reținute. 8 În privința inculpatului Perepecica Ivan în conformitate cu art. art. 76, 77 Cod penal nu au fost constatate careva circumstanțe agravante. În acord cu prevederile art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal se califică ca infracțiune „mai puțin gravă”. Totodată, instanța de apel a reținut că inculpații nu au antecedente penale. În conformitate cu art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei. Potrivit art. 10 alin. (1) Cod penal. (1) Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Instanța de apel a reținut că prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative”, au fost operate modificări la prevederile art. 64 alin. (2) Cod penal, astfel la alineatul (2), textul „20 de lei” se substituie cu textul „50 de lei”. Tot prin Legea nr. 207 din 29.07.2016 au fost operate modificări și la sancțiunea art. 287 alin. (2) Cod penal, astfel textul „de la 400 la 1000” se substituie cu textul „de la 750 la 1350”. În contextul dat, instanța de apel a atestat că prin modificările operate prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative” se înrăutățește situația inculpaților Chiruneț Dmitri și Perepicica Ivan, fapta infracțională fiind comisă la data de 04 aprilie 2016, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor operate prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016. Astfel, în temeiul art. 10 Cod penal, instanța de apel a aplicat inculpaților Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan pedeapsa penală reieșind din limitele sancțiunii prevăzute la data comiterii infracțiunii și ținînd cont de mărimea unității convenționale stabilită la această dată. De asemenea, instanța de apel a precizat faptul că sancțiunea normei penale reglementată la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal prevede două categorii de pedepse alternative - amendă sau închisoare. În speță, instanța de apel a aplicat ambilor inculpați pedeapsa penală sub formă de „amendă”, ceea ce va constitui o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă, așa cum în privința inculpaților nu au fost reținute careva circumstanțe agravante, ultimii nu au antecedente penale, iar aplicarea unei pedepse excesiv de grave nu va fi în concordanță cu scopul pedepsei penale reglementat la art. 61 Cod penal, care urmărește restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Or, potrivit alin. (2) art. 75 Cod penal, (2) în cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvîrșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter 9 excepțional și se aplică atunci cînd gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Totodată, la individualizarea pedepsei penale, sub aspectul stabilirii cuantumului pedepsei sub formă de amendă, instanța de apel a reținut că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1614/D din 30 mai 2016, la Xxxxx s-a constatat traumă închisă a scrotului manifestată prin ruptură a testiculului drept, echimoze la nivelul feței și scrotului, excoriații la nivelul cotului drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele enunțate. Leziunile descrise condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară. Astfel, în rezultatul cauzării vătămării integrității corporale părții vătămate i-a fost efectuată o intervenție chirurgicală în rezultatul căreia s-a efectuat orhectomia testiculului drept. Din declarațiile părții vătămate Xxxxx, instanța de apel a reținut că ambii inculpați i-au aplicat lovituri, totodată, partea vătămată indicând că anume inculpatul Chiruneț Dmitri i-a aplicat lovituri cu genunchiul la organele genitale. Astfel, instanța de apel reieșind din comportamentul și acțiunile infracționale manifestate de către inculpat față de integritatea fizică a părții vătămate a aplicat inculpatului Chiruneț Dmitri o pedeapsă mai severă în coraport cu pedeapsa ce urmează a fi stabilită inculpatului Perepecica Ivan. Instanța de apel reieșind din prevederile art. 7, 75, 61 Cod penal și luând în considerare totalitatea împrejurărilor obiective și subiective, personalitatea inculpatului Perepecica Ivan, care nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, careva circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite, a aplicat inculpatului Perepecica Ivan pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie 10000 (zece mii) lei. În privința inculpatului Chiruneț Dmitri, instanța de apel reieșind din prevederile art. 7, 75, 61 Cod penal și luând în considerare totalitatea împrejurărilor obiective și subiective, personalitatea inculpatului care a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, și care a fost reținută cu titlu de circumstanță atenuantă, lipsa circumstanțelor agravante, totodată ținându-se cont de comportamentul și acțiunile infracționale ale acestuia, va aplica inculpatului Chiruneț Dmitri pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 700 (șapte sute) unități convenționale, ceea ce constituie 14000 (paisprezece mii). Instanța de apel a reținut că partea vătămată Xxxxx a înaintat acțiune civilă prin care a solicitat încasarea de la inculpații Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan a prejudiciului material cauzat în rezultatul infracțiunii în cuantum de 70 000 lei și a sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat. 10 În motivarea acțiunii civile se invocă faptul că în legătură cu internarea la spital și tratamentul primit partea vătămată a suportat cheltuieli materiale, la fel a suportat cheltuieli și pentru serviciile de asistență juridică. La fel s-a invocat faptul că în rezultatul cauzării vătămării integrității corporale părții vătămate i-au fost cauzate dureri fizice, i-a fost efectuată o intervenție chirurgicală în rezultatul căreia s-a efectuat orhectomia testiculului drept, iar suferințele psihice cauzate de această intervenție vor fi suportate pe tot parcursul vieții, la fel, după intervenția chirurgicală partea vătămată nu poate duce un mod obișnuit de viață, având anumite restricții. Prin cererea de concretizare a acțiunii civile, partea vătămată a solicitat încasarea de la inculpați a sumei de 2350 lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 100000 lei, cu titlu de prejudiciul moral. Conform recipisei anexate la materialele cauzei, părții vătămate de către inculpatul Chiruneț Dmitri i-a fost compensată suma de 7000 lei, cu titlu de prejudiciu material. Aceasta a fost confirmat și de către reprezentantul părții vătămate în ședința de judecată. Totodată, instanța de apel a reținut că prin cererea de apel declarată de avocatul Lilian Osoian în interesul părții vătămate s-a solicitat încasarea din contul inculpaților Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri a prejudiciului moral cauzat părții vătămate în sumă de 100 000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2600 lei. Așadar, cu referire la pretenția formulată prin acțiunea civilă de către partea vătămată Xxxxx privind încasarea prejudiciului, instanța de apel a notat că repararea prejudiciului moral reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice ale părții vătămate, ca urmare a acțiunilor infracționale ale făptuitorului. Cuantumul prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lui în concret este lăsată la libera apreciere a instanței de judecată. Instanța de apel a reținut că prin acțiunile infracționale ale inculpaților Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan comise față de partea vătămată Xxxxx i-au fost cauzate potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1614/D din 30 mai 2016, la Xxxxx s- a constatat traumă închisă a scrotului manifestată prin ruptură a testiculului drept, echimoze la nivelul feței și scrotului, excoriații la nivelul cotului drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele enunțate. Leziunile descrise condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară. Totodată, în rezultatul cauzării vătămării integrității corporale părții vătămate i-a fost efectuată o intervenție chirurgicală în rezultatul căreia s-a efectuat orhectomia testiculului drept. Ca urmare, instanța de apel a atestat că părții vătămate Xxxxx i-au fost cauzate suferințe fizice, și psihice incomensurabile și care sunt resimțite și în prezent. Instanța de apel a notat că cuantumul despăgubirilor morale urmează a fi stabilit luându-se în considerație de consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic 11 și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămări, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără justă cauză. În acest sens, Colegiul penal luând în considerație că părții vătămate Xxxxx prin acțiunile infracționale ale inculpaților în mod cert i-au fost cauzate atât suferințe fizice, prin faptul că acestuia i-au fost cauzate vătămări ușoare a integrității corporale, cât și suferințe psihice, a apreciat că suma de câte 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei de la fiecare inculpat, ce urmează a fi încasată cu titlu de despăgubiri prin echivalent bănesc a prejudiciului moral cauzat reprezintă o justă și echitabilă satisfacție a prejudiciului moral suferit de reclamant, în coraport cu suferințele fizice și psihice la care a fost supus și consecințele survenite, precum și cu poziția socială și economică a inculpaților. În rest, pretențiile de ordin moral ale reclamantului Xxxxx au fost respinse, ca fiind excesiv de mari. Referitor la cerința reclamantului Xxxxx privind încasarea de la inculpații Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan a sumei de 2600 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, instanța de apel a atestat că în acest sens, reclamantul a anexat ordinul de încasare a numerarului nr. 65479394 din 06 octombrie 2017, prin care se confirmă că ultimul a achitat suma de 2600 lei pentru serviciile de asistență juridică. Prin urmare, instanța de apel a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul reclamantului Xxxxx a sumei de 2600 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. Colegiul penal a constatat că în prezenta cauză penală au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă de 57 lei, și anume pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 1447 din 04.04.2016 în privința părții vătămate Xxxxx. Astfel, cu referire la cerința acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpaților, instanța de apel în conformitate cu art. art. 227, 229 Cod de procedură penală, a trecut în contul acestora cheltuielile de judecată în sumă de 57 lei suportate în legătură cu efectuarea expertizei medico-legale nr. 1447 din 04.04.2016.

Hotărîrile judecătorești sunt atacate cu recursuri ordinare de către : 5.1. - avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Perepecica Ivan, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele : - motivarea soluției este expusă neclar; instanța a admis o eroare gravă de drept și de fapt, care a afectat soluția instanței de fond, în acțiunile inculpatului Perepecica Ivan nu au fost întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod 12 penal , fapta nu a fost săvârșită de inculpatul Perepecica Ivan, temeiuri prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală; - la judecarea cauzei instanța de apel, atât la judecarea cauzei, cât și în textul deciziei s-a limitat exclusiv la redarea argumentelor invocate în cererile de apel, fără a se expune relevant în privința motivelor indicate în apărare, și nu a apreciat corect circumstanțele de fapt la încadrarea juridică corectă a faptelor, fără a analiza probele care conduc la aflarea adevărului în cauză, în special fără a înlătura apărările inculpatului și fără a respecta prevederile art. 419 Cod de procedură penală, conform cărora rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță; - din materialele cauzei penale, rezultă că instanța de apel a dat o nouă interpretare a probelor, adică și-a întemeiat judecata pe baza probelor examinate de prima instanță. Totodată, din procesul-verbal al ședinței de judecată, rezultă, că inculpații, partea vătămată, martorii au fost cercetați în ordinea și potrivit modului stabilit pentru prima instanță, iar declarațiile dînșilor făcute în instanța de apel, au fost apreciate eronat greșit, dându-le o interpretare diferită de cele declarate de martori, de inculpați, de partea vătămată și care sunt înregistrate pe CD - ul ședinței de judecată în instanța de apel; - instanța de apel în motivarea soluției, pune la baza deciziei de condamnare declarațiile părții vătămate Xxxxx, a martorilor Gaureac Anastasia, Olievschi Nicolae, Ghelici Fiodor și a raportului de constatare medico-legală nr. 1447 din 04.04.2016, cât și a raportului de expertiză medico-legală nr. 1614/D din 30.05 2016; - instanța de apel, nu a apreciat fiecare probă separat, nu s-a expus în mod convingător de ce respinge probele prezentate de inculpat, dar s-a expus în mod general; - analizând declarațiile depuse de partea vătămată Xxxxx, apărarea consideră, că declarațiile părții vătămate Xxxxx urmează a fi apreciate critic, deoarece ele nu relatează situația reală a circumstanțelor, acestea fiind bazate pe emoții și o stare psihică vădit agresivă, pe presupuneri, ceea ce l-a și făcut să aprecieze incorect situația creată; - declarațiile părții vătămate Xxxxx, precum și circumstanțele expuse în plângere, nu corespund cu declarațiile date tot de el, în cazul audierii ca parte vătămată și nu corespund și cu declarațiile sale date în cadrul ședinței de judecată. Aceste necorespondențe în declarațiile unei și aceiași persoane ne vorbește despre unele circumstanțe inventate, care nu au avut loc, sau necunoscute părții vătămate; - la baza învinuirii inculpaților sunt puse declarațiile martorului Ghelici Fiodor, însă recurentul consideră că declarațiile martorului Ghelici Fiodor, care nu coroborează cu alte probe, urmează a fi apreciate critic, acestea fiind bazate din spusele altei persoane, care de asemenea nu a fost martor ocular a conflictului dintre inculpați și partea vătămată. Aceste declarații poartă un caracter de a crea o imagine vădit negativă în privința inculpaților, neavând vre-un suport probatoriu; 13 - nevinovăția inculpatului Perepecica Ivan este dovedită și prin declarațiile martorului Gaureac Anastasia, care a confirmat declarațiile inculpatului Perepecica Ivan, combătând în același timp declarațiile părții vătămate Xxxxx. A mai declarat că în primăvara anului 2016 împreună cu Xxxxx, Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan, aproximativ pe la orele 04:00, se deplasau în taxi. La un moment a apărut un conflict, după care automobilul s-a oprit și Xxxxx și Chiruneț Dmitri au ieșit afară să discute. După care a ieșit și ea cu Perepecica Ivan și au văzut că se bateau. S-au apropiat de ei și s-au despărțit. Nu a văzut ca Perepecica Ivan să se bată, el a încercat doar să-i despartă; - nevinovăția inculpatului Perepecica Ivan cu certitudine este dovedită prin declarațiile martorului Olievschi Dmitri, audiat în cadrul anchetei judecătorești, care cu lux de amănunte a declarat circumstanțele cunoscute lui și a declarat că în aprilie 2016, aproximativ pe la ora 04:00, a fost telefonat de către Xxxxx care l-a rugat să-l ia din Chișinău de pe str. Trandafirilor. Aproximativ în 30 minute s-a apropiat și l-a întrebat pe Xxxxx ce s-a întâmplat, la ce ultimul i-a spus că s-a bătut cu Chiruneț Dmitri. La fel, Xxxxx, i-a spus că cu ei a fost și Perepecica Ivan, însă când l-a întrebat dacă și Perepecica Ivan l-a bătut, i-a răspuns că nu este sigur, dar când a ridicai capul de jos Perepecica Ivan stătea alături; - în afară de aceasta, declarațiilor martorilor sus enumerați, le-a fost dată o apreciere sub aspectul acuzator și nu au fost luate în considerație alte date din informația primită de la martori expuse în instanța de judecată, - despre nevinovăția lui Perepecica Ivan. - de asemenea nevinovăția inculpatului Perepecica Ivan cu certitudine este dovedită prin declarațiile inculpatului Chiruneț Dmitri, care și-a recunoscut vina în volumul descris de el și cu lux de amănunte a declarat că Perepecica Ivan, nici într-un fel nu a participat în conflictul care a avut loc între el și Xxxxx; - la judecarea cauzei atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel, inculpatul Perepecica Ivan a negat vinovăția sa în comiterea huliganismului intenționat și a explicat că nu a participat la comiterea infracțiunii în care este învinuit; - recurentul consideră că vinovăția inculpatului Perepecica Ivan nu este demonstrată și mai mult nevinovăția sa este argumentată și fondată pe probe directe: declarațiile martorilor cercetați în cadrul anchetei judiciare care susțin declarațiile inculpatului; - recurentul consideră că învinuirea înaintată și starea de fapt și de drept constatată de instanța de apel nu și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate de către instanța de apel au fost apreciate în mod greșit, existând în cazul dat probe suficiente care stabilesc cu certitudine lipsa în acțiunile inculpatului Perepecica Ivan a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal; - consideră recurentul că în cazul în care, instanța de apel, în textul deciziei adoptate a făcut descrierile unor probe, care în ședința de judecată nu au fost examinate și anume la capitolul prin ce probe este dovedită vinovăția inculpatului, instanța a trecut 14 doar cu numirea unor file de dosar, fără a le da citirii, a le examina în prezența tuturor participanților la proces, - este un viciul fundamental, care a afectat hotărârea pronunțată; - constatarea de fapte ce nu corespund cu realitatea, denaturate vădit la adoptarea hotărârii de către instanța de apel, urmează a fi apreciate ca erori grave de fapt și de drept; - din examinarea deciziei atacate rezultă că instanța de apel a preluat motivele apelului declarat de procuror, adoptând soluția fără a evolua și analiza în concret probele și în special fără a înlătura apărările inculpatului. - în calitate de viciu fundamental se invocă încălcarea art. 6 (1) CEDO combinat cu art. 13 din Convenția Europeană și art. 20 din Constituția Republicii Moldova, care garantează accesul liber la justiție; - în temeiul circumstanțelor expuse, consideră recurentul că prin neexpunerea, necercetarea și neanalizarea tuturor probelor administrate, în coroborare cu celelalte probe, invocând în dispozitivul deciziei niște soluții lipsite de un suport legal, neargumentate în fapt și în drept în descriptivul acestei hotărâri, instanța nu a soluționat în fond cauza penală în privința lui Perepecica Ivan, fapte ce constituie erori grave de drept; - toate aceste erori menționate sunt erori de drept procedural și se încadrează în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs. 5.2. avocatul Osoian Lilian în numele părții vătămate Xxxxx, prin care fără a indica vreun temei prevăzut de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor atacate, în partea ce ține de aplicarea pedepsei cet. Perepecica Ivan și cet. Chiruneț Dumitru, aplicându-le pedeapsa maximă prevăzută de Codul penal, precum și în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral de la Perepecica Ivan și Chiruneț Dumitru solidar în mărime de 100 000 lei. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele : - recurentul consideră, că instanța de fond și apel au diminuat excesiv cuantumul prejudiciului moral de la 100 000 pînă la 10 000 lei și 25 000 lei, iar inculpații au primit o pedeapsă prea blândă, în raport cu faptele săvârșite și consecințele acesteia; - instanțele de fond și apel nu au luat în considerație, că partea vătămată, Xxxxx în urma traumelor (lovituri cu picioarele în regiunea organelor intime) urmată de ruptură a scrotului testicolului drept a suportat o intervenție chirurgicală, în care i-a fost înlăturat un testicol. Astfel, instanțele nu au verificiat posibilitatea reîncadrării/înaintării unei noi învinuiri inculpaților în legătură cu consecințele traumelor produse, lipsirea de un organ important al organismului uman. Despre aceste circumstanțe, precum și posibilitatea numirii unei noi expertize medico-legale de apreciere a gravității leziunilor corporale, pe care partea vătămată o solicită, procurorul, instanțele de fond și apel nu s-au expus. 15

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursuri ordinare în termen. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. 6.1. Cu privire la recursul declarat de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Perepecica Ivan Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocînd în acest context următoarele. Colegiul penal raportînd temeiurile invocate de recurent în recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Autorul recursului consideră că „nu s-a dovedit faptul comiterii infracțiunii imputate, nefiind întrunite elementele infracțiunii”. La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale 16 infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și prejudiciu). Colegiul penal constată că instanța de apel corect a stabilit că inculpații Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri au comis infracțiunea prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi, „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvârșit de două persoane”. Colegiul penal menționează că prezența în acțiunile inculpatului Perepecica Ivan atît a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în decizia instanței de apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor de judecată. Decizia instanței de apel este legală și motivată, fiind în corespundere cu probele cercetate, apreciate conform art. 101 Cod de procedură penală. Instanța de apel întemeiat a constatat, că Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri, au comis act de huliganism, or s-a stabilit cu certitudine că ambii inculpați atît Chiruneț Dmitri cît și Perepecica Ivan au aplicat în loc public părții vătămate Xxxxx lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico- legală nr. 1614/D din 16 iunie 2016, vătămări corporale ușoare. Astfel, instanța de apel întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului Perepecica Ivan, care se combat prin cumulul de probe cercetate în cadrul instanței de apel, inclusiv și prin declarațiile date în instanța de apel, cu respectarea art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, de către partea vătămată Xxxxx și martorul Ghelici Fiodor, care fiind audiați și preîntîmpinați de răspundere penală, au dat declarații sub jurămînt, declarațiile cărora sunt neschimbate pe tot parcursul procesului penal și care se confirmă și prin alte probe existente la dosar. Or, partea vătămată a confirmat cu certitudine că ambii inculpați i-au aplicat lovituri. În asemenea circumstanțe, instanța de apel întemeiat a stabilit că în acțiunile inculpatului Perepecica Ivan, sunt prezente elementele infracțiunii de huliganism prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, or, acțiunile inculpatului au fost manifestate în loc public, pe strada Trandafirilor, mun. Chișinău, infracțiune comisă prin participație simplă împreună cu inculpatul Chiruneț Dmitri, iar aplicarea violenței este probată prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1614/D din 30 mai 2016, potrivit căruia la Xxxxx s-a constatat traumă închisă a scrotului manifestată prin ruptură a testiculului drept, echimoze la nivelul feței și scrotului, excoriații la nivelul cotului drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele enunțate. Prin urmare, este nefondat argumentul recurentului privind lipsa elementelor infracțiunii. Faptul că inculpatul Perepecica Ivan a comis infracțiunea imputată este probată prin declarațiile părții vătămate Xxxxx (f.d.194-195, vol. I), martorilor Gaureac Anastasia (f.d.196, vol. I) și Olievschi Nicolae (f.d.197, vol. I) date în cadrul ședinței 17 instanței de fond, care sânt logice și convingătoare și, care nu au fost schimbate pe parcursul cercetării infracțiunii date. Totodată, conform art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel a fost audiat martorul Ghelici Fiodor și partea vătămată Xxxxx, declarațiile cărora la fel demonstrează culpa inculpatului Perepecica Ivan în comiterea infracțiunii incriminate acestuia (f. d. 27-28; 29-30, vol. II). Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra legalității și temeiniciei concluziilor instanței de apel, care a constatat existența faptei și vinovăției inculpatului Perepecica Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal - „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvârșit de două persoane”. Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce contrazic argumentele aduse de recurent că inculpatul Perepecica Ivan nu a comis infracțiunea imputată. Prin urmare, se constată că au fost respectate prevederile art.101 Cod de procedură penală. La fel, în recursul declarat, se mai invocă ca temei de casare a hotărîrilor judecătorești și art.427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală - faptei săvîrșite i s- a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal conchide că temeiul dat nu s-a confirmat în prezenta cauză, deoarece instanța de apel corect a încadrat juridic acțiunile comise de către Perepecica Ivan, în baza învinuirii înaintate de procuror. Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea comiterii infracțiunii ce i se impută, expuse clar în rechizitoriu. Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept relevante și și-a motivat concluziile în baza cumulului de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce contrazic argumentul adus de recurent precum că „învinuirea înaintată și starea de fapt și de drept constatată de instanța de apel nu și-a găsit pe deplin confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate de către instanța de apel au fost apreciate în mod greșit, existând în cazul dat probe suficiente care stabilesc cu certitudine lipsa în acțiunile inculpatului Perepecica Ivan a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal”. Or, instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului Perepecica Ivan conform învinuirii din rechizitoriu, încadrînd corect acțiunile acestuia în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, conform 18 indicilor „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvârșit de două persoane”. Astfel, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza probelor noi prezentate instanței de apel, conform argumentelor din apeluri, instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia admiterii apelului și condamnării inculpatului Perepecica Ivan, decizia fiind una legală și motivată. În ceea ce privește argumentele recurentului prin care acesta critică aprecierea probelor, Colegiul penal le consideră neîntemeiate și menționează că constituie opinia subiectivă a avocatului, deoarece fiecare probă existentă la prezenta cauză penală a fost apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, temei de a casa decizia instanței de apel în acest sens nu există. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, nu și- au găsit confirmare la examinarea recursului depus de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Perepecica Ivan. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s- au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat. 6.2. Cu privire la recursul declarat de către avocatul Osoian Lilian în numele părții vătămate Caciulă Vlad Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Însă, în recursul avocatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5.2 din decizie). Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărătorului în numele părții vătămate Xxxxxcu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Cu toate că recurentul nu face trimitere la vre-un temei de drept din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, acesta invocă că, instanța de fond și apel au diminuat excesiv cuantumul prejudiciului moral de la 100 000 pînă la 10 000 lei și 19 25 000 lei, iar inculpații au primit o pedeapsă prea blândă, în raport cu faptele săvârșite și consecințele acesteia, pronunțând astfel o decizie greșită în partea stabilirii pedepsei, semnalizând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor contestate. Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu a aplicat în privința inculpaților Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri o pedeapsă mai aspră, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de apel, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de condițiile de viață ale familiei acestora, prin urmare corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse cu amendă. Colegiul reiterează faptul că inculpatul Perepecica Ivan nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, iar inculpatul Chiruneț Dmitri a recunoscut vina. În privința inculpatului Chiruneț Dmitri în conformitate cu art. 76 Cod penal se retine circumstanța atenuantă - „recunoașterea vinei”, iar careva circumstanțe agravante potrivit art. 77 Cod penal nu au fost reținute, iar în privința inculpatului Perepecica Ivan în conformitate cu art. art. 76, 77 Cod penal nu au fost constatate careva circumstanțe agravante. În conformitate cu prevederile art. 16 Cod penal, infracțiunea de care sunt recunoscuți vinovați inculpații prevăzută de art. 287 alin.(2), lit. b) Cod penal se califică ca infracțiune mai puțin gravă. Totodată, instanța de apel just a reținut că inculpații nu au antecedente penale. 20 În cauza deferită judecății, se constată că, instanța de apel casând integral sentința instanței de fond, i-a condamnat pe Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri în baza art. 287 alin.(2), lit. b) Cod penal la pedeapsă cu amendă după cum urmează: lui Perepecica Ivan - 500 (cinci sute) unități convenționale, ce constituie 10 000 (zece mii) lei, iar lui Chiruneț Dmitri - 700 (șapte sute) unități convenționale, ce constituie 14 000 (paisprezece mii) lei. S-a încasat, în mod solidar, de la inculpații Chiruneț Dmitri și de la Perepecica Ivan în beneficiul părții vătămate Xxxxx suma de 2600 (două mii șase sute) lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma de câte 25000 (douăzeci și cinci mii) lei fiecare, cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca fiind nefondată. Cheltuielile de judecată în sumă de 57 (cincizeci și șapte) lei, suportate de organul de urmărire penală în legătură cu efectuarea expertizei medico-legale s-a încasat de la inculpații Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan. Totodată, instanța de recurs ordinar reține că avocatul Osoian Lilian în numele părții vătămate solicită încasarea din contul inculpaților Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri a prejudiciului moral cauzat părții vătămate Xxxxx în sumă de 100 000 lei. În acest sens, Colegiul penal conchide că instanța de apel întemeiat s-a expus în decizia sa asupra acestui argument încasînd, în mod solidar, de la inculpații Chiruneț Dmitri și Perepecica Ivan în beneficiul părții vătămate Xxxxx prejudiciul moral de 25000 lei fiecare. Totodată, ținîndu-se cont de suferințele fizice ale părții vătămate Xxxxx, prin faptul că acestuia i-au fost cauzate vătămări ușoare a integrității corporale, cât și suferințe psihice, instanța de apel întemeiat a apreciat că suma de câte 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei de la fiecare inculpat, ce urmează a fi încasată cu titlu de despăgubiri prin echivalent bănesc a prejudiciului moral cauzat reprezintă o justă și echitabilă satisfacție a prejudiciului moral suferit de reclamant, în coraport cu suferințele fizice și psihice la care a fost supus și consecințele survenite, precum și cu poziția socială și economică a inculpaților, iar solicitarea recurentului de a încasa din contul inculpaților Perepecica Ivan și Chiruneț Dmitri a prejudiciului moral cauzat părții vătămate Xxxxx în sumă de 100000 lei, Colegiul penal o consideră neîntemeiată și excesiv de mare. În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în speța examinată a erorilor de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate de recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, așa cum este indicat și în pct. 4 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o consideră legală și argumentată, însușind argumentele ei, reiterarea cărora nu mai este necesară (cauza CtEDO, Rebai și alții c. Franței, din 25.02.1997, nr. 26561/95). Prin urmare, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418 Cod de procedură 21 penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat. 6.3. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de recurenți, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor depuse de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Perepecica Ivan și de către avocatul Osoian Lilian în numele părții vătămate Xxxxx. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursurile urmează a fi declarate inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Perepecica Ivan și de către avocatul Osoian Lilian în numele părții vătămate Xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-i pe Perepecica Ivan Xxxxx și Chiruneț Dmitri Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 27 februarie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie 22