1ra-335/2020 — art. 287 al. 3 CP

1ra-335/2020 — art. 287 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-335/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Toma Nadejda, Cobzac Elena, Țurcan Anatolie, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților recursul ordinar declarat de către

avocatul Dorfman Igor în numele inculpatului Șarcu Nicolai, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2019 și a

sentinței Judecătoriei Hâncești /sediul Ialoveni/ din 11 aprilie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Șarcu Nicolai XXX, născut la XXX, originar și domiciliat

în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Șarcu Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

data de 22.09.2017, în jurul orei 19:00. cu scopul comiterii unui act de huliganism

agravant, încălcând grosolan ordinea și liniștea publică, exprimând o vădită lipsă de

respect față de societate, manifestată prin obrăznicie deosebită, aflându-se în curtea

casei bunicii sale, Șarcu Maria, din XXX, r-nul XXX, fiind în timpul mesei de

pomenire a bunelului său împreună cu alți membri de familie și vecini, a inițiat o

ceartă cu Munteanu Natalia, înjurând și deteriorând bunuri de prin curte, aruncând

produsele de pe masă, unde dorind să aplaneze conflictul a intervenit Ciobanu

Ludmila, iar Șarcu Nicolai a numit-o cu cuvinte necenzurate, s-a apropiat de ultima

și a apucat-o cu mâna de gât, iar cu o altă mână i-a aplicat lovituri în regiunea feței,

1

iar în urma intervenției lui Munteanu Natalia, Ciobanu Ludmila a reușit să se

elibereze din mâinile lui Șarcu N. și a fugit spre domiciliu.

Ulterior, inculpatul continuându-și acțiunile sale, a ieșit în stradă și luând de la

Botezat Elena, care ieșea din gospodăria cet. Șarcu Maria, o sapă, continuând să se

adreseze cu cuvinte injurioase, în prezența altor persoane, amenințând-o cu răfuiala

fizică, a ajuns-o din urmă pe Ciobanu Ludmila lângă poarta gospodăriei sale și i-a

aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea spatelui și o lovitură cu sapa în regiunea

piciorului, ultima căzând jos și i-a mai aplicat lovituri peste diferite regiuni ale

corpului, ulterior în ajutor intervenind fiul și soțul.

În urma acțiunilor lui Șarcu Nicolai, părții vătămate Ciobanu Ludmila i-au fost

cauzate leziuni corporale, care potrivit raportului de constatare medico-legală nr.

4367 din 29.09.2017, se califică ca vătămări neînsemnate.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal „huliganism agravat, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și acțiuni care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvârșită

cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății”.

în numele inculpatului Șarcu Nicolai, solicitând casarea parțială a sentinței în partea

pedepsei stabilite, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal, invocând că:

prima instanță a făcut concluzii eronate în partea ce se referă la recunoașterea

vinovăției de către inculpatul Șarcu Nicolai, privitor la infracțiunea de huliganism

ce i-a fost incriminată, nu a luat în considerație personalitatea acestuia și atitudinea

lui față de cele comise și consecințe. Or, izolarea acestuia de societate nicidecum nu

va contribui în deplină măsură la reeducarea si corectarea acestuia, sunt suficiente

temeiuri de a-i aplica inculpatului o pedeapsă nonprivativă de libertate, adică cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei sub formă de închisoare ce i-a fost

stabilită, deoarece Șarcu Nicolai, nu are antecedente penale, și-a recunoscut pe

deplin vinovăția și a declarat organului de urmărire penale și instanței de judecată

împrejurările celor săvârșite, se căiește sincer de cele comise și se obligă să nu mai

comită pe viitor careva acțiuni ce ar putea fi calificate ca infracționale, a conștientizat

cele comise și și-a cerut iertare față de partea vătămată.

Apelantul a mai invocat că la stabilirea pedepsei urma a se lua în considerație

și faptul, că Șarcu Nicolai este un tânăr, care abia își aranjează viața, fiind angajat în

câmpul muncii, la locul de trai și la locul de muncă se caracterizează pozitiv, la

evidență la medicii narcolog sau psihiatru nu s-a aflat și nu se află. După cum se

menționează în caracteristica de serviciu a acestuia, se bucură de stimă de partea

colectivului, este receptiv, este apreciat ca specialist, fiind conducător de vehicule.

Cu privire la fapta comisă, avocatul a mai indicat că, împrejurările conflictului

au avut loc la 22.09.2017, în acea zi, Șarcu Nicolai se afla în compania rudelor sale,

2

la domiciliul bunicilor săi, după înmormântarea bunicului. În circumstanțe, în care

vinovatul s-a dovedit a fi nu numai el singur, s-a iscat o ceartă între rude, în care a

fost implicat și Șarcu Nicolai, ceartă, care s-a soldat cu îmbrânceli, înjurături și

altele. Acest conflict și relații ostile ce au apărut brusc între mai multe rude, putea

avea și un alt sfârșit, în cazul în care nu se implica Ciobanu Liudmila, soțul ei

Alexandru și feciorul lor Alexandru. În mare măsură comportamentul ultimului,

adică Ciobanu Alexandru - verișorul lui Șarcu Nicolai, a dat o altă dezvoltare

conflictului, care s-a soldat cu aprecierea acțiunilor lui Șarcu Nicolai ca huliganice,

comise față de Ciobanu Liudmila. În rezultatul conflictului, de către Ciobanu

Alexandru, i-au fost aplicate lovituri lui Șarcu Ruslan - tatăl inculpatului, care a

contractat vătămări corporale, pierzând și cunoștința la fața locului. În mare parte.

în continuare, acțiunile lui Șarcu Nicolai au fost îndreptate spre Ciobanu Alexandru,

care fără nici o pricină i-a aplicat lovituri tatălui său.

Faptul dat se confirmă prin cele stabilite în ordonanța de refuz în începerea

urmăririi penale din 10 noiembrie 2017, anexată la materialele prezentei cauze

penale (f.d. 85-91 v.I).

A mai susținut că, nemulțumirea ulterioară a inculpatului a fost generată anume

și de această hotărâre, conform căreia, acțiunile lui Ciobanu Alexandru au fost

calificate conform unei sau altei fapte prevăzute de legile penală sau

contravențională, fiind apreciate că au apărut în urma unor relații ostile, ce nu s-au

soldat cu încălcarea grosolană a ordinii publice, ș.a. Or, în cazul dat, constată o

apreciere diferită a acțiunilor celor ce au fost implicați în conflictul ce a avut loc,

participanții căruia, sunt rude apropiate, și au dat dovadă de lipsă de respect unul

față de altul, nu s-au reținut de la acțiuni de ostilitate între ei, au permis dezvoltarea

conflictului cu implicarea unora de o vârstă mai tânără, adică a lui Șarcu Nicolai și

Ciobanu Alexandru.

În circumstanțele date, anume aceste împrejurări, consideră, că diminuează

semnificativ gravitatea acțiunilor comise de către Șarcu Nicolai, care prin fapta

comisă și-a exprimat doar nemulțumirea față de unele acțiuni ale rudelor sale, în

concordantă cu acțiunile ostile si nedemne ale acestora.

s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la concluzia că, inculpatul

Șarcu Nicolai a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, după

indicii calificativi - huliganism agravat, adică acțiuni intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum

și acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie

deosebită, săvîrșită cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale

sau sănătății.

Instanța de apel a mai indicat că, prima instanță la individualizarea, stabilirea

3

categoriei și termenului pedepsei inculpatului Șarcu Nicolai a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave prin prisma prevederilor

art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de

personalitatea inculpatului care anterior nu a fost condamnat pentru infracțiuni

similare, nu se află la medicul narcolog sau psihiatru, se caracterizează satisfăcător

la locul de trai, circumstanțe atenuante sau agravante nu sunt.

Așa dar, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei

și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața

socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a

considerat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și

personalitatea inculpatului, constată că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă

doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, această

pedeapsă, privativă de libertate fiind echitabilă la caz, care va atinge scopul legii

penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cît și din partea

altor persoane.

În acest sens, instanța apel a mai indicat că, faptul că inculpatul Șarcu Nicolai

a recunoscut vinovăția parțial și a manifestat căința sinceră de cele întîmplate, nu

constituie temei de aplicare față de acesta a unei pedepse mai blânde, or, în cadrul

cercetării judecătorești nu au fost constatate careva circumstanțe, ce ar genera

aplicarea rigorilor art. 90 Cod penal, în situația în care, Șarcu Nicolai a comis o faptă,

însoțită de aplicarea violenței fizice cu obiect periculos pentru viață și sănătatea

părții vătămate.

Dorfman Igor în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea parțială a

deciziei și a sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care în privința inculpatului să fie aplicate prevederile art. 90

Cod penal, invocând argumente similare cu cele indicate în apelul său(pct. 3 din

prezenta decizie), invocând suplimentar:

- inculpatul a declarat în instanța de apel că recunoaște pe deplin fapta comisă

și se căiește sincer de cele întâmplate, nefiind doar el singurul vinovat de conflictul

care a avut loc și la care a participat;

- în ședința de judecată în instanța de apel, partea vătămată a confirmat că

inculpatul și-a cerut scuze față de ea de cele întâmplate, ea la iertat, s-au împăcat și

nu dorește ca acesta să execute o pedeapsă cu închisoarea, acest fapt nu a fost luat în

considerație de instanța de apel necătând la faptul că aceste circumstanțe diminuează

esențial gravitatea faptei comise și demonstrează faptul conștientizării celor comise;

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

4

dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind

vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel, motivând prin faptul că

instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite,

a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum

și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

penal lărgit, conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Lecturând textul recursului, Colegiul penal lărgit constată că, recurentul își

exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel

instanța de recurs ordinar supune verificării decizia instanței de apel prin prisma

erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal lărgit

reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu se confirmă în instanța

de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, și argumentele în susținerea acestui temei, Colegiul penal

lărgit menționează că sunt declarative, deoarece în urma examinării materialelor

cauzei a conținutului sentinței primei instanțe cât și conținutul deciziei instanței de

apel, se constată că prima instanță în sentință(f.d. 184 – 186 v.I) corect și-a motivat

soluția privind aplicarea pedepsei, iar instanța de apel în decizia sa (f.d. 214 – 217

5

v.I) corect și-a motivat soluția privind menținerea pedepsei, or, instanțele ierarhic

inferioare au ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată au ținut

cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod

penal, au luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite – infracțiune

gravă, lipsa circumstanțelor atenuante și celor agravante.

Cât ține de motivele indicate în recurs precum că „inculpatul a declarat în

instanța de apel că recunoaște pe deplin fapta comisă și se căiește sincer de cele

întâmplate, nefiind doar el singurul vinovat de conflictul care a avut loc și la care a

participat; în ședința de judecată în instanța de apel, partea vătămată a confirmat că

inculpatul și-a cerut scuze față de ea de cele întâmplate, ea l-a iertat, s-au împăcat și

nu dorește ca acesta să execute o pedeapsă cu închisoarea, acest fapt nu a fost luat în

considerație de instanța de apel necătând la faptul că aceste circumstanțe diminuează

esențial gravitatea faptei comise și demonstrează faptul conștientizării celor comise”,

Colegiul penal lărgit nu le acceptă, or, instanța de apel în decizia recurată a indicat

și motivat pe deplin pedeapsa aplicată(f.d. 214 – 217 v. I), a dat apreciere tuturor

circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurent și a luat în considerare

pericolul social al acțiunilor inculpatului și personalitatea inculpatului, stabilind o

pedeapsă în limitele Legii penale și echitabilă, ce corespunde atât principiului

proporționalității cât și scopului pedepsei penale, astfel se va asigura restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal lărgit ține să indice că, în speța dată la stabilirea

pedepsei, instanțele corect au luat în considerație că infracțiunea s-a comis prin

violență, sau aplicat lovituri cu sapa peste picior, partea vătămată a fost târâtă pe

pământ în stradă, a fost strânsă de gât cu strigăte că o taie, fiul ei fiind amenințat să-

și cumpere sicriu, și chiar și dacă partea vătămată l-a iertat pe inculpat și s-au

împăcat, aceste circumstanțe nicicum nu diminuează gravitatea faptei comise, or,

clasificarea infracțiunilor se efectuează conform prevederilor art. 16 Cod penal și

pedeapsa aplicată trebuie să fie echitabilă.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel în decizia sa corect

și-a motivat soluția privind aplicarea pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite, lipsa

circumstanțelor atenuante și celor agravante, motivare pe care Colegiul penal lărgit

o consideră corectă și o însușește, ce este conform practicii CtEDO, hotărârea Albert

vs România din 16.02.2010.

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

6

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Dorfman Igor

în numele inculpatului Șarcu Nicolai împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 iunie 2019 în cauza penală privindu-l pe Șarcu Nicolai XXX, cu

menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

7