1ra-431/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-431/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-431/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cecan Mihaela în numele inculpatului Medvițchi Nicolai, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 16 mai 2019 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Medvițchi Nicolai Xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Nicolai a fost recunoscut vinovat în comiterea infractiunii prevăzute de art.2641 alin.4

Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul lui

Medvițchi Nicolai în folosul statului a cheltuielilor în sumă de 25,70 lei.

jurul orelor 16:30, avînd scopul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate,

sub influența drogurilor, ignorînd prevederile art.14 lit.a) RCR, în timp ce se deplasa cu

motocicleta de model „Xxxxx”, cu nr-î XXXXX, pe timp ce se deplasa pe traseul R-3

Chișinău- Hîncești în apropierea restaurantului „Voyage” a fost stopat de către

inspectorii de patrulare al INP al IGN al MAI, Cebotari Gabriel și Sîrbu Gheorghe, care

se aflau în exercitarea obligațiunilor de serviciu, unde în urma controlului, la ultimii au

apărut suspecții referitor la starea de ebrietate a cet. Medvițchi Nicolai, fapt pentru care

i s-a solicitat testarea alcoolscopică în vederea stării de ebrietate. Fiind supus în modul

prevăzut de lege testării cu aparatul „Drager” 8510 RO, la data de 08.05.2018, ora 16:43

pentru stabilirea gradului de ebrietate și a concentrației de alcool în aerul expirat, în

rezultatul căruia fapt s-a stabilit că, Medvițchi Nicolai avea în aerul expirat o

1

concentrație de 0,49 mg/1 alcool etilic, ceea ce conform art.13412 alin.(3) Cod penal,

reprezintă stare de ebrietate cu grad avansat.

Acțiunile inculpatului Medvițchi Nicolai au fost calificate în baza art.2641 alin.(4)

Cod penal, după semnele - conducerea mijlocului de transport de către o persoană, care

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, persoana care nu deține permis

de conducere.

inculpatului Medvițchi Nicolai, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală

a sentinței Judecătoriei Hîncești (sediul Ialoveni) din 16 mai 2019 de învinuire a lui

Medvițchi Nicolai în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal și

aplicare unei pedepse sub formă de amendă.

Motivele invocate pot fi rezumate la următoarele: instanța de fond nu a ținut cont

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării, reeducării vinovatului și

de persoana celui vinovat. Instanța de fond nu a individualizat pedeapsa pentru a fi

stabilită altă pedeapsă mai blîndă, cum este muncă neremunerată chiar și amendă în

legea veche, prima instanță a aplicat cea mai aspră pedeapsă prevăzute de infracțiunea

ce i se încriminează acestuia, aceasta nemotivat și neîntemeiat a considerat că scopul

pedepsei poate fi atins prin aplicarea celei mai aspre pedepse cu închisoare. În privința

lui Medvițchi Nicolai nu au fost depistate careva circumstanțe agravante, dar sunt

prezente următoarele circumstanțe atenuante, și anume acesta din urmă și-a recunoscut

vina, se căiește sincer în cele comise, este pentru prima dată tras la răspundere penală și

are loc permanent de trai.

a fost respins ca nefondat apelul avocatului Postica Serghei în numele inculpatului

Medvețchi Nicolai, și menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpatul Medvițchi Nicolai a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală

sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, iar acțiunile

inculpatului au fost corect calificate de către prima instanță prin prisma art.2641 alin.(4)

Cod penal, după semnele calificative: conducerea mijlocului de transport de către o

persoană, care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, persoana care nu

deține permis de conducere.

Prima instanță motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând în

cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, categoria infracțiunii

săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului și, în așa mod,

just a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii,

în mărimea fixată.

2

La individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal și anume de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață

ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului.

Instanța de apel a menționat că, pedeapsa penală este echitabilă atunci cînd este

capabilă de a contribui la realizarea scopului pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum

și de alte persoane or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. Legalitatea pedepsei

impune instanței obligația de a stabili pedeapsa în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.

Individualizarea pedepsei constă în obligația instanței de a stabili măsura pedepsei

concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și

pedepsei penale. Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale,

în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art.7, 75

Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Deci, reieșind din gravitatea infracțiunii incriminate, gradul prejudiciabil al faptei

săvârșite și persoana inculpatului, atitudinea acestuia după comiterea infracțiunii, poziția

acestuia față de fapta comisă, inatanța de apel a conchis că sunt neîntemeiate alegațiile

apărării cu privire la aplicarea unei pedepse mai blânde față de inculpat, fiind rațională

aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare. Totodată, instanța de apel a reținut că un aspect

important pentru a determina pedeapsa adecvată rezidă în comportamentul inculpatului,

atît pînă la comiterea infracțiunii, cît și după comiterea infracțiunii. Comportamentul

inculpatului (neprezentarea acestuia la ședințele de judecată) indică la necesitatea unei

pedepse mai aspre pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei penale.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a ținut cont de faptul că inculpatul a

comis o infracțiune ușoară, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

acestuia și just i-a aplicat pedeapsa cu închisoare, cu executare, luând în considerare că

acesta prin comiterea infracțiunii a admis o încălcare gravă a prevederilor

Regulamentului circulației rutiere și a Legii privind siguranța traficului rutier prin ce a

3

pus în pericol nu doar viața sa, dar și a altor participanți la trafic. Astfel, instanța de apel

a conchis că prima instanță corect și întemeiat i-a aplicat lui Medvițchi Nicolai pedeapsa

sub formă de închisoare.

ordinar avocatul Cecan Mihaela în numele inculpatului, prin care indicînd temeiurile

prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

hotărîrilor atacate, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Medvițchi Nicolai și

pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de amendă.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive:

- atât instanța de fond cât și instanța de apel la aplicarea pedepsei pe un termen de

șase luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip de semiînchis, nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 84 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă inechitabilă;

- recurentul consideră că instanțele au aplicat o pedeapsă prea aspră în raport cu

factorii determinanți și importanți ai cauzei și anume: inculpatul a conștientizat

periculozitatea ațiunilor sale și a consecințelor generate, a recunoscut vina integral;

- în cazul în care de către instanțele de judecată ierarhic inferioare s-ar fi făcut o

analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în

acest sens comportamentul acestuia în viața socială, precum și cel dinainte, în timpul și

după săvârșirea infracțiunii incriminate, instanțele de judecată urmau să constate că, în

raport cu fapta comisă cu urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea

condamnatului, acesta neavând antecedente penale, se caracterizează pozitiv, nu

figurează la evidența medicului narcolog, nu se află la evidența medicului psihiatru, se

căiește de cele săvârșite, corijarea și reeducarea condamnatului este posibilă fără

izolarea acestuia de societate;

- aplicarea în privința inculpatului Medvițchi Nicolai a unei pedepse pecuniare va

asigura aplicarea unei pedepse echitabile, condiționînd gradul influenței pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului;

- chiar sentința de condamnare în prezenta cauză penală va avea un efect preventiv,

serios, atît pentru inculpat, cît și pentru alte persoane predispuse la comiterea unor astfel

de infracțiuni și va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite

în Constituția RM și alte legi ale RM sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și

pedepsită;

- atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au analizat obiectiv circumstanțele

cauzei, nu au ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale, nu s-au respectat

cerințele art.6 CEDO privitor la asigurarea unui proces echitabil, nu s-a expus din care

motive a aplicat o pedeapsă aspră, deoarece în cauză nu sunt impedimente pentru

aplicarea pedepsei non-privative de libertate. La fel, neîntemeiat instanțele ierarhic

inferioare au ajuns la concluzia că inculpatul nu va putea fi reeducat și corectat doar

aplicându-i o pedeapsă în formă de închisoare;

- art. 427 alin (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

4

instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că instanța de apel corect

a respins apelul declarat de către partea apărării, or, prima instanță a ținut cont la

stabilirea mărimii pedepsei de prevederile art. 61), 75) Cod penal, de gravitatea

infracțiunii comise, de personalitatea inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării lui, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă cu închisoare pe termen de

6 luni, corespunzînd totodată și sancțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța

de apel, fapt stipulat de alin.(2) art.427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază că, potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal

și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temei de drept pct.6), însă fără

a fi descris concret și detaliat și pct. 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care

prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma criticilor aduse de recurent în baza

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală și anume: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal menționează că potrivit art.

61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Colegiul atestă că art.2641 alin.(4) Cod penal, în vigoare la data comiterii

infracțiunii prevedea pedeapsa cu închisoarea de pînă la 1 an, iar în conformitate cu

5

criteriile enunțate la art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea incriminată inculpatului se

califică ca infracțiune ușoară.

Instanța de apel, menținînd sentința primei instanțe i-a stabilit inculpatului

pedeapsă în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, de 6 luni închisoare în penitenciar de tip

semiînchis, soluție bazată pe circumstanțele cauzei, fiind în conformitate cu prevederile

art.7, 75-78 Cod penal.

În conformitate cu art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Colegiul penal reține că prima instanță, individualizând pedeapsa inculpatului, just

a reținut că, inculpatul a încălcat regulile de securitate a circulației rutiere conducînd

mijlocul de transport fără a deține permis de conducere, în stare de ebrietate cu grad

avansat, încălcare ce a pus în pericol nu doar viața sa, dar și a altor participanți la trafic.

La fel s-a ținut cont de gradul prejudiciabil și urmările produse, inculpatul eschivîndu-

se de a se prezenta în ședințele de judecată, cauza examinîndu-se în conformitate cu

prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală.

Totodată, instanțele judecătorești inferioare just au reținut faptul, că inculpatul nu

întrunește condițiile necesare pentru a se dispune aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă, deoarece reieșind din comportamentul inculpatului – neprezentarea acestuia la

ședințele de judecată, nu a prezentat nici un act confirmativ în ce privește lipsa sa,

Colegiul penal considerînd întemeiată necesitatea aplicării unei pedepse mai aspre

pentru a fi posibilă atingerea scopului pedepsei penale, argumentele recurentului în

acest sens fiind neîntemeiate.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal constată, că argumentele

recurentului precum că „instanța de fond cât și instanța de apel nu au analizat obiectiv

circumstanțele cauzei, nu au ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale,

nu s-au respectat cerințele art.6 CEDO privitor la asigurarea unui proces echitabil”

sunt neîntemeiate, deoarece concluzia instanțelor judecătorești inferioare privind

individualizarea pedepsei inculpatului este una corectă, pedeapsa inculpatului fiind

stabilită în limitele prevăzute de legea penală cu respectarea exigențelor legii.

Așadar, instanța de recurs constată că, pedeapsa individualizată de către instanța

de apel și prima instanță, corespunde principiului proporționalității și scopului prevăzut

în art. 61 alin. (2) Cod penal, și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

6

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-

au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează

a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cecan Mihaela în

numele inculpatului Medvițchi Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 25 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Medvițchi Nicolai

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

7