1ra-563/2020 — art. 152 alin. 1 Cp

1ra-563/2020 — art. 152 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-563/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 20 iunie 2017 și

deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2019, declarat de inculpata

Umrihina Tatiana XXXXX, născută la

XXXXX, originară și locuitoare a mun. XXXXX, str.

XXXXX, XXXXX, cetățeancă al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.08.2015 - 20.06.2017,

instanța de apel: 25.08.2017 - 27.09.2017,

instanța de recurs: 23.11.2018 - 29.01.2019,

instanța de apel: 06.03.2019 - 20.05.2019,

instanța de recurs: 09.12.2019 - 29.01.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

condamnată în baza de art. 152 alin. (1) Cod penal la 6 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 1 an.

aflându-se în scara blocului locativ din mun. Chișinău, str. Drumul Viilor, 20, urmare a

unui conflict cu vecina Duca I., a aplicat ultimei o lovitură peste mâna stingă, cauzându-

i conform raportului de expertiză medico-legală cu nr. XXXXX din 29.05.2015 fractura

oblică fără deplasare a falangei medii a degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor

moi cu echimoză la nivelul degetului cinci mâna stângă, care condiționează dereglarea

sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie.

1

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că a mers la etajul

5 pentru a începe curățenia. În timp ce făcea ordine, Duca I. o numea cu cuvinte

necenzurate, apoi a împins-o pe scări în jos, a aruncat în ea un ghiveci cu flori.

Totodată, vinovăția inculpatei și-a găsit confirmare pe deplin, fiind demonstrată

prin următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate Duca I., care în ședința de judecată a declarat că la

28.04.2015 Umrihina T. și prietena acesteia Larisa la et. 5. corespunzător a întrebat de

ce fac curățenie lângă ușa apartamentului său. La această întrebare Umrihina T. i-a

răspuns ofensator, insultând-o și motivând că este murdar lângă apartamentul său, motiv

din care dânsa face ordine. Mai jos pe etaj se aflau florile sale, care au fost tăiate în

momentul în care s-a făcut curățenie. Umrihina T. i-a dat o replică cu cuvinte

necenzurate și ea, fiind ofensată, nu s-a abținui și a aruncat cu un ghiveci de fiori în

inculpată. Acest fapt a determinat o replică din partea inculpatei prin aplicarea mai

multor lovituri. Menționează că Umrihina T. stătea pe scară între etajul 4 și 5. După ce

a aruncat ghiveciul, dumneaei a aruncat înapoi cu cârpa de spălat, fracturându-i și

degetul stâng. Durerea a simțit-o imediat, iar la medic a plecat în dimineața imediat

următoare și nu a crezut că totul poate fi atât de grav. Concretizează că nu a văzut

nemijlocit cum Umrihina T. i-a rupt florile de la etaj, intuiește doar că a fost ea.

Confirmă că, anterior a fost trasă la răspundere contravențională pentru comportamentul

său;

- declarațiile martorului Rașculiova L. care în ședința de judecată a declarat că, o

cunoaște atât pe Umrihina T., cât și pe Duca I. factologic a menționat că, la 25.04.2015

a avut loc adunarea generală a locatarilor, l-a care s-a decis să se facă curățenie generală

în scara blocului. Curățenia a început la 28.04.2015, în jurul orei 1100, împreună cu

Umrihina T. a început curățenia de la etajul 5 al blocului de locuit, la un moment dat, în

timp ce se afla la etajul 4, a auzit cum din apartament a ieșit partea vătămată Duca I. și

a început a obiecta de ce fac curățenie pe scara din preajma apartamentului său.

Inculpata i-a explicai faptul că la adunarea generală a locatarilor a fost decisă efectuarea

curățeniei generale în scara blocului, la care Duca I. i-a spus inculpatei să plece,

deoarece în caz contrar o va lovi. Inculpata a continuat curățenia, iar Duca I. a luat un

ghiveci cu fiori în care se afla pământ și l-a aruncat în inculpată, acesta căzând și în

preajma sa. Nu a sesizat și nu a văzui ca Umrihina T. să-i fi aplicat părții vătămate vre-

o lovitură.

- declarațiile martorului Mocanu L., care în cadrul urmăririi penale și în ședința

de judecată a declarat că, la 28.05.2015 s-a aflat la serviciu la magazinul SRL

,,VALDORIN”, iar în jurul orei 1100 - 1200 la cumpărături a venii Duca I., care era cu

mâna bandajată și întrebând-o ce s-a întâmpla, i-a comunicat faptul că Umrihina T. rupt

un deget.

- declarațiile martorului Gancioglo E., care în cadrul urmăririi penale și în ședința

judiciară a declarat că, a efectuat raportul de examinare medico-legală în calitate de

expert timpul și ora exactă a provocării leziunilor corporale nu pol fi determinate cu

exactitate iar luând în considerare caracterul morfologic al leziunilor depistate,

producerea lor prin automutilare este puțin probabilă, acestea fiind cauzate cu

probabilitate în timpul și circumstanțele indicate atât în ordonanța de pornire a urmăririi

penale, cât și în declarațiile persoanei examinate.

2

Vinovăția inculpatei este demonstrată și prin alte mijloace materiale de probă,

cum ar fi:

- procesul-verbal de confruntare între inculpata Umrihina T. și partea vătămata

Duca I.;

- procesul-verbal de confruntare dintre Rașculiova L. și partea vătămată Duca I.;

- procesul-verbal de reconstituire a faptei și tabelul fotografic anexă la acest

proces-verbal.

- raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX 29.05.2015 efectuat la aceiași

dată, în ziua imediat următoare producerii incidentului, prin care s-a constatat fractura

oblică fără deplasare a falangei medii a degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor

moi cu echimoză la nivelul degetului cinci mâna stângă, care condiționează dereglarea

sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie;

Astfel, acțiunile inculpatei urmează a fi calificate conform art. 152 alin. (1) Cod

penal, ca vătămare intenționată medic a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viată și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost

urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății.

În același timp, cererea apărării, formulată în ordinea art. 313 Cod de procedură

penală, privind dezacordul cu refuzul organului de urmărire penală de a dispune o nouă

expertiză, este nefondată, deoarece nu este întemeiată pe anumite dubii, referitor la care

nu există informații faptice.

Corespunzător, nu pot fi reținute ca justificate argumentele apărării referitoare la

lipsa vinovăției inculpatei, deoarece acestea poartă caracter declarativ și se combat prin

probele administrate atât în cadrul ședinței de judecată, cât și pe parcursul urmăririi

penale, acestea fiind apreciate ca o poziție stric de apărare.

La stabilirea pedepsei inculpatei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61 și 75

Cod penal.

declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpata să fie condamnată în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani,

în temeiul art. 90 alin. (2) Cod penal.

Apelanta a invocat că, instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele cauzei,

de gradul de pericol social al infracțiunii, nefiind just aplicate regulile de individualizare

a pedepsei stipulate în art. 75 Cod penal, numindu-i inculpatei o pedeapsă prea blândă

în coraport cu fapta săvârșită și personalitatea acesteia.

3.1. A declarat apel și inculpata, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie achitată în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracționale.

Apelanta a invocat că, luând cunoștință cu materialele dosarului, a înaintat

procurorului cerere privind dispunerea expertizei medico-legale pentru a se oferi

răspundă la întrebarea: dacă leziunile de pe corpul Duca I. puteau fi provocate de la sine,

ca urmare a propriilor acțiuni (a unei mișcări incomode, când ea a aruncat un obiect greu

în Umrihina T. sau în momentul în care partea vătămată Duca I. cu putere în ambele

mâini a împins-o pe Umrihina T.

3

Ca urmare a contradicțiilor dintre raportul de constatare medico-legală nr.

XXXXX din 28.04.2015, raportul de constatare medico-legală nr. XXXXXdin

29.04.2015 și raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXXdin 29.05.2015 (expert

Gancioglo E.) conform art. 148 alin. (1) Cod de procedură penală, s-a solicitat să fie

dispusă efectuarea unei expertize suplimentare de către un alt expert.

La 22.09.2015 Judecătoria Centru a dispus declinarea competenței la examinarea

plângerii în favoarea judecătorului de drept comun din Judecătoria Centru, care a primit

spre examinare în fond cauza penală, în ședința cărei demersul a fost repetat.

La fel, a fost înaintată solicitarea pentru dispunerea expertizei medico-legale fișa

medicală a inculpatei Umrihina T. de la Departamentul Medicina de Urgentă, de la CML

copiile bonul de casă eliberate lui Duca I. din 28 și 29.04.2015, care demonstrează

achitarea serviciilor medicale, de la IP Centru toate materialele și rezultatele examinării

materialului înregistrat în REI-II al IP Centru sub nr. XXXXX întocmit în privința Duca

I. pentru huliganismul nu prea grav (art. 354 Cod contravențional), săvârșit împotrivă

lui Umrihina T. 28.04.2015, recuzarea expertului medico-legal Gancioglo E. în temeiul

art. 89 alin. (1) pct. 6), (2) Cod de procedură penală, excluderea din probele acumulate

în cadrul urmăririi penale procesul-verbal de reconstituirea faptei din 30.06.2015.

Ori, martor ocular Rașculiova L. nu a confirmat declarațiile lui Duca I. Mai mult,

a explicat că anume Duca I. a îmbrâncit-o pe Umrihina T. în regiunea pieptului.

Având în vedere cele de mai sus, pe baza art. 405 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură

penală care prevede că părțile care au participat la judecarea cauzei în primă instanță pot

invoca administrarea de noi probe numai dacă instanța de fond a respins cererea de a le

administra, solicit satisfacerea cerințele care figurează în cererii din 10.09.2015.

În plus, datorită faptului că conținutul declaraților martorului Rașculiova L. în

sentința judecătoriei din 20.06.2017 nu îndeplinește pe deplin declarații ultimei în cadrul

cercetării judecătorești urmează audierea martorului respectiv în instanța de apel

conform art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, care prevede că în cazul în care

declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți,

la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel.

Astfel, în urma cercetării judecătorești, vinovăția în săvârșirea infracțiunii

incriminate nu a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de

judecată.

2017, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpata a

săvârșit infracțiunea imputată, individualizându-i corect pedeapsa aplicată.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitată, pe motiv că

nu s-a constatat existenta faptei infracționale.

Apelanta a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, a admis o eroare gravă de fapt, care i-a afectat soluția, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

În urma cercetării judecătorești, vinovăția ei în săvârșirea infracțiunii nu a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

4

ianuarie 2019, recursul a fost admis, casat totală atacată și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel a lăsat fără răspuns argumentele

inculpatei privind dispunerea expertizelor medico-legale repetate, de către un alt expert

conform art. 148 alin. (2) Cod de procedură penală ca urmare a contradicțiilor depistate.

Ori, instanța de apel prin încheierea din 20.09.2017 a respins ca fiind neîntemeiat

demersul avocatului Titov O. privind numirea unei expertize medico-legale repetate,

concluzionând că : „la întrebările care au fost formulate de către apărare, deși expertul

Gancioglo E. concret nu s-a expus prin raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX

din 25.05.2015, indirect se poate deduce răspuns la aceste întrebări formulate, or prin

concluziile expertului s-a confirmat faptul că fractura oblică fără deplasarea falangei

medii, degetul V mâna stână, edem al țesuturilor moi cu echimoză la nivelul degetului

cinci mâna stângă, au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, iar luând în considerație

localizarea anatomică a leziunilor corporale depistate cât și caracterul lor morfologic,

producerea acestora în rezultatul căderii corpului din poziție verticală, este puțin

probabil”.

Dar, motivarea respingerii demersului avocatului privind numirea expertizei în

comisie contravine prevederilor art. 101 alin. (3) Cod de procedură penală, care

stipulează, că nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire

penală sau instanța de judecată, or, de fapt, până la adoptarea hotărârii în fond, instanța

de apel s-a expus asupra acceptării unor probe, și respingerii altora, ce constituie erori

de drept, care nu pot fi recuperate de instanța de recurs, contravin principiului

contradictorialității, fiind contrare prevederilor art.6 CoEDO - dreptului inculpatei la un

proces echitabil.

La fel, a rămas fără răspuns faptul că singurul martor ocular Rașculiova L. nu a

confirmat declarațiile părții vătămate Duca I.

Prima instanță și instanța de apel au pus declarațiile date la baza sentinței de

condamnare, declarații care au fost neschimbate atît în cadrul urmăririi penale, în cadrul

confruntării cu partea vătămată Duca I. cât și în ședințele instanței de judecată, însă

instanța de apel a avut 2 opinii contradictorii menționând într-un caz că „vina inculpatei

se dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente,

utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi declarațiile martorului Rașculiova L.

ș.a.”, iar în al doilea caz menționează că „Colegiul penal apreciază critic declarațiile

martorului Rașculiova L. și conchide că acestea nu pot servi drept temei de achitare a

inculpatei Umrihina T. pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată, deoarece

acestea nu corespund adevărului, sunt date cu scopul de a o exonera pe ultima de la

răspunderea penală, (acestea sunt prietene) și se combat de întreaga sistemă de probe

analizată mai sus și apreciată de Colegiul penal prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, care demonstrează cu certitudine vina inculpatei Umrihina T. în

comiterea infracțiunii imputate ei”.

Totodată, din materialele cauzei penale reiese că partea vătămată Duca I.

recunoaște că a aruncat cu ghiveciul în inculpata Umrihina T., partea vătămată fiind

sancționată contravențional în baza art. 354 Cod contravențional pentru huliganism nu

5

prea grav, însă în pofida faptului că această circumstanță este importantă pentru a

clarifica circumstanțele cauzei, în ciuda demersurilor repetate ale inculpatei și

avocatului său nici organul de urmărire penală, nici Judecătoria Chișinău, sediul Centru,

și nici Curtea de Apel Chișinău nu au cerut de la organul poliției materiale de examinare

despre huliganismul comis de către Duca I. împotriva inculpatei.

apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că vina inculpatei se dovedește integral de următoarea

sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între

ele, și care combat argumentele apelului înaintat, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate, Duca I., care în ședința de judecată a instanței de

fond a declarat că, după ce partea vătămată a aruncat ghiveciul inculpata a aruncat înapoi

cu cârpa de spălat, fracturându-i astfel degetul stâng. Durerea a simțit-o imediat, iar la

medic a plecat în dimineața zilei imediat următoare și nu a crezut că totul poate fi atât

de grav. A concretizat ca nu a văzut nemijlocit cum Umrihina T. i-a rupt florile de la

etaj, intuiește doar că a fost ea. A confirmat că, anterior a fost atrasă la răspundere

contravențională pentru comportamentul său față de inculpată în legătură cu conflictul

care a avut loc în aceiași zi;

- declarațiile martorului Rașculiova L., care în ședința de judecată a instanței de

fond a declarat că, Duca I. a luat un ghiveci cu flori în care se afla pământ și l-a aruncat

în inculpată, acesta căzând în preajma ei. Nu a sesizat și nu a văzut ca Umrihina T. să-i

fi aplicat părții vătămate vre-o lovitură;

- declarațiile martorului Mocanu L., care în cadrul urmăririi penale și în ședința

de judecată a declarat că, la 28.05.2015 s-a aflat la serviciu la magazinul SRL

„VALDORIN”, iar in jurul orei 1100 - 1200 la cumpărături a venit partea vătămată Duca

I., care era cu mâna bandajată și întrebând-o ce s-a întâmplat, i-a comunicat că inculpata

Umrihina T. i-a rupt un deget;

- declarațiile martorului Gancioglo E., care în cadrul urmăririi penale și în ședința

judiciară a instanței de fond a declarat că, a efectuat raportul de examinare medico-legală

în calitate de expert, timpul și ora exactă a provocării leziunilor corporale nu pot fi

determinate cu certitudine, iar luând în considerare caracterul morfologic al leziunilor

depistate, producerea lor prin automutilare este puțin probabilă, acestea fiind cauzate cu

probabilitate în timpul și circumstanțele indicate atât în ordonanța de pornire a urmăririi

penale, cât și în declarațiile persoanei examinate;

- procesul-verbal de confruntare între inculpata Umrihina T. și partea vătămată

Duca I., din care rezultă că între inculpată și partea vătămată a avut loc o altercație în

urmă la care partea vătămată a aruncat ghiveciul în direcția inculpatei, iar inculpata s-a

apropiat de victimă și a aplicat o lovitură cu pumnul în direcția capului părții vătămate,

lovitură care a fost proiectată în mâna stângă a părții vătămată, ca rezultat al acțiunii

acesteia deoarece s-a apărat de la lovitura inculpatei;

- procesul-verbal de confruntare dintre Rașculiova L. și partea vătămată Duca I.,

din care rezultă că între inculpată și partea vătămată a avut loc un conflict provocat de

către partea vătămată, care a îmbrâncit-o pe inculpată, iar apoi a aruncat în direcția

acesteia un ghiveci cu flori, după ce inculpata s-a apropiat de partea vătămată și i-a

aplicat lovitura cu pumnul;

6

- raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 29.05.2015, efectuat la

29.05.2015, prin care s-a constatat fractura oblică fără deplasare a falangei medii a

degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor moi cu echimoză la nivelul degetului cinci

mâna stângă, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca

vătămare corporală medie. Producerea acestora în rezultatul căderii corpului din poziție

verticală este puțin probabilă;

- procesul-verbal de reconstituire a faptei și tabelul fotografic anexă.

Ori, declarațiile părții vătămate, sunt utile, veridice, consecvente, date de către

Duca I. atât în cadrul urmăririi penale, cât și în ședința de judecată a instanței de fond,

unde dânsa foarte detaliat și consecutiv descris toate circumstanțele faptei și a declarat

cu certitudine că vătămările corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată, sub

formă de fractura oblică fără deplasare a falangei medii a degetului V mâna stângă, edem

al țesuturilor moi cu echimoză la nivelul degetului cinci mâna stângă, în circumstanțele

sus-indicate au fost produse ei anume de către inculpată și combat argumentele apelului

ultimei.

Totodată, declarațiile martorului Rașculiova L. nu pot servi drept temei de

achitare a inculpatei, deoarece nu corespund adevărului, sunt date cu scopul de a o

exonera pe ultima de la răspunderea penală, fiind prietene, și se combat de întreaga

sistemă de probe analizată mai sus și apreciată de instanța de apel prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează cu certitudine vina

inculpatei în comiterea infracțiunii imputate.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpată nu echivalează cu achitarea ei,

deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate dovedesc cu certitudine comiterea

de către aceasta a faptelor incriminate.

Totodată, vinovăția inculpatei este dovedită și prin probele acumulate pe

parcursul urmăririi penale și administrate atât în cadrul ședinței instanței de fond, cât și

celei de apel, cum ar fi:

- procesul-verbal de confruntare între inculpata Umrihina T. și partea vătămată

Duca I., din care rezultă că între acestea a avut loc o ceartă, încăierare, în urma la care

partea vătămată a suferit fizic și a primit leziuni corporale;

- procesul-verbal de confruntare dintre Rașculiova L. și partea vătămată Duca I.;

- raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 29.04.2015 efectuat în baza

raportului de constatare medico-legală nr. XXXXX din 28.04.2015, în ziua imediat

următoare producerii incidentului, prin care s-a constatat fractura oblică fără deplasare

a falangei medii a degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor moi cu echimoză la

nivelul degetului cinci mâna stângă, care condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și se califică ca vătămare corporală medie;

- procesul-verbal de reconstituire a faptei și tabelul fotografic anexat, din care

rezultă că inculpata i-a aplicat părții vătămate lovituri, de la care ultima a primit leziunile

corporale descrise în rechizitoriu.

Aceste probe scrise și documentele examinate, coroborează cu declarațiile părții

vătămate Duca I., declarațiile martorului Mocanu L., declarațiile expertului Gancioglo

E. cât și cu întreaga sistemă de probe analizată și apreciată mai sus prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care indică la faptul că vătămările

corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de: fractura oblică

7

fără deplasare a falangei medii a degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor moi cu

echimoză la nivelul degetului cinci mâna stângă, care condiționează dereglarea sănătății

de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie, în circumstanțele sus-

indicate, au fost produse ei anume de către inculpată, totodată combat argumentele

apelului apărătorului Titov O. în interesele ultimei.

Astfel, probele menționate, apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, coroborează între ele și demonstrează incontestabil, faptul comiterii

de către inculpată a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, după indicii

calificativi: vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu

este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a

fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Partea vătămată în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe a indicat direct că

a fost lovită de către inculpată, iar poziția ultimei că nu a aplicat careva lovituri, nu și-

au găsit confirmare.

Deci, instanța de fond corect a apreciat probele prezentate și ca urmare a pronunțat

o sentință întemeiată.

De asemenea, instanța de fond a ținut cont, la stabilirea categoriei și măsurii de

pedeapsă inculpatei, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea

pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării ei, de personalitatea inculpatei, că este tară

antecedente, de comportamentul acesteia de până la comiterea infracțiunii și după aceea,

de faptul că inculpata la evidență medicului narcolog și psihiatru nu se află, a săvârșit

pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, că circumstanțe agravante nu s-au

stabilit, se caracterizează pozitiv la locul de trai, este la primul conflict cu legea, are la

întreținere un copil minor și a fost provocată de către partea vătămată, anterior nu au

fost judecată și în temeiul art. 90 Cod penal corect a suspendat condiționat executarea

pedepsei aplicate, stabilindu-le un termen de probațiune de 1 an, ori, termenul

suspendării condiționate a pedepsei cu închisoarea va disciplina inculpata și va contribui

la atingerea scopului pedepsei penale.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatei este legală și întemeiată, proporțională

faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către

instanța de fond, sentința fiind legală și întemeiată, iar apelul acuzatorului de stat privind

pedeapsa aplicată inculpatei și apelul ultimei privitor la nevinovăție sunt nefondate și

pasibile de a fi respinse.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitată, deoarece nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Recurenta a invocat că, declarațiile părții vătămate Duca I. urmează a fi apreciate

critic, ori la 28.04.2015 ea a comis huliganism, fiind sancționată cu amendă.

În ciuda demersuri repetate ale inculpatei și avocatului, nici organul de urmărire

penală, nici Judecătoria Chișinău și nici Curtea de Apel Chișinău nu au cerut de la

organul poliției materiale despre huliganismul lui Duca I. împotriva inculpatei.

Singurul martor ocular Rașculiova L. nu a confirmat declarațiile părții vătămate.

A înaintat procurorului cerere privind dispunerea expertizei medico-legale: dacă

leziunile de pe corpul Duca I. puteau fi provocate de la sine ca urmare a propriilor

8

acțiuni, a unei mișcări incomode, când ea a aruncat un obiect greu în învinuită sau în

momentul în care vătămata Duca I. cu putere în ambele mâini a împins-o pe Umrihina

T., să fie dispusă efectuarea unei expertize suplimentare de către un alt expert,

excluderea din probele acumulate în cadrul urmăririi penale procesul-verbal de

reconstituirea faptei din 30.06.2015.

Aceste demersuri au fost respinse în mod nejustificat, fiind încălcate prevederile

art. 260 alin. (4), (5) Cod de procedură penală.

În urma cercetării judecătorești, vinovăția ei în săvârșirea infracțiunii nu a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

În ciuda demersurilor repetate ale inculpatei și avocatului său nici organul de

urmărire penală, nici Judecătoria Chișinău și nici Curtea de Apel Chișinău nu au cerut

de la organul poliției materiale de examinare despre huliganismul comis de către Duca

I. împotriva inculpatei.

După cum reiese din conținutul deciziei instanței de apel, în ciuda faptului că

situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului indicațiile instanței

de recurs nu au fost îndeplinite, încălcându-se cerințele art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 7.

din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 6. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind învinuirea înaintată inculpatei și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acesteia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile inculpatei, părții vătămate Duca I., martorilor Rașculiova L.,

Mocanu L. și Gancioglo E., procesul-verbal de confruntare între inculpata și partea

vătămata, procesul-verbal de confruntare între Rașculiova L. și partea vătămată Duca

I., procesul-verbal de reconstituire a faptei și tabelul fotografic anexă la acest proces-

verbal, raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 29.04.2015, raportul de

expertiză medico-legală nr. XXXXX 29.05.2015, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de

apel pronunțându-se argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

9

apărării, instanțele indicând concludent motivele pentru care au respins dovezile și

versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând clar și cert prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod

penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO

impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază

relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6§1 din

CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare

argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 7. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

judecătorești au apreciat probele și circumstanțele cauzei privind învinuirea formulată

inculpatei.

Dar, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol a constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 6. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite

elementele infracțiunii, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide

inadmisibilitatea recursului ordinar, dacă se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, dat fiind că este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

10

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Umrihina Tatiana

XXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 20 iunie 2017 și deciziei

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2019, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 februarie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

11