1ra-130/2019 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-130/2019 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-130/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către inculpata

Umrihina Tatiana, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 20 iunie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

27 septembrie 2017, în cauza penală privind-o pe

Umrihina Tatiana Xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată în Xxxxx, Xxxxxx, xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Tatiana a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin.(l) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6

(șase) luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de femei.

Executarea pedepsei aplicate lui Umrihina Tatiana a fost suspendată condiționat

conform art. 90 Cod penal pe un termen de probă de 1 (unu) an, dacă ultima nu va săvârși

o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

Tatiana la data de 28 aprilie 2015, aproximativ la ora 14:00 aflându-se în scara blocului

locativ din mun. Chișinău, Xxxxxx, urmare a unui conflict cu vecina Duca Irina, a

aplicat ultimei o lovitură peste mîna stîngă, cauzîndu-i astfel conform raportului de

expertiză medico-legală cu nr. 1205/D din 29 mai 2015 fractura oblică fără deplasare a

falangei medii a degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor moi cu echimoză la nivelul

degetului cinci mâna stângă, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și

se califică ca vătămare corporală medie.

1

3.1. procurorul Mariana Cherpec, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței

primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie recunoscută vinovată Umrihina Tatiana în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(l) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea acesteia în penitenciar pentru

femei, cu aplicarea art. 90 alin. (2) Cod penal a suspenda condiționat executarea

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 ani.

În motivarea apelului declarat, acuzarea a considerat că, prima instanță aplicând în

privința inculpatei Umrihina Tatiana pedeapsa cu închisoarea, dar cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, a încălcat principiul echității sociale, nu a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Or, la capitolul stabilirii pedepsei s-a reținut faptul că instanța de fond nu a ținut cont

de circumstanțele cauzei, de gradul de pericol social al infracțiunii, nefiind just aplicate

regulile de individualizare a pedepsei stipulate în art. 75 Cod penal, numindu-i inculpatei

pedeapsă prea blândă în coraport cu fapta săvârșită și personalitatea acesteia.

Acuzatorul a mai specificat că în circumstanțele expuse, dar și faptul că inculpata

Umrihina Tatiana Anatolie nu și-a recunoscut vinovăția în săvârșirea infracțiunii

incriminate, nu a reparat benevol paguba pricinuită părții vătămate, astfel lipsind careva

circumstanțe atenuante prevăzute de art.76 din Codul penal, considerăm că pedeapsa

penală aplicată inculpatei Umrihina Tatiana sub formă de închisoare pe un termen de 6

(șase) luni, cu suspendare condiționată pe un termen de probă de 1 (unu) an, este extrem

de blândă. Iar prin aplicarea ei nu v-a fi atins scopul pedepsei stabilit la art.61 alin.(2)

CP RM și anume cea de restabilire a echității sociale, corectarea condamnaților, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

A menționat acuzatorul că, în vederea restabilirii echității sociale inculpatei

Umrihina Tatiana urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani, cu aplicarea art.90 alin. (2) Cod penal a suspenda condiționat executarea

pedepsei aplicate cu stabilirea unui termen de probă de 2 ani.

3.2. inculpata Umrihina Tatiana, prin care a solicitat casarea sentinței primei instanțe,

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitată în baza art. 390 alin. (1) pct. 1)

Cod de procedură penală, care prevede că sentința de achitare se adoptă dacă nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

În motivarea apelului inculpata Umrihina Tatiana, a indicat că, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția ultimei în săvârșirea infracțiunii nu a fost confirmată prin

ansamblul de probe cercetate de instanța de fond.

Astfel, inculpata a menționat că nu au fost prezentate probe suficiente în confirmarea

vinovăției lui Umrihina Tatiana în comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin. (1)

Cod penal, adică vătămarea intenționată medie a sănătății, or sentința de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri, din care motiv a solicitat achitarea sa.

2

La fel inculpata a invocat că deoarece există contradicții dintre raportul de constatare

medico-legală nr. 1871 din 28.04.2015, raportul de constatare medico-legală nr.966/D

din 29.04.2015 și raportul de expertiză medico-legală nr.1205/D din 29.05.201 (expertul

Ecaterina Gancioglo) conform art. 148 alin. (1) Cod de procedură penală să fie dispusă

efectuarea unei expertize suplimentare de către un alt expert și să fie audiată martorul

Rașculiova Larisa în instanța de apel conform art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală.

apelurile declarate de procurorul Cherpec Mariana și de inculpata Umrihina Tatiana au

fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței primei instanțe fără modificări.

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpata Umrihina Tatiana a săvârșit infracțiunea imputată ei.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, necătând la faptul, că inculpata Umrihina Tatiana nu își recunoaște vina în

comiterea infracțiunii imputate, instanța de apel a menționat că vina inculpatei se

dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente,

utile și veridice și coroborează între ele, și care combat argumentele apelului înaintat,

cum ar fi: declarațiile părții vătămate, Duca Irina, martorului Rașculiova Larisa,

martorului Mocanu Liuba, expertului Gancioglo Ecaterina.

Totodată, Colegiul penal a reținut că vinovăția inculpatei în ședința judiciară a

instanței de fond și a Colegiului penal al Curții de apel a fost demonstrată și prin alte

mijloace materiale de probă, cum ar fi:

- procesul-verbal de confruntare între inculpata Umrihina Tatiana și partea

vătămată Duca Irina, din care rezultă că între inculpată și partea vătămată a avut loc o

altercație în urmă la care partea vătămată a aruncat ghiveciul în direcția inculpatei, iar

inculpata s-a apropiat de victimă și a aplicat o lovitură cu pumnul în direcția capului

părții vătămate, lovitură care a fost proiectată în mîina stângă a părții vătămată, ca

rezultat al acțiunii acesteia deoarece s-a apărat de la lovitura inculpatei (f.d. 50-53);

- procesul-verbal de confruntare dintre Rașculiova Larisa și partea vătămată Duca

Irina, din care rezultă că între inculpată și partea vătămată a avut loc un conflict provocat

de către partea vătămată, care a îmbrâncit-o pe inculpată, iar apoi a aruncat în direcția

acesteia un ghiveci cu flori, după ce inculpata s-a apropiat de partea vătămată și i-a

aplicat lovitura cu pumnul (f.d. 87-90);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1205/D din 29 mai 2015 efectuat la data

de 29 mai 2015, în baza raportului de constatare medico-legală nr. 996/D din

29.04.2015, în ziua imediat următoare producerii incidentului, prin care s-a constatat

fractura oblică fără deplasare a falangei medii a degetului V mâna stângă, edem al

țesuturilor moi cu echimoză la nivelul degetului cinci mâna stângă, care condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie; procesul-

3

verbal de reconstituire a faptei și tabelul fotografic anexă la acest proces-verbal (f.d.

21,38).

Colegiul penal a considerat că declarațiile părții vătămate, sunt utile, veridice,

consecvente, date de către Duca Irina atât în cadrul urmăririi penale, cât și în ședința de

judecată a instanței de fond, unde dânsa foarte detaliat și consecutiv a descris toate

circumstanțele faptei și a declarat cu certitudine că vătămările corporale medii cu

dereglarea sănătății de lungă durată, sub formă de: fractura oblică fără deplasare a

falangei medii a degetului V mâna stânga, edem al țesuturilor moi cu echimoză la nivelul

degetului cinci mâna stângă, în circumstanțele sus-indicate au fost produse ei anume de

către inculpata Umrihina Tatiana și combat argumentele apelului inculpatei.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Rașculiova Larisa și a

conchis că acestea nu pot servi drept temei de achitare a inculpatei Umrihina Tatiana pe

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpată, deoarece acestea nu corespund

adevărului, sunt date cu scopul de a o exonera pe ultima de la răspunderea penală

(acestea sunt prietene) și se combat de întreaga sistemă de probe analizată mai sus și

apreciată de Colegiul penal prin prisma prevederilor ari. 101 Cod de procedură penală,

care demonstrează cu certitudine vina inculpatei Umrihina Tatiana în comiterea

infracțiunii imputate ei.

În cadrul instanței de apel inculpata Umrihina Tatiana și-a susținut pe deplin

declarațiile sale date anterior.

Colegiul penal a considerat că concluzia inculpatei Umrihina Tatiana precum că

partea vătămată i-a aplicat inculpatei lovituri și în urma lor a fost traumată cu fractura

oblică fără deplasare a falangei medii a degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor

moi cu echimoză la nivelul degetului cinci mâna stângă, nu corespund adevărului, sunt

eronate și sunt date de către inculpată în scopul atenuării răspunderii penale și exonerării

sale, deoarece ele se combat de probele analizate mai sus, și apreciate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și care integral demonstrează vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii imputate lor.

Astfel, Colegiul penal a considerat că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpata

Umrihina Tatiana nu echivalează cu achitarea acesteia deoarece circumstanțele stabilite

și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine comiterea de către aceasta a

faptelor încriminate.

Totodată, instanța de apel a considerat vinovăția inculpatei Umrihina Tatiana

dovedită și prin probele acumulate pe parcursul urmăririi penale și administrate atât în

cadrul ședinței instanței de fond, cât și celei de apel, cum ar fi:

- procesul-verbal de confruntare între inculpata Umrihina Tatiana și partea

vătămată Duca Irina, din care rezultă că între acestea a avut loc o ceartă, încăierare, în

urma la care partea vătămată a suferit fizic și a primit leziuni corporale.

- procesul-verbal de confruntare dintre Rașculiova Larisa și partea vătămată Duca

Irina;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1205/D din 29 mai 2015 efectuat la data

de 29 mai 2015 în baza raportului de constatare medico-legală nr. 966/D din 29.04.2015,

4

în ziua imediat următoare producerii incidentului, prin care s-a constatat fractura oblică

fără deplasare a falangei medii a degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor moi cu

echimoză la nivelul degetului cinci mâna stângă, care condiționează dereglarea sănătății

de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie;

- procesul-verbal de reconstituire a faptei și tabelul fotografic anexă la acest proces-

verbal, din care rezultă că inculpata i-a aplicat părții vătămate lovituri, de la care ultima

a primit leziunile corporale descrise în rechizitoriu.

Astfel, Colegiul penal a considerat că, aceste probe scrise și documentele examinate,

coroborează cu declarațiile părții vătămate Duca Irina, declarațiile martorilor Rașculiova

Larisa și Mocanu Liuba, declarațiile expertului Gancioglo Ecaterina cât și cu întreaga

sistemă de probe analizată și apreciată mai sus prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, care indică la faptul că vătămările corporale medii cu dereglarea

sănătății de lungă durată, sub formă de: fractura oblică fără deplasare a falangei medii a

degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor moi cu echimoză la nivelul degetului cinci

mâna stângă, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca

vătămare corporală medie, în circumstanțele sus-indicate, au fost produse ei anume de

către inculpata Umrihina Tatiana, totodată combat argumentele apelului apărătorului

Titov Oleg în numele inculpatei Umrihina Tatiana.

Astfel, reieșind din probele menționate mai sus, apreciate de către instanța de apel

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care coroborează între ele,

demonstrează incontestabil, faptul comiterii de către inculpata Umrihina Tatiana a

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(l) Cod penal, după indicii calificativi: vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru

viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății.

Astfel, Colegiul penal a considerat nefondată poziția apelantului, apărătorului Titov

Oleg precum că, atît învinuirea, cît și sentința de condamnare în privința lui Umrihina

Tatiana sunt bazate în mod exclusiv doar pe declarațiile părții vătămate Duca Irina or,

partea vătămată a expus circumstanțele consecutiv și în veridicitatea acestora nu pot fi

nici un dubiu, or ele sunt confirmate cât și de totalitatea probelor obiective și subiective.

Partea vătămată în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe a indicat direct că a

fost lovită de către inculpată, adică de către Umrihina Tatiana, iar poziția inculpatei

precum că nu a aplicat careva lovituri, nu și-au găsit confirmare.

Având în vedere faptul că expertul a dat declarații, fiind preîntâmpinat de răspundere

penală, aceste declarații se apreciază de către Colegiul penal ca fiind veridice, iar

versiunea inculpatei se va aprecia critic, ca o modalitate de atenuarea și de evitare a

răspunderii penale pentru fapta comisă.

Astfel, verificând materialele cauzei în raport cu argumentele apelurilor declarate,

Colegiul penal a concluzionat că, reieșind din împrejurările cauzei penale instanța de

fond corect a apreciat probele prezentate și ca urmare a pronunțat o sentință întemeiată

de condamnare în privința inculpatei Umrihina Tatiana pe art. 152 alin.(l) Cod penal.

5

De asemenea, Colegiul penal a considerat că instanța de fond a ținut cont, la

stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatei Umrihina Tatiana, de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume: de

caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării ei, de personalitatea inculpatei, că este fără antecedente, de comportamentul

acesteia de până la comiterea infracțiunii și după aceea, de faptul că inculpata la evidență

medicului narcolog și psihiatru nu se află.

Circumstanțe ce atenuează vinovăția inculpatei Umrihina Tatiana, potrivit art. 76

Cod penal s-au stabilit - săvîșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave.

Circumstanțe ce agravează vinovăția inculpatei Umrihina Tatiana, conform art. 77

Cod penal - nu s-au stabilit.

Astfel, Colegiul penal a constatat că instanța de fond, a ținut cont de circumstanțele

cauzei cît și de personalitatea inculpatei: că se caracterizează pozitiv la locul de trai, este

la primul conflict cu legea, are la întreținere un copil minor și a fost provocată de către

partea vătămată, anterior nu au fost judecată și în temeiul art. 90 Cod penal corect a

suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei Umrihina Tatiana,

stabilindu-i un termen de probațiune de 1 (un) an, termenul suspendării condiționate a

pedepsei cu închisoarea va disciplina inculpata și va contribui la atingerea scopului

pedepsei penale.

Instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată inculpatei este legală și întemeiată,

proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate

de către instanța de fond, sentința fiind legală și întemeiată.

octombrie 2017 de către inculpata Umrihina Tatiana, prin care indicînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

hotărîrilor atacate, și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă achitarea

inculpatei în baza art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, care prevede că

sentința de achitare se adoptă dacă nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În motivarea cererii de recurs recurenta a indicat următoarele motive :

- art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală care prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel: instanța a admis o eroare gravă le fapt, care a afectat

soluția instanței sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au luat în considerare cererile și

demersurile inculpatei și avocatului său în conformitate cu art. 19 Cod de procedură

penală, care prevede obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea

sub toate aspectele, complete și obiective, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atît

circumstanțele care dovedesc vinovația învinuitului... cît și cele care îl dezvinovățesc;

mai mult ca atât, ambele instanțe le-a respins cererile și demersurile sus numite în cursul

examinării dosarului;

- problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată constă în

6

neaplicare și aplicare incorectă a principiilor generale ale procesului penal care sunt

prevăzute în art. 19 alin. (1) și (3) și art. 24 alin. (2),(3) și (4) Cod de procedură penală;

- astfel, fiind audiată partea vătămată Duca Irina a declarat că la data de 28.04.2015

era la domiciliu în scara blocului locativ din Xxxxxx și vecina ei Umrihina Tatiana a

început să o insulte verbal că Duca Irina nu poate să facă curățenie în scară. Ca reacție

Duca Irina i-a aruncat la picioarele lui Umrihina Tatiana vazon din plastic cu flori.

Atunci Umrihina Tatiana a lovit-o pe mână pe Duca Irina cauzând ultimei fractură medie

falangei degetului de la mâna stîngă;

- cu toate acestea, privind declarațiile lui Duca Irina, acestea ar trebui să fie critice,

la fel ca în momentul de mai sus la data de 28.04.2015 ea a comis huliganism împotriva

cet. Umrihina Tatiana, după cum reiese din materialele existente în dosarul penal,

conform căruia Duca Irina a fost supusă unei amenzi contravenționale.

- în pofida faptului că această circumstanță este importantă pentru a clarifica

circumstanțele cauzei, în ciuda demersurilor repetate ale inculpatei Umrihina Tatiana și

avocatului său nici organul de urmărire penală, nici Judecătoria Chișinău, sediul Centru,

și nici Curtea de Apel Chișinău nu au cerut din organul poliției materiale de examinare

despre huliganismul lui Duca Irina împotriva inculpatei Umrihina Tatiana;

- singurul martor ocular Rașculiova Larisa nu a confirmat declarațiile cet. Duca

Irina precum că la data de 28.04.2015 în scara blocului locativ din Xxxxxxinculpata

Umrihina Tatiana a lovit-o pe Duca Irina. Mai mult ca atât, martorul Rașculiova Larisa

a explicat instanței că anume Umrihina Tatiana a fost agresată de către vecina Duca Irina

și anume Duca Irina a îmbrâncit-o pe Umrihina Tatiana, în regiunea pieptului, iar

inculpata Umrihina Tatiana în timpul conflictului nu a făcut nici o lovitură părții

vătămate Duca Irina.

- de asemenea, în legătura cu aceasta că partea vătămată Duca Irina ar fi putut primi

fractura degetului ca urmare a unei mișcări incomode, cînd ea a aruncat un obiect greu

în Umrihina Tatiana (Duca recunoaște faptul aruncării) sau în momentul în care partea

vătămată Duca Irina cu putere cu ambele mâini a împins-o pe Umrihina Tatiana, la data

de 13.08.2015 luând cunoștință cu materialele dosarului, inculpata Umrihina Tatiana a

înaintat procurorului cerere privind completarea urmăririi penale, și anume: pentru că

circumstanțe sus numite nu au fost investigate și conform art. 143 Cod de procedură prin

care expertiza se dispune și se efectuează. în mod obligatoriu, pentru constatare a

caracterului vătămărilor integrității corporale, inculpata Umrihina Tatiana a solicitat

dispunerea expertizei medico-legale să răspundă la întrebarea: dacă leziunile de pe

corpul cet. Duca Irina puteau fi provocate de la sine ca urmare a propriilor acțiuni (a

unei mișcări incomode, cînd ea a aruncat un obiect greu în învinuita Umrihina Tatiana

sau în momentul în care partea vătămată Duca Irina cu putere în ambele mâini a împins-

o pe Umrihina Tatiana?);

- ca urmare a contradicțiilor dintre raportul de constatare medico-legală nr. 1871

din 28.04.2015, raportul de constatare medico-legală nr.966/D din 29.04.201 5 și

raportul de expertiză medico-legală nr. 1205/D din 29.05.201 5 (expertul Ecaterina

Gancioglo) conform art. 148 alin. (1) Cod de procedură penală inculpata Umrihina

7

Tatiana a solicitat să fie dispusă efectuarea unei expertize suplimentare de către un alt

expert;

- procurorul în procuratura s. Centru mun. Chișinău a refuzat pe deplin satisfacerea

cererii și la data de 20.08.2015 inculpata Umrihina Tatiana a înaintat procurorului

s.Centru mun. Chișinău o plîngere conform art. art.299-1,299-2 Cod de procedură

penală;

- recurenta consideră în acest caz au fost încălcate cerințele art.260 alin. (4), (5)

Cod de procedură penală, care prevede, că procesul-verbal se citește tuturor

participanților, explicîndu-li-se, totodată, că au dreptul de a face obiecții, iar acestea

urmează să fie consemnate în procesul-verbal și fiecare pagină a procesului-verbal se

semnează de persoana care îl întocmește, precum și alte persoane relevante, care în acest

caz nu a fost făcut;

- inculpata Umrihina Tatiana a solicit audierea martorului Rașculiova Larisa în

instanța de apel conform art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală care prevede că în

cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă

de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța

de apel, cu toate acestea, aceste solicitări instanța de apel nu le-a satisfăcut.

- astfel, recurenta consideră că circumstanțele de mai sus indică existența unor

încălcări procedurale în privința inculpatei Umrihina Tatiana, care se reflectă în art. 19

alin. alin. (l), (3) și art. 24 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură penală și anume: neaplicare

și aplicare incorectă a principiilor generale ale procesului penal;

- în același timp, pe baza celor expuse mai sus, consideră, că în urma cercetării

judecătorești, vinovăția subsemnatei Umrihina Tatiana în săvîrșirea infracțiunii nu a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată;

- astfel, nu au fost prezentate probe suficiente a vinovăției subsemnatei Umrihina

Tatiana în comiterei infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(l) Cod penal, adică vătămarea

intenționată medie a sănătății și că sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri.

inadmisibilitatea acestuia, ca nefiind îndeplinite cerințele după formă și conținut,

menționînd că instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. 100-101 Cod

de procedură penală a dat apreciere întregului sistem de probe, corespunzător și just a

ajuns la concluzia menținerii sentinței instanței de fond de condamnare a inculpatei

Umrihina Tatiana în baza art. 152 alin. (1) Cod penal.

că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs.

8

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Recurenta invocă în recursul declarat temeiurile prevăzute de pct. 6), 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, sau nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există

circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în

ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea

sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect

calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, menționând în acest sens următoarele.

Astfel, se reține, că prima instanță a constatat ca fiind dovedit faptul, că Umrihina

Tatiana la data de 28 aprilie 2015, aproximativ la ora 14:00 aflându-se în scara blocului

locativ din mun. Chișinău, Xxxxxx, urmare a unui conflict cu vecina Duca Irina, a

aplicat ultimei o lovitură peste mîna stîngă, cauzîndu-i astfel conform raportului de

expertiză medico-legală cu nr. 1205/D din 29 mai 2015 fractura oblică fără deplasare a

falangei medii a degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor moi cu echimoză la nivelul

degetului cinci mâna stângă, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și

se califică ca vătămare corporală medie, acțiuni ce pe deplin se încadrează la art. 152

alin. (1) Cod penal cu calificativele „vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății”,

soluție menținută și de către instanța de apel.

Instanțele judecătorești inferioare constatînd fapta imputată inculpatei Umrihina

Tatiana a pus la baza hotărîrii de condamnare declarațiile părții vătămate Duca Irina (f.d.

156-157, vol. I); martorului Rașculiova Larisa (f. d. 31, 154-155, vol. I); martorului

Mocanu Liuba (f. d. 32, 159-160, vol. I); expertului Gancioglo Ecaterina (f. d. 33, 161-

162, vol. I); procesul-verbal de confruntare între inculpata Umrihina Tatiana și partea

vătămată Duca Irina (f. d. 50-53, vol. I); procesul-verbal de confruntare dintre

9

Rașculiova Larisa și partea vătămată Duca Irina (f. d. 87-90, vol. I); raportul de expertiză

medico-legală nr. 1205/D din 29 mai 2015 (f.d. 21, 38, vol. I).

Astfel, din textul deciziei contestate rezultă, că instanța de apel a reținut ca probă

raportul de expertiză medico-legală nr. 1205/D din 29 mai 2015, efectuat la data de 29

mai 2015 de către expertul medico-legal Gancioglo Ecaterina, în baza raportului de

constatare medico-legală nr. 996/D din 29.04.2015, în ziua imediat următoare producerii

incidentului, prin care s-a constatat fractura oblică fără deplasare a falangei medii a

degetului V mâna stângă, edem al țesuturilor moi cu echimoză la nivelul degetului cinci

mâna stângă, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca

vătămare corporală medie (f.d. 21,38), fără a fi soluționate dacă există contradicții dintre

raportul de constatare medico-legală nr. 1871 din 28.04.2015, raportul de constatare

medico-legală nr.966/D din 29.04.201 5 și raportul de expertiză medico-legală nr.

1205/D din 29.05.2015.

În această ordine de idei, se reține, că instanța de apel a lăsat fără răspuns,

argumentele inculpatei privind dispunerea expertizei medico-legale repetate pentru a

primi răspuns la următoarele întrebări: „dacă leziunile de pe corpul părții vătămate

Duca Irina puteau fi provocate de la sine ca urmare a propriilor acțiuni (a unei mișcări

incomode, cînd ea a aruncat un obiect greu în inculpata Umrihina Tatiana sau în

momentul în care partea vătămată Duca Irina cu putere cu ambele mâini a împins-o pe

Umrihina Tatiana) și dispunerea expertizei medico-legale repetate de către un alt expert

conform art. 148 alin. (2) Cod de procedură penală ca urmare a contradicțiilor dintre

raportul de constatare medico-legală nr. 1871 din 28.04.2015, raportul de constatare

medico-legală nr.966/D din 29.04.2015 și raportul de expertiză medico-legală nr.

1205/D din 29.05.2015 (expert Gancioglo Ecaterina) pentru a răspunde la toate

întrebările ridicate anterior și cu depunerea tuturor materialelor cauzei”, eroare de

drept, ce se încadrează în pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Or, se constată, că de către avocatul Titov Oleg în numele inculpatei acest argument

a fost înaintat atît pe parcursul urmării penale, cît și pe parcursul judecării cauzei în

prima instanță și apel, fiind solicitată efectuarea repetată a expertizei medico-legală,

demers, care a fost respins, prin încheierea instanței de apel (f. d. 213-215, vol. I),

încheiere care se contestă de către apărare odată cu fondul cauzei.

Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel prin încheierea din 20 septembrie

2017 a respins ca fiind neîntemeiat demersul avocatului Titov Oleg privind numirea unei

expertize medico-legale repetate, concluzionînd că : „la întrebările care au fost

formulate de către apărare, deși expertul Gancioglo Ecaterina concret nu s-a expus prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 1205/D din 25.05.2015 (vol. I, f. d. 38), indirect

se poate deduce răspuns la aceste întrebări formulate, or prin concluziile expertului s-

a confirmat faptul că fractura oblică fără deplasarea falangei medii, degetul V mîna

stîngă, edem al țesuturilor moi cu echimoză la nivelul degetului cinci mîna stîngă, au

fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în

timpul și circumstanțele indicate, iar luînd în considerație localizarea anatomică a

leziunilor corporale depistate cît și caracterul lor morfologic, producerea acestora în

10

rezultatul căderii corpului din poziție verticală, este puțin probabil”. (f. d. 213-215, vol.

I).

Analizînd textul încheierii menționate, Colegiul penal constată, că motivarea

respingerii demersului avocatului privind numirea expertizei în comisie contravine

prevederilor art.101 alin.(3) Cod de procedură penală, care stipulează, că nici o probă

nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de

judecată, or, de fapt, pînă la adoptarea hotărîrii în fond, instanța de apel s-a expus asupra

acceptării unor probe, și respingerii altora, ce constituie erori de drept, care nu pot fi

recuperate de instanța de recurs, contravin principiului contradictorialității, fiind

contrare prevederilor art.6 CEDO - dreptului inculpatei la un proces echitabil.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează că, apelantul este în

drept să solicite administrarea probelor noi în condițiile prevăzute de art.413 alin. (4)

Cod de procedură penală sau cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima

instanță în condițiile prevăzute de art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală.

Cu privire la admisibilitatea, concludența și utilitatea probelor noi, se audiază

opiniile intimatului și ale celorlalți participanți, care, la rândul lor, pot propune probe

noi, întru combaterea celor propuse de apelant.

La fel, se audiază opiniile intimatului și ale celorlalți participanți referitor la

necesitatea cercetării suplimentare a probelor administrate de prima instanță.

Potrivit practicii judiciare constante, instanța de apel se pronunță, prin încheiere,

asupra cererii de administrare a unor noi probe sau de cercetare suplimentară a probelor

administrate de prima instanță, motivând admiterea sau respingerea cererii, în

dependență de faptul dacă aceste probe sunt concludente și utile cauzei.

Reieșind din jurisprudența CEDO și practica constantă națională, părțile pot

propune probe și cere administrarea lor, aceste cereri putând fi respinse doar dacă proba

este impertinentă, în caz contrar va fi încălcat dreptul la un proces echitabil.

Totodată, Colegiul penal menționează că, reieșind din prevederile art. 414 Cod de

procedură penală coroborate cu cele ale art. 327 Cod de procedură penală, instanța de

apel, la cererea părților, poate amâna ședința de judecată pe o perioadă de până la o lună

pentru ca acestea să prezinte probe suplimentare în cazul în care ele consideră că probele

prezentate în instanță sunt insuficiente pentru confirmarea pozițiilor lor.

Probele prezentate suplimentar se cercetează în ședința de judecată în mod obișnuit.

Dacă părțile nu prezintă probe suplimentare în termenul cerut, instanța soluționează

cauza în baza probelor existente.

Principiul contradictorialității îl regăsim nu doar în art. 6 CțEDO, dar și în cadrul

procedurii în fața Curții Europene, art. 38 al Convenției stabilind că se va „proceda la

examinarea cauzei în condiții de contradictorialitate…”.

Astfel, contradictorialitatea reprezintă una dintre cele mai importante garanții ale

procesului penal, părțile fiind într-o situație de egalitate procesuală în fața judecătorului

(cauza Machado c. Spaniei (1996)).

În mai multe cauze, Înalta Curte a statuat situații și condiții prin care impune

autorităților un anumit comportament pentru a face cu adevărat contradictorială

11

procedura de judecare. Astfel, în cauza Mantovanelli c. Franței, (1997) Curtea impune

obligativitatea acordării posibilității părții adverse de a participa efectiv la efectuarea

acțiunilor procesuale; în cauza De Haes și Gijsels c. Belgiei (1997) obligă acordarea

posibilității rezonabile de a-și pleda cauza în condiții care să nu situeze partea într-un

dezavantaj substanțial față de partea adversă; într-o altă speță, Popovici c. Moldovei

(2007), Curtea a stabilit necesitatea examinării probelor în prezența ambelor părți.

În esență, dreptul la o procedură contradictorie reprezintă o condiție a procesului

echitabil, Curtea Europeană a fost și rămâne preocupată în permanență de felul cum

statele contractante asigură respectarea contradictorialității.

La fel, a rămas fără răspuns faptul că singurul martor ocular Rașculiova Larisa nu

a confirmat declarațiile părții vătămate Duca Irina că la data de 28.04.2015 în scara

blocului locativ din Xxxxxxinculpata Umrihina Tatiana a lovit-o pe Duca Irina. Mai

mult ca atât, martorul Rașculiova Larisa a explicat instanței că anume Umrihina Tatiana

a fost agresată de către vecina Duca Irina și anume Duca Irina a împins-o pe Umrihina

Tatiana cu ambele mîini în zona pieptului, aruncînd cu mîna dreaptă ghiveciul cu flori,

ghiveciul lovind-o pe ultima, iar inculpata Umrihina Tatiana în timpul conflictului nu a

aplicat nici o lovitură părții vătămate Duca Irina (f. d. 87-90, 154-155, vol. I). Colegiul

penal lărgit menționează că prima instanță și instanța de apel au pus declarațiile date la

baza sentinței de condamnare, declarații care au fost neschimbate atît în cadrul urmăririi

penale, în cadrul confruntării cu partea vătămată Duca Irina cît și în ședințele instanței

de judecată, însă instanța de apel a avut 2 opinii contradictorii menționînd într-un caz că

„vina inculpatei se dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi declarațiile

martorului Rașculiova Larisa ș.a.”, iar în al doilea caz menționează că „Colegiul penal

apreciază critic declarațiile martorului Rașculiova Larisa și conchide că acestea nu pot

servi drept temei de achitare a inculpatei Umrihina Tatiana pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpată, deoarece acestea nu corespund adevărului, sunt date cu scopul

de a o exonera pe ultima de la răspunderea penală, (acestea sunt prietene) și se combat

de întreaga sistemă de probe analizată mai sus și apreciată de Colegiul penal prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează cu

certitudine vina inculpatei Umrihina Tatiana în comiterea infracțiunii imputate ei”.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că din materialele cauzei penale reiese

că partea vătămată Duca Irina recunoaște că a aruncat cu vazonul în inculpata Umrihina

Tatiana, partea vătămată fiind sancționată contravențional în baza art. 354 Cod

contravențional pentru huliganism nu prea grav, însă în pofida faptului că această

circumstanță este importantă pentru a clarifica circumstanțele cauzei, în ciuda

demersurilor repetate ale inculpatei Umrihina Tatiana și avocatului său nici organul de

urmărire penală, nici Judecătoria Chișinău, sediul Centru, și nici Curtea de Apel

Chișinău nu au cerut de la organul poliției materiale de examinare despre huliganismul

comis de către Duca Irina împotriva inculpatei Umrihina Tatiana.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a găsit

confirmare temeiul invocat de recurentă și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

12

procedură penală, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, ceea

ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în

strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să

corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, concomitent verificându-se

și motivele invocate în recursul ordinar în limita competenței, argumentând clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 8 al prezentei

decizii.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpata Umrihina Tatiana, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017 în cauza

penală privind-o pe Umrihina Tatiana Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 28 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

13